----

Statul }i Biserica (I)

“Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape:

Vrei sa îŃi placâ?Priveşte-le de departe”

I.L.Caragiale

Deşi cu tehnologii noi, dedesecări, de îndiguiri, de dimi -nuare şi stopare a înmlăştinăriişi noroirii terenurilor, de despă-duriri, ş.a. au fost desfăşurate

ample eforturi în nu puŃine state - totuşi foarte puŃine,comparativ cu aspiraŃiile - creşterea în lume a su prafeŃelearabile, de păşuni, chiar suprafeŃelor agricole s-a reali -zat în mică măsură. Poate fi, în fapt, considerată aceastăcreştere o resursă relativ finită – până la proba con-trarie, care, însă, nu s-a prea vădit – de amplificareextensivă a producŃiei agricole mondiale.

Privind din Centru, reali-ta tea românescă nu se deo -sebeşte de cea din alte Ńăriide la Periferie. Alta este fi -reşte perspectiva Periferiei ra -por tându-se la Centru, de undevin impulsurile politice, socio-economice şi nu în ultimulrând cele teologice. Statul şiBiserica, iată tema dialoguluide mai jos a unui cercetătordin Centru şi a unuia de laPeriferie, din afară şi din

România, ambi animaŃi de a găsi adevărul, nu argu-mente împotriva adversarului.

Viorel Roman: 1989 era clar că refacerea statuluiromân se va face printr-un dialog cu Roma. De aceeaa venit Fericitul papa Ioan Paul II care a sprijinitintrarea României în UE/NATO.

Există o mulŃime de lu -crări de cercetare care tes -tează relaŃia dintre perfor -manŃa socială şi cea finan -ciară, încercând astfel să gă-sească un răspuns întrebăriiclasice dacă standardele eti -ce sunt sau nu incompa -tibile cu paradigma maximi -zării profitului. S-au efectuatstudii la nivel de companie,

care analizează performanŃele companiilor res -ponsabile social în comparaŃie cu celelalte com-panii; la nivel de indici care includ sau nu com-panii responsabile social şi, mai recent, la nivelde fonduri mutuale care investesc în companiiresponsabile social sau nu.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„„Nu râde de cei slabi.Râde de cei tari dacăîŃi dă mâna”

Tudor Muşatescu

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 387 anul IX vineri, 14 iunie 2013 1 RON

Ajutate de inflaŃia redusă, ratele de creştere aleeconomiilor în curs de dezvoltare s-au acceleratbrusc după anul 2000, depăşindu-le pe cele aleŃărilor dezvoltate chiar şi într-o proporŃie de pestedoi la unu. În consecinŃă, cota Ńărilor în curs dedezvoltare din venitul mondial a crescut sub-stanŃial.

Dat fiind că populaŃia Chinei şi a majorităŃiicelorlalte economii emergente îşi pun deoparteprin tradiŃie o parte mai mare din venituri decâtpersoanele din Ńările dezvoltate, creşterea efectivăcare rezultă de aici, în ceea ce economiştii nu -mesc propensitatea marginală spre economisire, a

inundat practic pieŃele financiare, căci investiŃiile de capital planificate lanivel global n-au putut Ńine pasul cu plusul masiv de economisire. DreptconsecinŃă, ratele dobânzii, pe termen lung, atât cele reale, cât şi celenominale, au scăzut drastic în toată lumea.

asistent univ. dr.Alin OPREANA,ULBS

Dan POPESCU

În FranŃa, Legea socialistă privind concediile plătite esteadoptată în unanimitate de deputaŃii francezi. În 17 iunie vorface acelaşi lucru senatorii. Începe era turismului popular.

Teoria cunoaşteriiştiinŃifice care predo -mină şi a cărei formămodernă se datoreazăîn cea mai mare partefilozofului Karl Popper,pune accentul pe fap -tul că ştiinŃa (cu pre -cădere ştiinŃa empirică,din cadrul căreia faceparte şi economia) esteun proces de rezolvarea problemelor.

Această abordare a ştiinŃei, opusă schemeiinductiviste (care priveşte registrul observaŃiilornoastre trecute ca pe un fel de teorie scheletşi care presupune că ştiinŃa are menirea de aumple golurile din teorie prin interpolări şiextrapolări), porneşte de la cele mai bune teoriiexistente, iar când unele din aceste teorii ne parinadecvate şi vrem altele noi, aceasta consti tuieo problemă.

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 2

Karl Popper

continuare ^n pag. 4 - 5

continuare ^n pag. 3

continuare ^n pag. 7

Salonul de var@ al arti}tilorplastici din cadrul FilialeiSibiu a Uniunii Arti}tilorPlastici din România

Actualitatea politicilor economice din perspectiva teoriei keynesiste

Puncte de vedere

Performan]a fondurilor de investi]ii responsabile social

– eviden]e empirice

Bucureşti, PiaŃa Victoriei

11 iunie 1936

John Maynard Keynes Londra

Foametea: amenin]are drastic@

pentru secolul XXI? (III)– un mileniu de foamete înistoria economic@ a lumii –

continuare ^n pag. 6

prof. dr. Viorel ROMAN,consilier academic la Univ.din Bremen - Germania

dr. VasileBRĂTIAN,ULBS

Rezolvarea problemelor –modalitate de cunoa}tereîn }tiin]a economic@

dr. Lucian BELAŞCU,ULBS

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

pag. 3

Ioana Blaga Frunzescu“Frustrare }i nesa]”

Monreal, Canada

CERCETARE2 VINERI 14 IUNIE 2013

urmare din pagina 1Referitor la această problemati că,

şi Thomas Kuhn, în lucrarea sa, inti-tulată „Structura revoluŃiilor ştiinŃi-fice”, a surprins faptul că între cer -cetătorii din ştiinŃele sociale nu existăun acord minim asupra unor chestiu-ni fundamentale cum ar fi recunoaş -terea unor probleme de cercetare şievaluarea soluŃiilor date acestor pro -bleme, iar în acest sens a introdusconceptul de paradigmă.

Paradigmele – ne spune Kuhn –„sunt realizări ştiinŃifice universalrecunoscute care, pentru o pe rioadăde timp, oferă probleme şi soluŃiimodel unei comunităŃi de practicieni.”Cu alte cuvinte, paradigmele repre -zintă acele realizări ştiinŃifice care ser -vesc membrilor unui grup de cerce -tători pentru a-şi modela după elepropria lor cerce tare şi pentru a eva -lua propriile lor realizări, iar ulterioraceste soluŃii sunt preluate în ma -nualele şi tra tatele disciplinelor ştiin -Ńifice consi derate mature.

Potrivit unui astfel de demers, cu -noaşterea, respectiv explicaŃia, cu -prinsă într-o paradigmă, spre deo -sebire de cunoaşterea formulată prinenunŃuri şi teorii ştiinŃifice, este con-siderată în mare măsură una tacită.Ca urmare, potrivit acestui cadru, uncercetător reuşeşte să modeleze for-mularea şi rezolvarea unor problemeconducându-se după o paradigmă,fără a avea nevoie să ştie în ce con-stă asemănarea dintre problema luişi paradigma după care se conduce.

Rezolvarea unor probleme pe bazacunoaşterii tacite constituie ceea ceKuhn numeşte ştiinŃă normală saucercetare normală, iar tipul de pro -bleme formulate şi rezolvate în cerce-tarea normală drept probleme puzzle,adică probleme pe care cercetătoriivor reuşi până la urmă să le rezolve.

Karl Popper, critic al lui Kuhn,preciza ulterior faptul că prin acestconcept de ştiinŃă normală introdus

de Kuhn se înŃelege o cercetare încare lipseşte spiritul critic şi o consi -deră periculoasă pentru ştiinŃă, res -pectiv îşi pune mari semne de între-bare cu privire la faptul că cercetă-torii pe care îi reŃine istoria ştiinŃeiar putea practica cercetarea normalăîn sensul lui Kuhn.

Având în vedere cele amintite an -terior, întrebarea pe care ne-o punemnoi este: Dacă ştiinŃa economică esteo specie a ştiinŃei empirice, derivatăprin extensiune, atunci ce denotaŃieare atributul de spirit critic pentru acreşte inteligibilitatea în acest dome-niu ştiinŃific? Când aceste teorii sauparadigme par inadecvate şi vremaltele noi? Atunci când realitatea esteinfirmată de către acestea, respectivatunci când aceastea nu rezistă tes -telor realităŃii?

Dar ce este realitatea?Basarab Nicolescu precizează că

realitatea este în primul rînd ceea cerezistă experienŃelor, reprezentărilor,descrierilor, imaginilor ori formali ză -rilor noastre matematice.

Această definiŃie are la bază fap-tul că ştiinŃa modernă s-a născut

dintr-o ruptură brutală de vechea vi -zi une asupra lumii, ruptură surprinză-toare şi revoluŃionară la acea epocă,a unei separări totale a subiectuluicare cunoaşte şi realitate, aceasta dinurmă presupusă a fi complet indepen -dentă de subiectul care o observă.

În acest sens, ştiinŃa modernă pro -pune trei postulate fundamentale, careprelungesc, în cel mai înalt grad, înplanul raŃiunii, căutarea legilor şi ordinii:

1. existenŃa legilor universale, cucaracter matematic;

2. descoperirea acestor legi prinexperienŃa ştiinŃifică;

3. reproductibilitatea perfectă adatelor experimentale.

Dar cât de imuabile şi certe suntaceste postulate în ştiinŃa economi -că? Realitatea în ştiinŃa economică esteo realitate omnitemporală aferentă unuinivel de realitate sau este o realitatecreată sistematic, respectiv realităŃicare se succed? Dacă este creată,atunci înseamnă că este o consecinŃăa minŃii care dispune de ingredientecare fac ca ceva să apară, constru-indu-se astfel o nouă realitate.

În acest sens, suntem nevoiŃi să

redăm noŃiunii de realitate economicăo dimensiune ontologică, în măsuraîn care mintea noastră participă lafiinŃarea lumii economicului, fiind înacelaşi timp şi o imensă şi inepuiza -bilă sursă de necunoscut.

Dar care sunt ingredientele minŃiicare fac ca ceva să apară şi ce facesă apară?

În opinia noastră, ingredientele suntspiritul crtic şi imaginaŃia.

Spiritul critic este generat de scep-ticism, iar imaginaŃia este apriorică.

