REFERAT SOCIOLOGIE

Iunie 2016 Page 1

DELICVENTA JUVENILA

1.Justificarea temei alese:

Delincventa juvenila, ca fenomen social, a inceput sa ia amploare dupa anul 1989, fapt confirmat de statisticile Ministerului de Interne pe anii 1990-1995, care evidentiaza o crestere alarmanta in radul tinerilor delinventi.

Se constata o crestere semnificativa a numarului de minori si tineri delincventi intre anii 1990 si 1993, urmata de o scadere si apoi de o crestere in anul 1995.

Din totalul delincventilor, numarul persoanelor care nu au o ocupatie este de 80%.

Delincventa juvenila a trecut prin schimbari importante datorita numarului tot mai mare de copii implicati in crime si infractiuni comise cu violenta. Din numarul total de infractiuni comise in anul 2000, 7,2% au avut autori minori, un procent asemanator existand si in anul 1999 (7,1%). Din totalul infractiunilor comise cu violenta de catre minori, 90,6% au reprezentat infractiuni contra persoanei, varsta autorilor fiind intre 14 si 17 ani. Totusi, cele mai multe infractiuni comise de minori au fost impotriva proprietatii, reprezentand 70% din totalul infractiunilor comise de diferiti autori.

In ceea ce priveste structura familiei, copiii care provin din familii monoparentale, au inregistrat cel mai mare numar de infractiuni, iar mai mult de jumatate din copiii delincventi se afla in abandon scolar. In structura infractiunilor, ponderea cea mai mare o detin infractiunile impotriva avutului privat si public, care reprezinta 95% din totalul faptelor infractionale comise de tineri. Deasemenea in categoria faptelor delincvente includem cazuri de omor, majoritatea avand ca scop jaful, dar si talharii, violuri, precum si fapte insotite de violenta. Gradul de criminalitate tot mai ridicat, si lipsa de securitate personala este un fapt social deosebit de serios, ce poate avea urmari foarte grave.Una dintre cauzele criminalitatii o reprezinta delincventa juvenila, care se afla in societatea noastra, intr-o continua crestere.

Iunie 2016 Page 2

Acesta este unul dintre motivele pentru care fenomenul delincventei juvenile nu poate si nu trebuie sa treaca neobservat.

2. Obiectivele cercetarii:

In studiul fenomenului delincventei juvenile mi-am propus sa urmaresc ca obiective:

a) identificarea caracteristicilor minorului cu risc si a mediului in care traieste

b) cauzele principale care instiga la delincventa si la un comportament antisocial

c) factorii care determina un comportament delincvent

d) gasirea unor solutii de prevenire a delincventei juvenile

3. Universul cercetarii:

Universul cercetarii pe tema delincventa juvenila este format din persoanele care sunt sub varsta la care legea trateaza oamenii ca adulti (sub 16 ani si intre 16 si 18 ani).Varsta de 16 ani reprezinta in Romania, pragul de la care orice act delincvent trece in sfera faptelor penale si sanctionate din punct de vedere juridic. Conform legii orice tanar care a implinit 18 ani, este major si responsabil pentru actiunile sale si consecintele acestora. Varsta majoratului este diferita in Romania fata de alte state(de exemplu S.U.A. unde tinerii sunt considerati majori la 21).

4. Cadrul teoretic

Delincventa juvenila este un concept juridic, care desemneaza totalitatea conduitelor care incalca norma juridica si care apartin minorilor. Poate fi definita ca un comportament de incalcare a legilor din partea celor care, din cauza varstei, nu sunt inca vazuti ca fiind pe deplin responsabil pentru actiunile lor. Majoritatea conduitelor de delincventa juvenila pot fi incadrate in patru mari categorii: furt, violenta pentru obtinerea unui avantaj de ordin material, incalcarea legilor de statut (abandon scolar, absenteism) si comportament de grup sau de banda receptat de

Iunie 2016 Page 3

ceilalti ca amenintator din cauza agresivitatii fizice si verbale pe care o implica. Principalele dimensiuni sau tipuri ale delincventei juvenile sunt:

-delincventa identificata de autoritati

-delincventa judecata de organele de justitie

-delincventa sanctionata cu internarea minorului in scoli sau institutii de corectie

- delincventa ascunsa (invizibila).

