E vremea carnavalurilor....tot maimulți turiști aleg destinațiile pentruacest gen de evenimente în funcțiede bugetul disponibil. Până a ne

costuma cu măştile veneţiene, vomface o incursiune în lumea turistică,

analizând zonele cele mai căutate, care riscă în viitor, pelângă efectele benefice din p.d.v. economic, să fie sufocatela propriu de expansiunea turismului de masă, cu implicaţiimajore asupra sustenabilităţii şi populaţiilor rezidente. Insulele Canare sunt cea mai populară regiune turistică dinUniunea Europeană (cu 89 de milioane de înnoptări în2014), potrivit unui raport publicat de biroul de statistică alUE, Eurostat. Zona metropolitană Paris (77,5 milioane deînnoptări), Catalonia (70,5 milioane de înnoptări), InsuleleBaleare (65,3 milioane) şi zona croată Jadranska Hrvatska(61,8 milioane de înnoptări) completează topul primelor 5regiuni cele mai vizitate.

c my b

c my b

“Franger” esteun cuvânt caredenumește mo-torul economic șisocial ca atare alUniunii Eu-

ropene: Franțași Germania,Germania și

Franța. Preocupări remarcabile pen-tru o dezvoltare economicăperformantă din perspectivacompetiției mondiale, dar și strădaniipentru îmbunătățirea „socialului”.Amândouă tipurile de eforturi izvorâtedin tradiții diversificate de câteva sutede ani, iar, în forme incipiente, chiarmai mult. În cele ce urmează ne vomreferi cu precădere la calea germanăspre economia socială de piață de

astăzi, o cale care, în opinia mea,ameliorează, în plan practic, discursulpolitic al decidenților germani nu atâtpentru interiorul Germaniei cât „spreafară”. Un discurs care aproape căignoră – și uite că nu este așa –preocupările fundamentale ale Ger-maniei, ale economiei germane spreîmbunătățirea continuă a socialuluidin această țară esențială a Europei.Esențială prin experiențe pozitive, prinunele experiențe dramatic ratate,eșuate, printr-o privire îndreptatămereu către trecut – să nu-l mairepete – dar și către viitor. O temă de-sigur pasionantă: evoluția economieigermane, practic a Germaniei, peaproape 200 de ani: de la FriedrichList la Angela Merkel și mai apoi.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Întotdeauna mi-a fostmilă de oamenii care

mi-au făcut bine crezând că-mi fac rău”

Bartolomeu Anania

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 422 anul XI vineri, 27 februarie 2015 1 RONPUNCTUL PE EUROPA Economia socială de piață: coordonate

germane din perspectivă europeană– la izvoare: de la Friederich List spre integrarea europeană

și euroatlantică –

Logica cercetării sau teoriacunoașterii științificereprezintă un construct alrațiunii (gândirii) sub formaunei teorii a metodeiștiinței, obiectul de studiual acesteia fiindc u n o a ș t e r e a . Logica cercetării s-a con-

struit ca un domeniu alfilosofiei și mulți filosoficonsideră că reprezintăaria centrală a filosofiei.Problemele filosofice suntde natură exclusiv logică,iar cele care nu pot fi abor-date sau soluționate prinintermediul acestui instru-ment al rațiunii nureprezintă problemefilosofice autentice (Rus-sell, 2013). Această opinieeste fundamentată de fap-tul că, în primă instanță șicel mai adesea, filosofiaeste dominată de ideea cădincolo de multitudinea șiinstabilitatea fenomenelorexistă ceva simplu, o or-dine ascunsă, neaparentă,care poate fi cunoscută derațiune (Flonta,2008).continuare ^n pag. 4-5

Despre logica cercetarii șiproblemele ei fundamentale

VIILE BRĂTIANU-privire în istorie-

Prof. Dan PoPescu

18 ianuarie 1871, Proclamarea, la Versailles, a statului unitar German

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

După ce râulOlt trece detrecătoareaCozia şi demănăstireaCozia (undese află mor-mântul luiMircea celB ă t r â n ) ,ajunge înz o n a

Drăgăşanilor, se varsă apoi înDunăre, apă care va ajungela Marea Neagră.Oltul este străjuit la dreaptade dealurile Drăgăşanilor cuvestitele lor podgorii, cunoscute încă din timpul Imperiului Roman.

10. Wernher von braunsavantul care a explo-rat pentru prima datăspaţiul cosmic.

Motto Fiecare idee mare arenevoie de un profetcăruia îi revine greauamisiune a iniţiatorului,a celui care deschidedrumul recunoaşterii şirealizării acelei idei.Wernher von braun

Werner von Braun arămas în istorie drept sa-vantul care a deschisamericanilor drumul spreexplorarea spaţiului cos-mic, dar şi ca inventa-torul rachetelor balisticeV-2,3,4, folosite denazişti în timpul celui de-al Doilea Război Mon-dial.

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, ULBS

continuare in pag. 7

Realităţi “in glissando”

Conf. Univ. Dr. Vasile brătian, ULBS

Prof. Dr. GheorghePreda

Venețiao punte a suspinelor întreriscul de a muri de succesși escaladarea turismului

de masă

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula , ULBS

1 Martie 1998 - “titanic” devine primul film cu încasăride peste un miliard de dolari în întreaga lume

continuare in pag. 2

continuare in pag. 3 şi 6

sâmbureşti

continuare in pag. 8Karl

PoPPer

Viena astăzi

Veneţia

IstorIe economIcă2 VINERI 27 FEBRUARIE 2015

urmare din pagina 1

În afară de şoseaua de pepartea dreaptă a Oltului, o altăşosea paralelă cu parteastângă ajunge în zonaDrăgăşani, după ce trece prinlocalităţile: Casa Veche, Olanu,Câmpu Mare şi Vultureşti –satul Vlăngăreşti, satul natal alautorului.

Înainte de CâmpuMare, din şoseaua carecoboară de la munte la Dunăre,se ramifică o altă şosea, caretrece prin Dobroteasa,Sâmbureşti, Piteşti şiŞtefăneşti.

Din Vultureşti o altăşosea care se ramifică ajungela Oteşti, o localitate în hotar cusatul Vlăngăreşti, unde o mareproprietară de teren agricol,Cuculoaica, şi-a vândut via luiVintilă Brătianu. Când era elev,în vacanţă, autorul acestor rân-duri era trimis de părinţi cu vite,cai şi oi, la păscut, înapropierea viei la care s-a făcutreferire.

Din comuna Do-broteasa, prin anul 1894, douăsurori din familia Vişan, dincauza sărăciei, au plecat laBucureşti să-ţi câştige pâinea,faima acestui oraş ajunsese şipe aici. L-au rugat pe podarulde la Batia să le treacă apa fărăsă plătească, neavând banidecât de tren. Au fost refuzate,şi-au făcut atunci o plută şichiar dacă pluta s-ar firăsturnat, înotătoare bune cumerau, s-ar fi salvat. Au ajuns înGara de Nord, unde una dintresurori s-a angajat pe locmenajeră în casa impiegatuluigării Constantin Călinescu. Aicil-a cunoscut pe TacheCăpitănescu, fratele soţiei imp-iegatului, cu care va avea uncopil pe care, din cauzaprejudecăţilor, nu-l recunoaşteşi pe care-l va înfia familiaCălinescu, care nu avea copii.

După studii strălucite tânărul vaajunge vestit în istoria literaturiişi culturii româneşti, fiind vorbade George Călinescu. Tânărula aflat despre acest lucru dinviaţa lui mai târziu, printr-o în-tâmplare. Era dur şineîndurător cu menajera, pânăcând într-o zi cineva din familiel-a apostrofat pentru purtarealui urâtă, spunându-i că nu tre-buie să se poarte aşa, chiar cumama lui. Vestea l-a surprins şimarcat pe tânăr pentru totrestul vieţii.

Din Dobroteasa seajunge la via din Sâmbureşti, aBrătienilor.

Viile Brătianu se carac-terizau printr-un pământ mirac-ulos şi roditor. Pe aici au trăitdin cele mai vechi timpurigospodari vrednici. Via se aflăla baza producerii vinului,băutură alcoolică (7-16%),obţinută în urma fermentăriimustului.

Sâmbureştiul a intratfalnic în istorie, unele localităţiapărând în ciasloave încă deacum patru sute de ani.Sâmbureştiul va fi în stăpânireamarelui boier, logofăt cronicar,diplomat şi strateg TheodosieRudeanu, mâna dreaptă a luiMihai Viteazu. Ceasloavelespun că aici se producea un vinbun, de calitate, povestindu-seşi despre subtilitatea funcţiei depaharnic, încă din anul 1638.

Regăsim moşia, de-alungul anilor, sub stăpâniri devază: nepotul lui DanDanilovici, marele vistiernic allui Matei Basarab, apoi ginerelelui C. Brâncoveanu, moşie carepe la 1800 ajunge în propri-etatea Brătienilor.

Fără îndoială, numelede Sâmbureşti este legat denumele dealului Sâmburul,care şi astăzi, ca şi cu patrusute de ani era cultivat mult cusâmburoase: pruni.

