81

29 octombrie - 4 noiembrie

De ce suferinţă?

Sabat după-amiază

Textul de memorat: „Fi-va omul ___________________________ _____________? Fi-va el _______________________________________?” (Iov 4:17)

Săptămâna trecută, am încercat să ne punem, pe cât posibil, în situaţia lui Iov. De fapt, nici nu ar fi trebuit să ne fie prea greu pentru că toţi am trecut prin suferinţă, toţi am avut momente în care ne­am simţit într­o anumită măsură copleşiţi de o suferinţă care părea că nu are sens şi sigur ni s­a părut nedreaptă.

Este bine să păstrăm această perspectivă şi în restul studiului din acest trimestru, însă este necesar să aflăm şi perspectiva altor persoane impli­cate, în special pe cea a bărbaţilor care vin să plângă şi să sufere împreună cu Iov.

Şi, iarăşi, n­ar trebui să ne fie greu să ne punem în postura lor! Cine din­tre noi n­a întâlnit oameni care sufereau? Cine n­a încercat să­i consoleze pe alţii în durerea sau pierderea suferită? Cine nu ştie cât e de complicat să găseşti cuvintele potrivite pe care să le spui celor a căror durere îţi stră­punge inima?

Cartea lui Iov dedică cel mai mare spaţiu dialogului dintre Iov şi aceşti bărbaţi care depun eforturi să­şi explice un lucru aparent inexplicabil: nesfârşitul cortegiu de suferinţe şi tragedii umane într­o lume creată de un Dumnezeu iubitor, puternic şi milos.

S T U D I U L

6

82 STUDIUL 6

Duminică, 30 octombrie Marile întrebări

Cea mai mare parte a acţiunii din cartea lui Iov se petrece în primele două capitole. Aici, vălul dintre cer şi pământ este dat la o parte şi ni se permite să întrezărim un aspect al realităţii la care, altfel, n­am avea acces. Oricât de departe ne­ar ajuta să pătrundem în univers, telescopul nu ne va dezvălui niciodată realitatea descoperită în această carte scrisă acum câteva mii de ani, cel mai probabil într­un deşert din Arabia Saudită de astăzi. De asemenea, ea ne arată cât de strânsă este legătura dintre locul unde se află Dumnezeu şi îngerii şi lumea noastră, locul în care trăim noi.

După aceste prime două capitole, cartea ne prezintă dialogul dintre Iov şi alţi câţiva bărbaţi, care ajung să abordeze marile probleme ale vieţii: teologie, durere, filosofie, credinţă, viaţă şi moarte.

Şi de ce nu, dată fiind situaţia lui Iov? De multe ori, ne lăsăm prinşi în vâltoarea treburilor mărunte ale vieţii şi uităm ce contează cu adevărat. Catastrofele, fie că le suferim noi, fie că le suferă alţii, au darul de a ne a scoate din letargia spirituală şi de a ne determina să ne punem întrebări importante.

1. Citește Psalmii 119:65-72. Ce ne spune psalmistul aici?

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

_________________________________________________________________

Psalmistul a reuşit să vadă binele rezultat din încercările prin care a tre­cut. Uneori, odată cu încercările primim binecuvântări neaşteptate, prin faptul că fie ne duc înapoi la Domnul, fie ne duc pentru prima oară la El. Cine n­a auzit despre oameni care, ajunşi într­un punct critic, s­au întors la Dumnezeu ori I s­au predat Lui pentru prima dată? Uneori încercările, oricât de înfiorătoare şi de tragice ar fi, pot avea un scop bun pe care, cu timpul, îl vom înţelege. Totuşi, alteori, ele par arbitrare şi lipsite de sens.

Ți-ai luat timp să te gândești la necazurile pe care le-ai suferit și să identifici lucrurile bune care au venit apoi din ele? Ce faci cu necazurile din care n-a ieșit nimic bun?

Comentarii pentru instructori

De ce suferinţă? 83

Obiectivele instructoruluiLa nivelul cunoștinţelor: Membrii grupei să stabilească ce rol au jucat

prietenii lui Iov care au venit la el ca să­i fie aproape şi să­l mângâie în suferinţă.