Termenul delincventa juvenila are mai multe acceptiuni:

- din punct de vedere sociologic delincventa juvenila este privita ca o forma de devianta;

- din punct de vedere juristic delincventa juvenila consta in orice abatere de la normele penale (minorul sau tanarul este responsabil in fata legii de faptele sale, incepand de la o anumita varsta);

- din punct de vedere psihologic este sinonim cu inadaptare sociala (cu referire la diferite categorii de minori sau tineri care prezinta dificultati de adaptare psihica si sociala);

- din punct de vedere psihiatric este perceputa ca o tulburare comportamentala, ca o consecinta a relelor tratamente sau a abuzului sexual si fizic exercitat de familie.

Explicatiile la intrebarea de ce comit oamenii acte delincvente, sunt de la cele de natura biologica si psihologica, pana la cele de natura sociologica. Aceste explicatii diferite au la baza diverse ipoteze care se refera nu doar la cauzele comportamentului uman ci si la modul in acre acest comportament deviant ar putea fi preintampinat.

Iunie 2016 Page 4

In literatura de specialitate (Stanoiu, R., M., Introducere in criminologie,Bucuresti, Editura Academiei, 1989, p.143 si p.150) studierea etiologiei delincventei juvenile se realizeaza atat ca act individual cat si ca fenomen social, intre aceste doua domenii de interes deosebirile fiind mai mult de natura calitativa decat cantitativa.

Astfel exista doua categorii de teorii:

1. teorii constitutionale-care sustin ca delincventa este un fenomen genetic, manifestat inca de la nasterea individului

2. teorii ale mediului social-care considera ca delincventa se datoreaza influentei mediului social asupra personalitatii indivizilor

Personalitatea este ereditara, insa dezvoltarea ei este influentata de interactiunea constanta dintre individ si mediul exterior. Procesul de formare a personalitatii minorului se desfasoara in doua perioade: prima este perioada copilariei in care minorul este dependant total de mediul in care traieste (familia), fiind foarte receptiv la tot ce se intampla in jurul sau si perioada a doua, adolescenta, in care se produce o distantare de mediul familial, minorul obtinand un statut in grupul din care face parte.

Familia asigura copilului o siguranta necesara pentru atingerea maturitatii intelectuale, sociale si culturale a copilului, dar si o identitate proprie, pe baza carora va fi acceptat de societate. In cazul in care copilul se dezvolta intr-un mediu infractional, orice perturbare in interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului atat la nivelul adaptarii sale in societate, cat si asupra structurii sale de personalitate.

Comportamentul delincvent se intalneste si in randul tinerilor care provin din familii organizate, in care relatiile tensionate dintre parinti, agresiunile fizice, verbale, alcoolismul, se manifesta frecvent, determinand un comportamnt irascibil, agresiv al adolescentilor. Structura familiala este influentata de numarul membrilor, de capacitatea parintilor de a educa proprii copii si de mobilitatea sociala si geografica a familiei.

Iunie 2016 Page 5

In societatea moderna, rolul de socializare al familiei se reduce tot mai mult, mai ales in privinta adolescentilor, datorita scolarizarii prelungite, precum si a altor factori deosebit de importanti si cu efecte in formarea caracterului si comportamentului social cum sunt: presa, televiziunea,filmele, dar mai ales grupurile la care adera.

