DelirulSe prezinta ca o tulburare intelectuala, ca o forma particulara de dezordine a gindirii;

In spatele acestei dezordini intelectuale exista aproape intotdeauna o alterare profunda a psihicului si a personalitatii;

Delirul prezinta doua aspecte : ideea deliranta (idei delirante) si starea deliranta.

• Ideea deliranta are un caracter ferm, este profund implantata in constiinta individului si nu suporta nici un fel de contraargument;

• Starea deliranta este o veritabila stare morbida generala si poate fi acuta sau cronica, trecatoare sau durabila.

Caracteristicile psihopatologice ale delirului

• Delirul este :• Un fenomen psihopatologic primar• Este o forma de interpretare rasturnata a realitatii• Este o alterare a judecatii logice• Este o convingere ferma ptr. Individ• Este o certitudine personala, subiectiva• Continutul sau tematic este inacceptabil, imposibil

in raport cu realitatea logica• Este expresia unei rupturi a raporturilor dintre

persoana si realitate

• Ideile delirante polimorfe - sunt caracterizate prin faptul ca au o tematica multipla si disparata

• Ideile delirante sistematizate – prezinta o tematica unica,precisa si bine organizata

Temele ideilor delirante pot fi sintetizate in trei grupe principale :

• A.idei de persecutie, de prejudiciu moral, social, profesional, influenta corporala sau psihica

• B.idei de grandoare (megalomanie) – ce exprima ambitia, superioritatea intelectuala sau fizica, puterea , bogatia, misticismul, idei reformatoare sau mesianice

• C.idei delirante melancolice, cu o tonalitate afectiva depresiva, trista, penibila, idei de autoacuzare, ruina, negatie, de inferioritate sau de culpabiliate

Tipuri de delir

• 1.Delirul de relatie – individul considera ca lucrurile petrecute in jurul lui sunt indreptate impotriva sa, interpretind in mod ostil totul (emisiuni TV, radio, articole de ziar, discutiile dintre colegii de servici etc)

• 2.Delirul de persecutie – individul vede ceea ce se petrece in jurul sau si interpreteaza aceste evenimente ca fiind indreptate impotriva sa; devine extrem de suspicios, banuind sau fiind chiar convins ca cineva “din afara” vrea sa il faca sa sufere, sa il minimalizeze, sa il distruga

• 3.Delirul de urmarire :

• In cazul acestei forme de delir totul incepe cu o stare de suspiciune nejustificata

• Urmeaza apoi convingerea ca este urmarit, ca “a fost pregatit un complot sau o actiune de distrugere” indreptata impotriva sa

• El intra intr-o stare de tensiune anxioasa, crezind ca va fi ucis (de cele mai multe ori cu otrava sau cu gaze toxice)

• Toti oamenii din jurul sau devin “urmaritori ostili”, care nu fac altceva decit sa il supravegheze

• 4.Delirul erotic :

• Reprezinta impresia deliranta a individului ca este iubit de persoane reale sau imaginare

• Acest delir este mai frecvent la femei decit la barbati; bolnava se crede iubita de un anumit barbat, care insa nu lasa sa se vada acest lucru

• In general aceste persoane nu se cunosc si nu au avut niciodata nici un fel de relatii directe/personale intre ele

• Bolnava este ferm convinsa de existenta acestui sentiment din partea celuilalt

• 5.Delirul de gelozie :

• Acest delir este mai frecvent la barbati decit la femei

• Individul isi supecteaza partenera/sotia de infidelitate, necinste, chiar in absenta oricaror dovezi

• Isi acuza partenera/sotia si de cele mai multe ori o brutalizeaza pentru banuieli absurde

• Se asociaza cu shizofrenia, paranoia, psihozele presenile, alcoolismul cronic

• 6.Delirul de grandoare

• Megalomania este forma de delir in cursul carora indivizii isi supraestimeaza propria persoana, importanta acesteia, capacitatile si posibilitatile lui (atit intelectuale cit si fizice)

• Bolnavii trec la reprezentari expresive de putere fizica gigantica, bogatie nemasurata, capacitati si planuri de a revolutiona lumea, anunta “descoperiri importante”

• Ei considera ca au o “chemare” sau ca sunt “predestinati” realizarii acestor scopuri nobile

• 7.Delirul de inferioritate

• Acesta este un tip de delir cu o tematica si un continut emotional – afectiv opus delirului de grandoare

• Astfel, individul se infatiseaza slab, neputincios, un om de nimic, pierdut, putindu-se ajunge la forma “delirului nihilist” , in care acesta se va autonega total pe sine insusi

• El afirma ca nu mai exista, ca nu mai traieste, totul este numai o aparenta inselatoare, o inexistenta

• 8.Delirul expansiv-procesiv

• Aceasta forma de delir pune in evidenta o anumita structura psihica, caracterizata prin “tulburari de personalitate de tip procesiv”

• Acesti indivizi actioneaza puternic si constient, fiind in acelasi timp foarte sensibili si suspiciosi, usor de lezat, extrem de vulnerabili la frustrari

• Impulsiunea catre o actiune procesiva este legata de un eveniment prin care un anumit om se considera nedreptatit

