preţul acestui număr Lei 4

Anul enzurat

" ABONAMENTUL:

fa jumătate . . . . 100 Lei pe nn sfert . . -. . 50 Lei n străinătate . . . 500 Le i

înscrisă în segiatrnl publlcaţlunllor periodice al Tribunalului Târnava-Mlcă anb Nr. 3—1933.

întemeietori: f Al. Lupeanu-Melln şi Inllu Maior Proprietar şi director: I U L IU MAIOR

Redactor: SEVER BARBU

ANUNŢURI ŞI RECLAME conform regulamentului de aplicai»

a TARLFHLNL comercial, categoria V

De ziua Regelui Mihai A i c ă p ă t a t t a l p ă ?

.Regele să ne trăiască, Neamul fă-ni-1 să sporească, Şi'n veci, Doamne, nu uita: Mândra Ţară Românească"...

(Rugăciune)-

Anul 1940 anul tuturor amărăciunilor şi umilirilor româneşti, ne-a cdas şt o mate bu­curie : suirea pe tron a M, S Regelui Mihai !.

Aşa a fosî soarta poporalul românesc ca, printre multele zile de suferinţi şl greutăţi, să nbt şi puţine zile de noroc, dc sărbătoare, de nândrie.

O vorbă din bătrâni ne spune, cd. Dum­nezeu, în dragonea iui mare pentru, neamul c-menesc, îi încearcă pe aed pe care-L iubeşte. Asa s'a întâmplat cu bogatul Iov. Omul cu­minte sufere însă totul, fără murmur şl fără Wáire, coci Dumnezeu nu va uita niciodată

acela care cred şi nădfijduesc cu stator­nicie în dreptatea dumnezeiasca.

Neamul românesc a pătimit mult în vifo­roasa iul VIAŢA, dar niciodată nu ŞI-a pierdut credinţa în Dumnezeu şi dreptatea Lui. Această credinţă hotărâtă şi statornică ne a adus tot­deauna mântuirea; căci dela Dumnezeu vin toate, şl cele rele şl cele bane.

Astăzi, când ţara noastră a trebuii să ducă cel mai grozav războia împotriva celui mal puternic şl mai periculos duşman, nu nu­mai al nostru, ci al omenirii întregi, avem în fruntea Statului pe cel mai curat şl mai tânăr

din Europa: M. S. Mihai i. Născut (25 Octomvrie 1921) ŞI crescut pe

Plaiurile româneşti, Regele Mihai a împărtăşit, hcü de mic copil, toate bucuriile, durerile şi Mitjdile noastre, contoplnda-se pe ăe-a'ntrtgul c" destinul poporului roman.

Din fragedă pruncie a primit o educaţie *» w/c mal alese, avânda-se în vedere că, wr'un viitor nu prea îndepărtat, va ajunge aducătorul unul neam, care-şi va pune toate speranţele înmâna Lut. Şcoala şt-a făcut-o în Wocul unor camarazi (colegi) aleşi din toate tolturtle şi clasele sociale ale ţării, aşa cum _?«« Puţini prinţi au mat avut. Astfel a putut, Jirla Sa, să cunoască fel de fel de oamenlK

Miare cu calităţile şl cusururile lor. Împreună Ţ c°tegtl şt profesorii Săi, a cutreierat toată ŢA în lung şi'n lat, dănda-şt seama de toate TALIILE şi jramusetile ei şi îndrăgostinda-se

£î'e. aşa cum puţini dintre noi au putut-o face. ay ¿ P e 'toga cunoştinţele date cu multă râmă

tfB|ca« aleşi, Regele Mihai a primit şi o

de Prof. Teodor Seiceanu

deosebită instrucţie militară, pentru a deveni, când va fi mare, un bun conducător de stat şl un mare comandant de oaste.

la fost dat Regelui nostru ca, odată cu urcarea Lui pe tron, să se înceapă pentru neamul românesc o epocă nouă, un veac de mândrie şi glorie. Împlinirea a douăzeci de ani de viaţă şt a unul an de domnie s'a în­tâmplat sä coincidă cu cele, mal înălţătoare clipe de bucurie şl mândrie românească, în care ostaşii noştri —nepoţii biruitorilor dela Plevna, care ne-au dat independenţa, — prin curaful şi sacrificiile tor au doborât toate stă-vllare nedreptăţii, smulgând din hrăpăreţe şi păgâne ghiare pământul sfânt al Bucovinei, Basarabiei şi Transnixtriel.

Sărbătorirea zilei de naştere şi de botez a Regelui Mihai, poartă pecetea dreptăţii isto­rice a acestui neam, care, prin faptele de arme dovedite în acest crâncen război u: a dovedit în faţa lumii întregi, că merită să trăiască. Dreptatea a venit, după dureroase ocoluri şi neîn-shtpuţte fertfe, dar a venit. Sărbătorim întâiul an de domnie şi cei douăzeci de ani de viaţă al Regelui Desrobiîor şi Reîntregltor de Neam şi Tară, sub semnul uneia din cele mai matt victorii româneşti,

- Sub înţeleaptă conducere a Măriei Sal* şl a marelui şt credinciosului Său sfetnic, Ma­reşalul Ion Antonescv, neamul românesc poate privi cu cea mai mare îneredere viitorul. Dum­nezeu, în nemărginita Lai iubire de oameni, îi va ocroti şt-l va scăpa din toate primejdiile, spre binele şt fericirea poporului român.

Numele M. S. Regelui Mihai ne aminteşte de biruitorul şt neînfricatul voevod Mihat Vi­teazul, căruia soarta t-a hărăzit ca să fie cel dintâi domn, care, prin faptele sale războinicei să reuşească a strânge laolaltă pe toţi Românii dintre Nistru, Dunăre şl Tisa. Fie ca, de nu­mele Mafestăţlt Sale Regelui Mihai l, să fie legată aceeaşi faptă mare românească, pentru ca să putem spune, ca şt odinioară voevodul Moldovei Petru Rareş, fiul Iul Ştefan cel Mare, că: „vom fi cceace ara fost, ba şl mal mult

decât atât". Dorim din tot sufletul M. S. Regelui

Mihai viaţă lungă şl fericită, domnie rodnică în fapte mari, spre gloria şt mândria acutul neam.

Să ne trăieşti, Măria Tat

Rîspucsul r s ' e — fireşte — cS nu. De altfel pâ'jâ cc drîgnţul de soare a tocfltit şi meat tina de pe podul pământului, cămeşii nu ai.au prea bíílut capul cu gândul înculţfmintei.

T o s r t ns aceasta insu, după ploi de BîptS-mdr.i, cu rics'iie ţi brurnele-i groise, s'a gri!bit să ne vestească, a\ se apropie cs.'alalt duşman msre al cslor săraci şi descu'ţ i : urna. Şi oa­menii au porsit o adevărată întrecere Ies căuta­rea tălpii şi a îneJlţiiraintei.

Ao fost ;cotorit« msi îaifti toate unghe­rele. IncSlţîmirtta roasă şi vesti? aruncată prin colţmi de cămeri şi funduri d? podari 15 fost ssossă iaraşi la purtst. Numai că aceasta nu a ajuns, ara şi patină şi slabă.

Au căsiat atunci oameaii să campero şi tsîpS, dar niri di asesita »'au găsit. T i l pa, aşa patină câtă este — s fost tosta blocată şi nu se vinde, dscăt ca bon, Ia cismar. Ciîsjarii dela 0 ° rase na iucresză Insă dscăt pintro-orăşenii csrs su boa şi piatra c*re su primit talpa, iar la aste tsips vine rsr de tot şi atunci când vice, la eâîeva luni odată — primarul ds abis are iă das cJtevn perechi is an sat întreg.

Bieţii oameni — cu toată grija pe care a avut-o Sistai de e face aprovizionările ţi de a msximaiua preţurile — s'au văzut fără în­călţămintea trebuincioasă, îa prsgcl î î d c î ierni destul de timpurii. — Talpă nu ie capătă, iar îasIlţSmiatea gato, care sa mai viade este cu preţuri uriaşe: 4 —6000 perehia de bocanci.

Totuşi, din om în om, t'a vestit că talpă a'ar mai vinds. Nu cu bon dela primirie¡ ci aşa pe sub mână, şi nu cu preţe) oficial, ci de 8—10 ori preţul msxisal. Lumea a foit bucu­roasă şi de aceasta şi a plîtit pentru o pereche de wjumăt5ţi" sau .pingele" dela 500—1000 Lei, după cam era omenia cumarului sau a vânzătorului dela care o cumpăra.

Ne întrebam, când lucrările au ajuns a-colo, ca ua kilogram de talpă să coits câteva mii de L?i, că cine este de vină.

La primării talpă nu ae sdace. Cu pretai tnsx msl, hotărlt de stăpânire, na se găseşta. Totuşi, pg tub m i n i , ae vinde deslulă, cu pre­ţuri de necrezut. Cine tace oare, ca an kilo­gram de talpă să coste 5—6000 Lei, când se ştie că un kilogram de piele crudă care te ia dela plugar cu 56—57 Lei, şi clnd se ştie că dintr'cn kilogram de piele crudă se face • ju­mătate da kilogram de talpă. Sau poato şl-a vărtt fi aici ghiarele dihanie Vremurilor de azi, specula. Dacă acesta este adevărul, atansi unde ne sunt controlorii?

Trebuie să ae înţeleagă odată, că toate su o margine, chiar şi răbdarea şl sărăcia oa-m inilor.

îl N I R E A P O P O R U L U I

Pedepse pentru călcarea poruncii a treia

dumnezeeşti Dumnezeu nu l i s ă pe nimeni» si-şi bată

joc de poruncile sale şi, mai iute ori mal târziu, îi pedepseşte groaznic, fie aici în lumea a-ceasta, fie în lumea cealaltă.

Bisericile, de o vreme încoace au fost tot cam goale şl pe la noi. Dumnezeu ne-a pe­depsit cu doi ani rdl, cu ape mari şi revărsări, cu scumpete şi cu foamete. Da, da, războiul acesta, cu toate mizeriile la i , Dumnezeu pentru mulţimea păcateleor noaatre 1-a adns peste noi toţi.