Satul Sâmbureşti ex-ista la începuturile sec. al XVI-lea, când se afla în stăpânireafamiliei Rudeanu, familie care adat ţării Româneşti numeroşi

dregători printre care şi peTheodosie Rudeanu, marelelogofăt şi cronicar al lui MihaiViteazu, considerat de BogdanPetriceicu Haşdeu drept ”celmai profund om de stat dintreboierii români de atunci”. Fa-milia Rudeanu avea în anul1521 sub stăpânire 36 de sate,printre care şi Sâmbureştiul.

În anul 1611, ArmasMarco Danovici şi soţia saRada fondează bisericaSâmbureşti. Deasupra uşii bis-ericii se află inscripţia: ”Aceastăbiserică este zidită de ValArmas Marco, în anul 1611,după cum rezultă dintr-o icoanăgăsită într-un mormânt”.

August Joseph Ville(1860-1934), un vestit oenologfrancez, a fost angajat deVintilă Brătianu. Acesta s-anăscut în Franţa la 16 mai1860, în localitatea Saint Jeande Verges. A absolvit şcoalaSuperioară de Agricultură dindepartamentul Perpignan şiapoi şcoala Superioară deHorticultură din Versailles, înanul 1884. O scurtă perioadăde timp lucrează ca inginer ladiferite asociaţii horticole dinjurul Parisului şi ca asistent uni-versitar la şcoala Superioarăde Viticultură din Montpellier.Din anul 1886 va fi profesor depomicultură la Florenţa-Italia şieditează o carte despre culturapiersicului, carte pentru careprimeşte medalia de argint aAcademiei de Ştiinţe Italiene. Înanul 1893 este trimis de statulfrancez, la solicitarea guvernu-lui român, să ajute România larefacerea viilor distruse defiloxeră. Aduce pentru primadată în ţara noastră soiurileMuscat Ottonel şi Merlot, pre-cum şi altele, pe care începe săle înmulţească şi să lerăspândească. În anul 1897 secăsătoreşte cu SmarandaSandu din Pietroasa şi are treibăieţi, toţi devenind ingineriagronomi.

Lucrează la Pietroasapână în anul 1906, când pleacăla Drăgăşani, în comuna

Mihăieşti, fiind angajat la viileBrătianu pentru refacereaacestora de pe moşia Florica,Drăgăşani şi Sâmbureşti. Înanul 1912 se retrage la Rm.Vâlcea unde înfiinţează opepinieră horticolă. În timpulPrimului Război Mondial se vaocupa de grădinile armatei dinjurul Iaşilor. După război, vareveni la şcoala de horticulturădin Rm. Vâlcea, unde lucreazăca profesor. Primeşte Medaliade aur la Expoziţia Universalăde la Paris în cadrul secţiuniisărbătoarea recoltei din 12 sept1926.

Drept recunoştinţăpentru activitatea saremarcabilă statul român îi dăîn posesie 5 ha de teren. Înanul 1928 se pensionează, lu-crând în continuare la Epis-copia din Rm. Vâlcea cagrădinar şef. Pe data de 29 iulie1934 a decedat la Rm. Vâlcea.

Prin împroprietărireadin anul 1945, care a fost pre-ludiul colectivizării, pe lângăsuprafeţele date ţăranilor, oparte din moşii trec în propri-etatea statului.

C o l e c t i v i z a r e atransformă în anul 1949 fostamoşie în Gospodăria Agricolăde Stat (G.A.S.) Sâmbureşti.

Din strugurii roşii seprepară vinul de Sâmbureşti,supranumit ”Puterea ursului”,vinurile albe fiind uşoare şiplăcute la gust.

De subliniat înîncheiere faptul că în elabo-rarea tezei de doctorat a dom-nului Ilie Marcu intitulată”Studiul Oenologic al PodgorieiSâmbureşti”, teză susţinută încadrul Universităţii de ŞtiinţeAgricole din Bucureşti, datată1994, capitolul 1 este intitulat”Repere istorice în dezvoltarealocalităţii Sâmbureşti şi Do-broteasa, centrul de cantonareal podgoriei Sâmbureşti deazi”.

După cel de a doilearăzboi mondial, reformaînvăţământului, copiată dupăsovietici, introducea pentru

elevi, între care şi autorul aces-tor rânduri, obligaţia de a efec-tua pe timpul vacanţei de varăpractică agricolă şi industrială.Am cerut atunci aprobarea înacest scop directorului unităţiiviticole Sâmbureşti, un munci-tor ilegalist, venit de laBucureşti, care nu ştia marelucru despre viticultură, darcăruia-i plăcea mult cabernetulde Sâmbureşti. M-a dat în prim-irea economistului şef Mărgărit,care ne-a spus nouă,practicanţilor, ce avem de făcut.Pentru munca prestată aici, îmiamintesc că am primit primiimei bani din viaţă, câştigaţi dinmunca mea. Mai târziu, dupăabsolvirea A.S.E.-ului, am lu-crat o perioadă de timp lauzinele Faur, fostele uzineMalaxa din Bucureşti, unde amcunoscut pe un mare chimist,care conducea laboratoarelede analize chimice ale mariiuzine bucureştene şi care nuera altcineva decât fiul domnu-lui Mărgărit de la Sâmbureşti.

M-au impresionatatunci la Sâmbureşti instalaţiileelectro-mecanice din dotarecare produceau mustul, depoz-itat mai întâi în nişte mari vaseîngropate din sticlă armată,care erau transportate apoi lavale în nişte mari pivniţe în grijaunui mare pivnicer, atât decunoscutul Făsui, unde vinul sepăstra şi învechea. Fostul primsecretar al P.C.R. de la Slatinade Olt, Sandu, profita şi el dinplin de minunatul cabernet deSâmbureşti. M-am ”întâlnit” şieu mai târziu cu cabernetul deSâmbureşti, ori de câte oricălătoream cu TAROM-ul înstrăinătate.

Nu pot încheia aceststudiu fără a mulţumi pentrusprijinul documentar primit, decare am avut mare nevoie laelaborarea articolului, dinpartea domnilor: Viorel Preda şiMarin Puiu. Mai târziu cel de aldoilea avea frumosul obicei dea-mi aduce la Bucureşti câte osticlă din strălucitul cabernet deSâmbureşti.

ion c. brătianu ion i.c. brătianu

Vintilă i.c. brătianu

Prof. Dr. GheorghePreda, ULBS

3VINERI 27 FEBRUARIE 2015 VeneţIa

urmare din pagina 1Printre cele mai populare 20 deregiuni turistice ale UE se numărăși cele din Spania (Andalucia şiComunitat Valenciana), din Italia(Veneto, Toscana, Emilia-Romi-agna, Lombardia, Lazio şi Prov-inzia autonoma di Bolzano), dinFranţa (pe lânga Paris, Provence– Alpes - Côte d’Azur, Rhône -Alpes, Languedon - Rouisillon şiAquitaine) sau Marea Britanie(Londra), Austria (Tirol) şi Germa-nia (Oberbayern).Recent, oraşul francez Bordeauxa fost desemnat ca cea mai bunădestinaţie europeană, în cadrulunui sondaj realizat de EuropeanBest Destination, următoarelelocuri fiind ocupate de Lisabona,Atena, Londra, Roma şi Berlin.Hotelurile din Viena au înregistratun nou record în 2014, depăşind13,5 milioane de înnoptări, faţă de2013, scopul urmărit deautoritățile de turism fiind canumărul de înnoptări turistice săajungă la 18 milioane până în2020. În total, oraşul a primit 6,2milioane de vizitatori (aproape câtprimeşte anual toată România),ceea ce înseamnă, de asemenea,o creştere de 6,4% faţă de anulprecedent. În 2014, principalelepieţe pentru Viena au fost: Ger-mania (2,6 milioane de înnoptări,cu 5% mai multe decât în anul an-terior), Austria (2,4 milioane deînnoptări, cu 7% mai multe),Statele Unite (748.000 deînnoptări, cu 14% mai multe),Rusia (603.000, cu 15% maipuține). În perioada cuprinsă întredecembrie 2013 şi decembrie2014, capacitatea de cazare înViena a crescut cu 2.900 decamere, ajungând la 61.400 întotal. Gradul mediu de ocupare afost de 71%, faţă de 69% în 2013.Acest lucru reflectă faptul căorașul Viena nu îşi păstreazădoar atractivitatea, dar arată, deasemenea, că o strategie deinternaţionalizare pe termen lung,diversificată în diferite pieţe,funcţionează.Un total de 1.138 milioane deturişti internaţionali au călătorit înlume în 2014, potrivit datelorprezentate de către secretarulgeneral al Organizaţiei Mondialea Turismului, Taleb Rifai, în cadrul