La nivelul sentimentelor: Să manifeste sensibilitate faţă de simţămin­tele lui Iov de vulnerabilitate şi de frustrare în faţa cuvântării lui Elifaz despre cauza suferinţei sale.

La nivel practic: Să refuze să­i judece pe alţii, fără a neglija totuşi importanţa mustrării biblice.

SCHIŢA STUDIULUII. Cunoştinţe: Mângâierea în necaz

A. Ce reacţie au avut oamenii într­o situaţie când ai trecut prin suferinţă?

B. Ce reacţie a lor faţă de suferinţa ta ţi­a fost de un real folos? În ce privinţe ţi-ai fi dorit ca ei să fi reacţionat altfel?

II. Sentimente: Elifaz ia cuvântulA. Cât de mult se înşală Elifaz când vorbeşte despre cauza şi efectul

păcatului? De ce nu are dreptate?B. Ce putem învăţa de la el (şi din reacţia lui Iov faţă de el) în ce priveşte

afirmaţiile teologice adecvate în faţa suferinţei?

III. Practic: Judecarea și mustrareaA. Cum ar trebui să înţelegem porunca din Matei 7:1 de a nu­i judeca

pe alţii?B. Unde ai trage linia de delimitare între judecarea altora şi conceptul

biblic de mustrare?

Rezumat: Prietenii lui Iov reuşesc pentru început să­i aline suferinţa într­o oarecare măsură, prin prezenţa lor tăcută, însă, din momentul în care deschid gura, încep să­l judece cu asprime, pornind de la o concepţie teologică pe care ei o consideră corectă. Concepţia lor nu este complet eronată, însă este eronată în aspectul ei esenţial.

84 STUDIUL 6

Luni, 31 octombrie „Care nevinovat a pierit?”

2. Citește Iov 2:11-13. Cum vedeau acești oameni situaţia în care se afla pri-etenul lor?

_________________________________________________________________

Când au aflat ce i s­a întâmplat lui Iov, oamenii aceştia „s­au sfătuit” (Iov 2:11), adică au făcut planuri, să plece împreună la el ca să­l vadă. Ver­setele acestea ne transmit ideea că ei au fost tulburaţi profund de ceea ce au văzut şi că i s­au alăturat în jalea lui.

Textul ne spune că s­au aşezat lângă el în tăcere, fără să scoată o vor­bă. Şi, pe bună dreptate, ce ar fi putut să­i spună într­o astfel de situaţie? Totuşi, după ce Iov a deschis dialogul, spunându­şi păsul, au avut şi ei des­tule de spus.

3. Citește Iov 4:1-11. În esenţă, ce susţine Elifaz aici?

_________________________________________________________________

Atitudinea lui Elifaz ar putea fi dată ca exemplu negativ într­o carte despre consilierea oamenilor îndureraţi, într­un capitol introductiv cu ti­tlul „Ce să nu­i spui unui om în suferinţă”. Şi totuşi, acestor oameni le este milă de Iov, dar mila lor merge doar până la un punct. Se pare că pentru Elifaz puritatea teologică conta mai mult decât consolarea cuiva în necaz. Numai aşa ne putem explica faptul că se duce la sărmanul Iov şi­i spune fără menajamente: Ei bine, cred că îţi meriţi soarta, fiindcă Dumnezeu este drept și numai oamenii răi au parte de astfel de suferinţe!

Chiar dacă cineva ar fi putut să creadă că aceasta era situaţia lui Iov, la ce bun să­i spună? Să presupunem că un şofer vitezoman produce un accident de circulaţie şi îşi pierde soţia şi copiii. Cum ar fi să se ducă cine­va la el şi să­i spună direct: Dumnezeu te-a pedepsit pentru că ai circulat cu viteză! Problema lui Elifaz nu este în primul rând concepţia lui despre Dumnezeu, care este discutabilă, ci insensibilitatea cu care se poartă faţă de Iov în suferinţa lui.

Gândește-te la o situație când ai trecut printr-un necaz. Ce ți-au spus oamenii în dorința lor de a te consola? Cum ți-au spus acele vorbe? Ce lecții învățate în acea ocazie te pot ajuta să ai o atitudine potrivită când vine rândul tău să consolezi pe altcineva?

