Musik : Nachtigall Serenade - Serenada Privighetorii de Enrico Toselli

Un salut colegilor şi prietenilor din

partea lui MIRCEA

IunIE 2009

Parafrazâdu-l pe Minulescu, “ Pornit-am tineri ca albastrul imaculatelor seninuri şi mândri, poate, ca albastrul sângelui regesc”, dar a venit şi

ziua…Ziua in care ne-am oprit din drum.

Înspăimântaţi că-n urma noastră,văzut-am pe alţii cum sosesc,

cum ne

ajung, ne trec-nainte şi râ

d că nu-i putem opri...

…şi toate astea s-au întâmplat pe-acelaşi drum pe unde ieri trecură, poate, străbunii noştri şi părinţii pe unde, unii după alţii, drumeţii trec de mii de ani...

şi am crezut că vom culege NOI, toată mierea vieţii…

Pentru că aşa a fost şi aşa va fi mereu

T I N E R E Ţ E A !

Când eşti tânăr,orice prăpastie poate fi trecută printr-un salt

orice idee a înaintaşilor e învechită

şi orice autoritate e o constrângere

Fiecare lege e o tiranie, iar fiecare utopie e seducătoare

şi toate bucuriile sau nefericirile,

vin numai din dragoste

Am avut libertatea de a visa, a spera, a înfăptui…

Am plătit preţul sau , sau am cules roadele,acum la bătrâneţe.

care nu este lipsită de prezenţa bolii şi a degenerescenţei

Si totuşi, măsura pentr tinereţe sau bătrâneţe este mai puţin principiul fizic,decât cel spiritual

Din fericire, bătrâneţea este boala bărbaţilor proşti şi a femeilor urâte

Pentru oamenii cu minte şi femeile frumoase, bătrâneţea nu există !

Celui cu minte nu-i este permis să îmbătrânească, iar femeia frumoasănu poate să îmbătrânească !

Mintea şi frumuseţea SE SCHIMBĂ CU TIMPUL, ÎNSĂ NU PIER !

Este nevoie de multă înţelepciune ca să îmbătrâneşti,

Fără urâţenie,

fără răutate

şi fără tristeţe.

Oamenii nu sunt de aceeaşi vârstă

Chiar când au acelaşi număr

de ani !

La bătrâneţe se arată pe faţă caracterul şi sufletul omului, aşa cum se arată relieful unui deal abia iarna, când işi pierd

pădurile podoaba şi el se dezgoleşte pe deplin

Sunt chipuri care, la bătrâneţe, capătă ceva de sfânt sau de înţeleptaltele de mucenic sau de bolnav şi altele de animal sau de fiară ...

În tinereţe, şi bărbaţii şi femeile rele, şi-au putut ascunde caracterul pentru că tinereţea are oricând şi în toate

O FRUMUSEŢE

NEMĂSURATĂ

Oamenii inteligenţi şi nobili devin bătrâniadmirabili cu care este o plăcere să te

întâlneşti

Prostul, când îmbătrâneşte, devine urât. De aceea bătrâneţea, ca şi oglinda,reflectă ceace a fost OMUL de DINĂUNTRU toată viaţa…

…chiar şi atunci când masca tinereţii putea să ascundă toată urâciunea din spatele ei

Cine a fost odată cu adevărat tânăr, acela nu poate deveni cu adevărat bătrân

După cum omul cu minte, nu poate deveni cu adevărat prost !

Omul are toate anotimpurile ca şi natura şi, ca un material nobil,

NU ÎMBĂTRÂNEŞTE !

El mai poate culege mierea frumuseţii şi dărui rodul înţelepciunii şi celor tineri şi celor bătrâni !

Aceste gânduri am vrut să vi le împărtăşesc în 1989, când am sărbătorit, la Sibiu, 40 de ani de la absolvirea

Liceului Gheorghe Lazăr

Ce aş mai putea adăoga după 20 de ani?

Poate constatarea că omul îmbătrâneşte atunci când îi îmbătrânesc pasiunile

- ceeace nu li se prea întâmplă oamenilor culţi.

Geniile tinere se pot număra pe degete, dar Milton, Beethoven, Goethe au dat dovada geniului lor, în ciuda surzeniei, a orbirii ,

când nu mai erau deloc tineri

Din când în când ne vom permite să ne exprimăm regretul în stilul lui Voltaire :

Ah ! De-aş mai avea odata 70 de ani !