forumului Spain Global TourismForum, organizat de Ministerul deIndustrie, Energie şi Turism dinSpania la Barcelona. Acest numărreprezintă o creştere de 4,7% faţăde datele înregistrate în 2013(1,087 miliarde turiști) şi depăşesccele 1,1 miliarde estimate deacest organism pentru anul trecut. Aceste date sunt impresionantedacă iau în considerare contextulcrizei economice şi tensiunilegeopolitice din unele ţări. Conformpreviziunilor, turismul va continuasă crească în următorii ani, ur-mând ca în 2030 să se înreg-istreze aproximativ 1.800 demilioane de călători în întreagalume.Rifai a subliniat progresul sectoru-lui în pofida crizei care a afectattoate ţările: “în ultimii ani, turismuls-a dovedit a fi o activitateeconomică surprinzător deputernică şi rezistenţă şi cu o ca-pacitate mare de a contribui la re-dresarea economică, deoarecegenerează miliarde de dolari dinexporturi şi creează milioane delocuri de muncă “. În plus, el asusţinut rolul de transformare aturismului în oraşe şi a subliniatfaptul că acesta ajută la dez-voltarea socio-economică, pre-cum şi la reîntinerirea localităţilor,îmbunătăţind infrastructura şi de-terminând creşterea diversităţiiculturale.Summit-ul la care au participatpeste 450 de specialişti din în-treaga lume, a analizat, printrealte probleme, modelele de turismurban, poziţionarea pe piaţamondială, dezvoltarea sustenabilăşi managementul destinaţiilor cor-porative.Toate regiunile din lume au bene-ficiat de această creştere, în spe-cial Europa, cea mai vizitatăregiune, cu mai mult de jumătatedin turiştii internaţionali, respectiv588 de milioane.În 2014, numărul de înnoptări tur-istice în UE a ajuns la un nourecord de 2.700 de milioane, cifrăcare reprezintă o creştere de1,7% faţă de anul precedent.După căderea înregistrată în 2009din cauza începutului crizei finan-ciare, în ultimii cinci ani a existat ocreştere constantă a numărului deînnoptări în unităţile de cazareturistică din UE.Franţa a rămas anul trecut ţara

din Uniunea Europeană cu cel

mai mare număr de înnoptări tur-istice (403 milioane de nopţi), deşiacestea au scăzut cu 1,3% faţăde 2013. Aceasta este urmată deSpania (401 milioane de nopţi, cu3,1% mai mult faţă de anul prece-dent), Italia (370 de milioane, -1,8%) şi Germania (366 demilioane, +2,9%), potrivit unui ra-port publicat la sfârşitul lunii ian-uarie de biroul de statistică al UE,Eurostat.Numărul de înnoptări a crescut înmajoritatea statelor membre. Celemai mari creşteri au fost obser-vate în Letonia (11,1%), Belgia(7,2%), Portugalia (7,1%) şi Gre-cia (6,9%). În schimb, cele maimari scăderi s-au înregistrat înSlovacia (-5,5%), Finlanda (-1,9%) şi Italia (-1,8%).România s-a aflat printre ţărilecare au înregistrat cele mai maricreşteri ale numărului deînnoptări ale nerezidenţilor, de8,3%, deşi acestea reprezintădoar 18% din totalul înnoptărilor.În total, numărul de nopţi petre-cute în unităţile de cazare dinRomânia a crescut cu 5,5%.

European Tourism Forum şiComisia Europeană (CE) au or-ganizat dezbateri care au avut catemă “Turismul şi cultura în Eu-ropa - acţiuni inovatoare în locuride muncă şi creştere economică”,din concluzii reieșind cu fermitatecă “promovarea culturii şiîmbunătăţirea calităţii serviciilorturistice susţine coeziunea socialăşi integrarea, regenerarea zonelordefavorizate, creează locuri demuncă locale şi creşte calitateavieţii în comunităţile locale”.Creşterea cererii pentru noi ser-vicii de turism şi mai adaptate lanevoile fiecărui profil de client şicreşterea concurenţilor din afaraUniunii Europene, sezonalitatea şidificultăţile pentru a menţine per-sonalul bine instruit, sunt uneledintre principalele provocări cucare se va confrunta industria tur-ismului în următorii cinci sau zeceani în Vechiul Continent, potrivitunui raport al Comisiei Europene.Acestea sunt concluziile celei de-a doua consultări publice realizatede CE între decembrie 2013 şimartie 2014, în scopul de acunoaşte, printre alte aspecte, viz-iunea despre turismul european înviitor.În ceea ce privește oportunităţilede a îmbunătăţi poziţia lor,

respondenţii au subliniat o utilizaresporită a tehnologiei şi orepoziţionare pe piaţa de seniori, aturismului intern şi pe piaţa defamilie.O altă provocare majoră pentru

industria europeană este axată pepromovarea “Europei ca odestinaţie turistică”, ca urmare acreşterii regiunilor în curs de dez-voltare. Responsabilii pentru re-uniune consideră că este necesarsă fie sporite eforturile pentru a în-curaja turiştii să viziteze VechiulContinent şi să- l promoveze cao destinaţie unică, în special înafara UE.Deşi Europa concentrează maimult de jumătate din turiştii globali- în 2013 s-au înregistrat 564 demilioane, respectiv 52% din total -, autorităţile europene sunt îngri-jorate de scăderea procentualădin ultimii ani ca şi de deteriorareasituaţiei politice în unele ţări(Ucraina, Rusia).În 1980, procentul turiştilorinternaţionali care a trecutgraniţele UE a fost de 63%, în2010 acesta a scăzut la 51%, iarestimările arată că ar putearămâne la 30% în 2030.

Pe regiuni, America (+7%) şiAsia Pacific (+5%) au înregistratcreşteri semnificative, în timp ce înOrientul Mijlociu (+4%) şi Africa(+2%) creşterea a fost maimoderată. La nivel subregional,America de Nord (+8%) a obţinutcele mai bune rezultate, urmatăde Asia de Nord-Est, Asia de Sud,Europa de Sud şi Mediteraneană,Europa de Nord şi Caraibe, careau înregistrat o creştere de 7%.De asemenea, ies în evidenţăcreşterile numărului de înnoptărituristice ale Coreei de Sud (26%),Indiei (18%), Chinei (13%),Braziliei (11%) şi Japoniei (2%).În ceea ce priveşte previziunileOMT pentru anul în curs, cerereapentru călătorii va continua săcrească între 3% şi 4%, pemăsură ce situaţia economicămondială se va îmbunătăţi, deşiexistă încă foarte multe dificultăţişi incertitudini. Ca aspect pozitiv,preţul petrolului a scăzut la unnivel record în comparaţie cu anulde referinţă 2009, ceea ce vaduce, pe de o parte, la scădereacosturilor de transport şi la stimu-larea creşterii economice princreşterea puterii de cumpărare,dar pe de altă parte, oscilaţia

preţului combustibilului ar puteaavea efecte negative în unele din-tre ţările exportatoare.Secretarul general al OMT a aver-tizat că pentru a menţine acestecifre de creştere sunt necesare “ovoinţă colectivă pentru a colab-ora“, atât între sectorul public şiprivat, precum şi între diferitele or-ganisme ale entităţilor publice, darşi îmbunătăţirea conectivităţii,siguranţă şi investiţii importante întehnologie şi inovare.În legătură cu acest aspect,investiţiile chineze în străinătatevor depăşi 4.300 milioane € în2015, de aproape cinci ori maimul faţă de anul trecut, ca efect alrezistenţei economiei în expansi-une şi a aprecierii monedeinaţionale. Este de aşteptat ca fon-durile de capital de risc din SUA şiinvestitorii din Orientul Mijlociu săcontinue să acapareze cea maimare parte a capitalului străin. Cutoate acestea, China se va afla înfrunte în ceea ce priveştecreşterea anuală a alocărilor decapital. Politicile MinisteruluiComerţului din China au promo-vat relaxarea restricţiilor aplicatemarilor investiţii în străinătate, înacelaşi timp facilitând procesul deautorizare a achiziţiilor în alte ţări.Aceste ajustări au oferit investito-rilor din gigantul asiatic un accesmai mare la cele mai importantepieţe-cheie din întreaga lume,cum ar fi Londra, Paris, New York,San Francisco şi Sidney.Fondurile de capital de risc suntdispuse să investească, iar uneledintre obiectivele lor principale vorfi portofoliile select-service, com-plexele turistice şi pieţele secun-dare. Piaţa hotelieră din Canadaîşi menţine profitabilitatea încreştere, în timp ce lichiditateamexicană continuă să creascădatorită dinamismului oferit deinvestiţiile de tip Socimi (SocietăţiAnonime Listate de Investiţii Imo-biliare), apărute în 2012. Investi-torii abordează cu prudentă piaţabraziliană, în timp ce partea denord a Americii de Sud a devenitun centru de interes pentru in-vestitori, cu Columbia în frunte. ÎnStatele Unite, creditul “curge“ încontinuare şi emiterea de titluri devaloare ipotecare comercialehoteliere (CMBS) redevineimportantă, acestea înregistrând60% din maximul lor anterior.