Comentarii pentru instructori

De ce suferinţă? 85

PAŞII ÎNVĂŢĂRII1. MOTIVARE

Pasajul central: Psalmii 119:65-72Ideea de bază: Judecata bună şi adevărată poate izvorî numai din

învăţătura lui Dumnezeu (ebr.: Torah). Psalmistul recunoaşte acest adevăr (Psalmii 119:66) în cel mai lung dintre cei trei psalmi despre Torah (Psalmii 1, 19, 119). Uneori, judecata adevărată este neaşteptat de neconvenţională din punctul de vedere al înţelepciunii acestei lumi (1 Corinteni 3:19). Dar fie că judecata este convenţională, fie că este neconvenţională, trebuie să fim atenţi ca, atunci când o aplicăm, să nu ne asumăm rolul de judecător (cum a făcut Elifaz), rol care Îi aparţine lui Dumnezeu, ca să nu fim judecaţi.

Cine dintre noi n­a asistat la suferinţa cuiva şi n­a încercat să­i ofere o explicaţie facilă din dorinţa de a găsi o raţiune pentru o situaţie iraţională, eventual să­i dea şi o oarecare speranţă, falsă chiar? „Poate că Dumnezeu a îngăduit ca băiatul tău să moară în accidentul de maşină fiindcă ştia că, mai târziu în viaţă, avea să renunţe la Dumnezeu şi la biserică.” Din foto­liul comod al vieţii normale, asemenea explicaţii par absurde, însă trebuie să recunoaştem că ele pot veni în momentele de suferinţă, uneori de la oameni bine intenţionaţi: vecini, prieteni, rude chiar. Prietenii lui Iov nu fac excepţie şi probabil că cel mai înţelept este să nu­i judecăm nici pe ei, pentru că intenţia lor a fost să­l consoleze pe Iov.

Discuţie introductivă: În timp ce lucra împreună cu familia lui ca misio­nar în Bolivia, un bărbat a primit o veste tragică: tatăl lui decedase în urma unui accident. După şocul iniţial, s­a dus să stea de vorbă cu administra­torii instituţiei al cărui angajat era la data aceea, ca să­i informeze despre decesul tatălui său şi că facă aranjamentele necesare pentru a pleca în ţara natală în vederea participării la înmormântare şi intrării în posesia moştenirii.

Nu­şi mai aminteşte ce anume le­a spus, dar i­a rămas imprimată în minte o scenă: trei administratori s­au aşezat cu el pe o bancă în faţa se­diului instituţiei, au plâns împreună cu el şi l­au susţinut. Au plâns de dure­re pentru pierderea lui. Prin perdeaua de lacrimi şi suferinţă, omul acesta

86 STUDIUL 6

Marţi, 1 noiembrie Omul și Cel ce l-a făcut

Elifaz n­ar avea prea multe şanse să câştige vreun premiu pentru diplomaţie. El începe să­l ia mustre pe Iov, zicându­i că, atât timp cât i­a mers bine, a putut să­i îndrume pe alţii şi să­i încurajeze, dar că, acum, când a dat de greu, se tulbură. De ce să se tulbure? Dumnezeu este drept, aşa că necazul care vine peste noi este ceea ce merităm.

4. Ce alt argument îi aduce Elifaz lui Iov? Iov 4:12-21

_________________________________________________________________

Multe lucruri interesante ar fi de studiat aici, dar remarcăm faptul că aceşti oameni care au trăit înainte să fi venit la existenţă poporul evreu aveau o idee despre natura şi caracterul Dumnezeului adevărat. Cartea lui Iov este o dovadă că şi alţi oameni, în afară de patriarhi şi cei care urmau să formeze poporul Israel, deţineau unele cunoştinţe despre Domnul. Îl vedem aici pe Elifaz ridicându­se practic în apărarea lui Dumnezeu.

Ceea ce spune el că a auzit în „vedeniile de noapte” constituie în ge­neral o teologie foarte sănătoasă (Psalmii 103:14; Isaia 64:7; Romani 3:19,20). Este adevărat că noi, oamenii, suntem din ţărână, suntem trecă­tori şi putem fi zdrobiţi ca un vierme. Şi cine dintre noi este fără vină înain­tea lui Dumnezeu (în NIV, „mai drept, mai neprihănit decât Dumnezeu”)?

