i-q.q

MARIN PREDA

DELIRULPrefatrd de Oana Soare

FiSa biobibliograficd Si referinle criticede Lucian Pricop

EDITURA CARTEX SERVBucuregti,20l6

Coperta: Dana Popescu'

Tehnoredactare computerizatd: Ecaterina Pisld

Textul prezentei editii este reprodus dupd Marin Preda, Delirul,

Editura Cartea Romdneascd, Bucureqti, 1975.

O Editura Cartex Serv

Pentru comenzi qi informafii, vi rug5m sd ne contactali la:

o Tel/fax: 021 1323.41.30; 021 1323.00.7 6

o Tel: 074{.069.898; 0729.951.763o www.edituracartex.ror e-mail : comenzi@edituracartex.roo O.P. 4, C.P. 184, Bucureqti

Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RominieiPREDA, MARINDelirul / Marin Preda ; pref. de Oana Soare ; ref. critice qi fiqlbiobibliograficd de Lucian Pricop; - BucureEti : Cartex Serv, 2016

r s BN 97 8-97 3 -7 883 -62-9

I. Soare, Oana (pref.)lI. Pricop, Lucian (ed. +t.)

r.r3s.l-3t

r:'lffitlQ

CUPRINS

Marin Preda Si ,,delirul" istoriei (Prefal[ de Oana Soare) ....... 7

FiSd biobibliograficd ..............;.... 17

Referinle critice......... T9

PARTEA TNTAI

ICAnd marna lui Parizianu, sora mai mare a primei neveste a

lui Moromete, se intorsese de la Paris inslrcinatS, multi crezu-serd cd va ieEi din asta un copil care n-avea s5 sernene deloc cucei din sat; fiindcd ce deosebire ar mai fi fost atunci intre Parisqi Siliqtea-Gumeqti? Boieroaica, doamna Gurna, il botezd ea in-s6qi, iar Moromete, pe atunci flIc5u tdcut, deschise gura qi il po-recli Parizianul. Dar nici nu se putea un copil mai qters Ei maisiliqtean decdt cel pe care il ndscu aceastd viitoare cumnati a luiMoromete. Se pomenird toli cu el cI a ajuns fldc6u, c[ sc insurdqi fbcu la rAndul sdu un copil, pe $tefan. Avea un singur merit:[inea la cei trei, Paraschiv, NilS qi Achirn, ca qi cAnd i-ar fi fostfia{i, qi la Guica, care era sora lui Moromete, ci qi c6nd i-ar fifost lui a doua mam[. De ce? Nimeni nu qtia.

Ceva din neinsemnitatea lui Parizianu se rdsfringea asuprafiului, cu toatc cd firea acestui bdiat ar fi trebuit totuqi sI atragdatenfia. Avea o veselie ciudatS, inexplicabil[, din care nurdzbd-tea in afar[, pe infelesul celorlalli, dec6t cAte-un cuvAnt sau cAteo expresie pe care le repeta pini te scotea din sdrite. Odatd l-a

linut una o varl intreagI, zicea, orice i-ai fi spus, cI n-are impor-tan{5, cum n-are, md, importan{i, se supdra omul, s5-i spui luitac-t6u sd vie s5-qi ia putina, cI i s-au uscat doagele pe-aici, sitnu mi pun[ pe urmd sd i-o plitesc c6nd o vedea cI i se scurgezeama de varzd. prin ea..., ,,n-a[e importan!5" rlspundca eltdr{gdnat, cum n-are, m6, importan!5, iEi ie;ea dla din pepeni,tu-!i paqtele mI-tii, ili ba{i joc de mine, c5 acuEi i{i dau vreo

29

cateva... Alteori ins[ era tdcut Ei aproape orb; trecea pe drum,intorcea capul qi te vedea, dar nu-{i dldea bund ziua, oricine aifi fost. Odati s-a intdrnplat si se intdlneasc[ chiar cu tat-siu,care i-a spus ceva, qi bliatul nu l-a recunoscut...