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula , ULBS

continuare în pag. 6

c my b

c my b

proVocărI VINERI 27 FEBRUARIE 20154

urmare din pagina 1

Țin să subliniez din capul loculuică Friedrich List nu a fost ompolitic, ci mai ales cercetător,s a v a n t . Dar cancelarul german AngelaMerkel, prin maniera în care ainfluențat și influențează Ger-mania, mai ales Germania, într-un timp foarte greu, a devenit,devine tot mai mult, dincolo destatutul său politic, și un teoreti-cian economic remarcabil. Suntsigur că istoricii „trecutuluiapropiat, imediat” sau cei depeste decenii și secole o vorconsemna. Și nu doar pedoamna Angela Merkel astfel. Ciși pe mai mulți dintre cancelariigermani de la marele KonradAdenauer încoace, punând unaccent important, desigur, peLudwig Erhard, cel care a fost șieste considerat unul dintrefondatorii – dacă nu fondatorul –conceptului german de„economie socială de piață”. Vorconsemna, deopotrivă, acești is-torici economiști, pe mai mulțidintre președinții și prim-miniștriiFranței, de la marele Charles deGaulle, la François Mitterand, laLionel Jospin, toți aceștia, ca șialții, punând și ei accentul peeconomic, dar și pe social. Sărevenim însă la Germania.*Studiind Economia Politică, Isto-ria Economică și Istoria GândiriiEconomice – din păcate „tempipasati”, în învățământul eco-nomic românesc de astăzi disci-plinele respective se studiazăcel mult „frugal”, ca o gustaresuccintă între micul dejun șiprânz – și remarc, cu tristețe, că,în bună măsură, stau astfel lu-crurile și în cel european –, amsesizat că Germania, inițial Pru-sia și alte stătulețe germane, aucontribuit fundamental la dez-voltarea gândirii economice uni-

versale. O piatră de hotar, mar-când astfel „maturizarea”, re-marcabilul Friedrich List. M-amocupat serios de acestecontribuții. În general, am pututpreda aproape 2 decenii înFranța, o bună perioadă în Italia,în alte țări, am putut fii în stafulmarilor Congrese Internaționalede Economie și IstorieEconomică tocmai datorităacestei pasiuni...

... Germania, deci, con-ceptele și tezele ei economice,de evoluție, de progres,esențiale în anumite perioade,vreme de peste 200 de ani. De-sigur, incursiuni și înainte, dar șidupă, în perspectivă. Un Reichgerman de 1000 de ani, imperiulromano – german, cu contribuțiicivilizatoare fundamentale –vezi, desigur, printre altele, LigaHanseatică, Jacob Függer, Füg-gerii, etc., teme abordate ade-seori de mine și publicate –, un„Al doilea Reich” cam pe 50 deani, conceput de Bismarck careinițiază protecția socială în Ger-mania, dar cu un sfârșit nefericit.Apoi, după alte evenimente șidestul de debila Republică de laWeimar, un „Al Treilea Reich”proiectat de mentorii săi pe unmileniu, dar care nu a duratdecât 12 – 13 ani. Final dra-matic, cumplit, dezastruos,crime monstruoase impotrivaevreilor, Shoah-ul, crimele con-tra umanitatii.** Și totuși, Ger-mania, economia germanăeminamente distruse, o țară înruine, structuri demograficedisproporționate, o țară adese-ori umilită – vezi, de exemplu,romanele lui Ștefan Heym și nudoar ele – a renăscut capasărea Phoenix din propriacenușă. Cultura, inteligența,inițiativele, germenii inițiativeigermane s-au păstrat aproapen e a l t e r a t e * * * .

O precizare, acum. Dupăcum se apreciază, istoriaomenirii a fost cercetată de-a

lungul timpurilor fie pe cursulmajor al factorilor colectivi –forțe economice, mijloacetehnice, colectivități umane, etc.– fie pe firul (doar) aparent mailesne de înțeles al biografiei,acțiunii personalităților care auîntruchipat, au ilustrat în succe-siunea și interacțiunea lor,aceste foarte variate forțe anon-ime, respectiv factorii colectiviamintiți. Am ținut și țin mult laacest lucru, la o asemeneaabordare care sporește masainformațiilor, capacitatea și posi-bilitatea de a le prelucra și de adesprinde concluzii pertinente. Tocmai în acest sens, un punctimportant de plecare fost și esteFriedrich List, părinte, în Ger-mania, în Europa dar și pesteocean, în Statele Unite, al „Sis-temului Național de EconomiePolitică”. Ce pot sublinia în acestcadru? Iată, dacă actul de unirecu Irlanda, din 1801, finalizaseunitatea economică a Insulelorbritanice – unitate deja realizatăparțial de aproape un secol deAnglia și Scoția și pe care AdamSmith o considera una din prin-cipalele cauze de prosperitateale Marii Britanii, dacă Franța îșiconsolidase unitatea ei în 1791,prin desființarea vămilor interne– Germania era încă împărțită,în 1815, într-o mulțime de statede importanță neegală și sepa-rate unele de altele prin severebariere vamale. List, în petiția pecare o adresează în 1819Adunării federale, în numele„Asociației generale a industrieiși comerțului german”, numărănu mai puțin de 38 linii de vămiîn interiorul Confederației ger-manice. Și el nu menționeazăîncă toate barierele care înfiecare din Statele confederateîncetineau și mai mult comerțul.Tocmai de aceea, scria List într-o altă petiție: „pe când celelaltenațiuni cultivă științele și arteledin care își iau zborul comerțulși industria – și câtă dreptate are

List când face o astfel de ier-arhizare, n.n. – negustorul șifabricantul german trebuie să-șiconsacre astăzi o mare parte dintimp studiului tarifelor și plății devămi și a taxelor de trecere”1).Adevăruri implacabile formulatede List, greu de combătut.

Mai departe menționez căsunt neajunsuri care sporeauprintr-o circumstanță particulară.Iat-o: statele germane îșiînchideau reciproc frontierele,dar, lipsite de o putere centralăefectivă, Germania ca atarerămânea deschisă mărfurilorstrăine. Abia înlăturată im-pozanta statură a lui Napoleondin viața efectivă politică,economică și militară a Europei– înlăturată, dar nu estompată,aceasta rămânând proiectată înistorie, în eternitate, laadevăratele și grandioasele eidimensiuni militare dar, mai ales,civile –, și Anglia, despărțită dedebușeele ei în timpulrăzboiului, al războaielor, și silităsă îngrămădească în fabricistocuri enorme de mărfuri,inundă continentul cu produselesale. Respinse în Franța, și curesursele bănești epuizate șiunde Restaurația stabilise unregim strâns prohibitiv, acestemărfuri, oferite, unele, pe prețuriderizorii, găseau în Germania„toate porțile deschise”. Fapt cea alarmat deosebit peîntreprinzătorii și negustorii ger-mani. În fapt, economistulFriedrich List s-a făcut – în ter-menii conciși și semnificativi aiteoriei economice – purtătorullor de cuvânt. Protestează ferm.Intră în politică. Militează pentruunire și un protecționism care săpermită debutul efectiv și com-petitiv al industriei germane.Promovează ideea armoniei so-ciale – ca expresie a propășiriisub toate planurile a țării. Zol-lvereinul german, cu Prusia capivot, din 22 martie 1833, este,în mare parte, creația sa2).

... List simte și nevoia săvadă. Călătorește în America.Avansează, de aici, câtevaconsiderații care trădează, din-colo de teoreticianul remarcabil,un practician ce știe să sesizezeși să învețe. El scria: „soarta,ducându-mă apoi în StateleUnite, îmi lăsai acolo toatecărțile. Cea mai bună carte deEconomie Politică ce se poateciti în acest ținut nou este viața.Se văd singurătăți prefăcându-se în state bogate și puternice...Un progres care în Europa areclamat un șir de secole seîmplinește acolo sub ochii noștri;se văd societățile trecând de lastarea sălbatică, la creștereavitelor, de la această ultimăcondiție la agricultură și de laagricultură la industrie și comerț.Acolo se poate observa cumrenta pământului se ridică, puțincâte puțin, de la zero la o cifrăconsiderabilă... Nicăieri nu seapreciază mai bine căile decomunicație și influența lorasupra vieții morale și materialea popoarelor. Această «carte»am citit-o avid și asiduu, șilecțiile pe care le-am scos amîncercat să le coordonez curezultatele studiilor mele,experiențelor și reflexiilor meleanterioare”3). Pe Noul Conti-nent, List a întâlnit economiștiamericani gândind asemănătorcu el, dar pornind de la chiar in-teresele economice americane.Cel care se detașa cel mai multdin întreagă aceastăperspectivă era Carey, special-ist cu lucrări valoroase printrecare „Principii de EconomiePolitică”, „Principiile științei so-ciale”, „Armonia intereselor”.Sunt elemente care pun maimult în lumină personalitatea luiFriedrich List, a economistuluigerman care, prin al său „SistemNațional de Economie Politică”,a influențat lumea sa și pe ceade după el...

