DefinitieInsertia unui tub lung pentru respiratie – cale artificiala – in trahee pe cale orala se numeste intubatie. In unele situatii tubul poate fi inserat prin cavitatea nazala pana in trahee.

Obiective

Un pacient va necesita intubatie atunci când este în imposibilitatea de a respira singur.Acest lucru poate fi ca urmare a unui proces de patologic sau anumite medicamente de exemplu medicamente anestezice.Odată ce un pacient va fi intubat , de obicei va fi atașat la aparar de ventilatie.. Aceste echipament va prelua o parte sau toate procesele de respirație până când pacientul este capabil să facă acest lucru singur.- spontan.O echipă de medicala instruia în corespunzator, în frunte cu un medic, completeaza procedura de intubare.Această echipă lucrează coordonat, pentru a se asigura că procedura este finalizată în condiții de siguranță și în timp util.

Riscuri

Cea mai frecventa complicatie apare atunci când tubul de respirație este plasat incorect.Acest lucru va fi evidentiat prin evaluarea semnelor vitale.

Totuși aceste probleme sunt evidente foarte repede și există un număr metode de control, care sunt desfășurate de către clinician după intubare pentru a se asigura ca insertia este corectă.

INGRIJIREA PACIENTULUI INTUBAT TRAHEAL • Sucţiune • Frecvenţa • Tehnică sterilă pentru evitarea contaminării bacteriene • Durata sucţiunii 10 - 15sec pentru evita hipoxia• Presiunea negativă de sucţiune să fie minimă pentru evita traumatizarea mucoasei traheale• Administrare de concentraţii crescute de oxigen între sucţiuni • Se poate încerca şi aspirare selectivă bronşică prin modificarea poziţiei pacientului • Monitorizarea presiunii balonaşului sondei de intubaţie – cu ajutorul unui manometru-pentru a evita hiperumflarea şi producerea leziunilor traheale. Ideal presiunea în balonaş a fi sub 15 cm H2O.