Declarația Drepturilor Omului Și Ale Cetățeanului
2
Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului (în franceză Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen) este carta fundamentală prin care la data de 26 august 1789 au fost puse, în Franța și în lume, bazele democrației moderne. Declarația cuprinde un preambul și 17 articole, care combină dispozițiile privind drepturile a trei categorii de persoane: „drepturile oamenilor” (francezi, străini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 și 10, „drepturi ale cetățenilor” (cetățeni francezi), care reamintesc și întăresc libertățile civile - articolele 6 și 14 și „drepturi ale societății” (națiunea franceză), care sunt componente constituționale - articolele 13, 15 și 16. În 1789, Adunarea Stărilor Generale din Franța, reunită la Versailles și constituită în Adunare Națională cu drepturi constituante, a hotărât să elaboreze o declarație de principii fundamentale care să stea la baza unei noi constituții. Decretele emise de adunare la 4 și 11 august 1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regăsesc dealtfel în primul articol al Declarației Drepturilor Omului și Cetățeanului. Discuțiile privind Declarația au avut ca punct de pornire un proiect compus din 24 de articole, propus de către „biroul al șaselea” al Adunării, birou condus de către Jérôme Champion de Cicé. Acest proiect a fost simțitor modificat în cursul dezbaterilor în plen. Atribuirea textului original lui La Fayette (care s-ar fi inspirat din Declarația de Independențăa Statelor Unite) este deci eronată. [1] Textul declarației a fost votat articol cu articol între 20 și 26 august 1789 de către Adunarea Națională. Discuția a fost întreruptă pe 26 august 1789, după adoptarea articolului 17 referitor la dreptul de proprietate, pentru a face loc discuțiilor pe articole la constituția ce era în curs de elaborare. O serie de decrete emise ulterior de către Adunare, în special cel din 3 octombrie 1789 care permitea persoanelor fizice și societăților comerciale să împrumute bani cu dobândă, au fost ratificate în seara zilei de 5 octombrie 1789 de către Ludovic al XVI- lea, la Versailles, la cererea expresă a Adunării Naționale, care a folosit și presiunea vindicativă a mulțimii venite din Paris (mulțime care de fapt venise pentru alte revendicări, de natură economică). În final, regele a promulgat la 3 noiembrie 1789 Declarația drepturilor omului și cetățeanului, care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole ale constituției din 1789 și o serie de decrete ale Adunării Naționale (începând cu cel din 4 august 1789, care „a distrus complet sistemul feudal” și cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat că
-
Upload
teodora-radu -
Category
Documents
-
view
216 -
download
1
Transcript of Declarația Drepturilor Omului Și Ale Cetățeanului
Declaraia Drepturilor Omului i ale Ceteanului(nfrancezDclaration desDroits de l'Hommeet du Citoyen) este cartafundamental princarela data de26 august1789au fost puse, nFranai n lume, bazeledemocraiei moderne.Declaraia cuprinde un preambul i 17 articole, care combin dispoziiile privind drepturile a treicategoriide persoane: drepturile oamenilor (francezi, strini sau inamici) - articolele 1, 2, 3, 4, 7, 9 i 10, drepturi ale cetenilor (ceteni francezi), care reamintesc i ntresclibertile civile - articolele 6 i 14 i drepturi ale societii (naiunea francez), care sunt componente constituionale - articolele 13, 15 i 16.n1789,Adunarea Strilor GeneraledinFrana, reunit laVersaillesi constituit nAdunare Naionalcu drepturi constituante, a hotrt s elaboreze o declaraie de principii fundamentale care s stea la baza unei noiconstituii. Decretele emise de adunare la 4 i 11august1789 privind eliminarea drepturilor feudale, se regsesc dealtfel n primul articol al Declaraiei Drepturilor Omului i Ceteanului.Discuiile privind Declaraia au avutcapunct de pornire un proiectcompusdin 24 de articole, propus de ctre biroul al aselea al Adunrii, birou condus de ctre Jrme Champion de Cic. Acest proiect a fost simitor modificat n cursul dezbaterilor n plen. Atribuirea textului original luiLa Fayette(care s-ar fi inspirat dinDeclaraia de IndependenaStatelor Unite) este deci eronat.[1]Textul declaraiei a fost votatarticolcu articol ntre 20 i 26 august 1789 de ctre Adunarea Naional. Discuia a fost ntrerupt pe 26 august 1789, dup adoptarea articolului 17 referitor la dreptul de proprietate, pentru a face loc discuiilor pe articole la constituia ce era n curs de elaborare. Oseriede decrete emise ulterior de ctre Adunare, n special cel din 3 octombrie 1789 care permitea persoanelor fizice i societilor comerciale s mprumute bani cu dobnd, au fost ratificate n seara zilei de 5 octombrie 1789 de ctre Ludovic al XVI-lea, la Versailles, la cererea expres a Adunrii Naionale, care a folosit i presiunea vindicativ a mulimii venite din Paris (mulime care de fapt venise pentru alte revendicri, de natur economic).n final, regele a promulgat la 3noiembrie1789 Declaraia drepturilor omului i ceteanului, care includea cele 17 articole ale sale, urmate de cele 19 articole aleconstituieidin 1789 i o serie de decrete ale Adunrii Naionale (ncepnd cu cel din 4 august 1789, care a distrus complet sistemul feudal i cel din 3 noiembrie 1789, care a decretat c toate parlamentele regatului vor continua s rmn n vacan, de fapt ultimul decret regal).Declaraia drepturilor omului i ceteanului a rmas ca preambul i al constituiei din1791.