Pe de altă parte însă, el se exprimă în clişee şi este în afara subiectului. Problema nu era dacă Iov era fără vină înaintea lui Dumnezeu (mai drept decât El). Iov n­a pus în discuţie acest lucru. N­a făcut decât să spună cât de nefericit se simţea, cât de mare îi era durerea şi nu să susţină că ar fi fără vină înaintea lui Dumnezeu sau să se compare cu El.

Elifaz îi interpretează cuvintele greşit. Raţionamentul lui este acesta: dacă Dumnezeu este drept şi dacă cei răi au parte de lucruri rele, atunci Iov trebuie să fi făcut ceva rău ca să fie pedepsit aşa. Prin urmare, Iov nu avea de ce să se lamenteze. Gata să­L apere pe Dumnezeu, Elifaz începe să­i facă morală lui Iov. Pentru aceasta aduce ca argument înţelepciunea populară şi, în plus, revelaţia supranaturală pe care o primise personal. Un singur lucru îi putem reproşa: n­a înţeles despre ce era vorba!

Cum ar trebui să ne susținem un punct de vedere (chiar dacă e co-rect)?

Comentarii pentru instructori

De ce suferinţă? 87

a ajuns să­i aprecieze mai mult pe prietenii lui Iov. Ei au venit din locuri diferite, au stat alături de el şapte zile, au plâns şi i­au împărtăşit durerea fără să scoată o vorbă (Iov 2:11­13).

Ce putem învăţa de la prietenii lui Iov în acest punct al relatării?

2. APROFUNDAREA STUDIULUIComentariu biblicI. Doliul(Revedeţi împreună în grupă Iov 2:11-13) Prietenii lui Iov vin şi stau alături de el timp de şapte zile, fapt de

unde provine, probabil, tradiţia evreiască de doliu numită „perioada shiva (şapte)”, şapte zile de empatie şi compasiune. Este interesant de remarcat că Iov este cel care rupe tăcerea la finalul celor şapte zile în încercarea de a­şi exprima durerea.

Există câţiva numitori comuni ai modului în care noi, oamenii, privim durerea. Fiind creştini, îi putem ajuta pe ceilalţi (sau pe noi înşine) să acor­de atenţie următorilor paşi:

(1) Cauza durerii trebuie acceptată ca fiind reală. Mintea umană are tendinţa interesantă de a ţine departe lucrurile care nu­i plac, sperând ca astfel ele să dispară. Dacă vrei să­ţi gestionezi corect suferinţa, primul pas este să o accepţi ca fiind reală.

(2) Al doilea pas în gestionarea durerii este dispoziţia de a suporta efec­tiv durerea şi pierderea. Nimănui nu­i place să sufere. Noi evităm durerea din instinct. Cu toate acestea, dacă dorim să facem paşi spre vindecarea sufletească, trebuie să fim dispuşi să umblăm prin valea umbrei morţii, cum se spune în Psalmii 23:4. Durerea trebuie înfruntată şi exprimată.

(3) Dacă doreşti să­ţi tratezi suferinţa, ai nevoie să te reintegrezi în viaţă. Dacă ţi­ai pierdut partenerul de viaţă sau copilul, ai putea să vizitezi locurile unde obişnuiaţi să mergeţi împreună. Nu este sănătos să eviţi tot ce ţi­ar putea aduce aminte de persoana dragă. Poate că o plimbare pe plaja unde obişnuiaţi să ieşiţi împreună va fi dureroasă, însă va fi începutul unei experienţe noi. Uneori, ne luăm atât de mult timp să ne punem amin­tirile în ramă şi să ne umplem viaţa cu ele, încât nu ne mai rămâne timp să trecem la noua etapă a vieţii. Amintirile sunt bune şi sunt importante, dar

88 STUDIUL 6

Miercuri, 2 noiembrie „Nenorocirea nu răsare din ţărână”

În capitolul 5, Elifaz îşi prezintă în continuare punctul de vedere, reluând, în mare parte, ce a spus deja în capitolul anterior: numai celor răi li se întâmplă lucruri rele. Gândeşte­te cum trebuie să se fi simţit Iov în timp ce­l asculta, deşi ştia că n­avea cum să fie aşa şi că nu merita să aibă acea soartă!

