David-Randall

9

Click here to load reader

description

-Jurnalistul-Universal

Transcript of David-Randall

Page 1: David-Randall

10. Intro-urileîntotdeauna apucă cititorul de git în primul paragraf, afundă-ţi degetele in beregata lui în cel de-al doilea şi ţintuieşte-l de perete pina la ultimul rînd.Paul O'Neil, scriitor americanIntro-ul este cel mai important paragraf al artiçolului. Poate determina cititorul să citească articolul pina la capăt sau să-l abandoneze în cel maiscurt timp pentru un altul. Şi vor face asta fară preget. De foarte multe ori, ele sînt consumate rapid, de oameni care au puţin timp la dispoziţie săcitească, în locuri şi în condiţii improprii relaxării şi contemplării -ri, metrou, maşini oprite la stop, birouri, pe stradă etc. Este foarte posibil ca, dacă primul paragraf nu le captează atenţia, nici să nu mai ajunga la al doilea.Acest lucru nu este întotdeauna determinat de calitatea intro-ului. stă şi alţi factori: un titlu bun îi va incita pe cititori să ajungă din-) de intro, interesul pentru subiectul tratat îi poate forţa să citeascăEa ce urmează după cel mai cumplit intro, în cazul că articolul se ează pe parcurs şi, de asemenea, vor fi influenţaţi de mărimea ui (unul de 96 de pagini oferind, evident, mai multe articole ative decît unul de 12 pagini). Ca jurnalist, nu poţi influenţa sau şte dinainte aceşti factori. (Şi să nu-mi spuneţi că ştiţi care este rimea ziarului. Fireşte că ştiţi, dar cititorul poate cumpăra alte cîteva.) singurul mod în care il puteţi convinge pe cititor să meargă dincolo de :o este să scrieţi unul bun.Orice tip de intro aţi scrie, şi orice tip de articol, există cîteva reguli generale ce trebuie reţinute.Reguli generaleIntro-ul trebuie sâ capteze interesul cititorilor şi sâ dea tonul articolului pe care îl precedeIntro-ul trebuie sâ fie direct, ordonat şi clar Atunci cînd citesc un intro, cititorii au în minte o singură întrebare: „Si citesc acest articol? E posibil ca răspunsul să fie „nu", dacă le provoci alte întrebări, printr-un intro ambiguu şi complicat. De asemenea, este important să eliminaţi orice elemente nedorite, ca detaliile neesenţiale, denumirile precise ale funcţiilor unor persoane sau surse - acestea pot aştepta pînă la paragraful al doilea sau chiar mai încolo.Intro-ul trebuie sâ fie autonom:

Exceptand cazul în care scrieţi un anumit tip de articol, semnificaţia intro-ului trebuie să fie independentă de paragrafele următoare, cu excepţia explicaţiilor şi expunerilor. De asemenea, afară de cazul în care este absolut necesar, faptele, persoanele, evenimentele, organizaţiile sau locurile nu trebuie lăsate neidentificate în intro.Niciodată nu începeţi un articol cu o propoziţie subordonatăSpre exemplu : „in ciuda numărului crescut de crime..." sau „Deşi crimele sînt tot mai numeroase pe zi ce trece...". Această abordare este lentă, întîr-zie expunerea faptului esenţial şi ridică întrebări în mintea cititorilor. Sînt efecte care se produc în cazul oricărei fraze începute printr-o propoziţie subordonată, aşa că acest procedeu trebuie folosit cu parcimonie chiar şi in corpul articolului.Niciodată nu începeţi un articol cu cifreNiciodată nu începeţi un articol cu numele organismelor oficiale Primele opt sau zece cuvinte ale unui articol sînt foarte importante. Aşa că, dacă nu aveţi un motiv excepţional sau nu vreţi să fiţi ironici, nu începeţi articolele cu denumiri lungi şi birocratice. Dacă începeţi în felul următor „Ministerul Agriculturii şi Direcţia de