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

EcoNomIA socIALĂ DE pIAțĂ: cooRDoNATE gERmANE DIN pERspEcTIVĂ EURopEANĂ– LA IzVoARE: DE LA FRIEDERIch LIsT spRE INTEgRAREA EURopEANĂ șI EURoATLANTIcĂ –

Prof. Dan PoPescu

berlin 1938. GerMania lui Hitler în Plină exPansiune

c my b

c my b

VINERI 27 FEBRUARIE 2015 5proVocărIurmare din pagina 4

Oricum, List vede EconomiaPolitică nu ca pe un sistem ab-stract de legi și categorii, ci cape un „Sistem național deEconomie Politică”, firește, cudistincții nete în raport cu ceeace se numește doar „Economianațională”. Confruntarea cusistemele de gândire „exclusivliberale” este astfel deschisă șidin punctul acesta de vedere.Se atacă preponderențaindustrială a Angliei, idealuluiunei astfel de diviziuniinternaționale a muncii i sesubstituie cel al națiunilor inde-pendente, formându-și și con-solidându-și propria lorindividualitate, personalitate.Liberul schimb – arată List –tinde să stabilească pentrulumea întreagă un atelier unic,de unde trebuie să fie expedi-ate produsele pentru tot globul,suportându-se cele mai costisi-toare cheltuieli de transport,dar și ca atare. În viziunearespectivă, efectul practic alacestui sistem era acela de aîntârzia sau a împiedica, înprofitul unei singure nații, pro-gresul celorlalte. „Căci o soci-etate – mai arată List –prosperă și se îmbogățește cuatât mai mult cu cât se apropiede tipul unei asociații produc-tive, executând o mulțime delucrări diverse, care își servescreciproc de debușee și sefecundează unele pe altele,prin chiar apropierea lor”4).

Desigur, tezele și ideile luiList sunt mai numeroase, unelemai nuanțate decât cele am-intite. Bunăoară, se arată că„puterea de a crea bogății esteinfinit mai importantă decâtbogăția însăși”; că „industria nueste numai rezultatul natural almuncii și al economiei, ci oforță socială creatoare de cap-ital și de muncă individuală, căea merită, chiar cu prețul uneijene temporare, să fieintrodusă într-o țară pe aceeașitreaptă cu instituțiile liberale,ca un izvor fecund de bogăție

prezentă și ulterioară”; că „unuiom de stat nu-i este de ajunssă știe că comunicația piețelorva produce undeva o bogăție,ci trebuie să fie sigur căaceastă creștere va fiprofitabilă propriei salen a ț i u n i ” 5 ) .La rândul lor, „școlile degândire liberală” – din Anglia,dar și din Franța, apreciate cainvincibile în acea vreme –opun argumentele lor unorasemenea concepții, idei-argu-mente deloc lipsite de interes,de justețe. Ele sunt de tipulurmător: „o nație, ca și un indi-vid, trebuie să-și cumpere pro-dusele pentru care au cele maimulte avantaje (influențaricardiană este evidentă, n.n.).Industria, de altfel, se măreștenumai cu și prin capitaluri. Ori,regimul protector, scumpindviața, întârzie adunarea lor șilucrează contra propriului săuscop”. Evident corect sau, maibine spus, parțial corect. Con-traargumentele sunt la fel deinteresante. „Valoarea unuiprodus nu este determinatăatât de munca efectuată, destăruința depusă pentru a-l fab-rica de către cel care apoi îlcedează, ci îndeosebi demunca economisită de cătrecel care cumpără produsul,față de situația în care și l-ar fifabricat singur”.Este o judecată pe carestrălucitul economist român Mi-hail Manoilescu o va formulamai târziu mult mai complet șiaproape de realitate: „Spune-mi nu numai ce cumperi ci și cuce plătești ca să-ți spun dacăcumperi scump sau ieftin”6).Dar, să revenim. Mai departe,cu List pe primul plan seafirma: protecționismul nu con-stituie un remediu universalcare se poate aplica în toatețările, în toate epocile și latoate produsele, el este un pro-cedeu particular care nu-și arerațiunea de a fi decât încircumstanțe precise și în anu-mite condiții... Elocvent.

Într-un sens important „partida”se decide, în epocă și pe planpragmatic, de parteaprotecționismului. Firește, totuleste relativ. Oricum, îl practicăStatele Unite. Îl practicăFranța, Germania, iar dupăaceea devine evident –aproape ca un val, chiar dacădisimulat sau nu – pentru alteși alte state ale Europei. S-amers însă de la protecționismspre liberalism, spre o anume– tot mai pronunțată – liber-alizare a schimburilor, desigur,fără ca economia unei sau alteițări să fie total debusolată.

Sunt câteva elemente ce sevădesc astfel. Realizând „Zol-lvereinul” în Germania, prop-unând „Sistemul Național deEconomie Politică”, un sistemnu abstract, ci național,influențând în mod deosebitgândirea economică în StateleUnite, dar și din alte state eu-ropene, Fr. List poate fi consid-erat, pe bună dreptate – o tezăpe care o susțin de mult și careface prozeliți – un mare pre-cursor al Uniunii Europene deastăzi7). O uniune în care nuavem vămi, are o piață unitarăși în care granițele naționaluluise deplasează tot mai mult dela o țară sau alta, la nivelulfrontierelor Uniunii Europene.

* Pe mine fenomenul germanm-a pasionat. În copilărie șiadolescență, am parcurs cuplăcere „Aventurile submarinu-lui Dox” și „Aventurile echipaju-lui Dox”. „Dox” – cărți interziseoficial de autoritățile comunistedin România –un submaringerman care, după PrimulRăzboi Mondial nu a recunos-cut înfrângerea Germaniei șiparcurgea, neoficial, mările șioceanele lumii. Era, dacăacceptăm termenul, o prefață aglobalizării: un vas german, cuechipaj german, avântându-sepe toate întinderile albastre aleTerrei și realizând astfel unanume liant al globului. Suntargumente și împotriva, dar și

„pro”... Am trecut, apoi, la KarlMay. De la „Prin pustiul Sa-harei”, la „Winnetou”. Nu maidau detalii. M-a pasionat dupăaceea, cât s-a putut, literaturagermană și filozofia germană.Cu atât mai mult cu cât, ununchi de-al meu, atașat culturalla Ambasada României de laBerlin, de prin 1938 până în1941, își făcuse doctoratulcâțiva ani mai devreme la„Humbolt Universitet” cuWerner Sombart și ErnstJünger – filozoful remarcabilprin funcțiile culturale îndiplomația germană, la Paris,în vremea războiului șiocupației și cu influențe delocneglijabile în salvarea de ladistrugere a „Orașului lumină”;alături, firește, de generalulvon Choltiz, ultimul comandantmilitar german al Parisului ocu-p a t .** O mătușă de-a mea, soțiafratelui tatălui meu condamnatla moarte în contumacie deregimul comunist al lui Gheo-rghiu-Dej, englezoaică de orig-ine, dintr-o notabilă familiearistocrată a Angliei, DirectorGeneral ONU, în 1945 – 1947șefa presei din sectorul britanical Berlinului ocupat, mi-a vorbitadeseori, în condițiile în caresituația politică din România semai relaxase și puteam aveacontacte, despre dramele,trăite de germani, de berlinezi,în anii imediați de după război:ruine peste tot, mizerie cruntă,locuințe în hrube, în pivnițe in-salubre, foamete, boli,tragedii(Vezi și Jaques De Lau-nay, Marea prăbușire 1944-1945, Polirom, București,1 9 9 6 ) .*** M-am convins de acestlucru în 1980, lucrând laBucurești, în cercetareaeconomică și onorând oinvitație de 2 săptămâni laHamburg, la ziarul „Die Zeit” –singura mea ieșire în vest di-nainte de Revoluția din decem-brie 1989. Atunci, când, în vreotrei seri, până târziu în noapte,

am fost oaspetele doamneicontese Marion Dönhoff, direc-toarea ziarului „Die Zeit”, la fru-mosul ei castel de peBlankenesse. Discutam, cudomnia sa și cu apreciatul edi-torialist Teo Sommer, învitat șiel, problemele Germaniei, aleEuropei ce începea să seunească, ale Statelor Unite,URSS-ului și, deloc în ultimulrând, ale României. Dinpăcate, cu familia, copilul înRomânia, am declinat cupărere de rău oferta generoasăa doamnei contese de arămâne în Germania și a fi an-gajat pe loc – așa mi-a propus– ca șef de secție la ziarul „DieZeit”. Oricum, am început săînțeleg mai bine de ce, înscurtă vreme, Germania deVest și apoi Germania au ocu-pat și ocupă alături de Franța,uneori chiar înaintea ei, fotoliulde orchestră al progresului șidevenirii europene. Desigur,sunt și alte țări astfel.trimiteri1) Vezi și Dan Popescu, Istoriagândirii economice din antichi-tate până la sfârșitul secoluluiXX, Edit. Continent, Sibiu-București, 1999,pp.1202) Dan Popescu, Istoria...,l o c . c i t3) Ibidem, pp.1214) Vezi și Dan Popescu, Isto-ria..., loc.cit.5) Vezi și Dan Popescu, Indus-trial Revolutions: globalizingoutcomes-coordinates of therelation interests-constraint-se-duction, XVth World EconomicHistory Congres, Utrecht, TheNetherlands, August, 3-7,2009. Comunicare în CD-ulC o n g r e s u l u i .6) Mihail Manoilescu, Forțelenaționale productive șicomerțul exterior,Edit.Științifică și Enciclopedică,București, 19867) Dan Popescu, Amenințăripentru secolul XXI, Edit. Conti-nent, Sibiu-București, 2014