Personalitatea copiilor delincventi este mai dificila si mai lipsita de ambitie in fata exigentilor vietii, iar normele lor de comportament sunt mai putin riguroase si mai lipsite de continut. Problemele care influenteaza dezvoltarea personalitatii acestor copii sunt:

- coeziunea redusa a familiei de provenienta

-starea de incordare dintre parinti

-atmosfera familiala nefavorabila

-lipsa de supraveghere si de interes acordat de parinti

La copiii delincventi se manifesta o atitudine ostila sau chiar indiferenta fata de familiile din care provin, fapt ce are repercursiuni si asupra atitudinii generale fata de societate. Influenta familiei in care parintii sunt divortati reprezinta un factor criminogen major pentru copiii delincventi. Acelasi lucru se poate spune si despre familiile cu un climat infractionar sporit, care-si implica voit copiii in diferite activitati infractionale sau ii indruma spre imitarea unor comportamente antisociale, contrare eticii societatii si pe care acestia si le insusesc, continuand sirul actelor delincvente.

O problema care a fost indelung dezbatuta a fost aceea de a stii daca infractionalitatea este influentata calitativ si cantitativ de nivelul de instruire scolara. In urma a numeroase studii s-a ajuns la urmatoarea concluzie: pe plan cantitativ, nu apar consecinte vizibile in planul infractionalitatii, insa pe plan calitativ, nivelul de instruie scolara se reflecta adesea prin alegerea unor forme infractionale mai putin primitive. Dar prin actiunea sa preponderent educativa, rolul scolii este insa foarte important pentru educarea si socializarea copiilor,

Iunie 2016 Page 6

pentru depistarea celor care nu se pot adapta si aplicarea unor programe de prevenire. Este important ca scoala sa se implice, programele de prevenire a infractionalitatii pot fi o solutie de diminuare a delincventei juvenile.

La nivelul scolii, intalnim mai multe stiluri educative, unde procesul de socializare se produce intr-un cadru formal si depersonalizat, in care rolul parintilor este ocupat de profesori. Din pacate, in sistemul de invatamant inca se mai fac unele deosebiri intre elevi, la un pol situandu-se copiii cu o capacitate intelectuala sporita care beneficiaza de atentia dascalilor, iar la celalalt pol aflandu-se asa numitii “copii problema” care provin din medii familiale dezorganizate si au un comportament deviant.

In realitate nu exista copii problema, sau copii cu grad redus de inteligenta, ci doar probleme ale sistemului de educatie care nu le acorda suficienta atentie. Existenta unor disfunctionalitati in ceea ce priveste sistemul de invatamant, ofera libertate adolescentului sa aiba un comportament deviant; de aceea ar trebui luate masuri in ceea ce priveste supravegherea in deajuns a acestor copii si cunoasterea, atat cat este posibil, a situatiei familiale. Lipsa unui statut socio-economic, care-l pot obtine prin scolarizarea completa, ii determina sa obtina venituri ilicite, comitand acte infractionale. Rolul scolii este de a aduce la cunostinta parintilor toate abaterile la care este supus elevul, indiferent de gravitatea lor: absente, rezultate scolare slabe, lipsa de comunicare, acte violente etc.), cu scopul de a preveni un posibil comportament deviant.

Absenta comportamentului exercitat de institutia de invatamant, dar mai ales lipsa controlului parintilor, va determina o influenta sporita a cercului de prieteni, si de aceea o alta solutie de prevenire a acestiu fenomen ar fi cercetarea universului in care traieste adolescentul.

Incepand cu Teoria atavismului evolutionist, pe parcursul dezvoltarii stiintei, explicatiile comportamentului criminal au incercat sa arate daca exista vreo legatura intre conduitele criminale si ereditate. In sensul acesta au aparut o serie de teorii:

Iunie 2016 Page 7

Teoria ereditatii a lui Gorring, sustine ereditatea comportamentului social. Acest autor este de parere ca predispozitiile deviante se mostenesc, iar indivizii nu se mai pot adapta unei vieti sociale normale. Gorring a observat in urma cercetarilor efectuate, ca 68% din descendentii infractorilor devin la randul lor infractori.

Teoria arborelui genealogic are la baza ipoteza ca in familiile ai caror antecesori au avut antecedente penale, numarul infractorilor este mai mare. Desi aceasta teorie a fost aplicata de Goddard unui pescar olandez pe nume Kallikak, multi cercetatori sustin ca aceasta teorie este fara fundament stiintific.