Dacă folosim în continuare aceastăsupoziŃie, atunci descoperirea ştiinŃi-fică în ştiinŃa economică trebuie săfie un proces continuu, ceea ce facesă apară mereu noi probleme caretrebuie rezolvate. Deci, ceea ce apareîn urma spiritului critic, pe fondulscepticismului, şi al imaginaŃiei, pefondul apriorismului, sunt noi şi noiprobleme de rezolvat.

Numim aceste probleme de rezol-vat, probleme sistematice, respectivprobleme care apar în urma criticilorcontinue şi a imaginaŃiei, prin re -zolvarea cărora se crează noi realităŃicare se succed.

Ne punem întrbarea, oare nu cum -va problemele sistematice sunt o con -secinŃă a noii realităŃi create? Oarenu cumva noua realitate creată naştenoi probleme? Nu! O nouă realitate,în economie, se conturează în urmaunei probleme de rezolvat.

Spiritul critic şi imaginaŃia, care suntomniprezente, sunt cele care dau naş-tere noilor probleme de rezolvat. Aces-tea fiind omniprezente, problemelecare trebuie rezolvate se succed.

Dar sunt necesare spiritul critic şiiaginaŃia?

Premisa spiritului critic şi a ima -ginaŃiei este apodictică în ştiinŃa eco-nomică, fiind o consecinŃă a specifi -cităŃii acesteia. Premisa spiritului cri -tic a unei teorii sau a unei paradig -me economice nu apare doar în pe -rioadele de criză care precedă şi pre -gătesc înlocuirea unor paradigme cualtele (potrivit lui Khun, discuŃia cri -tică a cadrului paradigmatic aparenumai în perioadele de criză), ci per -mnent, întrucât în fiecare moment alevoluŃiei realitatea este alta, ca ocon secinŃă a rezolvării problemelorsistematice.

Rezolvarea problemelor – modalitate de cunoa}tere în }tiin]a economic@ –

dr. Vasile BRĂTIAN, ULBS

Heidelberg - Germania

Păltiniş: un sezon în desfăşurare

3OPINIIVINERI 14 IUNIE 2013

În cadrul celei de a XX-a ediŃii a Fes -tivalului InternaŃional de Teatru de la Sibiu,cercetătoarea, criticul, actriŃa, dr. Ioana BlagaFrunzescu şi-a lansat a doua ediŃie, revăzută şiadăugită, a volumului său “Frustrare şi nesaŃ- personajul feminin în opera lui I. L. Cara -giale”, publicată în Editura CărŃii de ŞtiinŃăCluj Napoca, 2013. Ioana Blaga Frunzescudecupează din proza şi teatrul genialului scri-itor personajele feminine, le detaliază şi exa mi-nează din perspectiva definiŃiei “moftangioai-cei” pe care a consacrat-o însuşi Caragiale. ŞiVeta şi ZiŃa, din “O nopte furunoasă”, şi ZoeTrahanache (“damă bună”) din “O scrisoarepierdută”, cele două personaje feminine din “D-ale Carnavalului”, Didina Mazu şi MiŃa Baston,şi EfimiŃa, din “Conul Leonida faŃă cu reacŃiu -nea”, etc. apar, desigur, cu trăsăturile lor demahala în sensul negativ al vorbei: semi docte,uneori fals ingenue, şirete, adeseori primitiv şisocial perverse, etc. Deopotrivă, însă, se văde-sc umane, descurajate şi ambiŃioase, de multe

ori sincere în gesturile şi atitudinile lor, iu -bind, suferind, suspinând şi sperând. Celedouă feŃe ale aceleiaşi oglinzi, dar care nuredau la fel. Scriitoarea le relocă apoi în reali -tatea timpului, dar şi într-o realitate a vremiinoastre, realităŃi care au fost şi sunt aşa cumau fost şi sunt. Personajele feminine din operalui Caragiale în realitatea vremii noastre? Multdepăşite în părŃile rele de ceea ce avem acumşi, chiar mai mult, înşurubate urât, dezagrea -bil, cinic şi nesimŃit şi în po litică şi demnităŃipână la niveluri înalte...Un volum cu un titlu incitant, scris cu ta -

lent, pasiune şi trudă. Un volum care merităparcurs. Marele Caragiale este contemporanulnostru. Dar, din păcate, cum spuneam, inspi-raŃiile lui de antărŃ se regăsesc astăzi cu trăsă -turi mult mai groteşti, penibil îngroşate. Timpul“a lucrat” pentru scriitor. Numai timpul oare?...Oricum, cititorul va afla îndreptăŃite satis facŃiiparcurgând şi reflectând asupra acestei lucrări.

D.P.

urmare din pagina 1Ion Olteanu: În fapt şi de drept,

statul comunist (proprietar quasi uni-versal cu o birocraŃie sovietizată adicăfără nici-un respect faŃă de cetăŃean)nu a fost reformat, ci desfiinŃat, ceeace a provocat o pierdere uriaşă în planeconomic şi social, pentru că:

a) Industria, agricultura sisistemulde irigaŃii au fost demolate.

Eu ştiu că Ceauşescu, prost sfă-tuit şi manipulat, a creat o industriecare nu Ńinea seama nici de pieŃeleestice şi nici de cele vestice. În plus,idioŃenia cu forŃarea în anii 80 arambursării datoriei externe a mâncatun deceniu din viaŃa morală a tehno -logiei importate. În 1980 produceamla un nivel calitativ apropiat de celoccidental şi superior celui estic, darîn 1990, multe capacităŃi industrialeerau depăşite tehnologic iar calitateaproduselor era scăzută din cauza com-ponentelor şi materialelor indigene deproastă calitate. Marea dezordine fi -nanciară şi valutară a creiat o crizăgeneralizată, care a paralizat total in -vestiŃiile. ExcepŃie făceau doar Casa Po-porului şi cele doua mari bulevardenou croite în urma demolărilor. Pier -derile prin demolare şi dirijarea pu -Ńinelor resurse spre investiŃii nepro-ductive (în 1989, Bucureştiul avea ex-cedent de locuinŃe şi de spaŃii debirou) au secătuit Ńara.

În 1990, cu cei 1,5 miliarde do -lari SUA moşteniŃi de la Ceauşescuputeam foarte bine să lansăm un pro-gram de readucere la viaŃă a capaci -tatilor de productie in domeniile careaveau piata de desfacere.

Marele demolator Petre Roman aoptat însă pentru a defini industriaun cimitir de fier vechi, ceeace dupăalŃi 10 ani a şi ajuns să fie iar Ro -mânia a devenit un mare exportatorde fier vechi. Oare acest comporta-ment al tânărului nostru Premier aizvorat numai din prostie?

b) Principalele componente ale e -co nomiei naŃionale au fost desfiinŃate

Marii noştri economişti (Văcăroiuşi alŃii) au preferat să lanseze pro-

gramul antiinflaŃionist prin import debijuterii şi de electronică modernă,pentru a absorbi banii pe care Gu -vernul îi aruncase pe piaŃă, obligândtoate întreprinderile să restituie părŃilesociale cumpărate de populaŃie şilăsând astfel industria fără fonduri derulment.

Guvernul de atunci a lovit crânceneconomia şi prin desfiinŃarea proprie -tăŃii statului (Legea 15/1990) dar fărăa stabili un sistem de gestionare asocietăŃilor comerciale înfiinŃate pestenoapte şi înainte de adoptarea L 31/90care reglementa regimul Soc. Comer -ciale. Nepunând nimic în locul fostu-lui proprietar, economia naŃională aintrat într-o derivă dezastruoasă. Con -comitent au fost lasate la îndemanahoŃilor dotările tehnice din agricul-tură, IAS-urile şi CAP-urile.

Creditul intern a fost abolit prinretragerea BNR din această activitateşi crearea BCR, bancă inprovizată şifără bani. Ani de zile nu a mai func -Ńionat creditul intern iar cel extern nuapăruse încă.

Banca de InvestiŃii, singurul credi -tor al Industriei şi-a încetat activita -tea. Banca Agricolă şi BRCE, respon-sabile cu finanŃarea agriculturii şi acomerŃului exterior s-au apucat dehoŃii. Toate ministerele au fost trans-formate în institute de cercetare pen-tru uzul informaŃional al noilor politi-cieni, care, în mod covârşitor erau oa -meni fără nici-o pregătire sau expe-rienŃă în gestionarea economică.

Au fost desfiinŃate Bazele de apro-vizionare (BATM) astfel că fiecare fa -brică trebuia să-şi importe materiileprime şi materialele necesare producŃiei.

Am trăit acea perioadă ca membrual administraŃiei centrale şi am cu -noscut foarte bine atitudinile crimi -nale ale Guvernului şi ale oamenilorde nimic infiltraŃi atunci în Adminis -traŃia centrală. InsistenŃele mele dis-perate de a menŃine ordinea au fostimediat catalogate ca încercări de re -venire la metode stalinişte de con-ducere a economiei (vorbele lui PetreRoman, aprobate cu entuziasm deceilalŃi aplaudaŃi din Guvern).

Încă de atunci mi-am arătat deza-cordul faŃă de Petre Roman şi grupul

lui de lichele sau inconştienŃi (Văcă -roiu, Drăgănescu, Zisu, Vătăşescu, Se-verin, Aurel de la Cluj, şi mulŃi alŃii).

Ca urmare, până în 1993-1994,economia românească fusese dusăînapoi la nivelul anilor 50. În toate în-treprinderile s-a constituit în următo -rii 3-4 ani binomul Director/Preşedintede sindicat care împreună cu birocraŃiaAdministraŃiei centrale au lansat uri-aşele reŃele de corupŃie şi au înstrăi-nat avuŃia naŃională pe nimic. Şi astăzi,cei mai mulŃi nu fac deosebirea întredezetatizare şi privatizare. În continua -re, înstrăinăm pe căi legale sau princorupŃie părŃi importante din proprie -tatea statului român. În acelaşi timpfiscalitatea este aşezată aproape inte-gral pe umerii intreprinzătorilor autoh -toni, singurii în măsură să construias -că o economie privată (aceasta esteadevărata privatizare) orientată spreprogresul Romaniei.

Investitorii străini, beneficiază deregulă de facilităŃi fiscale şi de altănatură iar profiturile lor sunt repatriatesau folosite pentru a-şi extinde pro-prietatea.

c) Au fost desfiinŃate instituŃiileStatului

Pe de altă parte, Iliescu a ucis sta-tul român, adoptând hotărâri crimi naleatât în decembrie 1989 cât şi ulterior.