O altă pedeapsă a lui Dumnezeu asupra celor ce necinstesc ziua Duminecii este că-i lasă să devină slugile tuturor păcatelor. Dacă nu vreau să slujiască unui stăpân, care este Damnezen fi domnul nostru, las ' să slujiască tuturor scăderilor şi păcatelor, precum de fapt II vedm slujind.

Mal pedepseşte Dumnezeu pe necinstitorii fi pângăritorii Dumlecii cu boale multe şt grele- Cel ce lucrează fără întrerupere, dela o vreme se obosesc atât de tare, încât Ie slă­beşte corpul cu desăvârşire, aşa că fi cea mai mică boală 11 nenoroceşte. S 'a constatat oficial că în ţările, în cari se munceşte în fabrici şl Dumineca, muncitorii au viaţa mal scurtă decât in ţările tn cari se respectă repausul dumi­nec i i .

Necinstirea Duminecii mal aduce apoi fi Sărăcie. Damnezen nedând binecuvântare celor ce lucrează Dumineca, tot ce lucrează li-se nimiceşte. Astfel ne povesteşte Francisc Spi­ra go despre un zidar care şi-a zidit casa |

numai în zilele în cari nu le lacra altora, a-decă Dumineca. Pe când şi-a terminat c a s a , oamenii spuneau că nu va avea noroc de e a . Şi aşa s'a întâmplat, pentracă conducânda-şi pe lângă casă şl un părău care curgea pe locul vecinului, acesta 1-a pârlt, a câştigat pro­cesul, Iar zidarului au 1-a ajuns preţul casei peutra spesele avute cu procesul.

Acelaş scriitor ne mai povesteşte că doi morari înrudiţi împreună îşi aveau morile lân-g'olaltă. Unuia îi mergea foarte bine, Iar celui­lalt cât se poate de rău. Iptr'o zi se întâlniră cel doi morari şi rudenii la un pahar de vin. Cel mai sărac se plânse celuilalt că nu mai ştie ce sâ facă, atât de rău 21 merge cu moara. Celalalt răspunse: „Ştiu şi eu, cauza este că moara ta lucrează şl Dumineca".

Evreii dela o vreme încoace n'au mai sfinţit ziua Sâmbetei, deaceea a îngăduit Dum­nezeu ca Nabucodonozor aă cuprindă şl să ni­micească Ierusalimul, iar pe Evrei să-I ducă în robie. Aceasta ne-o spâne limpede prorocul Neemia z icând: a C e faptă rea faceţi că pân­găriţi ziua Sâmbete i ! Aşa au făcut părinţii voştri şi au prăvălit peste ei şl peste noi şi peste cetate toate nenorocirile acestea I Şi voi sporiţi mânia Domnului împotriva lui Israil prin pângărlrea Sâmbetei, (a doua carte-] a Iui Esdra 13, 1 7 - 1 8 ) .

Acuma, că marca putere care era Rusia a fost biruită, mă întreb, oare nu e şl aceasta o pedeapsă groaznică a lui Dumnezeu pentrucă conducătorii Ruşilor şi-au bătut joc de Dum­nezeu, L-au dat afară din ţara lor, bisericile i-le-au pângărit şi dărâmat; pe preoţii, călu­gării fl călugăriţele lui le-au necinstit, bat­jocori t şi omorît; iar pe credincioşii cari ţineau la Biserică l-au întemniţat. Istă că Dumnezeu a trimis un popor mare şi puternic împotriva necinstitorilor Duminecii , care I-a cotropit, iar puterea lor le-a nimicit-o. Mai mare pedeapsă decât aceasta se poate pentru pângăritorii Du­minecii?

Da, da, Dumnezeu nu-i lasă nerăzbunaţi pe cei ce necinstesc z!ua Domnului.

P i r i n t a l e lullu

P I * U 8 pentru

Răzbunarea preoUjUiTc^ După revoluţia franceză din 17SQ

moşneag care răspundea ] a numele d 0 " Louis, mergea adeseori de se aşeza i ^ tedralel SJăntal Ion din Lyon Părint C|* de Vabrlant, ducându-se în fiecare dlrni^ 1

riilnleasel sfânta liturghie, îl s t r e c u r , ^

liturghie se duse să-I vadă de urmă','ternin

nulul cerşitor câte un bănuţ în mână. Sl

0

bisericii, se nelinişti şi cât ce Isprăvi tffoj,

lucra se repetă timp de 25 de ani. intX, zl păr. Sorel nu mai întâlni pe cerşitor î »

du-se să nu fie undeva greu bolnav u „„ îatr'o căsuţă sărăc lc loasă şi murdară călcat pale. „Ce bun eşti, părinte, zise cerşltorol ? ţl-ai uitat de mine. Dar val, eu mă afla de! la sfârşitul vieţii, şi trebuie să-ţi spnn că peni! mine nu mal este Iertare. 8 Preotul începu încurajeze, vorb indu i despre marea îndari« a lui Dumnezeu. „Ah, Părinte, reluă vorba cerţi, torni, dacă ml-ai cunoaşte viaţa mea înflori! toare, n'ai cugeta altcum decam cuget ea, P|. rlnte dragi , fiind fiul unui sărman cultivator de vie, ajunsei servitor la o familie foarte no. bilă, care nu ral-a făcut decât bine. In timpul revoluţiei femllla se refngîe 1B Lyon, unde tril ascunsă pentru a scăpa de ghiarele revoluţio­narilor. Eu însă l-am trădat, l-am denanţit|j i-am însoţit chiar la eşafod. Drept recompemi a faptei mele monstruoase, revoluţionarii ml-ii dat o parte din averea foştilor mei stăpâni. A-verea am prădat-o în fărădelegi şl «m ajuci un cerşitor mizerabil. Ah, ce buni, ce drepţi ţl nevinovaţi au fost stăpânii mei." Şi plâng» cerşitorul cu hohot. Ducându-se spre an pirete, trase jos da pe un tablou năframa neagră ce-! acoperea. „Iată-1", zise cerşitorul preotului. ,Ah, exclamă cu o 'durere mare preotul, sunt pi-rinţii meii E tatăl f i maica mea!" — „Ea nit asasinul lor, reluă din nou vorba cerşitorul. Răsbună-i, Părinte 1 Şl mai vreai acuma, Pi-rinte, ca Dumnezeu să mă ier te?" Părintele Sorel, înecându-şl durerea în piept, foabrăţişi muribundul, îl scaldă in lacrimile sale, îi t$w

Foiţa „Unirii Poporului"

B ă t ă l i a cea m a r e

Două zile ne'ntrerupt Bătălia a ţinut Luptă grea, luptă cumplită, Luptă ne mai pomenită. Cu ochii cât cuprindeai Numai foc şi scrum vedeai, Foc de arme şi grenade Şi de bombe blestemate. Trag Ruşii disperaţi, Trag Românii neînfricaţi Şi ai noştri aliaţi. Din văzduh cu avionul, Dintr'o pădure cu tunul, Cu mitraliere grele Şi cu puşti mitraliere, Cu-arme bune româneşti, Tragi cu ele, nu greşeşti. Iţi venea aşa în gând Că e iadul pe pământ. Când totul s'a isprăvit. Am rămas încremenit De câte am întâlnit: Morţi ca anapii 'mprăştiaţi, Printre ei cai mulţi umflaţi, Sute şi mii de răniţi De dureri mari chinuiţi,

Tancuri mii şi camioane, Tot brandturi şi avioane. In lung şi lat pe câmpie Vagoane de muniţie Proaspete şi lucitoare, Pârăsite'n fugă mare, Prisonieri nenumăraţi Spre lagăre escortaţi, Tot aşa înaintăm Pe urm' Odesa luăm.

Sergent Frăţllă Nicolae din comuna Grădişte-Bacău, spitalul militar Nr. 500-Blaj.

Adresă greşită Da cum intră pe poartă iţi începe po

vestea vieţii ei t radnici da muncitoare cu ziua, când la unul, când la altul. In glasul ei plân­găreţ, ca al unei bocitoare, care trakme s i facă pe supărata, ca aă i-zs creadă vorbalor, nu e răsvrătire, nici nemulţumire, ci mai mult o ru­găciune. Tânguirea ei ei mereu aceeaşi de vre-o patru săptămâni Încoace, de când Ii via scri­sorile trimise soţului, îndărăt „ca oi cum I-ar fi înghiţit pământul", cum spunaa ea.

— „I am scris la patru rânduri şi toate patrn scrisorile mi-au vsait îaapoi. Iar el nu dă nici ua semn de viaţă. P w ' c ă le-aşfftriaais pe vânt şi uu prin fo i t ă ca lumea. Şi dacă mi-ar scrie el, cel puţ i , r*,; l i s ia t l . . . a

adresele să nu fie bune, nu ss poate, că mi le-o scris domnişorul dascălului, cela mai m«"i care o'nvăţat atâtea şcoli, că spunea mami-l'i că nu mai sunt altele mai mari îa lume, Ş i t l