Există totuşi o problemă: nu tot ce spune Elifaz este greşit. Din contră, multe dintre ideile pe care le expune se regăsesc în alte părţi ale Scripturii.

5. În ce măsură confirmă următoarele texte ideile prezentate în Iov 5?

_________________________________________________________________

Psalmii 37:10_________________________________________________________________

Proverbele 26:2_________________________________________________________________

Luca 1:52_________________________________________________________________

1 Corinteni 3:19_________________________________________________________________

Psalmii 34:6_________________________________________________________________

Evrei 12:5_________________________________________________________________

Osea 6:1_________________________________________________________________

Psalmii 33:19_________________________________________________________________

Comentarii pentru instructori

De ce suferinţă? 89

viaţa merge mai departe. Viaţa noastră nu trebuie să fie un muzeu prăfuit în care să păstrăm fotografiile celor decedaţi.

(4) Ultimul pas este să îţi iei rămas­bun. Pierderea – fie a partenerului de viaţă, a unei sarcini, a locului de muncă sau a animalului de companie – este resimţită sub toate aspectele. Trebuie să ajungem totuşi în punctul în care să ne luăm rămas­bun în mod conştient.

De discutat: Cum te­au ajutat aceşti patru paşi menţionaţi aici să­ţi tratezi durerea?

II. Elifaz ia cuvântul(Revedeţi împreună în grupă Iov 4,5.)Primul răspuns la plângerea lui Iov din capitolul 3 vine din partea lui

Elifaz din Teman. (Teman este situat în Edom; în Geneza 36:11, se spune că Teman este descendentul lui Elifaz, descendent la rândul lui din linia lui Esau.) Ce bine era dacă Elifaz tăcea! Din nefericire însă, vorbeşte. Cuvintele lui stabilesc o relaţie directă între păcatul lui Iov şi pedeapsa lui Dumnezeu. El începe pe un ton pozitiv, lăudându­l pe Iov pentru faptul că până atunci le­a dat sfat şi învăţătură altora. Dar, în versetul 5, întoarce foaia, declarând că omul nevinovat nu piere. În sprijinul afirmaţiei sale, aduce observaţiile personale, dar şi o revelaţie divină secretă pe care a primit­o într­un vis înfricoşător, două surse de cunoaştere cu un grad foarte înalt de subiec­tivism.

În capitolul următor, Elifaz îşi întăreşte afirmaţia, concluzionând că Iov trebuie să se fi purtat ca un nebun şi adresându­i apelul de a se întoarce la Dumnezeu, a se pocăi şi a căuta iarăşi favoarea Sa.

Există într­adevăr o relaţie biblică între ascultare şi binecuvântări (sau între neascultare şi blestem), dar, în majoritatea cazurilor, situaţia este mai complicată decât reuşim noi să vedem. Datoria noastră nu este să zdrobim trestia frântă (Isaia 42:3), ci să o ridicăm, capitol la care Elifaz a eşuat magistral.

De discutat: De ce cădem atât de uşor în capcana raţionamentului uti­lizat de Elifaz?

90 STUDIUL 6

Joi, 3 noiembrie Graba de a judeca

Elifaz are în mare parte dreptate, în sensul că multe dintre ideile pe care le prezintă sunt valide şi aveau să fie exprimate ulterior în Biblie. Şi totuşi ceva nu este în regulă. Problema nu ţine în primul rând de ce spune, ci de contextul în care spune aceste lucruri. Pur şi simplu, adevărurile pe care le rosteşte nu sunt valabile în situaţia lui Iov! (Vezi studiul de săptămâna viitoare.)