• Caracteristicile psihopatologice ale acestui tip de delir sunt urmatoarele :

– Supraaprecierea propriului Eu

– O convingere absoluta in dreptatea proprie

– Lupta indirjita impotriva celorlalti, persoane sau institutii, sau chiar impotriva intregii societati, pentru obtinerea “drepturilor sale”, chair daca acestea sunt absolut imaginare

– Proiectarea asupra lumii si a societatii, considerate “nedrepte si ostile”, a propriilor sale probleme

– O lupta permanenta pentru stabilirea dreptatii si a spiritului de justitie

• 9.Delirul simbiotic

• Se mai numeste si “delir in doi” (folie a deux)

• De regula, un bolnav delirant se loveste de o atitudine de neintelegere, de respingere sau de ostilitate si chiar izolare din partea celor din jurul sau

• Rareori insa, acest bolnav delirant gaseste acceptare din partea unei persoane apropiate din anturajul sau, care incepe sa participe activ la viata deliranta a bolnavului, sfirsind prin a-si insusi convingerile acestuia

• In acest caz avem de-a face cu un “delir simbiotic”, cu un “delir in doi” sau cu un “delir indus”

• Acest delir comunicativ are la baza un mecanism de inductie sugestiva, fiind, in final, vorba de o activitate sau de o productie deliranta comuna ambelor persoane

• Pentru aparitia acestui tip de delir sunt necesare urmatoarele conditii psihopatologice :

• O predispozitie la afectiunea respectiva

• Rolul inductor al unui individ in cadrul acestui “cuplu”

• O stare marcata de sugestibilitate care apare in conditiile convietuirii inelungate si apropiate cu bolnavul delirant

• Persoana indusa are un Eu slab, usor de dominat in raport cu Eul puternic si dominant al celuilalt

Personalitatea deliranta

• Personalitatea deliranta constituie terenul obligatoriu al dezvoltarii psihozei respective

• In sensul acesta, tulburarile caractersitice ale personalitatii delirante sunt urmatoarele:

• Psihorigiditate emotional afectiva

• Tendinta la introspectie

• Mizantropie si egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu

• Relatii interpersonale restrinse si dominate de ideea de superioritate a propriei persoane in raport cu ceilalti si cu lumea

• Suspiciozitate

• Sentimentul propriei insecuritati in raport cu lumea si cu celelalte persoane

• Intoleranta la frustrare cu dificultatea de a se putea adapta in situatii limita de viata

• Agresivitate crescuta,orientata catre lume

• O mare tendinta de proiectie asupra lumii sau a altor persoane a propriilor trairi, insotita de culpabilizarea celorlalti

• Tendinta la supradominare, incapacitate de suplete in relatiile cu ceilalti, incapacitatea de a admite opiniile sau deciziile altora, intransigenta, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism si hipertrofia Eului

• Idei expansive de dominare, reforma sociala, istorica, morala, religioasa sau stiintifica

Formarea personalitatii delirante• Absenta familiei de origine sau provenienta din

familii dezorganizate

• Lipsa aportului emotional-afectiv, care va fi inlocuit de frustrari si carente educationale – aceste aspecte intaresc izolarea, psihorigiditatea ideo-afectiva si se constituie ca premisa a viitorului conflict Eu-lume

• Treptat se va dezvolta (si drept compensare a incapacitatii lor de a se pune de acord cu lumea) un complex de superioritate fata de ceilalti, hipertrofia propriului Eu si tendinte dominatoare

Existenta unei tensiuni intrapsihice

• Sunt in permanenta nemultumiti de starea lor

• Se considera nedreptatiti, neintelesi si lipsiti de drepturi

• O permanenta stare de tensiune intrapsihica legata de cautarea unui statut si a unui rol psihosocial personal

Momentul conversiunii• Acesta este momentul cheie in viata persoanelor

cu predispozitie paranoica

• Procesul de conversiune proiecteaza individul in alt registru existential, cu o dinamica noua, total diferita de cea anterioara si pe care individul o “descopera” ca reprezentind o “vocatie” sau care dimpotriva “I se impune” impotriva vointei

• Actul conversiunii va schimba “pozitia” si “relatiile” bolnavului cu lumea, cu sistemul de valori al acesteia

• Prin conversiune, delirul, aflat pina atunci intr-o stare larvara, erupe in exterior, gasindu-si “forma” si “tematica” de exprimare

• Prin actul de conversiune, bolnavul “ia cunostinta de sine insusi”, dar intr-o maniera nefireasca, ireala si ilogica

• Noul sau “model de gindire” va fi unul irational si care il va deturna de la desfasurarea fireasca a existentei sale anterioare

• In urma conversiunii, bolnavul “va vedea” diferit , fata de starea sa anterioara, atit propria persoana, cit si lumea exterioara, producindu-se in felul acesta o “ruptura ontologica” intre individ si lume

• El va dori si va actiona, conform ideilor sale delirante, in directia schimbarii lumii, a societatii, a sistemului de valori dupa noile sale “idei”, venind astfel in conflict deschis cu ordinea sociala