Page 2: David-Randall

Monitorizare a Poluării Piscicole au anunţat ieri...", cititorii vor renunţa la lectură înainte de a avea ocazia sa citească informaţia că toţi peştii prinşi într-un anumit rîu sînt contaminaţi şi nu ar trebui consumaţi. începeţi, în schimb, fie cu o variantă scurtă a denumirii, cum ar fi „Experţi guvernamentali în probleme de poluare" sau, si mai bine, spuneţi oamenilor ce s-a întîmplat şi atribuiţi informaţia mai tarziu în articol.imai rareori începeţi cu citateA incepe articolul cu un citat creează confuzie, pentru că, pînă cînd nu r:izaţi sursa, cititorii nu vor şti cui aparţin vorbele citate. Există şi ocazii, State, cînd un citat este cel mai bun început, dar, în aceste cazuri, vorbitorul trebuie identificat imediat.'lîi obsedaţi de mărimea intro-urilorUnele ziare au reguli legate de dimensiunea maximă a intro-urilor. Dacă acesta e şi cazul ziarului dumneavoastră, atunci nu prea aveţi de ales, trebuie să vă conformaţi. Dar altfel, nu vă faceţi prea multe griji dacă 1 imea vreunui intro contravine unor „limite" mitice. In peste 20 de ani de jurnalism, n-am citit niciodată o scrisoare în care un cititor să se plîngă demărimea unui intro. Atîta vreme cît un intro atrage cititorii, înseamnă ă;i atinge scopul.în mod normal, cînd se vorbeşte despre intro-uri în manuale, autorul enumeră diverse tipuri de articole de ziar (ştire simplă, articol de fapt divers ti) şi stabileşte ce intro-uri trebuie folosite în fiecare caz. Acest lucru nu ajuta la nimic, este stupid şi greşit. Dă impresia că scriitura este ceva ce depinde de acumularea unor tehnici, că jurnaliştii pot primi o trusă plină cu şmecherii sau unelte, pe care o deschid şi o folosesc în funcţie de norejurări: „Aha, iată un subiect de fapt divers, ia să scot eu intro-ul arziat...". în plus, aşa ia naştere scrierea după formulă, care este o mala-ii extrem de periculoasă. Mult mai bine e să stabilim diversele abordări nnaterie de intro şi să lăsăm jurnalistul să decidă cum să le aplice.Abordarea tip hard newsIn treçut, ziarele prezentau articolele tip hard news (adică ştirile dramatice i lare) cu titluri pe mai multe rînduri sau niveluri. Astfel, se dădeau în iti toate punctele principale ale subiectului şi uneori titlul conţinea tot ita cuvinte cîte au astăzi titlul şi primul paragraf la un loc. Priviţi acest titlu din ziarul Philadelphia Inquirer de luni, 17 aprilie 1865, în care celata ştirea asasinării preşedintelui Lincoln în vinerea precedentă: Vf rea Tragedie!O naţiune îndoliata pentru onoratul PreşedinteBucuria transformată în doliu!Marele martir al libertăţii!ASASINAREA PREŞEDINTELUIToate detaliile asasinatuluiRelatarea unui distins martor ocularScena patului de moarte al D-lui LincolnUn nobil patriot îşi doarme somnul de veciFuga josnicului asasinDl. Seward încă în viaţăStarea lui e favorabilăAndrew Johnson instalat Preşedinte!Discursul său inauguralVederile noului PreşedinteEl păstrează vechiul cabinet!Lista oficială de la secretarul Stanton