Noi trăim într­o lume complicată. Când întâlnim o situaţie de genul aces­ta, suntem tentaţi să înşirăm tot felul de clişee, ba chiar să amintim câteva texte biblice pe care le considerăm potrivite. Citeşte, te rog, paragraful ur­mător din cartea Educaţie de Ellen G. White: „Cel mai clar adevăr din Biblie este acela că ceea ce facem este rezultatul a ceea ce suntem. Nicio altă afir­maţie nu este făcută într­o manieră mai clară. În mare măsură, experienţele vieţii sunt rodul propriilor gânduri şi fapte.” – ed. 2012, p. 152

Este un adevăr profund şi important. Dar ce om de bună credinţă poa­te să se ducă la cineva în suferinţă şi să­i spună că paragraful acesta i se potriveşte? (Din păcate, unii pot!) Ar fi mult mai bine să se ia seama ur­mătorul sfat al aceleiaşi autoare: „Mulţi cred că ei reprezintă dreptatea lui Dumnezeu, în timp ce eşuează total în reprezentarea blândeţii şi marii Sale iubiri. Adesea, cei pe care ei îi întâmpină cu rigiditate şi severitate se află sub presiunea ispitei. Satana se luptă cu aceste suflete, iar cuvintele dure, lipsite de simpatie, le descurajează şi le fac să cadă pradă puterii ispititorului.” – Divina vindecare, ed. 2014, p. 147

În cazul lui Iov, ca şi în cazul altora, existau multe aspecte despre care Elifaz şi ceilalţi nu ştiau nimic. Graba lui Elifaz de a judeca, chiar dacă teologia lui era corectă, nu a fost atitudinea cea mai potrivită, date fiind circumstanţele.

6. Cum ar trebui să punem problema atunci când considerăm că o persoană a comis un păcat? Matei 7:1,2; Romani 2:1-3; 1 Corinteni 4:5.

Chiar dacă ar fi avut dreptate, în sensul că Iov şi­ar fi atras singur această suferinţă, Elifaz n­a procedat înţelept şi nu a ales momentul potrivit. Iov este un simbol al nostru, al tuturor, fiindcă toţi suntem prinşi în marea luptă şi avem de suferit. Toţi trecem prin momente în care avem nevoie de înţelegere şi de milă, nu de morală. Sigur, există un timp şi un loc potrivit şi pentru mo­rală, dar cu siguranţă nu atunci când omul stă pe un morman de cenuşă, când viaţa lui este distrusă, când copiii lui sunt morţi şi el este plin de bube!

Comentarii pentru instructori

De ce suferinţă? 91

III. Judecarea și mustrarea(Revedeţi împreună în grupă Matei 7:1,2; Romani 3:19 și Evrei 12:5.)Mulţi comentatori au remarcat aparenta contradicţie dintre îndemnul

ferm din Matei 7:1 („Nu judecaţi”; compară cu Romani 2:1; 14:10,13; Iacov 4:11,12; 1 Corinteni 4:5) şi alte afirmaţii din Biblie care par a încuraja judecarea altora (spre exemplu, 1 Corinteni 2:15; 5:12,13; 6:1­4).

Contextul este foarte important în rezolvarea acestei tensiuni: Biblia interzice clar judecata bazată pe tradiţia umană sau pe o atitudine ipo­crită, dar încurajează judecarea după standardele lui Dumnezeu şi după Cuvântul Său (Ioan 7:24) şi, în principal, judecarea cu dragoste.

De discutat: Ce loc ocupă mustrarea în viaţa creştinului?

3. APLICAȚIANouă, oamenilor, ni se pare normal să punem suferinţa pe seama pă­

catului. Adesea, aducem dovezi în acest sens la fel de subiective ca Elifaz.Întrebări 1. Când le vorbim altora despre caracterul lui Dumnezeu, pe ce surse

ne bazăm?2. Ar trebui să punem vreodată suferinţa pe seama păcatului? Dacă da,

în ce situaţii şi în ce condiţii?

4. ACTIVITATEAlcătuiţi o listă cu lucrurile pe care le putem face şi pe care nu le pu­

tem face în Sabat. Dezbateţi acest subiect în cadrul grupei şi răspundeţi la această întrebare importantă: Este lista aceasta cu lucruri permise şi nepermise cea mai bună cale de abordare a respectării Sabatului? De ce da sau de ce nu?

92 STUDIUL 6

Vineri, 4 noiembrie Un gând de încheiere

După cum am văzut, lui Elifaz îi era totuşi milă de Iov. Considerând însă că era necesar să apere caracterul lui Dumnezeu, a lăsat mila pe planul al doilea. Dacă Iov avea parte de această suferinţă teribilă şi dacă Dumnezeu este drept, însemna că Iov făcuse ceva ca să merite pedeapsa. Dumnezeu Şi­a împlinit dreptatea, a conchis el. Iov n­avea de ce să se plângă.