şi-o dat toată silinţa — cum m'am silit ?' 1 1

să le ssot hainele din boală, când m'ao Io*' la spălat, — am văzut-o cu oshii mei. OW' a scris-o cu peana nouă nouţă, că ninw pus mâna pe ea până atunci. Părea că no»"1

atuaci o acos o dia maşină. Ş i tot atâta a iot-După opt zile, iată poştăriţa că strigi I»

fereastră: „ai o scrisoare, liţo Mărie*. Nici » fi auzit că cineva mi-a adus un sac de fl,Sl

au m'a|i fi bucurat mai mult. Sar iute, »»-0jj rup picioarele nu altceva. O iau în uit la ea. Era scrisoarea cu adresa sens* domnişorul dascălului. Să mor nu âltcevs. A ^ cresat că mă loveşte guta. Eu tremuram «W vre-o veste dela el , când colo, aveam 1»» veştile trimise de mine lui. Nu ştiu ce >* «nai I a c ? Cal să mă plâag? Asta i p i*** Măriei Iui R j s u n o i , de câteva săptăaal* ^ coace, de când ti vin scrisorile înapoi, •* efiad le-ar trimite pe vântul, ce-şi m t 0 , r C . | D g « pile, cuBi 11 taie capul. Dealtfel nu se P ţf

acam, deşi ar avea de ce. Naraşi , o t n d ' f l g | | biaifwul şi pa departe, poţi 6 8

e ,

grea daca şi cât de creştineşte işi d B J ^ ^

V led

. ( j j f l (

scrisoarea pe c a r e a aşteaptă dala »»• '

aafariaţai, fetneea aceasta mărunţică, a» ^ sată ca • buturugă de stejar » i r t 0 , ' * | , d< au e prea bucuroasă de altă vorbi» #

j . ) iartă din tot sufletul s in , şi-1 îndemnă fier­b e , s f i 8 6 î n , P a c e ? ' c n Datanezeu printr'o

p o v e d a n i e ban i . împăcat cu Dumsezeu, cerşi-î0rdl m««r, î a t r ' ° a l t ă z ] î n t r e b r s t e l e preotului

| f e . I h g r j i atât trupeşte cât şi sufleteşte log în ultima cl ipi . Iată cum ştie să se răz-

me preotul catolic. Sunt In iume unii oameni care nu ştia

decât iă calomnieze In fel şi formă preotul, $i iiti pentrucă şi nnnni vederea preotului esie pentru el o mustrare a faptelor lor. Voi, iubiţi cet'tori, să na intraţi în ceata acestora, d, ciu­lind s i înţelegeţi jertfa preotului faţă de oa­meni, să vă rcgaţl pentru el. Şi preotul este om, Şl e l P ° a t e a v e a slăblcunl şl defecte, de ,cees şl ei are lipsă de rugăciunile vorstre, RBgaţl neîncetat pe Dumnezeu să ue dea preoţi 001(1 Şl buni după inima preasfântă a lui Isos, preoţi gata de jertfă ca şi părit tele Sorel de VabrUnt. ( I v )

U N I R E A P O P Q R n T . m Pag. 3

Din Vaidacufa Credinciosul Vsailc Hanc nu de mult a

dfruil sfintei Biserici o sf. Evanghelie, ceeace s'a şi publicat ia timp, în „Unirea Poporului", iar acum mai nou a dăruit un chivot de stejar, lucrat de Gmnaziul Icdnstiial din Blaj,într'un mod artistic, care 1-c costat peste 6000 Lei. La fel credincioasa S i t ă Saveta a dăruit o fru­moasă cruce, pe masa sf. altar, care la fel a costat o aproape 1700 Lei, iar credincioşii cei­lalţi dăruiesc cu fosrte multă dragoste bani, pentru trebuinţele bisericii.

Dragostea lor nu e numai faţă de bise­rici, ci şi faţă de neam şi ţară. Când Prea ve­neratul Consister a dat ordin de a se forma

ia-i afle adresa adevărată, îţi trebus răgas să-i poţi afla ceeace vrei. Iucetul cu încetul însă, câte puţin, se destăinueşte, abătând mereu vorba In altă parte, ca omul, care se ştie împovărat cn păcat greu.

Aşa cu răbdare şi stăruinţă mulţi , s'a putut •ti", că atât Mărie cât şi Ion sunt „coldani"; idică streini veniţi din alte părţi sici, Nici nu *unt dintr'un sat, ci unul dictr'o parte, altul din 'Ita, s'au întâlnit tn căutare de lucru cu ziua. Siracă ea, sărac el, cu trsgere de inimă la orice muncă amândoi, s'au înţeles să ducă traiul împreună. Fără prea multă tocmeală, — nici n'ar fi avut asupra ce să tocmi, — s'au trezit soţ şi soţie, cari de dimineaţa până seara, ktt'o si ca'n alta, vara şi ierna, an fost în cău-t , f e da câftig, lacrând cu ziua, uneori împreuna, «'teori despărţiţi, neştiind ce e fereala de lucru 8'eu. nici căutarea muncii uţoare, ori tocmeală d e c M g mare.

— „S'avem de lueru şi sănătate, să patern a c r » \ asta le era dorinţa ce» fierbinte. Au

f o , t sile, când erau căutaţi ia lucru, ca ssree e e «e p n n B j a bucate, Dar s'au îatâmpht şi c«*uri, când n'&veau pe ce pune mâna, dar nici * e ** pună în gură. Atunai flămânzeau sau se

mPromutau, dacă găseau pe cine să-i îm-

Anii le-au adus şi copi i : patra la nomăr. U°°& fete şi doi feciorasi. Cum au trăit a-t 8 { t i » . ef/o minune, c'aat ajuns să umbla p« pi­c a j e l e i o r ş i g ă , e p o a t S caţără prin pomii

comitet din femei, care să strângă l in i , pentru bieţii soldaţi de pe front, femeile noastre cn multă dragoste au primit această Însărcinare şi au alergat din « s ă în casă prin sat. Femeile au luat din caierile lor de lâoă si le-au dat soldaţilor, aşa încât an făcut o frumoasă co­lectă de 2Vi kg. lână şi 1000 Lei în bani. Lâna au tors o, iar de bani s'a mai comparat lână. Femeile o torc cu mare sor, pentru ca aă le vină în ajutor celor lipsiţi şi duşi de acasă. Aceasta este dragostea bunilor credincioşi.

Ffavlu Călugării paroh,

Din Bobohalma In ziua de 26 Oct. sărbătoarea „sf. Du­

mitru" am botezat al 10-lea copil şi al 7 Iea în visţă, dintre cari 6 ficiori şi o fetiţă, a cre­dinciosului nostru Emilian Moga din Bobohalma jud. Târnava Mică, al cărui tată a murit pe urma unei boale contraae în rlzboiulmondial.

Acest tată a celor 7 copii ae luptă în viaţă şi îşi creşte copiii cât se poate de bine. Unul e la şcolile din Blaj, cel mai mare, iar ceilalţi îl ajută după putinţă la economie şi la conducerea unei mori şi a unei maşini do tre­ierat, pe cari el le-a cumpărat din sărăcia lui, cu cruţări şi mari economii.

Cade-se ca botezul celui al 6-lea fecior să fie premiat, mai ales azi, când vedem şi cu durere cosstaUm că cele mai multe familii sunt cu câte 1 sau 2 copii. Şi acestui credin­cios îi mai rămân bani şi pentru o foaie săp­tămânală, fiind abonat ia „Unirea Poporului".

Corespondent

Pomenirea unui erou la Galaji-Hunedoara

Duminecă, 26 August a. c. s'a ofisiat în jud. Galaţi Hunedoara, pomtnirea e r o u l u i Gherman D. Gherman şi s'a sfinţit „crucea-monument" c@ s'a ridicat de către namlagă-icţii săi părinţi şl soţie, aceluia c® la vârsta de 33 ani, însufleţit de drsgcstea faţă de neam şi

cu floarea abia scuturată, ca acum. Şi încă ce dolofani şi plini de sănătate sunt I Crezi că le crespă obrajii de sângele ce le svâcneşte în ei.

Pe cel dintâiu, — acum binişor răsărit — l-au crescut pnrtat în braţe la toate muncile, Ia care au ostenit. Pe-al doilea tot cam în felul celui dintâiu : „unu'n braţe, altul de poale se acaţă. Când a/ncercat şi cn sl treilea, n'a mai mers. Stăpânii băgau vină că cu doi la sauneă şi cinci la blid, nu se pot împăca. Aşa au ajuns să-şi lase prăsilele încuiaţi iarna în căs­cioara închiriată, i tr vara în uliţa umbrită de pomii vecinilor, ca pe nişte pui părăsiţi, pe cari nu-i mai încălzeşte aripile mamei lor. Spun vecinii, că pe hornul căscioarei lor nu ae ivea fam decât seara şi dimineaţa, când pariaţii erau acasă, in restul zilei nu se vedea nici o dâră de semn de fum, nici cât ss prelinge dintr'o pipă săracă. In sthimb se vedea că frigul îşi teşea pânea de ghiăţă pe ferestruicile cât palma, prin cari abia ss mai auzea afară chemănle jalnice ale copilaşilor: mamă, tată, mamă, tată, mamă, tată, chemări cari nu conteneau de când plecau părinţii şi până se'ntorceau | i c car. , 'a obicinuit uliţa ca şi cu lătratul câm.lor 1« Iun» şi cârâitul găinilor In nisip. Dar se spune c ă nici bucurie mai mare nu putea f în altă c . , 8 ca 'ntr'a oamenilor ăştir, când se n orceau s«ra""nTama aducând poala plină cu rsmăş.ţe d . mâncări strânse cum pute-, i « tata t a r f r « l cu aşchii, crenguţe şi bucăţi de lemne adunate de pa maluri d . râuri şi parale, ori podar, Ci

ţsră, şi-a dat viaţa pe frontul Ucrainei, In răz­boiul cel sfânt împotriva celor fără D&mneztu.

Crucea a foat ridicată în mijlocul comunei Ia răspântia de drum ce dace către casa lui, sub umbra unui pom sădit de însăşi mâna lui.

A fost sfinţită In cadru foarte sărbătoresc de păr. loan Mihu, parohul loeilui, care a tăl­măcit prin cuvinte Induioietoare calităţile eroului cSzut Ia dstorie, iiind o pildă vrednică de urmat de creştin bun, gospodar model şi un înflăcărat român, ce a făcut totdeauna cinate comunei.

La afârşil şaful postului de jsndarmi din Pui i-a cântat un frumos vers, făcut anume pentru erou.

La această solemnitate, pe lângă întreagă comuna Galaţi, au mai luat parte: d-I jude­cător loan Pop dela Tribunalul Deva aflat ocazional In comună, Păr. Nic. Stoica din Pui, d-I T. Eratk farmaciat în corn. Pui, d-1 C. Tecău secretar de plasă Pui, d-I Filip Răduţ controlor Pui, d-1 loan Râduleacu Poi, d-1 Mitică Rădu-lescu notar, d l Emil Todoran perceptor şef Poi e t c , precum şi mult tineret intelectual din comuna Pui.

Comuna Galaţi deplânge pe cel mai vrednic fin al său, mândria comunei lor.