Page 3: David-Randall

Reportajele noastre speciale!Nu e de mirare că după toate acestea nu mai era nevoie să scrii ceea ce astăzi am numi un intro de hard news. Sînt 80 de cuvinte în titlurile de mai sus, mult mai multe decît ar intra în titlul şi primele două paragrafe ale unui articol de ziar astăzi.Aproape o sută de ani mai tîrziu, in după-amiaza zilei de 23 noiembrie 1963, avea loc asasinarea preşedintelui Kennedy. Iată titlurile şi intro-ul dm ziarul Dallas Morning News de a doua zi:KENNEDY UCIS PE O STRADĂ DIN DALLAS Johnson devine Preşedinte Simpatizant comunist acuzat de crimăUn trăgător l-a împuşcat şi ucis pe preşedintele John F. Kennedy pe străzile Dallas-ului. vineri. Un simpatizant comunist în virstă de 24 de ani, care încercase, în trecut, să fugă în Rusia, a fost acuzat de crimă puţin după miezul nopţii.Sînt 48 de cuvinte aici în titluri şi în intro, doar cu puţin peste jumătate 1 numărul cuvintelor întîlnite numai în titlurile ce preced articolul despre Lyncoln. Lăsînd la o parte problema expresiei subiective „simpatizant comunist", intro-ul este identic, în formă şi semnificaţie, cu cele ce preced si ăzi articolele tip hard ne\vs în întreaga Americă, în Marea Britanie şi în multe alte ţări din lume. Intro-urile cronologice sau lente la articolele hard ne\vs au dispărut la inceputul acestui secol. Titlurile au devenit mai mari în ceea ce priveşte dimensiunea literelor, dar mult mai mici în ceea ce priveşte numărul de vinte folosite şi, astfel, intro-ul a trebuit să preia sarcina vechilor titluri. Articolele au devenit mai scurte pe măsură ce alfabetizarea de masă a deve-realitate şi astfel a trebuit să fie scrise mai clar. iar ziarele au devenit mult mai mari, crescînd competiţia în interiorul publicaţiei pentru atragerea atenţiei cititorilor. Toate aceste presiuni din industria presei au grăbit nevoia intro-ului de tip hard news.La toate acestea conlucrau şi factori din afara presei. Impactul larg al publicităţii, cu limbajul său vioi şi ademenitor şi mesajele sale simple, a avut un efect enorm asupra culturii de masă din întreaga lume. Cititorii au Jlam mult mai puţin timp să citească ziarele decît aveau înaintea unor schimbări sociale precum înmulţirea proprietarilor de automobile, apariţia radioului. a televiziunii şi creşterea nivelului de trai. Iar absenţa unei cen-2Jri formale înseamnă că nu e nevoie ca ziariştii să scrie într-o manieră ptică, pentru ca publicul să citească printre rînduri. Cititorii vor un stil direct, iar dumneavoastră puteţi să îl oferiţi.Ajunge cu teoria despre intro-ul de hard ne\vs. Acum practica. Şi vorbim i despre scrierea ştirilor în primă instanţă. Articolele scrise pe un anume subiect la cîteva zile de la eveniment pot să ceară o abordare diferită, şi aţa cu siguranţă dacă între timp evenimentul a fost prezentat la radio sau la televiziune.Scopul tuturor intro-urilor este să atragă atenţia cititorilor şi să le trezească interesul atît de puternic, încît să citească articolul pînă la capăt. în iul intro-urilor de hard news, asta înseamnă că aspectul sau aspectele e mai importante trebuie să se afle exact la început. Mai ales dacă stilul urilor în ţara dumneavoastră este criptic, cu aluzii literare, care adesea au prea puţină informaţie detaliată despre articolul care urmează. Un motiv plus de a intra în subiect cît mai repede cu putinţă.In mod normal, acest lucru nu e dificil în cazul articolelor tari, clare. Dacă 345 de oameni au fost ucişi într-un accident de avion în capitala ţării dumneavoastră, nu prea există dubii privind intro-ul de hard news: „Cel puţin 345 de oameni au murit noaptea trecută în urma prăbuşirii unui Boeing 747 al Global Airlines peste un bloc de apartamente din suburbiile