Aveam un Parlament. De ce a tre-buit să fie desfiinŃat şi creat un or -ganism fără noimă: FSN. Nu puteaufi înlocuiŃi conducătorii Parlamentului

şi păstrat Parlamentul până la ale -gerile din luna mai 1990, pentru căun Stat fără Parlament se transformăîntr-o Gaşcă de uzurpatori?

Guvernul fusese oricum înlocuitdar încă din luna ianuarie 1990 celnou s-a derobat de responsabilităŃileeconomice, înpingând rezolvarea pro -blemelor spre AgenŃii economici şispre mecanismele economiei de piaŃă,care bineînŃeles nici nu începuseră săfuncŃioneze. Deci, Guvernul funcŃionanumai pentru a gestiona viaŃa politicăşi a rezolva solicitările celor din Gaşcă.Frontierele Ńării au fost deschise iarexportul se făcea fără nici-o control,calea sigura pentru înstrăinarea avu -Ńiei naŃionale şi formarea marilor îm -bogăŃiŃi, care până astăzi controleazăstatul, administraŃia şi economia.

Guvernatorul BNR se plângea atun-ci că încă nu avem PiaŃa energiei.Dar noi nu mai aveam nici-o piaŃă.łăranii au fost lăsaŃi la cheremul ho -Ńilor turci şi arabi să le colecteze ce -realele în timp ce silozurile statuluise umpleau de şobolani şi de lilieci.Fructele şi legumele putrezeau pe câmp,fermele zootehnice erau depopulateiar creşterea animalelor în gospodăriileŃărăneşti era limitată la propriile nevoi.

În aceste condiŃii, valoarea defici-tului comercial a depăşit repede valoa -rea întregului export pe vest realizatîn 1989.

Foarte rapid a fost desfiinŃat Mo -nopolul Statului dar nu s-a pus în loc

nimic. Si astazi, dupa 23 de ani, Mono-polul Statului este, în fapt, înlocuit cuMonopolul Privat. Primul era prostgestionat dar ultimul nu este supusniciunui control.

Dece s-a acŃionat ca Statul românsă rămână fără principalele instituŃii?Cine l-a îndemnat pe Iliescu să pro-cedeze aşa? Dece nu a apărat ordi -nea care cât de cât era în Ńară, dân -du-i nouă orientare politică? Oare in -ducerea haosului şi înlocuirea ordineilegale cu bande de bătăuşi au izvorâtnumai din nepriceperea celui autode-clarat „liber cugetător“, sărac dar cin-stit? Sau realitatea se regăseşte în ac-Ńiunile celor care au atacat în mod cri -minal statul român, reuşind să-l des-fiinŃeze total, ceea ce nu s-a întâmplatnici în primul război mondial când a fostocupată cea mai mare parte a Ńării?

Deci, în 1989 şi în anii următori nua avut loc nici-o refacere a Statu luiromân. Pe de altă parte nici nu pot sus-Ńine că în acei ani blestemaŃi, Sta tul ro -mân nu a început un dialog cu Roma.

Principalii autori externi ai dezas-trului economic şi social de atunci aufost politicienii de doi bani ai occiden -tului, lichele din economia de piaŃăvestică, acei oameni puşi pe îmbo -găŃire, ră zbunare şi război anticreştin.Desigur ca românii folosiŃi de autoriiexterni au provenit, în mare parte,din rebuturi din gunoiul sociale adu -nate în anii comunismului.

(va urma)

Statul }i Biserica (I)prof. dr. Viorel ROMAN, consilieracademic la Univ. din Bremen - Germania

Puncte de vedere

“Frustrare }i nesa]”, a doua edi]ieIoana Blaga Frunzescu

Bucureşti, Palatul Parlamentului

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~ VINERI 14 IUNIE 20134

c my bc my b

c my bc my b

urmare din pagina 1Desigur, se vădesc, încă, rezerve

importante astfel, mai ales în Africa,în America Latină, însă investiŃiilespe cifice necesare, inclusiv în resurseumane, pentru a le pune în valoare,sunt foarte mari. Ceea ce, în termeniipieŃei ca atare, le face greu, foartegreu abordabile. Aşa că producŃiaagricolă se menŃine în termenii reali -tăŃii, nefavorabili diminuării pericolu-lui de foamete. De altfel, în sistemulcategorial al Economiei Po litice şi alEconomiei Agrare, renta absolută, deproprietate, este aferentă şi pămân-turilor utilizate cele mai puŃin fertile,cele mai puŃin ameliora te, situate încondiŃiile cele mai proaste faŃă de pia -Ńă, tocmai avându-se în ve dere carac -terul extensiv limitat al pă mântului,chestiune amplu examinată de mareleeconomist englez David Ri cardo, „li -beralist pesimist”. „Pesimist” determi-nat de sesizarea de către el atât aaspectelor menŃionate, cât şi a uneianume fertilităŃi descrescânde a solu-lui generată de folosirea şi uza rea saincontinuă, de „obosirea” stra tului fer-til, de spălarea sa, de integra rea, cânds-a putut şi când se poate, obligatăde circumstanŃe, în circuitul agricol asuprafeŃelor cu randamen tele cele maislabe din punct de ve dere calitativ şicantitativ. Sunt facto ri în plus în sus -Ńinerea ameninŃării din titlu...

Şi tot în acest sens putem relevaofensiva, cam peste tot în lume, acultivării rapiŃei, sursa ŃiŃeiului „agri-col”, „biologic”, în raport cu reali -tăŃile nutritive, ceea ce complică pia -Ńa grânelor. Iar când acest fapt estenet sesizabil în agricultura StatelorUnite, decenii de-a rândul cel maimare exportator de cereale al lumii –în China, Rusia, India, în Europa, etc.– afirmaŃia de mai sus dobândeşte şimai multă greutate. Pentru cât timp?Cel puŃin pentru 4 – 5 decenii deacum înainte, potrivit a numeroasepreviziuni anii necesari modificării pa -radigmei de la resursele clasice şilimitate de energie şi materii primeconvenŃionale, spre cele regenerabileşi neconvenŃionale. Desigur, o soluŃiear fi modificarea modelelor alimenta-

re în cele mai multe Ńări ale lumii,deplasarea accentului de la grâu, po -rumb, de la carnea obŃinută specificcu un important consum de cereale,de păşuni, printre altele pe pâineanedospită, pe vegetale, pe plantelenutritive acvifere, ş.a. Dar evoluŃiileîn acest sens sunt greoaie, se vădescrespingeri din partea unor populaŃiicu cutume bine înpământenite doarîntr-o direcŃie. Astfel că aserŃiuneapotrivit căreia doar o mică parte dinplantele şi resursele cunoscute suntutilizate pe Terra pentru hrana oame-nilor, va rămâne, încă, mult timp vala-bilă. O rezervă care, pentru a fi şi eavalorificată, solicită, finalmente uriaşeresurse financiare totuşi. Care suntnet limitate şi, oricum, extrem de pu -Ńin disponibile celor ce practic au ne -voie de ele... AmeninŃarea foametelor,dar, rămâne. Ne-am referit doar lacâteva probleme esenŃiale, tabloul degeneză al foametelor fiind mult maiamplu. Oricum, şi din păcate, ame -ninŃarea lor se vădeşte actuală...

... Să urmărim, acum, aşa cumne-am angajat, câteva coordonateprivind agricultura în România. S-aureferit deosebit de critic la o serie deevoluŃii în această direcŃie, încă din adoua jumătate a secolului XIX şi apoi,nu neapărat cercetătorii şi economiştide extract socialist, ci economişti bur -ghezi de mare anvergură, unii dintreei net antisocialişti. Ne gândim, deexemplu, la conservatorul activ, maremoşier, Constantin Garoflid, la bo -ierul Radu Rosetti, la medicul profe-sor universitar Ioan Claudian, la profe -sori cum ar fi de pildă Gh. Taşcă, D.R. IoaniŃescu etc. Cu socialiştii, însă,aceştia s-au reunit pe teritoriul numi-torului comun al eficienŃei marii pro-prietăŃi pentru cultura mare, exagera -rea micii proprietăŃi promovând doaro agricultură de subzistenŃă, relevân-du-se astfel, printre altele, virtuŃilecooperaŃiei. Cu socialişti s-au reunitîn zona aprecierii Ńăranului, stimulatşi mulŃumit de pe urma muncii saleatât de grele, ca un pilon al progre-sului agriculturii naŃionale. În zonachemării instituŃiilor statului în a spri -jini agricultura, Ńăranii întreprinzători,în zona desfăşurării unor ample acti -vităŃi pentru modernizarea satelor darfără pierderea tradiŃiilor şi a cutu -

melor valoroase, în zona abordării cumai multă „delicateŃe” politică şi so -cială a mediului rural, ş.a. De multeori, însă, fie că a fost vorba de con-servatori, de liberali, de Ńărănişti, desocialişti, ca să nu mai vorbim decomunişti, din păcate nu s-a întâm-plat aşa. Pe sacrificiile şi penuriilegrele, grave ale Ńăranilor, s-a ivittreptat sau a Ńâşnit chiar o ceată deprofitori aproape gata, finalmente, sădistrugă fiinŃa naŃională românească.

Examinări dintre cele mai perti-nente în acest sens, desfăşurate peinterval de milenii, cu concluzii din-tre cele mai riguroase pe deplin veri -ficate de practică şi de politică, aredr. Ioan Claudian. I-am citit – maibine spus i-am studiat – cu multăatenŃie – atenŃie îndreptăŃită din per-spectiva valorii cercetărilor consa -crate în interbelicul Institut de Cer -cetări Sociale al României, dominatde câteva personalităŃi prestigioase prin-tre care figura emblematică a mare-lui cercetător şi profesor Dimitrie Gusti– volumul amintit. Şi am regăsit nudoar un coleg al generaŃiilor de acum,ci şi al generaŃiilor copiilor şi nepo -Ńilor noştri, argumente astfel fiind atât

erudiŃia lui Ioan Claudian, cât şi vizi -unea sa cuprinzătoare în timp, largretrospectivă şi prospectivă, capaci-tatea de a desprinde concluzii carenici pe departe nu pun punct ci in -cită amplu spre noi cercetări şipuncte de vedere.