Col m a i n o u p r e o t r e f u g i a t d i n U n g a r i a este Păr. loan Moidovan din Blcaz parohia Telec, care a foglt, de groaza jandar-! miîor'ongorl, în noaptea de 22 spre 23 O c ­tomvrie, sosind în com. Taşca din jod. Neamţ In dimineaţa zilei de 23. A -foglt îmbrăcat într'un pardcslo rău, fără un ban la sine şi apoi s'a prezentat comisiei germano-italiene şi şi-a depus plângerea. înaintea Sf. Sale au foglt 32 ţărenl, care corn a putut, anii chiar dezbrăcaţi, com l-ac gîs i t jandarmii, iar dnpă Sf. Sa 8 ţăran). Toţi fag de groaza bătăilor ce~ le primesc dela jandarmi şi de a Internării tn teraaiţele dela Budapesta. Păr. loan Moidovan a venit la Blaj la Mitropolie, ca să-şi arate necazul şi să primească un ajutor.

că era on chiot şt-un schelălăit vesel, care ae sfărşia odată ca stângerea luminei, când somnul Ie închidea ochii şi gările, pentru ca dimineaţa s'o 'nceapă din nou cu: mamă, tată, mamă, tată.»

Vara era mai uşor de copiii Raannoiului. Se jucau in ţărână, se bălăbăceau în noroiul gârlei, sborătoreau grădinile satului, rămase pe seama lor, oamenii fiind duşi la munca câm­pului.

N'a întârziat mult şi a venit şi al patrulea copil. Ionul Rusunoiului a primit pe noulvanit în lume, ca şi pe ceilalţi, fără prea malta bu­curie, dar nici cu griji care să-1 scoată din să­rite. Trei ori patru, nu-i mare deosebire. Dar vor fi toţi mari, se cunoaşte ceva. Cam aşa gândeau aceşti părinţi, cari scoteau copiii ca aievea lucru şi dar dela Dumnezeu şi nu ca o pedeapaă, com judecă alţii, cei bogaţi de pildă.

Dar de eând cu mişcările şi frământările din 1; :r.e, Ion e mai mult dos, decât aă rămână acasă. Nu prinde bine chiag acasă şi hop, Ion iar e chemat din nou la oaste. Zice c'a şi apus-o în glumă camarazilor săi când I-a elibsrat pe urmă: „măi fraţilor, lăsaţi-mi arma aici la cui, până mă'ntorc".

Şi s'a întors mai curând de cum a crezut. De astă dată nu numai ca să fie de pasă la hotar, ci să ae şi lupte cn duşmanul.

Necazul cel mare al Măriei nu e că 1-a dus pe Ion la răsboiu, nici că trăieşte cu frica tn sân, s l nu i-se întâmpla ceva rău, nici că

ure să împace cinci guri, cu munca celor dooă

Pag. 4 U N I R E A P y P G E O ^ C i ^

Badea Nicolae Înţeleptul, advocatul satului

Despre păzirea legilor Legea e aceea care — şl mie, şl tje —,

iţi pane gard, ca să nu superi pe altul in afa­cerile lai, şl s i nu fii supărat nici tu într'ale tale. Mi-e ciudă deci — scr ia badea Nicolae —, câad aud pe cineva că murmură împotriva acelora car! păzesc leges, ca poliţa!, jandarmi, agenţi, uşieri, gardieni fi alţii. Acela aunt pă­zitorii leg'l, şi cine II ureşte pe ei, ureşte legea, Iar cine iubeşte legea, îl Iubeşte şl pe ei, pre­cum e vorba: — Cine mă iubeşte pe mine, iubeşte şl cânele meu.

Aceşti oameni sunt servitori ai legii, pre­cum suntem şl trebae să fim anal flecare, căci legea e a noastră a tuturor.

Dacă ai vedea pe cineva că strică bise­rica sau şcoala, sau primăria, sau un monu­ment al eroilor, nu ţl-ar veni să-i zici: — Pen­tru ce strici as ta? Iar dacă acela ţl-ar răs­punde cu obrăznicie: — Dar ce-ţl pasă, că biserica asta sau monumentul acesta nu e al t ău? nu ţl-ar veni să-i zici: — Na e al meu alngur, dar e al nostru al tuturor. . .?

Tot aşa e şi legea. Ea e monumentul no stru al tuturor, şi suntem datori anal flecare a o pizi şl a o apăra ca şl cum am fi făcut-o noi, sau ca şi cum ar fi fost dată în grija noastră.

Uaeori eşti chemat apoi mai apriat ca să aperi legea. Când eşti citat ca martor înaintea judecăţii. Atenei tu eşti dator să aperi legea ca şl advocatul şi ca şi judecătorul sau pro­curorul. Dacă tu omule, cu mărturia ta falsă şi mincinoasă vei face se scape de pedeapsă un •inovat, vei fi vinovat faţă de societatea ome­nească, pe care acei om de nimica o primej­duieşte. Dacă insă vei face să se pedepsească un nevinovat, vei fl tu vinovat înaintea lui Dumnezeu, precum şi înaintea legii, care dacă te va prinde şi te va dercoperi, îţi va aplica şl ţie pedeapsa care se cuvine vinovatului.

Pentru aceasta e bine ca omul, când merge înaintea legii, să aibă gândurile curate

şi să sa vrea să pătimească decât adevărul şi dreptatea. Jurămintele fsîse laaîntea legi! vor fl pedepsite de însăşi legea, şi mal vârtos de Dumnezeu, care nu Insă nici o faptă fără răs­plăt i .

aici era «cartea de legi" a badlî Niculae înţeleptul, iar de aci începe altă carta, întitulată: „Doctorul fără învăţătură". Câad voia avea timp şi voia mai avea şl loc în „Uflirea Poporului", vofu mal pablica şl din „cartea cea de doftorie f i ră învăţătură", ca să vadă citi­torii acestei gazî te că badll Nicolae nu pe ne­dreptul I s'a dat porecla de „Înţelept", ş! că dacă şl alţi oameni ar face ca el, adecă să-şi facă însemnări din întâmplările cele mal în­semnate din toate zilele, prin satele noastre am avea fi azi o mulţime de înţelepţi, cari ar putea fi cu adevărat .advocaţii" şi „doftorii" latelor.

N. Lupu

Sâ luam exemplu dela poporul german Moltă lume se miră cum de poporul ger­

man dace războiul de trei ani şi totuşi na simte lipsă de materiale. In război se folosesc se pierd şi se strică multe, şl totuşi găseşte altele în loc. De ands le scoate oa re?

Iată numai, cum ştie valorifica acest po­por gunoiul pe cari 11 adună de prin cărţile oamenilor şl craia Ia noi nu i-se dă aici o s-tenţie. Tineretul de şcoală adună din aceste gunoaie: hârtie veche, zdrenţe, piele veche, oase, fler şl alte metale vechi, cauciuc şi alte şl alte lucruri ce se găsesc în gunoaie.

Numai în anul 1938 s'a strâns aproape 1 milion tone hârtie veche. C s să ne dăm seama de valoarea ce reprezintă această hârtie, trebue să ne gândim că pentruca să se fabrice hârtia aceasta, e de lipsă o pădure mare cam cât ţara noastră, că hârtia ştim că ee fabrică din lemn.

Apoi tot în anul 1938 au fost strânse 125 mii de tone^de oase, din cari s'au scos 15 mii tone clei şl făină de osse şi 45 mii de tone ganoi artificial pentru îngrăşat pământul.

Intr'un slngar an s'au adunat din gunoaiele

oraşelor germene 55 mii de tone metal cari altfel ar î l fost pierdute. e v««il,

Gavernui german a dat ordin ca t rasele cari au peste 35 mii de locultori'î°" dane din gunoaiele ce ie aruncă matern vechi de cari am amintit msi « g 8 .

In asul 1937 au fost strânse în fot ţara 170 mll de tone zirenţe csrl vaio?'8* cam 130 milioane mărci germane. U l

Apoi resturile ce rămân dela mâncări i grasă 1 milion de porci anual. Acestea nu dată se aruncau în gunoi unde se pierdeau

Ia felul aces ta poporul germen a r s u ' u

s i scoată o mare parte din mijloacele de^i din gunoaiele pe cari noi le aruncăm. Na n t

dăm s sams de bogăţia mare ce ascund gg. noaiele, că dacă ne-am da, multe mirforl ieftini.

Roşcovei Z., Obrih

S e r b a m r a l i g l o a s i a alevelor da la Ş c o a l a d a G o s p o d ă r i a din Blaj. Reuniunea Mariană e alevelor dela Şcoală de

Gospodărie a aranjat Sâmbătă, 25 O :tomvrle o frumoasă serbare religios să. Serbarea a'i desfăşurat In sala Palatului Cultural, In faţa

unnl public numeros. Programul frumos şi bint ales a plăcut mult publicului. Dapă cântarea „Cerurile spun", cor, a urmat declemarea pot-z'ei „Eroii" de către eleva Victoria Urdă, „Inw religios", c o r ; conferinţă, păr. Dr. Alexandri Todea despre „Vitali tatea creştinismului*, in la urmă piesa de teatru „Martirii Credinţei', jucată de elevele Livla Dascăl , Măria Batal, Viorica Truţla, Irina Ciurtln, Victoria Urdă, Miria Butarlu, Au« Faur, Elena Bocoli, F.Mal-latescu, Reghlna Raţ ia şi Măria Faur. Toate elevele s'au prezentat cât tn poate de bine. Ii deosebi ă plăcut mult jocul frumos şi nsturil al elevelor Llvia Dascăl , Viorica Truţla, Irtai Ciurtln şi Victoria Urdă. S t rbarea a fost pre­gătită sub conducerea pfir. profesor Al. Plălan.

Acei cetitori, cari nu primesc vreun n* măr din „Unirea Poporului" ori îl primesc ctt mare întârziere, să binevoiască a ne scrie pe o carte poştală, care număr nu l'au prinut, ca să putem reclama la poştă.

mâini de femeie, ci cauza, ce o roade la inimă e, că Ion na-i primeşte scrisorile. De asta nu mai poate. Asta îi fură somnul, ii impleteceşte picioarele, o sapă ca o spă malurile nisipoase, o opăceşte la lucru, îi ia sporul, ca un be­teşug rău.