Page 4: David-Randall

Moscovei". Dar, cum se ştie, cele mai multe subiecte nu sînt la fel de clare. Ele au mai multe unghiuri (de abordare) şi nu putem să le punem pe toate în intro fără să-l încărcăm exagerat. Dacă nu doriţi un intro nehotărît, trebuie să selectaţi aspectul cel mai important, aplicînd criteriile de stabilire a valorii de informare.Sună simplu, dar nu este aşa. Numeroşi jurnalişti cu multă experienţă au petrecut prea multe ore scriind, respingînd şi apoi re-scriind intro-uri. Iar problema de a hotărî care este cel mai bun unghi de abordare pentru intro este probabil acea parte a meseriei care provoacă cele mai multe dispute în redacţiile din lumea întreagă. în mod invariabil, nu există pur şi simplu o variantă corectă şi una greşită, ci doar opinii conflictuale.Aşa că, dacă aveţi în minte două (sau trei) variante în legătură cu modul în care vreţi să scrieţi intro-ul pentru articol, există oare ceva care să vă ajute să decideţi? Din fericire, există. E vorba de un sfat pe care l-am primit cu mulţi ani în urmă şi cred că este cel mai folositor pont pe care mi l-a vîndut vreodată cineva. Se numeşte Parabola prietenului de pe deal şi sună cam aşa:Imaginează-ţi că ai în minte toată informaţia legată de subiect şi că mergi pe un drum de ţară. Deodată, pe vîrful unui deal, vezi un prieten care ştii că va fi nerăbdător să afle ce subiect ai. Alergi spre el, din ce în ce mai sus, şi cînd ajungi la el nu mai ai răsuflare decît pentru o singură propoziţie înainte de a te prăbuşi extenuat. Ce îi spui? Acela este intro-ul tău.Există variaţiuni pe aceeaşi temă, cum ar fi să-ţi imaginezi că trimiţi o telegramă despre subiect şi eşti taxat cu 10 lire englezeşti pe cuvînt, bani pe care-i plăteşti din buzunar. Fixează-ţi o limită foarte severă pentru numărul de cuvinte din telegramă : şase sau chiar patru. Astfel, eşti obligat să te gîndeşti la cuvîntul sau cuvintele cheie referitoare la subiect. Poţi, apoi, să-ţi construieşti articolul în jurul lor.Geoffrey Murray, reporterul de la Reuters care a dat lovitura cu subiectul diplomaţiei de Ping-Pong în anii şaptezeci, mi-a spus cîndva o anecdotă care ilustrează perfect tehnica enunţată mai sus. în 1947, corespondentul Reuters se afla în India, pentru a scrie despre participarea lui MahatmaGandhi la o întrunire. Versiunea reporterului contrazice versiunea oficialăgenţiei de presă, dar aceasta nu ştirbeşte cu nimic valoarea ei terapeutică ntru scriitorul de intro-uri aflat la ananghie.Omul nostru se afla la o rugăciune colectivă la care participa şi liderul indian. cînd, deodată, un bărbat s-a năpustit spre acesta şi la împuşcat ndhi a fost grav rănit, dar nu a murit pe loc. Reporterul a alergat către mai apropiat oficiu poştal, ca să trimită o telegramă la Londra, dar şi-a seama că banii nu îi ajungeau decît pentru a transmite patru cuvinte care să fie acestea? „Mahatma Gandhi shot here" - ei hine. probabil ca ilacţia ta va fi ştiind numele complet al liderului indian şi va fi cunos-' Mn ce loc te afli. deci „Mahatma" şi ..aici" sînt de prisos. Iată ce a mis : „Gandhi shot worst feared" - rezumînd. astfel. încercarea de j mat, victima, metoda şi deznodămintul aşteptat, totul în patru cuvinte Ttase. de asemenea, redacţia să pregătească pentru publicare un necrolog, lucru foarte important pentru agenţie şi pentru toţi clienţii ei. Un avertisment pentru circumstanţe ca aceasta : feriţi-vă cu orice preţ ambiguitate. Un mesaj de la New York care a ajuns la redacţia Reuters Londra in septembrie 1901 suna in felul următor: „McKinley shot tfalo"" , fiind respins de un tinăr sub-editor cu cuvintele: „Yankeii ia ! Poate au impresia că ne interesează excursiile de vînătoare ale preşedintelui lor sîngeros". Articolul a fost salvat de editorul de serviciu, care i dat seama că Buffalo"" nu se referea