Desigur, Dumnezeu e drept. Dar aceasta nu înseamnă în mod automat că vom şi vedea dreptatea Lui împlinindu­se în fiecare situaţie, în lumea aceasta căzută. Realitatea este că nu vedem aceasta. Dreptatea şi jude­cata vor fi aduse la împlinire, dar nu neapărat acum (Apocalipsa 20:12). A trăi prin credinţă înseamnă şi a avea încredere că Dumnezeu va face în cele din urmă dreptate.

Întâlnim atitudinea lui Elifaz şi la unii cărturari şi farisei faţă de Isus. În zelul lor de a­şi apăra credinţa, ei s­au mâniat pe Domnul Sabatului din cauza vindecărilor făcute de El (vezi Matei 12) şi n­au mai fost capabili să se bucure de vindecarea bolnavilor şi de uşurarea suferinţei. Principiul din cuvintele adresate lor este valabil pentru toţi cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu şi sunt geloşi pentru El: „Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute” (Matei 23:23).

BIBLIA ŞI CARTEA ANULUI – STUDIU LA RÂND

Biblia: Iov 32–38

1. De ce s­a mâniat Elihu pe Iov şi pe prietenii lui? 2. Despre cine credea Elihu că vor fi de acord cu părerea lui despre

Iov? 3. Cu ce anume compara Elihu norii? 4. Cine a vorbit despre „frânghiile” Orionului?

Calea către Hristos, capitolul 10

5. Când se va dezvolta puterea intelectuală?

De ce suferinţă? 93

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

ÎNTREBĂRI ȘI SUGESTII PENTRU PĂRTĂȘIE

1. Ce răspunsuri aţi avut la rugăciune săptămâna aceasta? Împărtă­şiţi­le cu grupa!

2. Povestiţi ceva ce aţi trăit sau auzit săptămâna trecută! Ce semnificaţie are lucrul respectiv pentru dumneavoastră?

ÎNTREBĂRI PENTRU DEZBATERE

EXPLICAȚIE APLICAȚIE

1Care sunt marile probleme ale vieţii pe care le­au abordat prie­tenii lui Iov?

Au necazurile vreun sens? Sunt planificate de Dumnezeu sau ne lovesc întâmplător?

2Ce idee susţinea Elifaz şi ce atitu­dine dovedesc cuvintele lui?

Ce lecţie despre „ce nu trebu­ie spus unui om în suferinţă” învăţăm de la Elifaz?

3Ce sugerează cuvintele lui Elifaz şi ce i se poate reproşa?

Cum putem să înţelegem corect ce simt cei care suferă?

4Care era teza susţinută de Elifaz şi cum se reflectă ea în Scriptură?

De ce şi cum poate fi contrazisă cu succes teza susţinută de Elifaz?

5Ce altă greşeală elementară a făcut Elifaz când a început să­i facă morală lui Iov?

Ce atitudine ar trebui să avem faţă de cineva care a greşit şi cum s­o exprimăm?

94 STUDIUL 6

SUPLIMENT PENTRU DISCUȚIA ÎN GRUPE

SUGESTII PRACTICE

1. Ce lucru practic aţi învăţat din acest studiu şi cum îl veţi aplica?2. Care este planul misionar al grupei voastre? În timp ce ascultaţi sau

vizionaţi vestea misionară pentru Sabatul acesta, culegeţi eventua­le idei misionare pe care să le aplicaţi!

SUGESTII PENTRU RUGĂCIUNE

1. Să mulţumim pentru răbdarea pe care o primim în încercări!2. Să ne rugăm pentru înţelepciune şi compasiune faţă de cei sufe­

rinzi!3. Să ne rugăm pentru persoanele de pe lista noastră de rugăciune:

Cineva din familie __________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre rude _________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva dintre vecini ________________________________________________

_________________________________________________________________

Cineva din biserică _________________________________________________

_________________________________________________________________

5 noiembrie – Sabatul exploratorului