Ar vr*a să ştie şi Ion cât de cuminte e es, cât munceşte1, cum se t r udeşe să le înde­plinească toate, cum se jertfeşte pentru copiii lor şi eât gând îi poartă iui.

— „Cum să lupte, c l n d gândul îi va fi tot acasă, la copii şi la mine !" Şi-i vine să sbiere de necaz. Patru sciisori şi toate patru au luat calea întoarsă. Şi dela el nici un rând, nici cel mai mic semn de viaţă.

De-aseiră Insă nădejdea Măriei a prins aripi no ui, a încolţit şi a crescut mare dln-tr 'odati .

Cum veaca spre Casă cu noaptea'n cap, c 'o ulcică de lapte pentru copii intr'o mână, iar In alta c'o ciutsră de salcie uscată, s'a plâns unui domn, care a poposit în sat câteva zile să-şl odihnească ostenelile, cum i-se Întorc scrisorile din drum şi cum n'are stare până nu-i scrie Ion.

Streinul, care se întâmplase să fie om umblat în lame şi care ştia ce e războiul, nu din auzite, ci chiar din păţite, căci făcuse pe cel trecut, ii ceru scrisoarea din urmă, ce se Întoarse din drum şi pe care Mărie o purta de trei sile tn sân, alături de Visul Maicii Fre-cis te i de care nu s'a despărţit din pruncia ei.

Scrisoarea fu cercetată cu deamăsuntui de streinul, sare găsi pricina fn adresele greşit scrise, cari suaau ca unui civil cu casă şi ts&ti înţepenite sstr'un loc, şi nu ca enui oşteau, care-şi poartă sasa şi adresa poşte mări ţări, peste râuri şi ape, şesuri şi văi, dealuri şi munţi, azi aici, mâine la zeci de ehiiometri depărtări şi care î si schimbă locui de pa un minut pe altul, ns msi întâlninda-se cu locurile umblate intr'o zi sau alta,

L a fost de-ajuns străinului să vidă, c i din adresele lui Ion iipxeşte «cel număr 'scris da o mâaă oarecare într'ua colţ şi căruia nu i-s'a dat nisi o atenţie. De usde să fi ştiut domnişorul dascălului, că asel număr strâav-torat într'un colţ, are tot atâta preţ în adresă, cât şi numele soldatului? Da uade sfi fi eu-noscut secretul numărului, ce înlocuia numele oraşului şi după care se găseşte petecul de pi-mint, pe care Ion luptă pentru ţară?

Când s'a dumerit liţa Mărie, că dia ce pricină i'se'ntorc scrisorile din drum, a prins curaj nou pentru truda zilelor de mâine şi, sburând până acasă, odată cu laptele din oală, a dus copiiior şi vestea c-;a bană:

— „Dragii m a m e i ! . . . V'o adus mama lap te . . . Vă face mama mămăiigaţă. . . Să nu adormiţi, dragii mamei, că o aflat mama adrisa cea bună a tatii*.

•

Şi'n noaptea aceea în căsuţa Rusunoiului, cinci suflste împăcate au adormit cu gându­

rile duse ia cel ce a plecat să se b i t l cuduf-manul.

O « a Ion, care n'are nici o veste de» ce va gândi?

P e t r e a Dascălul

Dela spital Frunzuţă verde de fragă Spune'ţi-oi, măicuţă dragă, C ă / s de treizeci şi cinci ani Şi n'am mai fost la şpitai Dar în patruzeci şi unu Mi-o venit şi mie rându. Dintr'o năduşală mare A m căzut de pe picioare Şi la'August în douăzeci' M'am dus la spital în Moci Şi'acolo c â t e a m aflat Mintea mi s'a tulburat Şi gândeam în gândul meu: C u m ne lasă Dumnezeu, De până ne este bine N u ştim că dânsul ne ţine Şi eu aici a m aflat Din Zau un tânăr băiat Şi eu de el m'am mirat C ă nici un picior n avea.

U N I R E A P O P Q R U L U I Pag 5

Român > şl B u l g a r i a s e r e î n t o r c la v e c h e a ior prietenie

In cuvântarea rostită la deschiderea jflamcotolni bulgar, R e g e l e B o r i s a! Bu l -' rjei a spus câ legăturile pol i t ice dintre

România şi Bulgaria se r e în to rc la prefe­ri, de demult.

Amândouă aceste ţări s'au alăturat „getului tripartit. Acelefeşi legături de prie­tenie le are Balgaria şi cu TaEcia , -Alba­nia, Croaţia, Ungaria şi Slovacia.

S t r ă l u c i t a b iruinţă a armafe i r o m â n e la M a r e a de Azov

Ia ultimele zile t rupele germane şi ro ­mâne an dat lupte grele cu bolşevici i la Marca de Azov. Au lest luaţi mulţi pri-lonier! bolşevici şi o boga tă pradă d e răz­boi. Liriile bolşevice au fost s t răpunse de trapele germane, cari au Început pretutio-denea urmărirea duşmanului.

In aceste lupte trupele româneş t i şi-au imt şi ele partea lor de biruinţă.

In ţinutul Doneţului, cel mai boga t ţinut rusesc In cărbuni şi fabrici, Germanii iunt stăpâni şi urmăresc pre tut indenea pe bolşevici

Biruinţe m a r i pe toa te fronturi le

Dda miază-novpte şi până j o s la Ma­rca Azovului se vestesc biruinţe mari pe lotreg frontul. Bolşevicii sunt pretut inde-oea înfrânţi.

La miază-noapte au fost ocupa te , în lapte corp, Sa corp 5 3 3 de c a z e m a t e ru-leşti. Pe frontul din faţa Leningradului au

Şi dacă l - a m întrebat, El mi/a spus drept c e a lucrat C'au băut şi s 'a 'mbătat Şi 'ntr'un şanţ cu ap'/a dat Şi de acolo s 'a sculat Pe Dumnezeu l/a 'ajurat Şi într'un grajd rău s'a culcat Picioarele i^a îngheţat Din fluer i le-au tăiat, Dar el nu se liniştea Fără tot prostii vorbea, Nu ruga pe Dumnezeu Ca să'l ferească de rău.

Şi alte b o l î > m aflat Boli făcute prin păcat. Oameni cu boli lumeşti De Dumnezeu nu vorbesc Numai de prostia lor, r « n c a r e a u intrat in boli Şi cari sunt bolnavi mai rău Suduie pe Dumnezeu. Eu când sănătos eram Multe lucruri începeam ?i o vorbă nu ziceam Ca Dumnezeu să-mi ajute S* pot face lucru iute

nici dacă terminam D °mnulu i nu-i mulţămiam

fost respinse toate Încercările bolşevicilor de a sparge încercuirea germană.

Capitala Bolşeviciei, Moscova, a fost din nou atacată d« aviaţia germană.

Trupele germane au trecut apele Do­neţului şi urmăresc pe bolşevici, cari se retrag în grabă spre răsărit.

In luptele dia Marea Neagră bolşe­vicii au suferit pierderi grele. Mai multe vapoare mari de război le-au fost scufun­date de Germani.

Au fost nimicite pană a c u m 2 6 0 de divizii ruaeşt i

Pe frontul din Răsărit, armatele ger­mane au nimicit aproape în întregime ar­mate l e ruseşti. Din 3 0 0 de divizii, cât erau a r m a t e l e ruseşti, au fost nimicite până a-cem 2 6 0 de divizii.

C e l e mai bune divizii ruseşti au fost scoase din luptă şi din felul cum se desfă­şoară războiul este sigur că in curând vor fi n imic i te şi ultimele divizii ruseşti.

S e spune că guvernul bolşevic a În­rolat numeroşi bătrâni, femei şi copii, pen­tru a lupta mai departe împotriva Ger­mani lor .

Dreptate pentru t irani i din Rusia

Deşi războiul nu s'a terminat încă, s tăpâni rea germană a luat măsuri ca să se facă d rep ta te ţăranilor din Rusia bol­şevică.

Pământul fermelor statului, adică al

Că gândeam că lucruri bine Şui făcut numai de mine Şisacum fâ'mă, Doamne bine, Căci m'oi şti ruga de tine. Când mă scol şi când mă culc Şi la lucru când mă duc Când un lucru încep întâie M â voiu ruga, Doamne, ţie Şi dacă l'oi termina Iară te voiu lăuda

Şi acum, creştini iubiţi, Pe Dumnezeu să'l cinstiţi, C ă e Domnul bun şi mare, Plăteşte la fiecare, L a cei care facem bine Dumnezeu toate le scrie Şi la cei cari facem rău Ni/le scrie Dumnezeu Şi cari bine fac vreodată Dumnezeu cu rele/i ceartă C a credinţa si'i cunoască Cât e/n stare să-1 iubească, Dumnezeu toate le ştie C ă e Domn mare'n vecie.

! Haciou losif comuna Frata, lud. CIuj-Turda

ţăranilor ruşi colhozurilor, se va împărţi şi va fi scutit de dări.

Tot stăpânirea germană se va îngriji, ca să se dea ţăranilor şi vitele de lipsă ca să poată locra cum trebnie acest pă­mânt.

Libertatea religioasă a fost stabilită In întreagă ţara cucerită de Germani.

înainta sau înapoia U r a l i l o r ?

Germanii înainteiză pc întreg frontul rusesc şi comandanţii bolşevici fug din calea trupelor germane.

Se spune că guvernul bolşevic ar fi luat hotărirea de a organiza un nou front de apărare, deaiungul munţilor Urnii.

O delegaţie militară americană a şi plecat să studieze la faţa locului, cum s'ar putea face această linie de rezistenţă şi mai ales cum ar putea fi prelungita pentru a apăra drumul spre India.

Cum va fi împărţ i tă Rusia Acum când războiul rusesc pare că

se apropie de partea ultimă şi când soar-tea armatelor bolşevice este pecetluita, se vorbeşte tot mai mult despre noua Îm­părţire a Rusiei.