Nu ai cum să nu-i dai dreptate luiI. Claudian atunci când spune că„ParticularităŃile hranei Ńăranului ro -mân... Ńin, în parte, de obiceiuri ali-mentare arhaice, care îşi au rădă -cinile în factori antropogeografici com -plecşi. Se adaugă la aceasta o sub-nutriŃie care izvorăşte din împreju -rările deosebite ale evoluŃiei noastreeconomice şi sociale, împrejurări dincare unele sunt comune popoarelordin Răsăritul Europei...”. De aici, „douăcaracteristici esenŃiale ale hranei Ńă -ranului român cel puŃin în anumiteŃinuturi: 1) o hrană monotonă, de tippredominant vegetal; 2) lipsa obi-ceiurilor panificaŃiei, având porumbulca bază de alimentaŃie”. Dar, atrageatenŃia doctorul Ioan Claudian, nu afost şi nu este vorba de un dat, deo fatalitate. „La prima vedere, sub-liniază medicinistul Claudian, lucrurilepar simple, însă cercetarea amănun -Ńită a determinismului acestor feno -mene ne va sili la incursiuni lungi,în domenii destul de depărtate”. Aflân -du-se de aceeaşi parte a baricadei cumarii economişti şi nutriŃionişti ailumii, Ioan Claudian relevă că „studiulobiceiurilor alimentare... se confundăcu însuşi studiul istoriei civilizaŃiei”,că „subnutriŃia păturii Ńărăneşti estestrâns legată de fapte care Ńin de do -meniul istoriei economice sau al isto-riei pur şi simplu”, respectiv de nupuŃine împrejurări economico-sociale,de evoluŃiile respective, de fapte geo -grafice, ş.a.

Aşadar, „socialul”. Pe de o parte,stări economico-sociale arhaice la noi,depăşite, în condiŃiile în care maimulte state din Apusul european fă -cuseră paşi înainte pe calea revoluŃi-ilor burgheze, a revoluŃiilor industria -le şi a reformelor. Iar pe de alta, cir -cum stanŃe exogene care au con-tribuit, uneori decisiv, la menŃinereaşi chiar amplificarea acestor întâr zie -ri. În acest cadru, tributul aferent su -zeranităŃii plătit PorŃii otomane decătre Ńările române - o componentăesenŃială reprezentând-o grâul, dar şianimalele de muncă, caii, etc., iar fi -nalmente galbenii de aur care tot ast-

fel de structuri aveau „în spate” -,constituie un factor care în nici uncaz nu poate fi neglijat. Oricum, pefondul unei structuri a proprietăŃiiagricole favorabile marilor moşieri,şi, cu precădere al acŃiunii rapace aunor interpuşi de tipul trustului aren -dăresc alogen al fraŃilor Fischer, trustce controla o mare parte din terito-riul arabil al României şi care, efec-tiv, sugea pieile Ńăranilor, pe fondulexistenŃei unor „învoieli” agricole foartefavorabile astfel, desele penurii ali-mentare se transformă în veritabilefoamete. În asemenea condiŃii, dispă -rută sau pe cale de dispariŃie în alteŃări, grava maladie de nutriŃie careera pelagra – generată mai ales deconsumul aproape exclusiv de po -rumb, de mămăligă, fără asocierea sacu proteine animale, respectiv carne,ouă, lapte, brânză ş.a. – întârzia lanoi să se dezrădăcineze şi tindea sădevină „un rău etnic specific”. Exa -minând în ansamblu, făcând abstrac -Ńie de unele specificităŃi regionale, me-canismul general al foametei carefuncŃiona peste tot, prin “autosus -Ńineri şi autoalimentare”, atunci cândsituaŃiile se iveau, respectiv „tabloulgenezei foametei în regim primitiv”,cum scria marele demograf francezAlfred Sauvy, la noi se accentuează.Să vedem: „Un eveniment natural, chiarde mai mică intensitate, zdruncină dintemelii un echilibru economic maimult decât sensibil. CondiŃiile atmos-ferice se deteriorează întrucâtva. Osecetă, în cel mai rău moment. Re -coltele mai mici. Sunt sacrificate şianimalele pentru a obŃine carne şigrâne... PrivaŃiunea este dură. Trebuiesă se economisească toate resurselealimentare chiar şi în ce priveşteseminŃele. Iar o semănătură mai rarăînseamnă o recoltă mai mică. Împin-să de foame, de foamete, populaŃiarecoltează mai devreme decât tre-buie, ceea ce diminuează şi mai multresursele”. Şi mai scrie A. Sauvy:„Chiar dacă meteorologia nu maieste în mod particular nemiloasă, în -fo metarea, pentru o bună perioadăde timp, începe să se deruleze, deaici încolo, implacabil, nimic nu omai poate opri, cu excepŃia unor trans -porturi masive de hrană care însă,cel mai adesea, nu au şi nu pot avealoc. Numai o populaŃie mai luminatăpoate să reia creşterea şi prosperi-tatea relativă”.

Foametea: amenin]are drastic@ pentru secolul XXI? (III)– un mileniu de foamete în istoria economic@ a lumii –

Dan POPESCU

Dimitrie Cantemir Nicolae Bălcescu

Nicolae Iorga Dimitrie Gusti

... Asemenea procese şi evoluŃiisunt caracteristice astăzi în mai toatezonele de subdezvoltare – şi suntmulte – ale Terrei. Mecanismele puseîn lumină şi examinate ca „anatomie”şi „fiziologie” au devenit şi devin ac -tive. PiaŃa cu preŃurile ei vădeşte, deasemenea, o influenŃă ce nu poate fineglijată. Dimpotrivă. Din păcate, agri-cultura României, consecinŃă a eco -no miei ei, a industrializării şi dezin-dustrializării ei ulterioare, caracteriza -tă şi de progrese, dar şi de mari in -voluŃii şi sincope, s-a aflat în timp şise află încă într-un asemenea cadru.Iată, de exemplu, ce scrie, pentru vre -muri dinainte, marele cărturar DimitrieCantemir: ”De orice neam ar fi, Ńăraniisunt datori să munceas că neîncetatpentru stăpînii lor; nu există masurăhotărîtă cît să lucreze; este la voiastăpînului să-i scoată la muncă ori -câte zile vrea... Dacă stăpânul ar vreasă facă o ne dreptate, îl bate atât demult pe tăran până când acesta îi dăde la sine tot ce doreşte”. Pe urmă,Regulamentul Organic care, reduce,este drept, birurile directe şi indirecte,deosebit de anevoiase şi fără număr,dar creş te în schimb intensitatea ex -ploatării. Nicolae Bălcescu, referindu-se astfel, arată că în Moldova, cele12 zile de clacă, evaluate însă nu caatare, ci după cantitatea de muncă carese putea presta într-un timp cu multmai mare, se puteau preface real menteîn 84 de zile. Să-l mai cităm pe Tu -dor Vla dimirescu care spunea că “noisuntem norodul, şi nu tagma jefuito-rilor. Şi mai arată această figu ră re -mar cabilă a istoriei naŃionale: “Pe ba -laurii care ne înghit de vii, căpete niilenoastre zic, atât cele bisericeşti câtşi cele politiceşti pănă când să-i sufe -rim a ne suge sângele din noi? Pânăcănd să le fim robi?“ A fost şi esteclar, cum spunea Ioan Claudian şi cum,în repetate rânduri, am afirmat-o şio afirmăm şi noi, „alimentaŃia estemai mult legată de evoluŃia socială şieconomică decât de factorii geogra -fici”. Dincolo de marile răscoa le Ńără -neşti din Transilvania,de la Bo bâlna1437, pe urmă Gh. Doja, 1514, apoi„Horia, Cloşca şi Crişan” 1784, care,pe lângă alte motivaŃii, au avut-o, esen -Ńial, şi pe cea mai susnumită, multmai pregnant se reflectă această ultimăcauză în ce priveşte marea răscoală aŃăranilor din 1907. „Din pri măvară pânăîn toamnă”, cum scria Caragiale, por -nind din satul Flămânzi, de pe moşiaboierului Sturza şi până hăt departe,în sudul Ńării, în Me he dinŃi, etc.

Unii au minimalizat şi minimali -zează această răscoală. Ei spun că „afost de mai mică amploare”, că „afost generată de propaganda revolu -Ńionară marinarilor ruşi fugiŃi de pePotemkin”, că au fost doar câtevamii de victime şi nici pe departe cele„11 mii de Ńă rani împuşcaŃi”, cum re-levă nu pu Ńine documente istorice,etc. Este aproape deloc rigurozitate,este mai ales dorinŃa de a prezentaîn mod idilic „trecutul moşieresc” alRomâniei. „Ce bine era în acel timp!”.”Cum cântau păsărelele şi ce fericiŃierau Ńăranii.” Din păcate, asemenea ob -servatori, câŃiva poate nu rău intenŃio -naŃi, au avut puŃin de-a-face cu cerce -tarea economică în speŃă şi foarte pu -Ńin sau deloc de-a-face cu relaŃia mo -şier – arendaş – Ńăran. Unii dintre aceş -tia, foşti mari demnitari comunişti saubeizadelele lor, cam fără valoare darlustruiŃi prin Vest, alŃii, deloc puŃini,provenind din fostele - şi actualele? -or gane represive au sperat şi sperăcă oricum „dă bine” prezentarea acumîn roz a tot ceea ce a avut, într-unsens sau altul, Ro mânia până în 1944şi prezentarea tot acum în negru a totceea ce s-a întâmplat după aceea, maiales în anii de după 1964 – 1965.Eronat. Eu am avut mari moşieri înfamilie, boieri veritabili, am mai multeinformaŃii din practică decât ei. Plus

ce am citit. Şi am citit. Când vom scăpaoare de acest tip de indivizii care auştiut şi ştiu doar să profite după Ńară,fără să-i dea nimic în schimb? Careştiu doar să fie cinici? Care nu au creatşi nu crează socialmente nimic? Careştiu doar să facă diversiuni? Care ştiuadmirabil să ocolească problemele fun-damentale ale unei economii făcute praf,cu corupŃie insti tuŃionalizată, cu şme -cheri şi nonva lori pe funcŃii înalte, culocuri de muncă mult sub cerere, fărăperspective nici măcar pentru cei tineri?Cu un covârşi tor procent de populaŃiesub pragul minim de sărăcie şi cucâŃiva nababi privilegiaŃi care ne sfi -dează pe toŃi? Dar să revenim.

