De prin cri adunate

* Trisem cu nzuine, cu neliniti, cu ochii mari deschii, ntr-o sforare asemenea aceleia pe care orbul o face s vad. i nimeni nu m ajuta s-mi aleg crarea, s vd adevrul. Adulmecam n aerul fiecrui anotimp, al fiecrei clipe rostul vieii mele, mplinirea mea adevrat, simpl, bun, fr s-o gsesc. Ddeam proporii nemsurate dezamgirilor fireti la vrsta cnd i iluziile sunt prea mari, cnd i se pare c fericirea ntreag i se cuvine, cnd nu ai nici ngduin, nici nelepciune.

* mi dau seama c nu am nici stof de lupttor, nici stomac s diger ce nu-mi place. De ce s persist? Nu prea am ntlnit oameni fericii(...) De ce s-or fi cramponnd oamenii de via? * Dar eti att de schimbat, c parc m tem... M tem s nu te nel pe tine cu tine.

* Vezi, aa mi nchipui eu viaa, ca o pnz de pianjen imens, cenuie, lipicioas, n care omul se zbate ca o musc. Undeva pzete carnivorul: pianjenul...

* Toate nceputurile sunt grele.

* Dac nu faci un compromis n via, la nceput, eti nevoit s faci pe urm o mie...

*(...) nu m pot sprijini pe altcineva, c numai muncind cu o voin de fier pot s rmn tare ca o stnc n faa furtunii, c n-am dreptul s m risipesc, s-mi irosesc timpul i nici s m grbesc s m mrit.

* Azi mi se pare c trebuie s fi fost un punct de plecare greit, aa cum se ntmpl cnd sri un o ochi la mpletiturile cu andrelele, dup care totul iese ru. Dac i dai seama numaidect de punctul greit i ai curajul s mai desfaci pn acolo, totul se mai poate ndrepta. Alteori i dai seama trziu, cnd lucrul este prea avansat, i, neavnd curajul s desfaci, i spui: Las, voi cuta s dregpe ct se poate, nu se va bga de seam. Ce Dumnezeu, nu e dect un singur punct greit!... Dar atunci te poticneti la fiecare rnd, i ochiurile greite se-nmulesc, i nu mai tii cum s repari greeala dinti.

* Era o ntmplare care trebuia s fac parte din trecut, ca furtuna aceea de var, care venise vrnd parc s rstoarne lumea, i plecase fr schimbe nimic.

*