Page 5: David-Randall

la vreun animal, ci la oraşul din statul New York. Şi astfel, agenţia a fost prima care a raspindit in întreaga le ştirea asasinării preşedinteluite abordări(majoritatea situaţiilor în care relataţi ştiri de interes general, şi o faceţi primă instanţă, intro-ul tip hard news este cea mai bună alegere. Totuşi există, desigur, multe alte moduri în care puteţi începe un articol, iar unele pot fi aplicate şi articolelor de ştiri, atunci cînd situaţia o cere. DeschiderileMahatma Gandhi împuşcat aici" (n.t.).Gandhi împuşcat, ne temem de ce e mai rău" ; sau, renunţind la traducerea cuvîntcu cuvînt pentru a obţine aceeaşi concizie şi în limba română : Gandhi împuşcat,stare critică" Int.).„McKinley împuşcat Buffalo" (n.t.).in engleză în text. Buffalo înseamnă bizon (n.t.).de tip feature au, in general, o formă mai liberă şi, mai ales în cazul lor, singurul criteriu este să aplici ce merge cel mai bine. E valabil mai ales in cazul articolelor de analiză, de culoare, de comentariu şi al celor ce descriu personalităţi.Fiecare jurnalist ar trebui să studieze intro-urile toată viaţa, privind fiecare ziar sau revistă ce-i cade în mină ca pe un text potenţial. De îndată ce începi să studiezi intro-urile, realizezi curînd că, de unde credeai că sînt patru sau cinci tipuri principale, există de fapt zeci. Să încerci să identifici toate diversele abordări ar fi o muncă de o viaţă, iar să le categoriseşti într-un număr finit de tipuri e o întreprindere fără rost. Cel mai important este să fii cu mintea limpede şi inventiv. Oricît de experimentat eşti, există întotdeauna o alternativă mai bună la intro-ul scris din automatism. Totuşi, veţi găsi în continuare cîteva din tipurile principale care se intîlnesc în articolele de ştiri şi în articolele feature. Unele dintre ele ridică problema care va fi abordată mai pe larg în capitolul dedicat construcţiei, că intro-urile sînt adesea concepute nu pe un singur paragraf, ci pe mai multe.NarativAcesta este intro-ul care expune subiectul cronologic. Folosit de regulă la articole feature, el este uneori utilizat şi la articolele de ştiri, atunci cînd cum s-a întîmplat este mai important decît ce s-a întîmplat. Uzul, şi, în consecinţă, abuzul de introducere narativă în articolele apărute în ziarul londonez Sunday Times au dat naştere unei şcoli de scriere de intro-uri de care în zilele noastre se face mult haz. De exemplu :La ora 12.47 p.m., doi bărbaţi în costume albastre identice, fiecare purtînd o geantă diplomat Samsonite, părăsiră Ambasada Ruritaniei prin ieşirea din dos.Chemară un taxi, cerură şoferului să-i ducă pînă la staţia Victoria şi se tolăniră pe tapiţeria de piele neagră a maşinii. în cele 25 de minute, cît îi luă şoferului pentru a se descurca în traficul aglomerat de la prînz, nici unul dintre ei nu dădu drumul nici pentru o secundă valizei cu aspect inofensiv.La staţia Victoria, bărbatul mai înalt scoase o bancnotă nou-nouţă de 5 lire şi plăti şoferului, Harry Wingfield, 47 de ani, tată a trei copii. Acesta nu avea cum să cunoască destinaţia finală...Şi ar putea continua la fel alte cîteva paragrafe. Această abordare în stil de roman are avantajele sale, însă impune un avertisment : cînd stîrneşti interesul cititorului în acest fel, e de preferat ca, atunci cînd, finalmente, ajungi la punctul principal, acesta să fi meritat cu adevărat osteneala. Dacă, in