...Oricum, la cumpăna celor douăveacuri, mizeria Ńăranilor, tocmai a ce-lor care dăduseră cel mai greu tri butde sânge în câştigarea Războiuluipen tru obŃinerea independenŃei destat a României, din 1877, ajunsesela limite greu de închipuit. Locurileagricole cele mai „ponorâte”, date ex-clusiv Ńăranilor săraci, erau taxate căproduc 40 – 50 lei pe ha, venituritotal iluzorii, dar care trebuiau împăr -Ńite concret cu boierii, arendaşii şi sta-tul. Cum datoriile trebuiau neapăratplătite, Ńăranului, furat de învoielilenedrepte, nu-i mai rămânea aproapenimic, datoria lui către boier – şi odată cu ea dependenŃa sa de acesta– sporind continuu. Pentru pământulprimit de la moşier spre a-l lucra,Ńăranul era nevoit să-i dea în schimbdijma în produse – o parte din pro-dusele obŃinute pe pământul respec-tiv. Era obligat să-i presteze dijmă înmuncă sau la tarla – adică să-i mun -cească o anumită suprafaŃă din mo -şie. Era obligat să-i dea o anumităsumă de bani – dijmă sau arendă înbani. În fapt, cele trei feluri de dijmetrebuiau să funcŃioneze alternativ. Darmoşierii – neîngrădiŃi de lege, stă pâniiunor mari suprafeŃe de pământ, aiacelui pământ obŃinut de multe oriprin milă şi silă, prin generozităŃidomneşti deseori exagerate, ai aceluipământ de care, de fapt, aveau nevoieŃăranii, dictând practic după bunulplac condiŃiile de învoieli şi contrac te– condiŃionau arendarea pământuluicătre Ńăran de înşuşirea, de regulăcombinată, a acestor feluri de dijme,potrivit necesităŃilor proprii şi ale gos-podăriei moşiereşti. Şi atunci a venitcelălalt tip de arendaşi de care amamintit, care dădeau oricât şi orice. Înfapt, aceas tă stare constituia expresiaîmpletirii în agricultura noastră a re -laŃiilor de producŃie capitaliste cu pu -ternice ră măşiŃe feudale, fenomen mani-festat sub oblăduirea statului. C. Do -

brogeanu Gherea a numit-o „neoio -băgie”: relaŃii de producŃie în bunăparte feudale; o stare de drept libe -ralo-burgheză prefăcută în iluzie şiminciună, lăsând pe Ńăran la discreŃiastăpânului; o le gislaŃie tutelară caredecreta inalie nabilitatea pământurilorŃărăneşti, ceea ce eminamente lega Ńă-ranul de pă mânt; insuficienŃa pămân-turilor aşa-zisului mic proprietar Ńăranpentru a-i asigura viaŃa şi întreŃine reafamiliei sale, fapt care-l silea să de -vină vasal al marii proprietăŃi.

În aceste condiŃii, câştigurile boie -rilor erau imense. Veniturile anualeale lui Mihai Sturza de pe urma mo -şiilor Flămânzi, Stăneşti, Dracşanul,Drăcşini şi SuliŃoaia se ridicau pen-tru anul 1871 la 168 mii lei aur. Ală -turi de alte venituri similare, aceştibani îi permiteau un trai de nabab:reşedinŃă-palat la Paris, vagon prin-ciar, postură de Mecena şi donatorpentru săracii Parisului şi ai FranŃei,din Germania, Austria, recepŃii şihuzur, etc. Meritul lui Sturza în ra -port cu acest fel de viaŃă? Aproapeunul singur: proprietarul unor pămân -turi moştenite, ale unor pământuri ad -ministrate şi exploatate de arendaşi.

Dar iată-i şi pe aceştia – arendaşiide care vorbim – în cadrul aceluiaşisistem, prezenŃe veroase atunci pen-tru agricultură ca atare, cât şi pentruŃărani. Radu Rosetti, între cei mai im -portanŃi şi res pectaŃi cercetători ai aces-tei pe rioade, în lucrarea „Pentru ces-au răsculat Ńăranii”, Bucureşti, 1907,scria: „TendinŃa generală a arendaşilor...este nu atât exploatarea cât maiintensivă a pământului, ci exploatareacât mai desăvârşită a Ńăranului”. Larândul său, Gherea arată despre aren -daşi: „Interesul ideal al arendaşuluieste să stoarcă până la ultimul picrodnicia pământului şi puterea deviaŃă a Ńăranului şi vitelor lui, astfelcă la plecare putea chiar să lasemoşia stearpă şi satele fără vite. Înarendăşia neoiobăgistă, gospodărireaprădalnică – erijată în întocmire sis-tematică – îşi atinge culmea şi apo -geul”. „Această cangrenă se întinde –se menŃiona într-un alt documentreferitor la arendăşia reprezentată deacel puternic trust Fischer, al fraŃilorFischer, care ‹‹tăia şi spânzura›› înMoldova, dar nu numai –, provoacă,insultă şi sfidează. ConştienŃi de pu -terea neînvinsă şi ispititoare, pentrumulŃi, a banilor de care dispun, ei seintitulează cu emfază ‹‹PrinŃi ai mi -lioanelor››... La noi, sub actualul re -gim, Fischer are în buzunarul săuminiştri, prefecŃi, parlament – între -gul nostru aparat administrativ”. („Li -

beralul”, 24 septembrie 1906).Urmările acestor alcătuiri atât de

favorabile marii boierimi, arendaşilor,profitorilor şi crunt împilatoare pen-tru marea masă a Ńărănimii? Un traipentru Ńărănime care devenea insupor -tabil. De exemplu, locuitorii comuneiFrumuşica din judeŃul Botoşani seplângeau prefectului de urcarea aren-zii, de deprecierea muncii lor, de ex -ploatarea cumplită la care erau su -puşi. Ei arătau că „Înainte era ungalben falcea de moină, un galbenfalcea de iarbă, 10 lei perechea deboi la imaş pentru un an de zile. Pecând acum... ne speculă din an în an,până am ajuns la 160 lei una falcede iarbă, 120 lei una falce de moină...puind că nu ni-l dă decât a-l plăti înmuncă; 25 lei şi 2 găini una perechede boi la imaş, 4 săptămâni cât Ńinepraşila şi de aici înainte toarnă viteled-sale; 10 lei pentru una vacă laimaş în pădure, 2 lei pentru una oaie;1 leu pentru un miel de sămânŃă, iarpentru tomnat 60 de bani; la 5 gâştedăm dijmă una, îndoit cum dădeaupărinŃii noştri la turc, aşa că toamnavindem pâinea zilnică şi câte o vităce mai aveam şi rămânem săraci şinoi şi copiii noştri, fără pâinea zilnicăşi rămânem încă datori şi nu avemcu ce ne întreŃine casele şi copiiinoştri niciodată...”. (Fond. Prefect Jud.Botoşani, dosar 1475/1907,vol.1).

Să adăugăm că peste o treimedin numărul capilor de familie dintr-un judeŃ moldovean „n-au măcar ovacă ca să poată avea copii lor o lin-gură de lapte”. łărănimea era neştiu-toare de carte în cea mai mare partea ei; în ciuda unor eforturi de lu -minare făcute de învăŃători, denumiŃipe drept cuvânt apostolii satelor –figuri dintre cele mai luminoase înîntreaga istorie a Ńării – se făcea multprea puŃin, pe plan general, pentruca copii de Ńărani şi Ńăranii să pă -trundă tainele abecedarului şi alearitmeticii. Să mai adăugăm că, aşacum scria Nicolae Iorga, Ńărănimea nuavea „nici un amestec real în viaŃapu blică”, nu avea nici un drept politicreal. Şi cum Ńărănimea deŃinea parteacovârşitoare a populaŃiei, de undeoare progres şi civilizaŃie, un trai câtde cât mulŃumitor ?

... Dar, ceea ce durea cel maimult – şi de unde decurgeau practicaproape toate marile neajunsuri eco-nomice, sociale şi politice amintite –era însă chestiunea proprietăŃii rurale– „osia în jurul căreia s-a învârtitnecontenit de la 1864 încoace” pro -blema Ńărănească, cum scria C. D.Creangă, cunoscut economist agrari-

an al timpului. Reforma agrară între-prinsă de Cuza şi Kogălniceanu nulimitase decât în mică măsură împăr -Ńirea nedreaptă a pământurilor. Stareaprecară a micii proprietăŃi era accen-tuată de faptul că era lipsită de izlazşi pădure – am arătat cu ce preŃ aren-daşii şi boierii acordau izlaz Ńăranilor.

Aceste condiŃii total necorespun-zătoare, condiŃiile sociale, cele dehrană – hrană asemănătoare în în -treaga Ńară, mămăligă, usturoi, ceapă,prune prăjite, etc. –, condiŃiile de lo -cuit mai mult decât mizere, îmbră -cămintea zdrenŃuită – cât de cusutăşi peticită, ea nu mai proteja împotri-va frigului, umilinŃele şi întunericulfăceau ca „acei brazi falnici de ro -mâni de altădată, să ajungă la re -curtare de abia 1,60 m înălŃime şi cucircumferinŃa pieptului care nu maivigoare nu reprezintă” – după cumse menŃiona într-un atlas editat laBotoşani în 1906. Întreg acest peisajde mizerie, sărăcie, durere, de foa -mete cruntă, printre altele, pelagra,maladia de care am amintit punândsub semnul întrebării, cum scria şidr. Ioan Claudian, însăşi fibra vitalăa Ńărănimii, a poporului, a neamuluiromânesc, devenise o tăietură carepătrunsese carnea răbdătoare în su -ferinŃă a Ńăranului şi îi ajunsese laos. În primăvara anului 1907 Ńăraniis-au răsculat, nemaiputând suferi ne -dreptăŃile şi jugul de exploatare, umi -linŃe inumane la care erau supuşi...Păstrând proporŃiile, situaŃii relativ ase -mănătoare, generate de furturi, corupŃieîntâlnim astăzi. Dar să revenim...