După război, această ţară va fi des­făcută în cinci părţi: Rutenia Albă, Ucraina, Moscova, Caucazul şi Tarchcstanul.

Un r ă u da sflnge

In săptămâna trecuta la Nantes, In Franţa ocupată, au fost trase mai multe focuri de revolver asupra unor ofiţeri ger­mani. Unul din aceşti ofiţeri a şi murit. Ucigaşul n'a fost prins.

In locul ucigaşului din ordinul stăpâ­nirii militare germane au fost arestaţi şi împuşcaţi 100 de ostatici francezi.

Au fost arestaţi apoi încă 100 de francezi, cari să fie Împuşcaţi, In caz că ucigaşul nu va fi prins.

Din acest prilej, mareşalul P&ain a a adresat un sfâşietor apel, către poporul francez ca să ajute ia primirea ucigaşului.

„Un râu de sânge scaldă din nou

Infanteriştii germani atacă trei trenări In-tr'ana din staţiile de pc linia Sroolensk— Moaca va. Mai întâi le-a descoperit bine­înţeles artileria, le-a puşcat şi lc-a aprins. Acuma infanteriştii germani il curăţă de însoţitori, atacându i pe rând cu armele.

Pag. 6

F r a n ţ a , u a spns mareşalul Pe'iain In cu­vântarea sa, Pentrn un singur vinovat tre­buie să piară 100 de Francezi nevinovaţi.*

In urma intervenţiilor făcute şi pen­trucă sâ nn piară atâţia nevinovaţi, dl Hitler a amânat executarea ( omor î r e s ) a-cestor noui ostatici

D i s c u r s u l preşedinte lu i T u r c i e i

Cuv&ntarea rostită de preşedintele Turciei, în zilele aceste, arată şi mai mult prietenia dintre Turcia şi Germania şi po­litica de pace pe care o duce Turcia.

In R i e f r i tul î n d e p ă r t a t

Focul nu s'a potolit şi poa te în cu­rând va izbucni în vâlvătăi largi. Intre Japonia şi America lucrurile se înrăutăţesc din zi in zi.

Se spune deasemenia că este cu pu­tinţă ca să înceapă un război şi între Japonia şi Thaiiand, război pus la cale de Anglia şi America.

C u v â n t a r e a di vi Rooaevelt

Preşed in te le R o o s e v e l t a ţinut la 2 8 O c t o m v r i e o cuvân t s r e , în care a adus mari învinuiri guvernului german.

Aşa preşedintele R o o s e v e l t a spus c ă G e r m a n i a are mari planuri de cucer i re şi c ă urmăreşte să sub juge şi Amer i ca , P e lângă aceasta , dl R o o s e v e l t a mai spus c ă G e r m a n i a vrea să înlăture toa te religiile şi să Introducă o re l ig ie nouă naţ ional-social is tă , care să a ibă c a semn c r u c e a încârl igată .

Guvernul ge rman prin miniştrii săi a desminţ i t cele spuse de di RooEevelt , spu­nând c ă nu e s t e n imic adevăra t şi c ă toa te sunt numai minciuni şi răutăţ i .

Nu este Român cine nu semnează la

împrumutul Reîntregirii

Dintre multele tancuri nimicite de Ger­mani in cursul acestui război, iată aici unul oria?, pe care l-au distrus în portul Windaa din Letoni?. Este ascuns (camuflat) între arbori, aşa că duşmanul foarte cu greu

11 poate descoperi.

U N I R E A P O P O R U t U * _

Cine primeşte din greşală vreun număr in două exemplare să ne trimită al doilea număr înapoi, scriind pe el: „retur". Altfel sunt îndatoraţi să plătească şi exemplarul al doilea.

Dna G o g a a vizitat Blajul. D n . v

turla Gog», soţia marelui poet Octavlan G însoţiţi de doamna Lucreţi a Barba şi Q e a l T tre Visd, secretar general în Comitetul de P troaaj, a vizitat duminecă 2 Noemvrle Bii Dopăce a vizitat catedrala şi lnatitoţ||ie T\ de seamă din B ' a j , dna Veturla Gogi, ţ n i o t j ' de păr. vicar al Mitropoliei Dr. Victor Mtci v

şl de di prefect al judeţului, a vizitat spitalul militar de răniţi Pretntindenla dsa a rămâi nuiţaraltă de cele vizate, în special de îDgr|. jlrca aleasă ce se dă ostaşilor răniţi. î n t e r e . sânda-se de lipsurile oraşului, dna Q o g M

promis la plecare, că va stărui ca să se faci un anaduct l i B l a j .

E l e v e l e Ş s o a i e i de Gospodăria din BleJ, p r i n t r e r ă n i ţ i . Dumineci ,2 Noemvrle, elevele dela Şcoa la de Gospodărie din Blaj, ta aranjat o frumoasă şezătoare, fa spitalul de răriţi din Bl* j Programul ales a plăcut mult răniţilor, care aa răsplîti t cu multe aplauze pe eleve per t ra truda lor ds a Ie procuri clipe de înălţare şi bucurie sufletească.

Dl G h e o r g h e B r ă t i a n u a fost de­c o r a t d e F d h r e r u l G e r m a n i e i , Pensii faptele de arme săvârşite pe câmpii de război dl Gheorghe Bră tbnu , cucoscetul politician ro­mân de pe vremuri, a fost decon t de dl Hitler cu „Crucea de F le r" ci. I şi II. In împlinirea datoriei ostăşeşti dl Gheorghe B.'ătianua cules numai laude.

O f e m e i * d e 6 0 a r i a fest uciii c u c i o c a n u l . Lucrătorul Constantin Creţe, în vârstă de 4 5 ani a ucis ca cfossnal pe Măria Ion Vorpăreanu, cu care trăia de multă vreme în nelegiuire. Cacza acestei înfiorătoare ucideri a fost jaful. Anume Constantin Creta suferia de moltă vreme de pelagră şl na mii patsa mane». In desnădsjdca lui, nenorociţii om s'a apucat de băutură şi cerea Intr1»» bani dela Măria Vurpăreanu. Intr'ana din nop­ţile frecate Constantin Creta a venit acasă beii şi a cerat iarăşi bani. Măria Vurpăreanu «'» mai voit să-i dea şl din această pricină Con­stantin Creţu a început s'o lovească ca « ciocan, până ce a omorît-o. Dopă această ti»' geroasă Ispravă, ucigaşul a luat toţi banii ce l-a mai găsit în casă , 300 Lei, şi a plecat 1» cârciumă, unde a băut până dimineaţa. ?W prins de poliţie, el a mărturisit total.

Puterea gunei bombe îtl

I manefa fost atât de

încât a chiar r ă s t a r n * t

D C f l | f tanc uriaş sovietic Tan^

a rămas, după cum »'• chipul nostru, eu roţile' 0

Ziua olog, iar noaptea tâlhar O întâmplare adevărată cu un olog neputincios şi cu o ţigancă, „cu ochi

ca murele"

Na odstf poliţii a gi«i i printre ologii şi cerşetorii oraşelor ucigaşi şl tâlhari de cri mai mari, cari ziua trăiau din mila oa-uenllor, iar noaptea săvârşise cele mai mari hoţii şi tâihirii.

Mal în zilele trecute, poliţia din Sibiu a isbutit să pună mâua pe o astfel de păsă-ruică rară, anume pe ologul Marin Alexandru.

Cu trapul şi faţa schilodită rău, Marin Alexandru avea o înfăţişare vrednică de plâns şi înspăimântătoare. Totuşi acest oieg a izbutit să câştige Inima unei frumoase ţigănci, Cal­dă rar Sofia, cu care trăia de msi multă vreme In nelegiuire. In fiecare diminesţă, ţiganca îşi aducea ologul cu o telcguţă hodorogită şl îl l i s a In uliţele cele mai umblate ale oraşului. Acolo sub câte un z'd sau coper'ş de casă Marin Alexandru s i r inges leu ds leu pomana trecătorilor, iar seara se trăgea ca Sofia lui în câta o crâşmă, unde se cinstea de norocul zilei.

Noaptea tâlhar. . . In tropul schilodit al Iul Marin Aiextndru

se ascundeau însă patimi m a r , de om pornit spre jaf şi tâlh: rle.

Aşa cum era, ologul nu se afla să mai dea din când în când şl câte o lovitură la bu­zunarele oamenilor aveţi.

Iu noaptea de 22 spre 23 O itomvrie, Marin Alexandra, cu Sofia Câldi<r»r şi cu un prieten al lor, au chefeit într'o cârciumă dela marginea Sibiului. Acolo au dat peste un oa­recare Gh'ţă Gavri.'ă, care fiind ameţit ds bău­tura, spunea tuturor că are la el bani mu ţ'.

Ispitiţi de bani, cei trei tovarăşi au plă­nuit să-1 jefuiască pe Gbisâ Gavriiă.SofJa Căl-dărar i-a dat mai întâi târcoale şl I-a f ig ldni t o îatâlnire, între patru ochi, în cartea cârciumii. Ameţit de băutură Ghiţă Gavrilă s'a lăsat ade­menit da ţigancă şl a ieşit afară, unde ologul ca prietenei s i n I-aa jefait de toţi banii pe care-1 avea la el.

Spre nencrocDÎ lor, tâlharii au fost prinşi Încă a doua zi şl duşi la închisoare. Fâcân-du se cercetări s'a aflat că ologul Marin a mal săvârşi t încă şi alte numeroase tâlhării şi jafuri.

4 4

ş | 0 i i hăseuf i sunt din c e Tn c a tot I fliarî. Ua profesor din Germanii a i r i ta t

** n

c 0 ?\\\ de astăzi sânt mal înalţi decât cel c" C

t r e c Q t . Şl anume lungimea copiilor nou i < n ^ d e acuma este de 51 şi jumătate cen-

tri P s când cel mal de demult erau cei ""u de 50 c t n - T o t 8 8 6 0 1 6 1 1 6 , 1 • constatat c i

H nlientl s n n t t o t d s o d a t i ** m a ! 8 r e l 8 1 *" M dela 3 2 0 0 la 3400 grame. Interesant e

"!«i sarcina a crescut cu 5 zile. Toate acestea Ja caaz" că oamenii de astăzi se ştiu griji ¡,,1 bine decât cel vechi.