De mul{i ani $tefan lipsea de-acasI toamnele, iernile Eiprimdverile, ca gi Niculae, vitu-s[u de-al doilea. Nu prea levenea insd la nirneni si creadd cd un bdiat asa ca el urma liceuldin P5lirnida. Era imbrdcat prost, umbla descull qi Parizianu illua la secere indatd ce venea acasd in vacan(i. Nu era vdzut ci-tind qi nici nu uimise pe cineva cu inteligenla lui, care in qcoal5trebuie sI creascd negreEit, Ei nici prin cunogtinfele lui, care ar fitrebuit de asemeni s5-i rSm6ni in cap in urma inv[{dturii.Taic[-sdu, cu toate cI ii vedea binc notele mari cu care treceaclasa, parcd nici lui nu-i venea sd creadi cd fi-s5u Etie carte. ,,Tude ce nu citeqti, m5/ il intreba el cam supirat. O sd creadl lumeacI nu e nimic de capul t5u!" in loc sd r5spundd, bdiatul repetarAnjind intr-o parte (qi in clipa aceea chipul lui se lumina ca undovlcac cu ochi qi gurl in care s-ar fi vdrdt o lum0nare) acelcuvdnt sau expresie care il apuca Ei il {inea s5ptdmdni intregi caqi cdnd n-ar fl fost intreg la minte.

Parizianu devenea tdcut. El iqi cunoEtea copilul, igi dddeapoate seama cE nu degeaba profesorii ii inscriau numai noud qi

z,ece in carnctul lui de elev, c[ pesemne bliatul lui citea mult intirnp ce era la liceu gi cI in vacante nu mai avea chef... I-ar fipldcr-rt totuqi sd-l vadd lumea cu cartea in mdnd gi si-l laude qi peel oamenii cum il lSudau pe alde Niculae...

il ura pe Niculae pentru acest lucru, dar qi pentru cd il urapc tat-sIu, pe Moromete. In privin{a asta se dovedea cI putcreaunei muieri pa Guica era mult mai mare dec6t credea chiar ea,

Guica. FIrd si recunoasc5, Parizianu nu avea in cap ca qi cei trei,Paraschiv, NilS gi Achim, altceva decAt ea, cI adicd Morometcar fi vinovat de toate, cd s-a insurat a doua oard dupd ce R5dila,sora mijlocie a maicd-sii, a lui Parizianu, a murit Ei c[ prin aceas-td insurltoare soarta lor s-a schirnbat in riu. Asta putea fi adevS-rat in ceea ce ii privea pe copiii lui Moromete, cei trei dintdi, dinpricina celor trei din urmi, dar intrucAt aveau toate acestea legd-turi cu Parizianu, care stitea liniqtit in casa lui de la maicd-sa

Ei-gi muncea la f'el de nestingherit cele citeva pogoane deplrnAnt din care trdia? Zvonuri turburi, venite tot din pafiea

30 31

Guichii, dddeau de in{eles cd pltnd;i de moarlea Raditii era vino-vat tot Moromete, fir[ sI se spunl insl in ce fel.

... $i iata cd pe Ia sfdrgitul unei toamne cu aproape un an

inainte cardzboiul si se apropie qi de noi, ;i dupa c6{iva ani dcla fuga celor trei, un fapt brutal ;i neindoielnic le sdr[ inima luiPariziant qi Guichii; trecuserd mai multe zile de c6nd se incepu-serd qcolile qi Niculae stltea tot pe-acasI; qi, se afli cd Moromctcil oprea pe fi-sdu, pe Niculae adic5, s5-qi mai umeze drumul lui,iar tat-sdu se pregdtea sI se ducd la Bucureqti. De ce, ce se intdm-plase?

Parizianu stdtea in curte cu $tefan cdnd afl5 gtirea. Ciopleaun f[ruE. Cu ciorapul de gdt Guica intrase in cas[ sI-i spund gi

bdtrflnei. Paizianu era un om domol, abia mergea, abia deschi-dea gura, cu toate c[ nu-l durea nimic. Odata a pus umdrul subbriEci ;i a s6ltat-o sI-i ungd o roatd, in timp cc rnuierea lui ;i$tefan erau sus pe cutie gi s-au pomenit ci se clatinl cdru{a cuci cu tot... Nu s-ar fi putut insi spune cI ldcea tot ce putea cuforla aceasta care zdcea in el, qi nu fiindc[ n-ar fi fost vrednic,ci pentru c6... Avea pe chip o expresie care o indrept5{ise, pe-semne, pe Catrina Moromete, s6-l asemene cu Guica: stau, parclspunea, gi sd vie altul sd spund cd nu std qi el. Ce pofi sa mai facidupl ce ili dai caii la ap6?... AceEti cai parc[ semlnau qi ei custdp6nul lor: erau voinici, in putere qi intrau in curte foarte linig-ti{i, cu Parizianu intre ei, cu cdte-o mdnd pe spinarea lor; stdteau,ce putean s[ facd? Nimeni nu ;tia c[ banii care-i trebuiau lui fi-s5ula liceu nu fficea rost de ei Parizianu, erau de la maicl-sa de de-mult, de cdnd fusese ea la Paris cu stdpdna de pe atunci a mosiei,ii str6nsese unul lSng5 altul de pe vremea cAnd leul era cAt roatacarului qi avusese griji incd de pe atunci si cumpere cu ei mah-mudele. .. Tdrziu, c0nd nepotul se frcu mare, qi pre{ul auruluiurc5, incepu sd vdndl din ele in fiecare an ca sd-i pldteascd luiFanicd (aga ii splrnea bltr6na) taxele, ca4ile qi gazda...