...Evenimentele din 1907, respec-tiv marea răscoală, s-au bucurat desimpatia, de înŃelegerea şi sprijinulviguros al intelectualităŃii, al celormai ilustre personalităŃi ale ştiinŃei şiculturii din acel timp – între careIorga, Xenopol, Ibrăileanu, dr. IoanCantacuzino, V. Babeş, I.L. Caragiale,Băncilă, Tonitza – de simpatia –înŃelegerea şi sprijinul tuturor oame-nilor de bine pentru Ńară, al celorcare căutau să-i înŃeleagă păsurile,durerile, să le remedieze. Au rămasadânc întipărite în conştiinŃa neamu-lui nostru cuvintele patetice, zgudui -toare, simbolice scrise de NicolaeIorga în articolul „Dumnezeu să-i ierte”(„Neamul românesc”, nr.87), articolînchinat răsculaŃilor şi cererilor lordrepte, celor dintâi victime ale răs-coalei şi blestemând pe cei careaduseră Ńara într-o asemenea stare.„Dumnezeu să-i ierte pe cei patruŃărani împuşcaŃi în oraşul românescBotoşani de oastea românească înziua de 5 martie 1907 – scria în arti-colul sus-amintit Nicolae Iorga. Să-iierte Dumnezeu pentru câtă muncăde robi au muncit, pentru ce trai dedobitoc au dus, pentru câtă înşelareau suferit, pentru câtă jignire au în -durat, să-i ierte pentru viaŃa lor su -ferindă, să-i ierte pentru clipa dedesperare când s-au ridicat... Să-iierte Dumnezeu pe ostaşii noştri,care de frica poruncii, au împuşcatpe fraŃii lor, cel mai greu păcat cepoate împovăra o inimă omenească...

În vecii vecilor, cât va mai dăinuisuflarea românească pe acest pă -mânt, să nu-i ierte Dumnezeu penetrebnicii şi pe făcătorii de rele. Săfie în casa lor atâta belşug, ca înbordeiele celor ce au murit, atâtafericire în viaŃa lor câtă în viaŃa celorcare s-au zvârcolit de gloanŃe, să fieatâta cinste şi atâta demnitate cât lis-a lăsat acestor sărmani ce s-audus ca nişte pârâŃi veşnici înainteaScaunului judecăŃilor celor mari; sământuie cu dânşii vărsându-şi sân-gele inimii în Ńernă şi pe urma lor sărămâie ca pe urma împuşcaŃilor,copiii să moară de foame... Aşa sădea Dumnezeu”. Greu blestem, darma rele Nicolae Iorga l-a rostit cu de -plină îndreptăŃire.

(va urma)

VINERI 14 IUNIE 2013 5

c my bc my b

c my b

ISTORIE {I ACTUALITATE ECONOMIC~

c my b

Octav Băncilă, łăranii răsculaŃi

INVESTI[II SOCIAL VINERI 14 IUNIE 20136

urmare din pagina 1Conform teoriei portofoliului, con-

strângerile legate de responsabilitateasocială pot împiedica crearea porto-foliului optim, limitând plaja de ale -geri a investitorilor şi aducându-leacestora randamente ajustate la riscmai mici. Există însă, o serie de cer -cetări care demonstrează că perfor-manŃele fondurilor mutuale responsa -bile social sunt similare cu cele alece lorlalte fonduri „convenŃionale”. Sus-Ńinătorii IRS au însă o altă abordare:ei consideră că un nivel ridicat alresponsabilităŃii sociale corporatiste in -dică management de înaltă calitate şipoate fii considerat un avantaj com-petitiv. Cercetările efectuate pe piaŃadin SUA, precum Bello (2005), nu auconfirmat, însă, astfel de presupuneri.

Schröder (2004) studiază per -formanŃa a 16 fonduri IRS din Ger -mania şi ElveŃia şi a 30 de fonduridin SUA. Pentru că analiza perfor-manŃelor acestor fonduri presupuneatât analiza calităŃii managementuluifondului cât şi a performanŃelor ac -tivelor deŃinute, autorul studiază şi10 indici IRS, meniŃi să reprezinte per -formanŃele activelor. Comparativ cu ceidoi indici ca referinŃă folosiŃi (un in -dice al activelor „blue-chip” şi un indi -ce reprezentativ pentru companii mici),fondurile germane, elveŃiene şi ameri -cane nu înregistrează diferenŃe maride performanŃă. Ca metodologie, auto-rul foloseşte regresii liniare simple şimultiple. IniŃial, autorul utilizează doarcei 2 indici de referinŃă, extinzândapoi modelul pentru a include activi -tăŃi de market-timing şi variabile ins -trumentale de estimare condiŃionată aperformanŃei. Cea mai importantă di -ferenŃă descoperită este că fonduriledin SUA investesc mai mult în blue-chips, în timp ce fondurile din Euro -pa investesc mai mult în companiimici. Doar indicele Calvin are perfor-manŃe mult mai scăzute decât stan-dardul, iar FTSE4Good înregistreazăîntr-unul dintre modele implementateun coeficient alpha Jensen negativ sisemnificativ statistic. Scholtens (2005)analizează performanŃa fondurilor IRSdin Olanda şi descoperă că acesteaînregistrează performanŃe mai bunedecât fondurile convenŃionale, însă di -ferenŃele nu sunt semnificative statis-tic. Bauer et al. (2007) studiază fon-durile IRS din Canada şi, la fel ca şiScholtens (2005), nu descoperă dife -ren Ńe semnificative de performanŃă în-tre acestea şi fondurile convenŃionale.

Cortez et al. (2009) studiază per-formanŃele IRS analizând atât la nivelindividual cât şi la nivel agregat (por -tofoliu ponderat pe Ńări şi categorii)88 de fonduri mutuale din 7 Ńărieuropene, care investesc pe pieŃe dinEuropa sau de pe alte continente.Autorii folosesc modele tradiŃionale şicondiŃionale de evaluare a performan -Ńelor. Modelul condiŃional extins per-mite variaŃia în timp a riscului, precumşi variaŃia în timp a performanŃelorestimate, în funcŃie de condiŃiile eco-nomice, evitând astfel potenŃialele eroriapărute când managerii implementeazăstrategii dinamice bazându-se doarpe variabile de informaŃie publică ces-au dovedit utile în previzionarea ran -damentelor pe piaŃa de capital. Rezul-tatele arată că fondurile IRS din Europaînregistrează performanŃe comparabilecu standardele fondurilor convenŃio -nale şi responsabile social. Acestea auchiar performanŃe mai bune în com-

paraŃie cu cele ale indicilor ce includcompanii responsabile social, fiind maiexpuse indicilor convenŃionali (care lepot previziona cu mai multă acurate -Ńe performanŃele). În plus, ambele ti -puri de modele folosite oferă rezulta -te robuste, însă modelele condiŃionaleoferă estimări mai bune ale perfor-manŃelor fondurilor şi au o putereexplicativă mai mare. Prin urmare,investitorii pot alege fonduri mutualeIRS din Europa fără a-şi sacrificaperformanŃele financiare.

Şi pe piaŃa din Australia, fondurileIRS au performanŃe asemănătoare cufondurile convenŃionale. Humphrey şiLee (2011) studiază performanŃele a514 fonduri convenŃionale şi 27 fon-duri IRS pe o perioadă de 12 ani(1996-2008), precum şi practicile fo -losite pentru screening-ul companiilorresponsabile social prin intermediulunui chestionar trimis managerilor ce -lor 27 de fonduri IRS. Folosind di -verse modele econometrice, autoriiconcluzionează că fodurile IRS aus-traliene au performanŃe comparabilecu cele ale fondurilor convenŃionale,preferând investiŃiile în companii micişi medii, deoarece marea majoritate acompaniilor mari din Australia nu res-pectă toate condiŃiile de screening.Totuşi, dacă se impun prea multecondiŃii de screening, fondurile riscăsă nu găsească suficiente active în caresă investească, având în vedere că piaŃadin Australia este destul de redusă.

Interesant este faptul că fondurileIRS au performanŃe asemănătoare cufondurile convenŃionale chiar şi întimpul crizelor economice. Weber etal. (2011) analizează randamentele lu -nare oferite de 184 de fonduri IRSîn perioada decembrie 2001 – iunie2009. Autorii studiază diferenŃe şiasemănări între fondurile IRS şi in -dicele MSCI World, precum şi întregrupuri separate de fonduri, folosinddiverse metode: corelaŃii, măsuri alevolatilităŃii şi coeficienŃi de variaŃie,testare de ipoteze şi analiză factoria -lă. Fondurile IRS au performanŃe maibune decât indicele MSCI pe toatăperioadă de analiză, însă există core-laŃii mari între ele, sugerând că tren-durile economice generale influenŃea -ză atât fondurile IRS cât şi fondurileconvenŃionale în măsură egală. Nuexistă o influenŃă a responsabilităŃiisociale asupra performanŃelor finan-ciare atât de puternică încât să permi -tă evitarea tendinŃelor de piaŃă. Re -zultate asemănătoare înregistrează şiManagi et al. (2012) care studiazăpieŃele din SUA, Marea Britanie şi Ja -

ponia prin intermediul a 3 indici IRSesenŃiali (Dow Jones Sustainability IndexSeries, FTSE4Good Index Series şiMorningstar Socially Responsible In -vestment Index). Folosind modelulMarkov-Switching, aceştia descoperădouă regimuri diferite (bear şi bull)atât pe pieŃele IRS cât şi pe pieŃelede capital din cele trei Ńări, care seinstalează în acelaşi timp pe ambeletipuri de pieŃe. În plus, nu se des -coperă diferenŃe statistice între medi-ile şi volatilităŃile generate de indiciiconvenŃionali ai pieŃei de capital încomparaŃie cu indicii IRS. Cele douătipuri de indici au o evoluŃie asemă -nătoare în ambele regimuri (bear şibull); de asemenea, nu se descoperădiferenŃe de performanŃă între indiciiIRS şi cei convenŃionali.

O abordare interesantă şi o pers -pectivă diferită este adusă de Mill(2006), care analizează performanŃeleunui fond din Marea Britanie careiniŃial a fost convenŃional, însă ulteriora adoptat principiile IRS, în compara-Ńie cu alte trei fonduri care au rămasconvenŃionale. Nu există diferenŃe înperformanŃa fondului determinate detrecerea la IRS (randamentul mediuajustat la risc nu variază semnifica-tiv), însă se înregistrează o creşterea variabilităŃii randamentelor pe o pe -rioadă de patru ani de la adoptareaIRS, după care aceasta dispare. Cauzeleacestui fenomen sunt considerate afi: dezvoltarea şi răspândirea fenome -nului de CRS sau îmbunătăŃirea per-formanŃelor managementului („learningby doing”).