Drojdia do boro l o a c împotr iva rnciruniirii pâru lu i . Tot un Învăţat ger-

a observat că dacă le-a dat şobolanilor \ fel de mâncare, blana lor devenia cenoşie; 1

cgad dacă le dădea aceesş mâncare sme-te:«tă cu drojdie de bere, blana lor a devenit din non neagră. încercând acelaş lucru şl Ia oameni, a observat că s'a oprit încărunţlrea. Acuma lucrează din greu pentru a-şl desăvârşi Invenţia.

Mulţumită. Un frate preot refugiat a binevoit a trimite din puţinul pe care il are, ca saprasolvlre pentru sprijinirea acestei ga-j tte creştineşti, suma de lei 100, Dumnezeu iM răsplătească pentru faptă dop! vrednicia el.

O «laiul® u r i a ş a a Maicii Domnu­lui. In Franţa, pe un deal, deasupra satului Mlribel, lângă Lyon se află o statuie uriaşe a Maicii Domnului. Statuia are 35 metri înălţime. Singur capul statuii este de 4 metri. Statala a foit lncrată de cei mal mari meşteri al F n n ţ e ! ţi este făcută dintr'un ciment, care scânteia? i la soare. Sub statuie se găseşte un parachs (bisericuţă), Închinată Maicii Domnulai, cu nu­nele de .nădejdea celor desnădijdeiţi".

Copil m â n c a t do p o r c . Marla N. Popa din comuna B ie ş t l , judeţul Vâlcea, fiind pe câmp la muncă, şi-a lăsat copilul, in vârstă le o lună de zile, intr'o grămadă de coceni. Ua porc ducându-se la grămada de coceni şi llnd peste copil, i-a mâncat capul.

Doui l o m o i a u m u r i t o t r i v i t o c u ciuperci. Femeile llinca I . Gi le tan şi Lenlcs Qiletan din comuna Cujnlnl, făcând o mâncare M cîapercl otrăvitoare, ce le-au fost adunat de Pe câmp, au murit în chinuri groaznice, fără a U-ie mai pntea da vre-uu ajutor.

Halto do c â n i c u d i n a m i t ă . In lup­ele din apropierea oraşului Moscova, bolşe-Idl an introdus o nouă armă de luptă, anime "Iţele de câni ca cutii de dinamită. Pe sp«-t d * cânilor an fost aşezate catii ca dinamitai c , r ' 1> un timp hotărît trebuiau să explodeze, tartor câni l i -s 'a dat apoi dramul tn liniile I l«mane, Se spune că noua armă bolşevică n'a ( , t rezultate prea mari, decât omorirei bieţilor tini.

P a n t r u d a v a a p r a a m u l t vin. FJă-*• lo»n Nicolae, Antonie Qhlmbanu şi Da-* l t r « Bănică din comuni Ţaghin î- Dolj sa

ot r*t noaptea in pivniţa unui consătean da al °j mai bogat, Damltru T r a n i . Dupăca aa J , n ««t bine, cei trei fIacii s ' i a pus pe beute J«* bntoalele cu vin. Când s'aa săturat de I h a 8 , M p l e c a t > t r * 8 â l l d C 6 » n l d e l a butoaie L« î n d v , n a I 8 ă

c u r 8 * » P * n ă l a " I t l B , a 0 1 c I " ¿ 1 1 n d p r , n ? 1 l l d B i , ^ P 0 8 * " 1 1 1 6 I 8 1 l d 8 r n l ! » „ *11 declarat că a i făcat aceasta, ca să

«toane • « Dumitr i Traaă , pentrucă avea "** «alt vin.

j i J ! ? * * o c r a d i n c i o a e i c a r o a j u i i iraj Credlacioasi Raflla Sânte in din

»e-a trissis 200 Lei pentru a ajaiora

gazeta. Părintele Traian Mârsa din Brăila ne scrie că „deşi timpurile sunt grele şi salarul nu prea mare, dar inima el bună a trecut peste iote acestes". Noi Ii mulţumim pentru sjatorul dat ş\ rngSm pe bunul şi milostivul Dcmnczeo, s i i sisplătească înmiit.

O ţ i r i pusti i ţ i au făcut bolşevicii din Basarabia noastră. Mulţi, foarte molţi Români an fost ucişi saa deportaţi, îa negările Siberiei. Satele şl oraşele an fost pustiite, într'un chip îngrozitor. în oraşul Chişinău erau in anul 1940, adică atonei când a tost ocupat de bol­şevici, 120000 de locuitori. Sub stăpânirea dolşevică, numărul locuitorilor a crescut, ajun­gând la 500000, Azi, socotelile făcute spun că în Chişinău sunt numai 38.000 de locuitori. Ce s'au făcut dar ceilal ţ i? Când lumea se va linişti deplin, se vor putea şti toite grozăve­niile făptuite de bolşevici.

O b ă t r â n i da 1 0 0 an i a fost au-g r u m a t ă la locuinţa a a . întâmplarea a'a petrecut la BacureştI, care pare să fie an ade­vărat Vavllon al păcatelor, şl este al şaselea omor, numai în vreme de câteva zile. Bătrâna Elenna Rtmnlceanu, tn vârstă de 100 ani, a fost găsită sugrumată în locuinţa sa. Dapă făptuirea omorului, ucigaşul a căutat să fure Iucrile mal de preţ din casă. N'a găsit insă decât suma de 4000 Lei, care era pensioara bietei bitrâne.

C u m a a s c h i m b i banii. Banii ds metal da 250 Lei, cu chipul f V , Iu! rege Caro! II., mai umblă până Ia dati de 31 Decemvrie 1941. Dapă aceasta vor fi primiţi numai în plata dărilor către Stat. Banii de 1 şl 2 Lei de culoare albă nu mal circulă dela 1 Noem' vrie 1941. Pâni la 31 Decemvrie 1941 însă, a-ceşii bani se primesc în plata dărilor către Stat.

C â t a u r aata Tn iunie. In anal 1941 i crescut producţia de aor dela 39 milioane, de uncii ia 40 7 milioane, deci ca 4,5 milioane uncii. (O uncie face 35 grame). Iu 1929 nu era decât jumătate din aurui de astăzi.

ha* 7

Un bătăuş dovedit vinovat cu ajutorul unui film de cinematograf

Un fecior din Copenhaga a bătut sdravân pe un alt fecior. Ajungând la Judecătorie a tă­găduit. Ua poliţist însă, care a văzut toată bă­taia şi fără să ştie bătăuşii, i-a prins tn film, a cerut judecătorilor, să arete filmul în Sala de judecată. Din film, judecătorii au putut vedea n i numai meriul bătăi ci chiar şi armele lo­viturilor şi mai ales vănătălle delaochl a celui bătut şl astfel fără nici o îndoială au condam­nat pe bătăuş la închisoare.

M e r e l e Merele sunt fructele anal pom foarte pre­

ţios : mărul, a cărui patrie este In Caucat sl Altal. T

Sunt cunoscute încă din Biblie. Merele de pe pomul cel oprit, din ralu au ademenit pe' Eva. A dat şl lai Adam să măoânce, dar l-s'a oprit în git. De aici povestea cu .mărul lui Adam".

Iu grădinile lai Ramses, se culegeau zil­nic câte 84 coşuri de mere, cari se dan preo­ţilor din Tebes.

Evreii, când an plecat din Egipt, au dus mărul în Palestina, Iar de aici s'a răspândii In Europa.

La cel vechi, mărul era ţinut în mare cinste. Marţial aseamănă sărutul ca o fati-fe-cioară când mască dintr'un măr copt Catuius ÎI numeşte zeu al grădinilor.

In poveştile noastre se amintesc adeseori grădinile cu mere de aur din jirul palatelor cu domniţe tinere şl frumoase, păzite de zmei sau balauri, Iar feţi frumoşi luptă cu el pentru câştigarea domniţei.

In cânticele poporale încă se pomenesc merele:

Şl-am zis verde măr mustos M'at făcut matcă frumos, Neamţului de bun folos.

Şl tar verde, mere verzi, Vin măicuţă de ni vezi, Cam trăim noi amăndot, Amândoi într'un bordil Cd doi ochi într'un altoi; Ca doi ochi tntr'o lamina, Ca doi brazi tntr'o tulpină.

Sunt foarte malte solari de mere, anume: Mere-Domneştl, Mere Creţeştl, Mere Cepeşti, Pătale, Răpănoase, Coadăşt, Paradise, Popeşti, Rădicăneşti, Verzi de iarnă, Vinete, Vieştl, Dulci, Leşeşti, PanabricI şl altele. Toate merele sunt de doaă feluri: icre şl dulci. Din cele i c r e se prepari vin de mere, Iar cele dulci se mănâncă crude, coipte sau în dulceţuri.

In general merele sant bune, gustoase» răcoritoare şl se mistuie uşor.

Se folesesc şi de leac. încă din vremurile cele mai vechi, se foloseşte mărul copt, fiert tn apă pentru oblogeli la durerile de ochi. Copt tn cipfor se întrebuinţează şl la aprin­derile de plămâni.

Iată copcrişnl bisericii ortodoxe din Smolensk care a rămas, din fericire, nedărâmată de bolşevici. Credincioşii stau fericiţi pe on balcon, ca să-i poată coprinde cât mai bine ochiul fotografului.

Zîarap. de mere e benă In boaiele de apă, Cealal de mere nicate ajută Ia formarea

udului. Mal de mnlt se prepara din mere fierte

in untură, o alifie bană contra crepfiturilor bazelor şi manilor. De aci ne*a rămas şi no­mele de pomadă. Pomme înseamnă măr.

Persoanelor cari mănâncă repede, merele Ie ajată la digestie. Cei cariaţ i stomacal leneş, precara şi cel conitipsţl se vindecă foarte aşor dacă mănâncă mere.

Merele dalei şl coapte anat foarte bane pentru iasă.

Zeama de mere pădureţe fierte, îngroşată ca târâte şi întinsă pe o cârpă se pane pe pântece la cel ce cu splina mărită.