Teoria gemenilor apartine lui Lange si Cristiansen. Acestia au incercat sa demonstreze ca gemenii monozigotici prezinta din punct de vedere ereditar, o predispozitie pentru acte criminale.

Teoria copiilor adoptati are ca fundament numeroase studii, in urma carora s-a constatat o corelatie intre comportamentul delincvent al unora dintre copii adoptati si comportamentul parintilor biologici. S-a constatat ca desi copiii adoptati erau crescuti in familii organizate, riscul ca acestia sa calce pe urmele parintilor biologici era mult mai mare datorita predispozitiilor mostenite de la parinti.

Michel Foucault considera ca inchisorile nu diminueaza rata criminalitatii, indiferent de dotari si de tratamentele de corectie, ci dimpotriva favorizeaza existenta unui mediu delincvent prin solidaritatea ce se naste intre detinuti si care pe parcurs se transforma in complicitate. Tot acesta sustine ca detentia provoaca recidiva, iar cei care au iesit din inchisoare au toate sansele sa se reintoarca, deoarece pentru multi dintre ei viata din inchisoare este mult mai buna decat cea de afara.

Iunie 2016 Page 8

Teoria psihomorala a lui Etienne de Greeff sustine ca din punct de vedere afectiv, individul este dominat de doua categorii de instincte: de aparare si de simpatie. Atunci cand primele experiente de viata ale minorului sunt “traite zbuciumat”, arata autoarea, in locul lor se instaleaza un sentiment de injustitie, o stare de inhibitie si o indiferenta afectiva ce va duce la delincventa.

Teoria “derivei” apartinand lui David Matza, sustine ca delincventa juvenila este rezultatul unui “proces de abandonare de sine in deriva”, care devine posibil prin contestarea culpabilitatii si aparitia sentimentului de injustitie, iar vointa si decizia minorului de a comite infractiunea sunt declansate de disperare.

Teoria arborelui a lui A.K.Cohen sustine ca delictul se desfasoara pe parcursul timpului in mai multe etape, el fiind un “proces de tatonare” dependent de schimbarile ce se mani

festa la nivel individual si de situatia precriminala.

5.CONCLUZII

a) S-a constatat că trecerea de la un tip de viaţă la altul, la modul de existenţă urbană de la cea rurală, poate determina comportamente deviante. Astfel, s-a relevat faptul că în condiţii de industrializare şi urbanizare accelerată, unele grupuri sociale nu reuşesc să se adapteze rapid la noua situaţie, ceea ce conduce la apariţia unor disfuncţii în procesul de socializare.

b) In condiţiile actuale de industrializare, specializare, urbanizare, birocratizarea organizaţiilor şi instituţiilor umane în continuă dezvoltare tehnologică, are loc o maturizare psihică timpurie a minorului, aflată adeseori în conflict cu întârzierea maturizării sociale, care presupune prelungirea studiilor, întârzierea lansării în viaţa socială activă.De multe ori, minorul, adolescentul, de 14, 15, 16 ani considerându-se mare, vrând să pară matur, încercând să imite comportamentul

Iunie 2016 Page 9

unor adulţi pentru a fi consideraţi ei însăşi adulţi, ajung să comită acte antisociale, infracţiuni, considerând că în felul acesta îşi dovedesc curajul şi maturitatea.

c) Emisiunile şi filmele care au scene de violenţă, constituie un pericol pentru copii, cu unele perturbări afective şi caracteriale, datorita frustării, ele putând favoriza delincvenţa.

In general ca o opinie personala expusa si in lucrarile de specialitate, televiziunea şi cinematograful, nu sunt cauze ale delincvenţei juvenile, însă ele sunt condiţii care pot influenţa, pot alimenta starea infracţională, incitând la săvârşirea unor fapte antisociale.

Iunie 2016 Page 10

Iunie 2016 Page 11