În ceea ce priveşte problemele apă-rute în studiile referitoare la IRS, Re -velli şi Viviani (2011) analizează 75de studii care conŃin 161 de experi-mente şi teste academice, conclu -zionând că cercetătorii care preferăsă îşi construiască propriile portofoliiIRS descoperă, aproape întotdeauna,un impact pozitiv al IRS asupra per-formanŃelor financiare, în timp cestudiile asupra fondurilor şi portofoli-ilor IRS deja existente nu indică unastfel de impact. Din această conclu -zie se nasc două întrebări: „este po -sibil ca cercetătorii care folosesc datedin analiza extra-financiară pentru a-şi construi portofoliile să aleagă, ex-post, active care performează maibine? (…) Sau ar trebui să credemcă fondurile şi activele IRS nu suntetice, aşa cum pretind?” (Viviani şiRevelli, 2011). O altă concluzie lacare ajung cei doi autori este că IRSperformează mai bine decât investiŃi-ile tradiŃionale atunci când se folos-

esc modele simple de evaluare aperformanŃei (ex. medie-varianŃă).

În ultimele decenii s-au produsschimbări şi transformări extraordi -nare în mediul de afaceri, în specialdatorită globalizării şi dezvoltării teh -nologice, iar factorii care genereazăvaloare economică s-au schimbat. Deşiactivele corporale încă joacă un rolimportant în industrie, compania dineconomia modernă se bazează mai multpe active necorporale pentru a creavaloare: relaŃii, inovaŃie, reputaŃie, ac -ces la pieŃe noi şi multe altele – ac -tive care nu sunt bine înŃelese, nupot fi cuantificate conform standarde -lor contabile şi sunt foarte rar inclu -se în modelele financiare. Rolul inves-tiŃiilor responsabile social constă toc-mai în depăşirea acestor lipsuri şicrearea unor modalităŃi noi de inte-gra aceşti factori esenŃiali au creăriide valoare în procesul de luare a de -ciziei de investire, punându-se accen-tul pe trei axe principale: mediu, so -cietate şi guvernanŃă corporativă.

Este important de menŃionat că nuexistă diferenŃe mari între calităŃiledecizionale ale managerilor fondurilorIRS comparativ cu managerii fonduri -lor convenŃionale şi nici se anticipea -ză diferenŃe pe viitor (Benson et al.,2006). Autorii concluzionează că dife -renŃa esenŃială între fondurile IRS şicele convenŃionale (notăm că ambeleaduc randamente asemănătoare) con-stă în compoziŃia portofoliului inves -tiŃional – fondurile IRS investesc înindustrii diferite, nu sunt doar „fon-duri convenŃionale deghizate” (Baueret al., 2004).

Cercetările ştiinŃifice analizate ara -tă că performanŃele fondurilor sauindicilor IRS nu sunt mai slabe decâtcele ale fondurilor şi indicilor con-venŃionali. În plus, Sparkes şi Cowton(2004) argumentează că investiŃiilesocial responsabile au o legătură totmai puternică cu activităŃile de res -ponsabilitate socială corporatistă şică s-au maturizat – au evoluat de laactivităŃi marginale la filozofie inves -tiŃională adoptată de tot mai multeinstituŃii. IRS sunt caracterizate în con-tinuare de un grad mare de etero-geneitate (în ce priveşte terminologi-ile, definiŃiile, strategiile şi practicile),iar standardizarea pare un proces im -posibil de realizat (Sandberg et al.,2009). Totuşi, standardizarea nu esteo precondiŃie a adoptării IRS în masă.În Australia, în 2012, fondurile IRSau înregistrat, în medie, randamentemai mari decât fondurile convenŃionale.Astfel de rezultate pot determina creş-

terea ponderii IRS la nivel mondial. IartendinŃele de dezvoltare sunt pozitive.

ReferinŃe bibliografice:Bauer, R., Derwall, J., Otten, R.,

2007. The Ethical Mutual Fund Perfor-mance Debate: New Evidence fromCanada, Journal of Business Ethics,70, pp. 111-124.

Benson, K.L., Brailsford, T.J., Hum -phrey, J.E., 2006. Do Socially Res -ponsible Fund Managers Really InvestDifferently?, Journal of Business Ethics,65(4), pp. 337-35

Cortez, M.C., Silva, F., Areal, N.,2009. The Performance of EuropeanSocially Responsible Funds, Journalof Business Ethics, 87, pp. 573–588

Humphrey, J.E., Lee, D.D., 2011.Australian Socially Responsible Funds:Performance, Risk and Screening In -tensity, Journal of Business Ethics,102, pp. 519–535

Managi, S., Tatsuyoshi, O., Akimi,M., 2012. Do Socially Responsible In -vestment Indexes Outperform Conven-tional Indexes?, MPRA Paper No. 36662,[online] http://mpra.ub.uni-muenchen.de/36662/

Mill, G.A., 2006. The FinancialPerformance of a Socially ResponsibleInvestment Over Time and a PossibleLink with Corporate Social Responsibility,Journal of Business Ethics, 63(2),pp. 131-148

Revelli, C., Viviani, J-L., 2011. De -terminants of the financial performan -ce of SRI: What methods for whateffects? An International Evidence., In-ternational Conference of the FrenchFinance Association (AFFI), Mai 2011[online] http://ssrn.com/abstract=1833463

Sandberg, J., Juravle, C., Hedesström,T.M., Hamilton, I., 2009. The Hete -rogeneity of Socially Responsible In -vestment, Journal of Business Ethics,87,pp.519–533

Sparkes, R., Cowton, C.J., 2004.The Maturing Of Socially ResponsibleInvestment: A Review Of The De -veloping Link With Corporate SocialResponsibility, Journal of BusinessEthics, 52, pp. 45–57

Schroeder, M., 2004. The perfor -mance of socially responsible invest-ments: Investment funds and indices,Financial Markets and Portfolio Ma -nagement, 18(2), pp. 122-142

Scholtens, B., 2005. What drivessocially responsible investment? Thecase of the Netherlands, SustainableDevelopment, 13(2), pp.129–137

Weber, O., Schirrmann, E., Mansfeld,M., 2011. The Financial Performance ofSRI Funds in Times of Turmoil [online]http://www.caregroup.ch/de/__paper_olaf_1109.pdf

dr. Lucian BELAŞCU, ULBS

Performan]a fondurilor de investi]ii responsabilesocial – eviden]e empirice

Canada. Monreal

POLITICI ECONOMICEVINERI 14 IUNIE 2013 7

Actualitatea politicilor economice din perspectiva teoriei keynesiste

urmare din pagina 1În 2006, cu excepŃia câtorva eco -

nomii – în special cele din Venezuela,Zimbabwe şi Iran – ratele inflaŃiei şiale dobânzii nominale pe termen lungse exprimau pe tot globul prin valoricu o singură cifră.

Acest declin general al dobânzilorpe termen lung, în contextul scăderiiinflaŃiei, a împins şi mai sus, într-unrăstimp scurt, preŃurile acŃiunilor. Deaici, a urmat creşterea balonului spe -culativ, subestimarea riscurilor pe pie -Ńele financiare şi criza financiară actuală.

ImplicaŃiile politice ale Teoriei Ge -nerale se încadrează în două catego -rii: politicile care salvează o eco -nomie de la colaps şi politicile careo împiedică să intre în colaps. Primacategorie implică restaurarea unui ni -vel de cheltuieli cu o rată de ocuparetotală; a doua categorie implică ges -tiunea cheltuielilor de a râmâne la fel.Cele mai importante instrumente dis -ponibile pentru ambele politici suntpolitica monetară şi politica fiscală.

La începutul Marii Crize, Keynes acrezut că expansiunea ofertei de mo -nedă vizată scăderii ratei dobânzii petermen lung - şi astfel, reducerea sa -lariilor reale – ar fi suficientă pentrua salva economia de la colaps. Pânăcând a început să scrie Teoria Ge -nerală, Keynes a avut dubii dacăpolitica monetară, pe cont propriu, arfi suficientă în faŃa tendinŃei cres -cânde de a acumula bani. Capitolul13 a Teoriei Generale a încercat sărăspundă la întrebarea de ce cinevaar vrea să deŃină bani pentru oricealt scop de a plăti tranzacŃiile curentesau pentru urgenŃe, când exista opŃi-unea de a cumpăra instrumentepurtătoare de dobândă. Keynes a des-coperit condiŃia necesară pentru ast-fel de bani „speculativă” în „existenŃaincertitudinii pentru rata dobânzii vii -toare”. Dacă ratele dobânzii din viitorar putea fi previzionate cu certitudine„trebuie să fie întotdeauna mai avan-tajos să achiziŃionezi o datorie decât

să deŃii numerar ca pe un stoc alaverii”. Totuşi, un investitor care iaîn considerare posibilitatea achiziŃieiunei obligaŃiuni cu o durată de n anitrebuie să ştie că „dacă necesitateade lichiditate apare înainte de perioa-da de expirare a celon n ani, existăun risc al pierderii relaŃionat de achi -ziŃia unei datorii pe termen lung, şiulterior convertirea ei în numerar, încomparaŃie cu deŃinerea de cash”. Înextremă – când randamentele obliga -Ńiunilor au scăzut atât de mult încâtsingura aşteptare raŃională ar fi oreducere viitoare a preŃului obligaŃiu-nii (adică, singura aşteptare logicăera de pierdere de capital) – investi-torii nu ar folosi sumele de bani extracare ar putea fi injectate în portofoli-ile lor. Economia ar putea fi într-ocapcană a lichidităŃii. Politica mone-tară nu ar putea să o salveze dincriză; doar politica fiscală ar putearealiza acest deziderat – prin cheltu-ieli guvernamentale. Keynes nu cre-dea că o capcană a lichidităŃii perfec-tă s-a dezvoltat vreodată, deşi SUAîn anii 1930 s-a apropiat de ea. Key -nes nu s-a preocupat prea mult decapcană, deoarece, dacă s-ar întâm-pla în timp ce politica monetară ar fidezactivată, guvernul ar putea să îm -prumute sume nelimitate la o rată adobânzii nominale, pentru propriilecheltuieli.

În criza recentă, fără îndoială, re -ducerea valorii cantitative a baniilor aavut un efect pozitiv asupra preŃurilorde pe pieŃele acŃiunilor şi a obligaŃi-unilor. Dar marea majoritate a noiicantităŃi de monedă nu a fost încăfiltrată în economia reală. A crescutpreŃurile activelor existente, dar nu astimulat noi investiŃii, pentru că credi -torii încă cer mai mult de la debitoridecât debitorii se aşteaptă să câştige.