Babele dalei şi bnbels de celoperit se oblojesc ca fiertură de crenguţe de măr dulce.

Din mere se pregăteşte şl Cidru sau vin de mere. De obiceiu, pentru cfdrn se folosesc amestecate atât mere dalei, cât şi mere amare şi mere acre. Visa i de mere conţine paţin al­cool, cam 3—4 la suta şi când este carat şi proaspăt este o băntnră foarte bonă şi igienică. Nn trebue luat în cantitate mare, căci oboseşte stomacal şi dă naştere Îs colici.

La noi se bea paţin vin de mere. Ia străi­nătate şi msi ales în Franţa ac beau până ia 15 milioane hectolitri pe an.

Ion Popu-Câmpeanu

Sfârpirea malariei Malaria prin chinul, prin nscasul şi neno-

norocirea ce o produce asupra omului şi Sta­tului dă pzgobe de nebănuit, atât omului în sănătate, cât şi Statului In toate ale sale.

Omului îi strică malaria cu atât mai mult cu cât este mai tânăr. S ă poftească ori­cine, să vadă an copil care are friguri şl va vedea, ce! car« fl priveşte, câ' inima de fier de ar ave», uu poate să rSmâs§ nemişssg ta faţa celui chinuit de boala, care este găitan ia faţă ca păpădia, are faţă pământoasS ca de mort, cu buzele vineţii-slburii, dsssrsca malaria 1-a sărăcit mult de sânge, iar dacă pui mâna la partea lui stângă sab coaste, se găseşte o um-flatară tare, care nu este altceva, decât splina copilului, care s'a umflat din cauza frigurilor.

Statul păgubeşte neblnuit de mult cu toate vârstele de bolnavi, fie ei copii ori oa­meni mari. Statal plgubeşte pariu malarie când copiii sunt bolnavi, aşa că malaria, hemato-soarul, adică microbul malariei fiind în sângele slab, este in trupul său pregătit terenul pentru orisa boală ; după cum se ştie, noi prin sânge ne apărăm de toate boaiele, cari vor să intre la trupa! nostru.

Copii, mici cu malaria nelecuitS rămân cu urme grele în trupul lor pe toată viaţa, rămân mici, piperniciţi, săraci de sânge şi du­reri de cap şi ameţeli.

Ststul păgubeşte prin malarie şi când oameni mari — bărbaţi ori femei — sunt bol­navi da malarie, atât pria aceea, că ei se pot

•îmbolnăvi de boals ca tuberculoza, slăbind pu­terea sângelui de a lupta cu bacilii tubarcu-loxei, pe care ti tragem în piept zi de zi, cât si prin timpul, pe c§re 11 pierde cel bolnav în timp de vară stând jos şt sgribuihad sub po­vara bolii, la loc zâ-şi vadă de lucru.

Statul, conducătorii Statului, dându-şi seama de pericolul mare al malariei pentru să­nătatea populaţiei, luptă din greu să stârpească ţânţarii, secâud biltoacele şi petrolixftndu-le, mai ales în regiunile nade trăiesc ţânţarii zişi

.^.anophal",-adică acei ţânţari, cari poartă mi -laria şi pe, cari li putem cnnoaste. că ei se a-

şează perptndicuisr, adică ca împlântaţi cu capul înspre pielea pe care o înţeapă.

Statul ajută pe cei bolnavi dând leacurile în mod gratuit, că doar an de an câtă chinină nu dă Statul în mod gratsit tuturor celor cari merg la cele spitale şt dispensării.

Statul nu este ca nimic vinovat, ci dim­potrivă condacStsrii — sdsvlraţii bani condu» cători — ss năcăjesc, c i şi astăzi prostia msi sălăşlueşte încă în capul multora, ca de pildă Ia acei?, cari în loc să lecuiască şi vindece malaria ca chinina', unii nebuni vin şi când sărmanul bolnav este î s plină boală şi frigu­rile îl scutură de pare că 3! sgâlţie puterea morţii, vin şi „zcp" îi srencă In cap ua ciubăr de apă rect , să-i lecuiască, să-i fugire frigu­rile şi acest soiu dobitocele ds lecuire este în­trebuinţat în lung latul ţării; lecuire după care câţi nu s'au slss cu aprindere de plămâni şi alte boale de răc is lă ori cu moarte chiar. (Va urma)

Sfaturi pentru gospodari

Cel mai bun lapte Cel msî ban lapte îi m vsc l 'e în vârstă

de 4—7 ani. Acsst lapte e o mâncare foarte potrivită psntrn oamenii mari. Pentru copii însă e ban luptele janlncilor de 2 şi jamătate până Ia 3 ani, fiindcă e mai aşor de mistuit.

împiedecarea coacerii degetelor Când ne am înţepat ia vre un deget şi e

primejdie s i coacă , e bine s i ţfnsrn acest de­get o jamătate de ceas In spirt carnforet. Vin­decarea e sigsră chlsr şi dajă r i a l e destul de mire,

La ce e bun laptele Laptele nu e ban numai ca hrăni c! se

po&te întrebate ţa şi pentra site îacrsrî . Astfel: oblectela da argint când anat pătate, se vor cnrăţl foarte uşor şi vor lac! din noa, dacă s s ţin o jeroătaîe da ceas în lapte băiat ; petela proaspete de csrnealâ de pe ţesători şi covoare1, se şterg uşor daca ss freacă cu Ispie aeru; pânza de raătssă. sblrcf iă dapă spălat, se în­tinde farSs!, dacă sc llrcpezîştc în apă rece amestecată cu lapte; obiectele de sidef se cu­răţă foarte bine ca lapte; mobilele de stejar se pot curăţ! rainanfit cn lapte dulce.-

Va apare nu peste mult

„Calendarul delà Blaj" p e a n u l

V e s t i m t u t u r o r c i t i to r i lo r n o ş t r i o n o u t a t e p l ă c u t ă . I n c u r â n d va apa re „ C a l e n d a r u l de là B l a j " p e 1942. P r i e t e n i i aces te i f o i ş i v e c h i i c i t i to r i a i c a l e n d a r u l u i să fie n u m a i cu r ăbda re , c ă c i c a l enda ru l va f i g a t a n u p e s t e m u l t . C u p r i n s u l l u i v a f i m a i b o g a t ca î n a l ţ i a n i , c u m u l t e l u c r u r i in te resan te ş i f r u ­m o a s e . I n c u r â n d v o m p u b l i c a ş i p r e ţu r i l e ş i c o n d i ţ i i l e î n car i s e p o t face c o m e n z i l e de ca lendare .

Cât aur este în lume

Invitaţi i î ş i bat capnl cu tot felnl de coteii. Astfel au calculat şi surul din i a ' 0 ' -întreagă şi au g l s i t că, începând din ¡ 2 ' 5000 înainte de Christos şi până azi s'a i din pământ în flecare an în mijlociu ci? ̂ 7500 kgr. aur. Ca total de atunci şl pâ n | J s'au scos 52.157.500 kgr. aur. 1

Cel mai vechiu oraş din lume Cel mai vechia oraş din lome este Ni-

kişevou din Armenia pe coastele monttlii Ararat. In vechime se namea Naxinsni. $¡ spâne, că pe locnl nnds se găseşte acest onţ s'a oprit corabia lnl Noe, dnpă potop. In acest orsş se găseşte nc mormânt, despre care it crede că ar fl al lai Noe.

Obiceiu african de a se căsători Ia Achsnti, un mic ctet din Alrics ii

apus, este an obiceiu foarte interesast !B ct priveşte căsătoria. Sora régela! poste lux de soţ pa ori cine dintre supuşii din ţară. Barbe­ta! síes devine robul soţiei şl daci ea moare înaintea laf, cî irebae să se îcgroîpts \m^twl ca ea.

G ă r ţ i n o n ă

Rozariul Preasflnţliei Fecioare MatkAi Pr. Dr. Dumitru Lucaciu. Tip. „Serafica* St-bâoani-Roman. 68 pagini de mărimea 1S9 cm,, Lei 10.

O cărticică pe care o vor citi cu drag toţi «a» cari cunosc şi iubesc rozariul. Dupăce autorul«>• rată, cum s'a arătat Preacurata la Lourdes, in W «j bruarie 1858, ne spâne, ce este sf. rozariu, cuma luai naştere în Biserică rugăciunea rozariului, de câte feluri este rozariul, însemnătatea rozariului, din minunile'1'

'rozariu, sfinţii şl evlavia sf. rozariu. Aceasta este pa* Întâie a cărticelei. Ne dă apoi îndrumări, cam a * recitat sf. rozariu, despre asociaţia sf. rozariu, despr» farorurile celor înscrişi în această asociaţie, despre indulgenţele şi binecuvântările rozariului. ,

Interesant este că această cărticică a fost w rită pe spesele gospodarului Gh. N. Sascău din In»1"

, Călugăra. jud. Bacău. , Oare noi, Românii uniţi când vom ajunge cs r

rănii noştrii să jertfească bani pentru tipărirea»«' cărţi bune?

Poşta gazetei •imit

Arhidiacon fi prot. em. A. Băliban. A» Pfl

banii şi am introdus la Dşoara Clupe Lei 200, laceP' cu l Nov. şi restul la Sfinţia-Voastră. Sunteţi «» Şi pe 1942. • ... . te»

Burlan Vasile, Axente Severu. Nu prea »«» bucuroşi de „viaţa şi peripeţiile lui Jlanu*, 9«nW ^ prea vedem potrivi ta preamări faptele haiducilor, ^f

cât de vestiţi şl de nevinovaţi ar părea ei. H°t' e ' ayut-am noi destul în ţară. Mai bine adună a»" D „ ?1 istorii din gura poporului, în cari se P « a f l l

virtutea, nu păcatul.

ttt Te fi eetifrtx cari ne scrin sau 7 ^ f

sunt rugaţi să ne arate ^ tffi numărul sub care le merge gaeeta, ear

tipărit pe adresă, deasupra, la s t ă P £ a ; vor primi răspunsul decât foarte tăre* •

Tipografia Şemmanuuî B Í i f