Int6mplarea fdcea ca tocmai in acel an mica ei comoard sIse topeascd, dar nimeni din familia lor nu avusese preten{ia ca

$tefan sd termine liceul, de aceea il Ei linuserd in scoala primarlp0nd ce terminase cursul complet, de ;apte clase, ca pe urmd, cutrei, patru clase de liceu, cum spusese Parizianu, adicd atuncic6nd bliatul avea sI aibi optsprezece, nouisprezece ani, siplece la Bucureqti Ei sd se facd gi el pe-acolo funcfionar...

- Ei, uite-acuma sd se ducd cineva inainte gi sd le spunl dlorasI nu stea de vorbi cu el, zise Parizianu icnind parci de satis-faclie, cu tesla in min[... in locul lor eu n-a; fi fugit numai cucaii ;i cu oile, continui el cu un resentiment atdt de proaspltincdt ai fi zis cd acest lucru se petrecuse ieri, aE mai fi luat Ei ce

era in lada aia, bdnetul str0ns de pe vdnzarea grdului ;i l-aE fibitut eu pe el cu ciomagul, nu cum s-au lSsat ei de le-a inmuiat6la oasele... Uite ci au trecut anii ;i nici unul n-a mai ridicat nicio pretenlie, qi ar fi putut sd ridice, fiindcd era dreptul lor, aumuncit pe-acolo gi qi-au fEcut... Acuma ce cauti la ei? Daci aq

fi eu in locul lor qtiu eu ce i-ag face...Parizianu se opri qi se uitd la fi-sdu cu o privire in care

mocnea atdta urd strdinl parcd de el insugi incdt ai fi zis c5 oparle din vind din toate acesteaavea Ei $tefan al lui, care stapep[mdntul plin de troscot al curfii gi se uita la tat-sdu r0njind... Se

vedea cd nu mai putea de pldcere vdzdnd ochii ca de cenuqdaprinsd ai tatdlui ;i ascultdndu-i glasul care ii tremura. ii sdreau

lui Parizianu stropi din gurd Ei vorbea la el, la $tefan, cu tesla ca

Ei cind ar fi vrut s5-i dea cu ea in cap daci ar fi indriznit si-ispun[ c[ nu-l crede.

- Pe ce tebazezi? zise atunci $tefan pe neagteptate.Parizianu deodati tdcu qi inghili de c0teva ori, nemaigtiind

ce sd spuni.

- Cum pe ce md bazez'l zise el total nedumerit.Asta era ceva proaspdt la fi-s6u qi nu bdgase inc[ nimeni de

seamd, i se rdspundeafbrd doar gi poate Ia aceasti intrebare, intimp ce el asculta rispunsul cu mintea rdtdcindu-i prin salc6mi.

* Mdbazez pe faptul cd iia ar avea tot dreptul s5-i dea unbrOnci din liftul unde lucreazd Nili, qi si-i spund: ai fbcut ce-aivrut cu averea rnamei, ne-ai gonit de-acasd Ei 1i-ai bdtut joc denoi! Acuma ce mai caufi?

Se lis[ o tdcere qi Parizianu, domol, relul cioplitul 16ruqu -lui. $tefan nu ziceanimic. in curAnd ins[ mis,cdrile mdinii lui Pa-rizianu se incetinird, apoi se oprir5.

- Iar dla sd nu md mintd el pe mine, nu-l mai dE la qcoalS

fiindc5 a r[mas repetent. ParcI poate sd iasd boier din oriceprost. Ce gi-a zis el, ia sd v6nd eu din pim6ntul dlora;i sd-l daula ;coal6, parci la Ecoal6 poate sd inve{e oricine! Trebuie sd ai in

)^/. JJ

tine sdnge de om de;tept. Trebuie sd ai minte care sd-li zblirnnie ,

nu s[ fii gur6-cascd!Niculae nu rdmdsese repetent, iar gurd-casci pdrea nrai do-

grabd sI fie $tefan al lui. Dar Parizianu inventase pe loc idcca,cu rimasul repetent, fiindcd nu inlelegea ce se int6mplase cuMoromete, in timp ce n-avea nici o indoiali cd fi-sdu, descull qidezbrlcat, strdlucea...