Scepticismul lui Keynes în privinŃapoliticii monetare se referea la înŃe -legerea lui asupra politicii de credi -tare. Băncile crează credit. Oferta decredit este în mare parte determinatăde cererea de credit, care cunoaşteexpansiuni sau contractări în funcŃiede încrederea antreprenorilor în vii -

tor. Prin urmare, creditul poate să numai fie disponibil deşi moneda este„ieftină”, sau poate să cunoască ex -pansiuni când moneda este „costisi-toare”. În aceste circumstanŃe, politi -ca monetară încetează să mai exer -cite o influenŃă determinantă asupracondiŃiilor de creditare. Keynes faceacest lucru clar când afirma că „unboom reprezintă o situaŃie în caresupra-optimismul triumfează asupraunei rate a dobânzii, care, dintr-o altăperspectivă, pare să fie excesivă”.

Scepticismul lui Keynes în privinŃaabilităŃii politicii monetare de a salvao economie de la un colaps era laegalitate cu scepticismul relaŃionat depolitica monetară ca fiind un instru-ment pentru gestiunea cererii în men-Ńinerea unei rate de ocupare totale.Motivul pentru acestea se referea lafaptul că, dacă rate ridicate ale do -bânzii sunt folosite pentru a estom-pa/stăpânii/înfrâna un boom, ar puteafi dificilă reducerea lor la un nivel

suficient de jos pentru a împiedicaun colaps. Keynes explică faptul căîncercarea autorităŃii monetare de areduce ratele dobânzii pe termen lungsub rata considerată pe piaŃă (din ex-perienŃe istorice) ca fiind „normală”sau „sigură”, poate induce ca oame -nii să vândă obligaŃiuni pentru nu -merar. Acest aspect, spunea el „ esteprobabil cel mai mare obstacol înscăderea ratei dobânzii până la unnivel foarte scăzut”. Problema menŃi -nerii unei rate de ocupare totale aparedin „asocierea unei rate ale dobânziipe termen lung convenŃionale şi rela -tiv stabile cu o eficienŃă marginală acapitalului nestatornică, versatilă şifoarte instabilă”. SoluŃia lui la aceas -tă problemă este de a folosi politicamonetară pentru a stabili un nivelscăzut şi permanent al ratei dobânziipe termen lung, şi apoi menŃinereanivelului. „Orice nivel al dobânzii careeste acceptat cu convingere ca fiinddurabil, va îndeplini această durabili-tate...”. Din acest motiv, Keynes nua folosit dobânzile pentru a gestionaciclurile de afaceri, adică exact opu -sul practicii prezente. De aceea, înafară de păstrarea ratelor dobânzii laun nivel permanent scăzut, cea maiimportantă sursă de propulsie a sta-bilizării politicii ar trebui să fie dinperspectiva investiŃiilor. Keynes nota:„Aştept să văd ca SUA să ia o pozi -Ńie mai responsabilă pentru organi-zarea directă a investiŃiilor” şi „prinurmare, concep că o oarecare so -cializare cuprinzătoare a investiŃiilorva dovedi a fi singura cale de asi -gurare a unei aproximări a ratei deocupare totală”.

Mesajul a fost acela că guvernular trebui să îşi gestioneze cerereapentru a limita fluctuaŃiile, până lacea mai mică sumă fezabilă. Keynesa acordat statului rolul de reducere aincertitudinii; politica guvernamentalăar trebui îndreptată spre a face lu -mea mai predictibilă. Gândindu-se larata de ocupare totală de după Răz -boi, el credea că imediat după războistatul îşi va continua responsabilităŃi-ile din timpul războiului pentru parteapoliticii legată de investiŃii (reparareainfrastructurii avariată) cu un consumrestrâns, pentru a face loc exportu -rilor. Dar, pe termen mediu, el credeacă accentul ar trebui să se schimbe

gradual spre încurajarea consumului,cu investiŃiile publice ca şi suport alblocării. Pe măsură ce economiadevenea în mod constant mai pro-ductivă, el a anticipat o reducere pro -gresivă a orelor de muncă, creândcondiŃiile ca oamenii să trăiască”înŃelept, agreabil şi bine”. Acesta afost răspunsul lui la întrebarea „pen-tru ce anume este economia?”

Conjuctura economică actuală de -terminată de criza economica oferăperspectivele pozitive pentru realiza -rea unei sinteze a diferitelor modelede echilibru agregat al pieŃelor caresă conducă la un echilibru generalstabil cu cadru sustenabil pentru re -lansarea şi mai apoi dezvoltarea eco -nomiei globale.

ReferinŃe bibliografice

1. Blinder Alan S. (1987), HardHeads, Soft Hearts. Reading, MA:Addison-Wesley.

2. Congdon Tim, (2007), Keynes,the Keynesists and Monetarism, EdwardEdgar Publishing

3. Davidson Paul, (2009), JohnMay nard Keynes, Palgrave Macmillan

4. Forstater Matthew, Wray L.Randal, (2008), Keynes for the twen-ty-first century, Palgrave Macmillan

5. Greeanspan Alan, (2008), EraturbulenŃelor, Editura Publica

6. Hicks John Richard, (1967),"The Hayek Story." Critical Essays inMonetary Theory. London: Oxford Uni -versity Press, p.203-215.

7. Keynes John Maynard, (2009),Teoria Generală a Ocupării ForŃei deMuncă, a Dobânzii şi a Banilor, Edi -tura Publica

8. Lachmann, Ludwig M., (1977).Capital, Expectations and the MarketProcess. Kansas City

9. Schumpeter Jospeph, (2010),Zece mari economişti. De la Marx laKeynes, Editura Publica

10. Sheehan Brendan, (2009), Under -standing Keynes’ General Theory, Pal -grave Macmillan

11. Skidelsky Robert, (2010), Keynes– The Return of the Master, Pu -blicAffairs

12. Skousen Mark, (1992), Dissenton Keynes – A Critical Appraisal ofKeynesist Economics, Ludwig vonMises Institute

asistent univ. dr.Alin OPREANA, ULBS

Vedere din Londra

Vedere din New-York

A intrat în tradiŃia manifestărilorex poziŃionale ale breslei sibiene de ar -tişti plastici profesionişti să organizezesaloane trimestriale, pe anotimpuri. Decurînd, la Galeria de Artă a U.A. P.din PiaŃa Mare, s-a deschis Salonulde Vară 2013.

Anul acesta salonul se află subcupola spirituală a prestigiosului Fes -tival InternaŃional de Teatru de la Si -biu aflat acum la cea de a XX-a ediŃie.Din 1993, Constantin Chiriac, pe atuncisimplu actor la Teatrul Radu Stanca,şi-a asumat în concordanŃă cu colec-tivul teatrului, reabilitarea acestei insti-tuŃii, care s-a deteriorat mult în ulti-ma perioadă comunistă.

Cu perseverenŃa şi tenacitatea ce-lcaracterizeză, Ciriac, a reuşit în două de-cenii să schimbe percepŃia asupra tea -

trului sibian. Prima şi cea mai impor-tantă a fost aceea când, datorită calită -Ńii actului aristic, această instituŃie a fostridicată la rangul de teatru NaŃional. No-torietatea teatrului şi a festivalului acrescut de la o ediŃie la alta.

În anul 1993 festivalul sibian aavut doar o participare înternaŃională,(Republica Moldova). Cea mai repre -zentativă ediŃie a F.I.T,S, a fost ceadin 2007 când Sibiul a primit titlul deCapitală a culturii Europene, când înoraşul nostru s-au reunit peste 2500de invitaŃi, din peste 70 de Ńări.

Ceea ce este deosebit de impor-tant pentru cultură în general, şi pen-tru Sibiu în special, este că această ma-ni festare permite o cunoaştere mai îndetaliu a şcolilor naŃionale de teatru,relansarea Bursei sibiene de specta-cole, a dialogului creativ, a evaluării şiîncurajării teatrului independent.

F.I.T.S. a demonstrat, încă odată,viabilitatea valorii sincretismului în artă.Întâlnirea sub acelaşi stindard a tea -trului, filmului, muzicii, dansului, poeziei,artelor plastice a dat posibilitatea ma -relui public să cunoască cele mai ac -tuale tendinŃe din artă, valorile ei umane.

Salonul de vară din această ediŃieeste prin tematică dedicat teatrului.Este - dincolo de generozitatea unei ast-fel de tematici, binevenită într-un mo -ment aniversar, când acest festival cu -noscut în întreaga lume împlineşte 20de ani - o dovadă că breasla plasti-cienilor este capabilă să se mobilizezepentru a omagia un astfel de momentimportant pentru cultura sibiană.

La salonul de vară din aceastăediŃie se prezintă toate generaŃiile deartişti începând cu generaŃia tânărăreprezentată prin Alexandru Lupşe, An -drei Szabo, Dumitru Toma Florian,Geanina Ionescu, Delia Haşegan, RaduIgnat, artiştii generaŃiei mature precum:Gheorghe Părcălăboiu, Adrian Popescu,Dan Frăticiu, Anca Giura, Eugen Dor -nescu, Marcel Bunea, Florin Fota, IonTămâian, şi în sfârşit seniorii NicolaeBarcan, Constantin Ilea, Nicu Stancu,Radu Aftenie, Ileana Selbing, Vera Cos-

tea Cordali şi alŃii, în total 32 de ar -tişti cu peste 45 de lucrări.

Un tur de orizont prin Salon, labraŃ cu exigenŃa, poate spune că, dinpunct de vedere calitativ, numai oparte din lucrări se ridică la nivelulvaloric cu care filiala sibiană i-a obiş -

nuit pe iubitorii de artă din Sibiu. Subraportul tematicii, doar câteva lucrărise încadrează în totaliate în spiritulsemnificaŃiilor festivalului. Se remarcăla aceste două elemente definitorii, lu -crările lui Constantin Ilea, Florin Fota,Ion Consantinescu.

ART~ ECONOMIE VINERI 14 IUNIE 20138

c my bc my b

c my bc my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul deredac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editor

GRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBRĂVEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~

13 iunie 313. Împăratul roman Constantin edictează, din Milano, libertateacultului pentru creştini. Avusese viziunea crucii în bătălia de la podulMilvius (312) pe care o câştigase împotriva rivalului său Maxence.

Florin Fota - PiaŃa

Salonul de var@ al arti}tilor plastici din cadrulFilialei Sibiu a Uniunii Arti}tilor Plastici din România

Lucrări din cadrul expoziŃiei

Ilea Constantin - FestivalIoan Candea