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

- va urma -

Fr. list, un mare economist vizionar

urmare din pagina 3

Dar toate aceste creşteri alenumărului de turişti au şi efecte neg-ative asupra mediului ambiant, de-terminând o supra-aglomerare aprincipalelor destinaţii turistice şi opresiune în creştere asuprarezidenţilor. Oraşe precum Veneţiasau Barcelona, au început deja săia unele măsuri în vederea reduc-erii acestor efecte. Astfel, primăriadin Veneţia va aplica amenzi între100 şi 500 de euro pentru utilizareavalizelor cu roţi de plastic în centrulistoric, ca răspuns la plângerilelocuitorilor din această zonă aoraşului, care protestează dincauza zgomotului.Cei peste 22 de milioane de turiştipe care îi primeşte Veneţia sunt oresursă importantă pentru econo-mia oraşului, dar provoacă deasemenea, incoveniente pentru cei57.000 de oameni care locuiesc încentrul istoric, locul unde secazează marea majoritate a vizita-torilor, inconveniente datorate zgo-motului cauzat de bagajele turiștilorşi de activitatea de încărcare şidescărcare de mărfuri a furnizorilorde servicii. Veneţia, cu clădiri fru-moase traversate de canale, a de-venit o imagine în care străzile saleapar aglomerate cu turişti de toatenaţionalităţile şi cu o prezenţăredusă a cetăţenilor locali, o masifi-care care ameninţă durabilitateaunui sector cheie pentru economiasa, în timp ce corupţia umbreştefarmecul acestei destinaţii unice.Exploatarea masivă a turismului

ameninţă sustenabilitatea unui sec-tor fundamental pentru acest oraş.Dar liderii săi politici, departe de aface ordine în această situaţie, con-tribuie la umbrirea imaginii acesteidestinaţii apreciate. În luna iunie2014, poliţia italiană l-a arestat peprimarul Giorgio Orsoni şi alte 34 depersoane – politicieni, judecători şioameni de afaceri – sub acuzaţiade corupţie, delapidare şi spălarede bani în lucrările de construire aunui sistem de diguri pentru a opriinundaţiile cauzate de aşa-numita“apă înaltă”. Cu scopul de a con-serva oraşul, în 2002 s-a aprobatproiectul MOSE (de la Moise înitaliană, dar şi de la acronimul Mod-ulo Sperimentale Electromecanico),o construcţie faraonică, care constăîn plasarea unei serii de diguri mo-bile în cele trei zone prin care apade mare intră în laguna Veneţiei.Acestea ar fi scufundate şi ridicateatunci când este aşteptată mareeaînaltă, formând un zid care arimpiedică creşterea nivelului apei înlagună.Costul proiectului a crescut de la anla an. Planul lua în considerare fi-nalizarea lucrărilor în anul 2011,apoi s-a vorbit de 2013, iar acum sevorbeşte de anul 2017.Noile norme, care afectează doarturiştii şi care vor intra în vigoare înluna mai, permit utilizarea de valizecu roţi pneumatice, umplute cu aersau lichid, ca fiind mai puţin zgomo-toase. Scopul este de a reduceproblemele asociate cu degradareaurbană şi turismul masiv, de care seplâng locuitorii oraşului.

Cartiere şi oraşe întregi riscă să-şi piardă locuitorii, care sunt înlocuiţide către turişti, precum şi afaceriletradiţionale, care sunt de asemeneaînlocuite cu unităţi de alimentaţie

publică şi agrement dedicate satis-facerii nevoilor acestora din urmă.Procesul de “gentrificare turistică”ameninţă o serie de destinaţii arhi-cunoscute, cum ar fi Veneţia sauBarcelona. Altele, cum ar fi NewYork, încearcă deja să remediezeaceste aspecte negative. Conceptul de gentrificare este oadaptare în limba română de la ter-menul englez “gentrification”, carese referă la procesul prin care vechiirezidenţi ai unei zone urbane saucartier, situate de obicei în centru şidevenite populare, sunt deplasaţiprogresiv de către o populaţie maipotentă financiar. Cuvântul en-glezesc “gentrification” derivă de lasubstantivul “gentry”, care poate fitradus ca mică nobilime sau per-soane cu un anumit status social. Înorice caz, acest concept are multesimilitudini cu unele procese detransformare urbană, careafectează deja mai multe destinaţiituristice, uneori ireversibile.Un caz tipic este Veneţia, un oraşde 57.000 de locuitori, care la mi-jlocul secolului XX, avea peste157.000 de locuitori. Cu trecereaanilor, viaţa de zi cu zi a devenit dince în ce mai dificilă pentru rezidenţi,care vedeau cum se închideauafacerile de artizanat, magazinele,întreprinderile mici, şcolile, serviciilepublice, care au fost înlocuite dehoteluri, restaurante, baruri,cafenele, magazine de suveniruri(multe made în China).

Recent, documentarul “TheVenice Sindrome” (SindromulVeneţia), a descris efectele acesteipresiuni turistice asupra oraşuluiitalian. În film, numeroase grupuride turişti traversează străzile dinVeneţia, în timp ce o mare parte dinlocuitorii săi, cedând speculaţiilorimobiliare şi datorită deteriorării unorclădiri din cauza umezelii, îşiabandonează casele pentru a semuta în afara oraşului. Seestimează că până în 2030 nu vamai rămâne nici un locuitor în cen-trul istoric, în timp ce străzile sale vorfi invadate de turismul de masă.Este palpabilă nemulţumirealocuitorilor din Veneţia, care acumîncearcă să se organizeze pentru aevita trecerea de nave mari decroazieră prin lagună şi prin canale.Respingerea cetăţenilor faţă decroaziere s-a articulat în jurul plat-formei “No Grandi Nave” (fără navemari). La începutul anului 2014, guvernulitalian decidea să limiteze mărimeaşi numărul navelor ca răspuns laprotestele ecologiştilor, caresusţineau că navele deterioreazăcanalele şi că cele mai mari dintreele nu sunt în armonie cu mediul.Asociaţia de porturi de croazierăMedCruise s-a opus măsurii, afir-mând că această limitare ar afectaserios economia oraşului şi arînsemna destabilizarea activităţii decroazieră în regiuneamediteraneană. În prezent, peste omie de vase de croazieră fac escalăîn Veneţia în fiecare an, acestea de-barcând peste 2,5 milioane deturişti în 2014 (faţă de cei 100.000de pasageri de croazieră din anul1999), iar în unele zile, în sezonulde vârf, există până la 10 vase decroazieră ancorate în oraş. Tre-cerea acestor nave mari genereazădin ce în ce mai multă respingeresocială în rândul locuitorilor,protestele susţinute având o seriede cauze obiective: poluareacauzată de croaziere, agresiunea

vizuală determinată de trecereaacestor nave, daunele pe care val-urile create le pot provoca pe ter-men lung asupra patrimoniuluiistoric, şi aşa destul de fragil ş.a. Înmartie 2014, un tribunal regional asuspendat temporar interdicţia deintrare a navelor de croazieră demari dimensiuni în lagună,înţelegând că nu sunt dovediteriscurile pe care le reprezintă acestenave pentru patrimoniu şi nu au foststabilite rute alternative.În prezent, Guvernul italian planificăun nou traseu pentru a evita tre-cerea croazierelor atât de aproapede centrul istoric, ceea ce va nece-sita săparea unui nou canal. Con-cret, planul include extinderea unuimic canal situat în mijlocul lagunei,numit Contorta - Sant’Angelo, careare în prezent o adâncime de 1,80metri şi o lăţime de 6 metri. Prin ex-tindere, acesta va avea o adâncimede 10 metri şi o lăţime de 190 demetri. Lucrarea care trebuie supusăunui studiu de impact asupra medi-ului, va fi finalizată la începutul anu-lui 2015, iar noua rută va putea fiutilizată începând cu anul 2016.Procesul este urmărit îndeaproapede către asociaţia CLIA, carerealizează lobby-ul companiilor decroazieră.World Monuments Fund (WMF), oorganizaţie independentă dedicatăprotejării patrimoniului, a inclusVeneţia pe lista locurilor care trebuiesă fie monitorizate şi restaurate“înainte de a fi prea târziu”.

Faptul că sindromul Veneţiapoate avea loc și în alte destinaţii dinlume este o posibilitate din ce în cemai reală. În Asia, de exemplu,multe ţări se luptă pentru a obţine ocotă din piaţa chineză, cu un numărrecord de turişti şi cheltuieli.Trebuie amintit faptul că, în 2013,China a condus pentru al doilea anconsecutiv clasamentul ţărilor emi-tente de turişti care cheltuiesc celmai mult pe călătorii în străinătate,în conformitate cu statisticile OMT.Dar există, de asemenea, o partenegativă a boom-ului de turismchinez, aşa-numitul turism de hiper-mase. Chiar în China, pe celebrulrâu Li, de exemplu, bărcile pentruturişti formează, de obicei, o flotă de50 de nave, una după alta, re-ducând orice senzaţie de intimitate.Sau pe străzile din Yangshou, o altădestinaţie turistică populară,mulţimile invadează locul dedimineaţa devreme până seara,generând zgomot, deşeuri şiatrăgând numeroşi vânzători dinzonele rurale.