- Pe ce tebazezt? zise $tefan, uitdndu-se in jos, cu pleoape-le lSsate qi cu sprincenele ridicate, semn al unei absenle a gdn-dului aproape total6, deqi se vedea cd asculta cu cea mai mareatenfie ceea ce spunea taicd-s5u.

- Pe ce mdbazez? strigd Parizianu. MI bazezpe chiondoro-Eenia lui, se uit6 la tine ca ;i cdnd s-ar crede cel mai degtept dincdfi existS, in timp ce nu stie nici mlcar sd ridice un pai de l6ngieI... Iar tat-s6u, dacd era ceva de capul lui, ajungea qi el primar,nu umbla sd v6ndd pdmdntul ;i sd r6d5 lumea de el. Nu rni-aspus mie Aristide? M5, alde Parizianu, zice, vorbegte tu cu Mo-romete, dacd e om deEtept, il fac primar... Eu m[ retrag... PAi,de ce, domnule Aristide, n-ai mai gisit pe nimeni in partidul li-beral c0t e satu Esta de mare? E, dar e 'o!i, zice, mie imi trebuieunul care sd nu fie o{! $i ce, se terminari oamenii cinstifi? Ecinstili, zice, da'e proEti, mie imi trebuie unu si cinstit qi deE-tept... Dacd ar fi venit la mine i-ag fi spus ;i ar fi ajuns ;i elcineva.

Adica s[ fi venit Moromete la el, la Parizianu! $tefan des -chise ochii qi se uiti lintd la tatdl sdu. P6rea sdtul de o veselie pecare o pdstra in el cu o lene asemdnltoare intru totul cu a lui tai-c6-s[u, deschise gura qi zise din g6t, rAnjind:

- Pe ce te bazezi?Ai fi zis cd Parizianu a blgat de seaml c5 fi-sdu iqi bdtea joc

de el Ei ci acum o sd-i cirpeascd una. Dar el se g6ndea cu unefort considerabil.

Scena avusese loc cu adevdrat pe la inceputul lunii. Se aflauin curte la pdrintele Provinceanu, Aristide qi Toderici, Ei fiindcamai erau ;i allii intrase qi Parizianu qi se a;ezase gi el jos mai lao parte. Toderici povestea cum ministrul nostru de externe, laViena, adus in fala unei hdrli care ardta Rominia ciopirfitS, legi-nase. Trebuia sd sernneze dacd voiam si mai rimAnem si cu cemai aveam... ,,Ce mai incoace Ei incolo, domnilor, spusese

Toderici, am fost tradali! Nimeni nu mai e cu noi, to{i s-au

repezit;i au muqcat din trupul {irii, fiindcd am fost noi plini de

cumsec[denie Ei n-am muqcat Ei noi din allii la momentul po-trivit, sb ne Etie de fric6..."

in clipa aceea, si fi fost orele Ease seara, se ldsase soareleprin fundul grddinilor, aparatul mic de ebonita al pdrintelui anun-

!5 prin vocea unei femei: Ascultali sirnfonia a $asea de Beetho-ven... Radioul incepu sd difuzeze printre salcAmii stufogi ;i inalli,incremenili parcd de apropierea asfintitului, gi printre himdituri-le de c6ini de prin apropiere, cunoscuta, in a1t[ parte dec6t aici,simfonie beethovenian6.

Nu ascult[ insl nimeni acea incurclturi de sunete care nu

senrdna cu nimic din ce ;tiau ei cd inseamnd muzici. Cdt timp sifi trecut? Pdrintele tocmai povestea ce i s-a int6mplat unuia deprin Moz5ceni, noaptea, doi ingi au vrut sd-i ia caii, c6nd bdga-

serd de seami cd muzica se intrentpe brusc Ei unul incepe sd

spuni, adici sd citeascir ceva, cu o voce inalti qi incordat6...Trecu mult pdnd inleleserl ce era; ceva grav, o rdsturnare: cddearegele.,. ,,Ia uite, rupse in cele din urm5, cineva ticerea, cdzu gi

regele... Ce-o s[ fie acuma/!... Aha... venea un general... Astaera bine, un general inseamnd armat6, pe vremurile astea eraexact ce trebuia, spusese Aristide. Dar cine o fi generalul Ssta?"(Aveau si afle cAteva zile mai tdrziu, c6nd acest general avea sd-i

