In ultimele decenii, delincventa juvenila a devenit una din problemele sociale majore cu care s-a confruntat si se confrunta societatea. Delincventa juvenila este o problema sociala, care este determinata de alte probleme sociale, aflandu-se in permanenta corelatie cu modalitatile de gestionare a resurselor de catre societate, de realizare a educatiei si de functionare a structurilor si institutiilor sociale dintr-un stat. Din perspectiva abordarii delincventei juvenile, exista doua aspecte importante care trebuie luate in considerare: varsta celor implicati si problemele care conduc, inevitabil, la manifestari delincvente. Saracia, lipsa de resurse, privarea de sanse, marginalizarea sociala, anomia, lipsa de educatie sunt doar cateva dintre acestea.In tarile dezvoltate se inregistreaza o crestere accentuata a delincventei juvenile. De exemplu, Statele Unite ale Americii, Anglia, Suedia sunt tari in care se inregistraza extrem de multe delicte comise de minori si tineri. Acest aspect ne conduce sa apreciem ca delincventa juvenila nu cunoaste bariere geografice sau niveluri de dezvoltare.In Romania, delincventa juvenila s-a agravat semnificativ dupa schimbarea socio-politica din 1989.Alaturi de saracie si de inegalitatile sociale, abandonul familiar si scolar, absenta programelor de protectie au reprezentat factori importanti in amplificarea fenomenului delincventei juvenile. Din anul 1990, cand delincventa juvenila a capatat amploare deosebita, actiunile au fost concentrate pe copiii strazii, cei internati in centrele de copii, in scolile speciale, minorii internati in centrele de reeducare, in arestul politiei, in urma savarsirii unor fapte penale grave, obiectivul investigarilor constituindu-l identificarea cauzelor si a imprejurarilor care determina sau favorizeaza infractionalitatea juvenila.

Delincventa juvenila se manifesta atat in familiile cu statut socio-economic mai ridicat, cat si in cele cu statut socio-economic mai scazut dat fiind faptul ca aceiasi factori de risc actioneaza idiferent de statutul socio-economic. Factorii de risc sunt factori ce apartin copilului, factori ce apartin familiei , factori ce apartin scolii, factori ce apartin grupului de egali ca asocierea cu alti delincventi si factori ce apartin comunitatii cum ar fi expunerea la violenta si la trafic de droguri. Dar din perspectiva psihologilor se considera insa ca familia este cea mai responsabila pentru cursul vietii copilului. Lipsa comunicarii, a atentiei, a dragostei, a supravegherii, prezenta conflictelor, a actelor de violenta, a abuzurilor de orice natura, a unei conduite ambivalente din partea parintilor in relatie cu copiii nu duc decat la traume emotionale asupra copiilor, acestia devenind un simpom si dezvoltand la nivel comportamental acte antisociale, comportamente indezirabile, ele nefiind practic decat un strigat de ajutor din partea copiilor.-"Ma vedeti? Eu sunt aici!"

In cazurile cele mai nefericite, in care familia nu mai exista, persoanele de referinta sunt cele care preiau aceasta sarcina; copiii au nevoie de modele, iar ceea ce noi ca parinti si ca sociatate le oferim, ei absorb precum un burete.Ce putem spune despre un copil care toata viata lui asta a vazut si trait: violenta, conflicte, nesiguranta?De unde sa stie altceva? Asta este ceea ce el a invatat, si astfel se va comporta.Ce isi propune campania?>Informare, constientizare, educareprivind cresterea si educarea copiilor prin mijloace non-violente si cu respect fata de nevoile sufletesti ale minorilor, pentru a nu se ajunge la delicventa si comportamente deviante.>Imbunatatireapoliticilor publice si a practicilor din institutiile publice in domeniu.>Atingerea urmatoarelorpublicuri tinta: parinti, educatori, mass-media, personal medical, autoritati, elevi, profesori, cartierele in care exista cele mai mari probleme de acest gen.De ce este necesara campania?In Romania, delincventa juvenila inca nu este vazuta ca o problema foarte reala si grava, nefiind o prioritate:>Dar delincventa juvenila este o problema reala si foarte grava>Delincventa juvenila nu educa si nu dezvolta copiii, ci ledistruge sufletul.>Le creeazaprobleme emotionale si dezechilibre comportamentale.>Alimenteaza uncomportament agresivpentru viitorul adolescent si adult.>Le refuza dreptul la o viata decenta, in care merita si primesc respectul cuvenit.

In Romania, la nivelul politicilor publice, sanatatea mentala a copiilor nu este o prioritate si nu este tratata conform standardelor internationale.>>>De aceea, numerosi copii suntexclusi din societate, prin stigmatizare, diagnosticare si tratare eronate ale unor suferinte sufletesti, ignorarea nevoilor speciale.>>>Sufletele acestor copii sufera, iar ei devinadulti chinuiti si neadaptati.

Cifrele din ultimii ani care arata o crestere continua a faptelor penale savarsite de minori cu varsta sub 14 ani, acestia ajungand nu de putine ori sa comita fapte foarte grave sau sa fie atrasi in activitatea grupurilor de criminalitate organizata tocmai pe considerentul ca nu pot fi trasi la raspundere penala.

Mai mult, expertizele efectuate cu privire la existenta discernamantului in cazul minorilor cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani, arata ca in peste 90% dintre cazuri s-a stabilit existenta acestui discernamant, ceea ce inseamna ca, de regula, discernamantul exista anterior varstei de 14 ani."Acest lucru este firesc, progresul tehnologic si mediul social contemporan favorizand o maturizare mai rapida a adolescentilor in raport cu perioada de acum patru decenii", se arata in expunerea de motive a noului Cod penal.In legislatia europeana care reglementeaza dreptul minorilor, cea mai redusa limita de varsta de la care minorul raspunde penal este de 10 ani in tari ca Franta, Marea Britanie sau Elvetia.

Singurul mod de contracarare a fenomenului delincvential juvenile consta intr-o strategie integrata, la nivel national si european. Toate tarile au sisteme speciale de a reactiona impotriva tinerilor care comit infractiuni. Toate sistemele speciale sunt inspirate de o abordare prin prisma asistentei sociale: pedepsele sunt excluse sau urmeaza sa fie adaptate la nevoile speciale ale tinerilor. In justitia juvenila caracterul punitiv si-a pierdut din importanta, in timp ce metoda instrumentalista de reabilitare a devenit predominanta.In fiecare tara exista diferite organizatii active care se ocupa de delincventii juvenili si de familiile acestora. Totusi cel mai important lucru este sa se stie cine poate impune acele masuri coercitive, pentru ca aici este punctul in care tensiunea dintre asistenta sociala si justitie devine cea mai vizibila. ConcluziiExperientele dobandite in primii ani de viata sunt determinante si formeaza baza de la care porneste acumularea urmatoarelor experiente de viata, de sanatate si de succes in dezvoltarea fiecarui individ. In lipsa unor familii care sa le ofere siguranta, echilibru si afectiune, aceste baze lipsesc iar efectul este ca statul roman produce niste indivizi cu sanse mult reduse de valorificare a potentialului lor.In astefel de conditii, ne ramane noua, celor care vedem aceste probleme, ca ceea ce si sunt defapt si anume reale si prioritare si sa incercam sa umplem aceste lacune si dezinterese politice prin si cu ajutorul celor care le pasa. Copiii nostrii sunt viitorul nostru.