Îngrijorarea faţă de turismul demasă este palpabilă şi înBarcelona. De fapt, o parte din sec-torul turistic din oraş se teme că încapitala catalană iau naştere factoriide risc care o apropie de a suferi deaşa-numitul sindrom Veneţia:concentraţie mare de hoteluri încentrul istoric, pierderea populaţieiîn zonele supuse presiunii turisticeexcesive, îndepărtarea de alteactivităţi economice, nemulţumirealocuitorilor din zona centrală.În perioada 2008-2014 înBarcelona au apărut 82 de hotelurinoi, care totalizează aproape 8.000de camere. În total, capitalacatalană are deja 365 de hoteluri,cu 34.450 de camere. Barcelona abătut recordul său de turişti cu 7,57milioane de clienţi cazaţi în hoteluriîn anul 2013, la care trebuieadăugați vizitatorii zilnici care sos-esc prin intermediul croazierelor,

autocarelor, trenurilor sau autoturis-melor personale. Dezbatereaprivind viitorul turismului în capitalacatalană s-a intensificat în urmaemiterii pe Youtube a unui docu-mentar independent care reflectăefectele turismului de masă asuprapopulaţiei rezidente.Documentarul “Bye byeBarcelona”, realizat de EduardoCibás, arată cum creşterea turis-mului din ultimii zece ani dinBarcelona a transformat radicalzone ca Ciutat Vella, Barceloneta,Las Ramblas, situate în jurul cate-dralei Sagrada Familia, ca şi ParculGüell. În acest documentar, locuitoriioraşului explică exodul altor vecinicare abandonează aceste cartiere,din cauza scumpirii chiriilor,închiderii magazinelor tradiţionale şiînlocuirii lor cu magazine de su-veniruri şi baruri, unităţi tip fast-food,colapsului în trafic provocat de taxi-uri şi autocare în anumite puncte,zgomotelor sau afacerilor ilegale cuapartamente turistice în detrimentulrezidenţilor, etc.Sunt politicieni sau candidaţi localicare anunţă că au ajuns la un acordcu Primăria oraşului pentru a limitaconstrucţia de hoteluri, a maga-zinelor de suveniruri şi restauran-telor în Las Ramblas. După cum îşiprezintă platformele electorale, înLas Ramblas se doreşte să se “lib-eralizeze spaţiul pentru a-l da înapoicetăţenilor” pentru că “Barcelona numai suportă presiunea turistică”.Referitor la faptul dacă Barcelona aajuns sau nu la maximul său,preşedintele patronatului de hoteluridin oraş afirma recent că oraşulpoate creşte în continuare ofertahotelieră şi să menţină cifre bune deocupare şi preţuri sau tarife pemăsură dar, cu condiţia să fiemenţinută şi promovareainternaţională, să fie îmbunătăţitefacilităţile etc. Anul trecut, tarifulmediu al unei camere de hotel înBarcelona a fost de 109 euro, iargradul mediu de ocupare a fost de75%. Cu toate acestea, alţi experţipun la îndoială această creşteresusţinută de către hotelieri.“Barcelona este pe punctul de a de-veni o monocultură turistică dacă nueste oprită autorizarea de noihoteluri; sunt realizate în continuareintervenţii urbane gândite mai multpentru turism decât pentru cetăţenişi se depune puţin efort înadaptarea oraşului pentru ca săcrească companiile din sectorul cre-ativ sau al cunoaşterii”, afirmărăsunător profesorul de Turism al

Open University din Catalonia, Ori-oll Miralbell. Conform opiniilor Dom-niei sale, a schimba modelul turistical oraşului din Barcelona, înseamnăa trece prin a “limita capacitatea decazare, oprirea creării de noihoteluri, redistribuirea ofertei şi aface să prevaleze calitatea în detri-mentul cantităţii, fapt care ar per-mite redimensionarea capacităţiihoteliere şi menţinerea veniturilor,iar tensiunea dintre locuitori şi turis-mul de masă afectează viaţa încartiere, exodul populaţiei dinzonele centrale are loc ca urmare acreşterii haotice a numărului deapartamente turistice şi dispariţieiţesutului comercial din zonă, şiacest lucru nu este bun pentrudurabilitatea turismului şi nici pentrucalitatea vieţii în oraş”. Propunerealui Orioll Miralbell de a redistribuioferta de turism în Barcelona, astfelîncât impactul turismului de masăsă nu dăuneze atât de mult în anu-mite puncte, este în concordanţă cuceea ce oraşul New York a începutdeja să realizeze. În oraşul zgârie-norilor s-a lansat campania “Neigh-borhood x Neighborhood” (“Cartierx cartier”), care prevede acţiuni depromovare în taxiuri, staţii de auto-buz, etc., care încurajează turiştii săviziteze cele cinci cartiere aleoraşului: Bronx, Brooklyn, Manhat-tan, Queens şi Staten Island.Iniţiativa “Neighborhood x Neigh-borhood“ scoate în evidenţă cât deieftine şi accesibile sunt acestecomunităţi, inclusiv zonele care aubeneficiat de noi dezvoltări hoteliereîn ultimii ani”, explică agenţia depromovare a turismului din oraş,NYK & Company. “Nieghborhood xNeighborhood“ se adresează viz-itatorilor zilnici, celor novici,îndrăzneţi şi locuitorilor din NewYork, care se află în căutarea deaventuri în oraşul lor natal. Campa-nia a fost concepută pentru aevidenţia gama largă de oferte acelor cinci cartiere din New York,pentru încurajarea explorării zonelordin afara tradiţionalelor situri turisticeşi generarea de activitateeconomică în diferitele cartiereprezentate“.

La sfârşitul anului 2014, peste1,1 miliarde de turişti au călătorit lanivel mondial, iar până în 2030, înconformitate cu prevederileOMT(care au fost deja depăşite), sevor înregistra 1.800 de milioane desosiri internaţionale.

Vor învăţa până atuncidestinaţiile să facă faţă turismului demasă sau vor muri din cauza lui?

VeneţIa VINERI 27 FEBRUARIE 20156

Conf. Univ. Dr. Virgil nicula , ULBS

străpungerI în ştIInţăVINERI 27 FEBRUARIE 2015 7

urmare din pagina 1

Werner von Braun s-a născut înanul 1912 în familia unui baronprusac şi a fost fascinat încă demic de poveştile ştiinţifico-fan-tastice ale lui Jules Verne şiH.G. Wells. În lucrările savantului germannăscut în România, HermannOberth, a găsit lucruri fasci-nante despre rachete şi aînţeles că acesta este drumulpe care vrea să meargă şi el. S-a înscris la Institutul de Tehnolo-gie din Berlin unde s-aspecializat în inginerieaeronautică . După ce a termi-nat studiile la Universitatea dinBerlin, şi-a luat doctoratul înfizică, în anul 1934. Apoi s-aalăturat Societăţii Germane deZbor Spaţial, unde a lucrat chiaralături de mentorul său, Her-mann Oberth, la testele cu ra-chete alimentate princombustibil lichid.În scurt timp însă, guvernul ger-man a interzis testele cu ra-chete, iar singura soluţie pentruca von Braun să-şi poată con-tinua cercetarea în acest dome-niu era să urmeze o carierăm i l i t a r ă . În calitate de ofiţer a fost pussă ajute la inventarea unor ra-chete care să poată fi folositeca arme. Chiar a fost numit di-rectorul staţiei de testare a ra-chetelor din Peenemunde, înnord-estul Germaniei. În timp cestudia modelul de rachete pro-pus de americanul Robert God-dard, Wernher von Braun şiechipa lui au conceput rachetabalistică Vergeltungswaffe 2 (V-2 ) .Noul model se putea deplasacu o viteză fantastică, de 5.633km/h, cântărea peste 12 tone şiavea 14 metri înălţime. Putea,de asemenea, să transportebombe pe o distanţă de peste800 de km. Testate cu succes în1942 şi folosite pentru primadată în septembrie 1944,aceste rachete balistice au fostlansate spre Marea Britanie.Mai mult de 5.000 de astfel de“semanătoare de moarte” aufost lansate, dar numai o partedin acestea şi-au atins ţinta. Auucis însă peste 3.000 de civili şiau rănit alte câteva mii doar înL o n d r a .După debarcarea Aliaţilor înNormandia, în 1945, staţia de laPeenemunde, unde erau tes-tate rachetele balistice alenaziştilor, a fost capturată, bom-bardamentul fiind total oprit. Şichiar înainte de cucerirea bazeisecrete de la Peenemunde, vonBraun, alături de întreaga luiechipă de cercetători, printrecare se număra şi unul din fraţiisăi, s-a predat armatei ameri-cane. El a servit ”gratis” Aliaţilorplanuri şi prototipuri de rachetepentru testare. În acestecondiţii, autorităţile americane i-au oferit lui von Braun şi altor120 de savanţi din echipa lui uncontract în Statele Unite, undeaveau să continue cercetărilepentru realizarea de rachetebalistice. Desigur că beneficia-rul unic de acum era armataa m e r i c a n ă …

Timp de 14 ani fostul savantnazist avea să lucreze pentruguvernul american. Temutelerachete V-2 aveau să devinămodelul de la care se va pornila conceperea unor noi sistemede propulsare a navetelors p a ţ i a l e .În anul 1950, von Braun şiechipa lui au fost mutaţi de labaza Fort Bliss din Texas înHuntsville, Alabama. Aici s-aalăturat unei noi instituţii,cunoscute sub numele NASA,devenind primul director al Cen-trului de Zbor Spaţial Marshalldin Alabama.În anul 1955 von Braun a de-venit cetăţean American, iar înplină competiţie ruso-americană pentru cucerireaspaţiului, ajutorul lui von Brauns-a dovedit esenţial.În 1957 ruşii au lansat primulsatelit, Sputnik. Dar imediat,chiar în următorul an, echipa luivon Braun a construit şi lansatcu succes primul satelit ameri-can, Explorer 1., cu ajutorulunei rachete Jupiter-C., faptprezentat deja în articolul ante-r i o r .