aducd la putere, ca sd guvemeze ct ei, pe legionari gi statul ro-mAn s5 se numeascd stat na{ional legionar. In locul regelui careabdica, venea fiul sdu... Regii r6mdneau...) ,,M[ tem pdrinte,continuase Aristide, adicd ce md tem, sunt sigur cd mdine dimi-neald nu mai sunt primar... Pe m6na cui dracu o sd ajungd sa -tul... E precjs cd generalul 6sta o sd schimbe orientarea RomA-niei spre nemli ;i atunci in mod fatal or sI vie legionarii la putere...{dcuse el aceasti previziune, care se implinise. Uite ci le venirdqi Sstora ceasul... Cine ar fi crezut? Ce mai faciParizianu?" zi-sese el apoi ca Ei c6nd ar fi schimbat vorba, sau ca ;i c6nd acum,in aceste ceasuri, gdndul cdera gi el 16ran catoatd lumea l-ar fiizbit cu putere qi Ei-ar fi dat seama ci nu e prieten de pildd cuvecinul sdu, Parizianu, gi c[ ar fi cazul sd devinS.

At6t fusese ceea ce ii spusese Aristide lui Parizianu qi niciun cuvdnt despre Moromete Ei nici pe departe nu avusese locdialogul dintre ei pe chestia cd Aristide l-ar fi ficut om pe

34 35

Moromete, dacl bineinfeles acesta din unnd ar fi venit laParizianu sI se sfrtuiascl cu e1... Erau niscociri de-ale lui.fEcute fie sI creasci in ochii fiului, fie din nevoia pe care o simtin mod uimitor oamenii de a minli sau de a se rninli fErd mdcarsi-qi dea seama c[ o fac... Da mai era ceva: ori de cdte ori ilvorbea el de rdu pe Moromete, $tefan n'rai stdtea ce mai stdtea qipleca de-acas5, se ducea pe la unchiu-sdu, pe la Moromete adic5,Iucru care il scotea pe Parizianu din sdrite. Ce era in capul lui$tefan? Intra in cartea unchiului cu acea veselie a lui inlepenitSpc fali intr-un r0njet gi ai fi zis cd se aEtcpta s6-l vadd peMoromete schimbat in unna atdtor vorbe bune auzite cu cAtevaminute mai inainte de la taicd-siu qi vroia s6-i contemple curiosaceastd noud infEfiqare... ,,Ce te rdnjeqti, m5, $tefane?" iispunea atunci Moromete cdnd il vedea qi din glasul lui rece allu'Parizianu in{elegea, desigur, cI unchiul era acelaqi, nu gtia cdtatdl sdu il injurd Ei ci nici n-ar asculta dacl cineva s-ar apucas[-i povesteascS. $tefan p6rea sd infeleagd bine acest lucru, darparcl de fiecare datl uita, Ei iar se ducea...

-Mdbazezpe faptul cdAristide e un om deqtept qi n-a minfit,rlspunse Parizianu reluind cioplitul firuqului in timp ce broboanede sudoare, din pricina efortului de gAndire, ii aplruserl pe fiunte.Uite, continud el, cine veni primar? Ai ft crezut? Chiar Tudorllilosu, chioru... Aristide a gtiut. .. Ei, dac[ unchiu-t[u...

Dar parcd Parizianu nu mai indrdzni nici el sd susfini cIdacd Moromete venea la el, ar fi fost azi primar. Ar fi trcbuitpcntru asta sd fi fost legionar sau sd fi avut un biiat, ca TudorBdlosu, care sd fi fost. . . Ori. . . gi in acest punct g6ndirea lui Pari-zianu parc[ se intunecd, fiindcd nu mai ridici multl vreme privi -rea de pe v6rful ascufit al f5rugului, iar c6nd o ridicS, nu vdzu,nu-i pdsl c[ fi-sdu $tefan nu mai era acolo qi cd gtia unde plecase.

IIAl lu'Parizianu era primit la Morome{i cu o bundvoinla dis -

prefuitoare. $i ar fi lipsit qi bunivoinfa dacd el ar fi bdgat deseamd dispre{ul. De fapt nu prea infelegeau ce c[uta el pe la ei.Unchiu-sdu Ilie nu se vedea prin curte, dar erau mltuqa qiveriqoarele. Catrina Moromete dir'6cea nigte l6n6 sau cdnepd in