Tot aici a supravegheatrealizarea rachetelor Saturn,modelul Saturn 5 fiind cel careavea să-i ducă pe astronauţiiamericani pe Lună, în cadrulmisiunilor Apollo.B i b l i o g r a f i eRuscior, R. (2014): Werner vonBraun, savantul nazist care i-aajutat pe americani să ajungăpe Lună, publicat pe02.07.2014, http://www.desc-opera.ro/cultura/12869044-werner-von-braun-savantul-nazist-care-i-a-ajutat-pe-americani-s a - a j u n g a - p e - l u n ă

Conf. Univ. Dr. Cornel jucan, ULBS

Hermann oberth şi von braun înechipa de cercetare a societăţii Germane de zbor spatial

Werner von braun lucrând pentrunasa la proiectul rachetelor saturn

c my b

c my b

cercetare VINERI 27 FEBRUARIE 20158

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Ros

uG

albe

nA

lbas

tru

Neg

ru

Referitor la acest aspect, tre-buie să facem o precizarefoarte importantă și anumecă funcția rațiunii este ab-stractizarea (Schopenhauer,2012). Fiecare dintre noiajungem să cunoaștemrațional diferite lucruri prin in-termediul experienței,cercetând aspecte particu-lare sau singulare, dar esteștiințific doar ceea ce poatefi cunoscut in abstracto priv-itor la un anumit tip deobiecte. Ca urmare,cunoașterea de tip științificeste o cunoaștere prin inter-mediul noțiunilor, al con-ceptelor. Nu putem cunoașteștiințific folosind vocabularulfundamental.Printre cei mai de seamăepistemologi îl regăsim peKarl Popper. Acesta și-a în-ceput cariera intelectuală laViena unde frecventează in-deosebi cursuri dematematică și fizicăteoretică, studiază psiholo-gia și pedagogia, a fostapropiat unor pozitiviști logicidin Cercul de la Viena, dar s-a diferențiat de aceștia con-struindu-și propriapoziționare filosofică. Esteinfluențat în scrierile sale decătre Einstein, respectiv amodului în care acestacunoaște (formularea con-ceptelor și a principiilor debază ale unei teorii, iar maiapoi formulareaconsecințelor care decurgdin acestea).Cea mai mare parte a cari-erei sale a fost petrecută laLondon School of Econom-ics. Lucrarea care l-a făcutcelebru în lumea științifică afost Logica Cercetării.Această lucrarea trebuie săfie indispensabilă orcărui ompreucupat de știință. Este bine cunoscut faptul cărealitatea devine inteligibilăprin intermediul teoriilorștiințifice și că o științămatură este deductivă, adică

subordonează, dar metodaprin care realizăm acestdeziderat este de mareînsemnătate. Ca urmare,putem afirma că teoriile prinintermediul cărora noi de-scoperim realitatea sunt celecare ne creează perspectiveasupra vieții și lumii, darmetoda, prin care întreprin-dem asemenea demersuri,este apodictică. Aceasta dinurmă face ca teoriile să fiebine armonizate conceptual,coerente logic și veridice sauverosimile.Logica cercetării nu poate sărăspundă la întrebarea cuipoate să-i vină cuiva o idee(ipoteză, teorie). Aceastapoate doar să se intere-seseze de probleme dedrept (valabilitate), corelațiilogice, ci nu de fapt. Prob-lemele ei se referă la: dacăși cum trebuie întemeiat unenunț; dacă un enunț estetestabil; dacă enunțul esteconsistent etc. . (Popper,1981).Trebuie să scoatem înevidență un aspect importantreliefat de către Popper cuprivire la cercetătorul careaplică teoria pentru re-zolvarea de probleme, ur-mând modele însușite peparcursul instrucției sale înale științei. Referitor la acestaspect, Popper este cate-goric. Cercetătorul careaplică teoria pentru re-zolvarea de probleme,însușită în procesul deinstrucție, nu este unadevărat om de știință. Pen-tru Popper, știința nu este oștiință normală, în sensul luiKuhn, ci este o știință eroică.Constatăm din ce în ce maimult, în societatea noastrăde astăzi, că ceea ce nureprezintă cercetare, în sen-sul lui Popper, este cerc-etare.Această situație poate fiabordată fenomenologic.Starea de cădere ca de-schidere prin impersonalul”se” (se zice asta, se faceasta, se citește asta etc.)

este mai acută ca oricând înspațiul public, în cotidian, înbancul de heringi. ”Faptulde-a-fi-unul-laolaltă-cu-altuldizolvă integral Dasein-ulpropriu în felul de a fi alcelorlalți, astfel încât ceilalțise estompează în și maimare măsură în privințadiferențierii lor și aexpresivității proprii.” (Hei-degger, 2012, pg. 174). Caurare a acestui fapt, ”totceea ce amintește de originieste într-o clipă nivelat pemotiv că este de mult cunos-cut. Tot ce a fost dobânditprin luptă ajunge la în-demâna oricui. Orice tainăîși pierde puterea” (Heideg-ger, 2012, pg. 175). Cel maimare pericol generat de oastfel de stare este disparițiapredicatului numit respons-abilitate din definiția concep-tului de liber arbitru, cuconsecințe în sferaconștiinței ca facultate deînțelegere a actelor (aicifacem referire la conștiințamorală și nuepistemologică). Revenind, în cele ceurmează, vom face referirela problemele ridicate dePopper în logica cercetării.Problemele fundamentaleale logicii cercetării sesizateși reliefate de către Poppersunt: problema inducției,problema demarcației șiproblema bazei empirice. Referitor la problemainducției. Inferența de laenunțuri particulare sau sin-gulare la enunțuri universaleeste caracteristica logicii in-ductive. Altfel spus,cunoașterea raționalăinductivă pleacă de laobservații și experimentegenerând ipoteze sau teorii.Problema inducției trebuie sărăspundă la întrebarea dacăși în ce măsură suntemîndreptățiți să realizămraționamente inductive.Răspunsul lui Popper estecă pentru a justificainferețele inductive trebuieformulat un principiu al

inducției. Principiul inducțieitrebuie să aibă calitatea deenunț universal. Dacă seîncearcă conceperea aces-tuia ca un enunț empiric,vom avea regres la infinit.Soluția lui Popper este unconstruct despre metodadeductivă a testării, bazatăpe raționalism critic. Acestane spune că, de la o idee (oipoteză sau un sistem teo-retic) sunt derivate pe calelogic-deductiv consecințelecare sunt comparate unelecu altele și cu alte enunțuricu scopul de a vedea cerelații logice (echivalență,derivabilitate, compatibilitate,contradicție) există între ele(Popper, 1981). Referitor la problemademarcației. Problemademarcației este de a găsiun criteriu care să ne deaposibilitatea de a delimitaștiința empirică față dematematică, logică șimetafizică. Soluția lui Poppereste în acest caz falsificabil-itatea și nu verificabilitateaipotezei sau teoriei. Cu altecuvinte, o teorie esteștiințifică doar îm măsura încare aceasta poate fifalsificată. ”Un sistem alștiințelor empirice trebuie săpoată eșua în conformitatecu experiența” (Popper,1981, pg. 83).Referitor la problema bazeiempirice. Problema bazeiempirice face referire la fap-

tul că trăirile noastre percep-tive sunt considerate înte-meiere pentru enunțurilesingulare, dar enunțurile nupot fi întemeiate pe trăiri, cipe alte enunțuri. Soluția lui Popper, în acestcaz, constă într-o delimitarea problemelor psihologice decele logice. Trăirile șicredințele noastre nu pot în-temeia enunțuri. Ele pot facedoar obiectul cercetăriiștiințifice. O precizareimportantă, care trebuieamintită în acest context, sereferă la faptul că enunțurileconsiderate ca aparținândbazei empirice trebuie să fieobiective, adică testabile in-tersubiectiv.Conchidem cu următoareaafirmație: ’’Toți oamenii vorsă aibă opinii, dar puțini gân-desc’’ (Schopenhauer,2013).

Bibliografie:

Flonta, M., O introducerecritică în problemacunoașterii, Ed. All, 2008;Heidegger, M., Ființă și timp,Ed. Humanitas, 2012;Popper, K., Logica cercetării,Ed. Științifică șiEnciclopedică, 1981;Russell, B., Cunoașterealumii exterioare, Ed. Human-itas, 2013;Schopenhauer, A., Lumea cavoință și reprezentare, Ed.Humanitas, 2012;

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

NICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

Conf. Univ. Dr. Vasile brătian, ULBS

Martin HeideGGer, 1927

Vestitorii PriMăVerii