Page 6: David-Randall

articolul de mai sus, ce doi furau secrete de stat sau puneau la cale arun-:iea în aer a vreunei ambasade rivale, totul ar fi fost bine şi frumos. Dacă, În schimb, tocmai primiseră o învoire de jumătate de zi şi tot ce făceau era s se îndrepte spre casă ca să-şi petreacă seara aranjîndu-şi colecţia de timbre, vei avea o mulţime de cititori dezamăgiţi, care, foarte probabil, vor lasa baltă articolul./lecdotaI;te intro-ul care relatează o anecdotă independentă de restul articolului, listrînd un aspect legat de subiect; este folosit adesea în articolele mai lungi, pentru a prezenta personajele principale, pentru a arăta caracterul tlaţiilor lor sau pentru a relata un episod neştiut din seria de evenimente altminteri binecunoscute. Este foarte important ca anecdota să fie bună şi s demonstreze ceva.Picatura intarziata este un intro ce se întinde pe cîteva (uneori pe multe) paragrafe, şi , are „adevăratul" intro este amînat, întocmai ca poanta unui banc. Se foloseşte adesea la materialele tip soft news şi la articolele vesele, în care evenimente şi scene cotidiene absolut obişnuite sînt invocate preţ de cateva paragrafe, pentru a fi urmate de introducerea punctului principalrticolului, într-un paragraf care începe inevitabil cu „Acum ..." sau „Şi iunciOarecum stilizat şi schematizat, acest tip de intro produce adesea bana-lăţi de genul „De unde să ştie ei că...", precum în exemplul următor:a un zbor perfect. Cer fară nori, vin bun şi mîncare excelentă. Dar calatorii nu aveau cum să ştie, în timp ce-şi fixau centurile de siguranţă pentru aterizare, că, două minute mai tîrziu, avionul avea să ia foc şi să se prăbuşească în cîteva secunde, şi că numai doi dintre ei aveau să supravieţuiască".Intro-ul tip glonţun tip de intro opus celui de mai sus. Aici întregul subiect este cuprins itr-o singură propoziţie relevantă. Eficient, evocator şi puternic atunci cînd reuşeşte, dar dezastruos cînd eşuează; cere experienţă, talent real şi dis-irnămînt. Cea mai bună întrebuinţare este în cazul unui subiect important, ILI întru totul neaşteptat şi care va fi abordat de practic toată presa. Cel maibun pe care l-am citit vreodată a fost la moartea lui Hitler, în mai 1945. Imaginaţi-vă că dumneavoastră ar fi trebuit să scrieţi articolul. Ce aţi fi putut scrie despre acest eveniment (deja relatat la radio), ceva ce să nu fie prea comun şi evident? E o treabă foarte pretenţioasă. Dar ziarul britanic News Chronicle şi-a început articolul cu o propoziţie extrem de simplă: „Cel mai urît om din lume e mort". Aproape la fel de bun este intro-ul scris de Jack London, autorul lui Colţ Alb, pentru revista Collier's Weekly, în aprilie 1906. Trebuia să scrie despre cutremurul şi incendiul ce i-a urmat, care au distrus majoritatea clădirilor din San Francisco, lăsînd 225.000 de oameni fără adăpost. London şi-a început relatarea cu un paragraf de numai patru cuvinte : „San Francisco s-a dus" .Intro-ul rezumatAcesta explorează teritoriul în care cititorul va fi condus de jurnalist şi este folosit cel mai avantajos pentru a extrage elementele esenţiale ale unui lanţ complex-de-evenimente. Spre exemplu, o ştire despre o fraudă foarte complicată din lumea pariurilor la cursele de cai ar putea începe astfel: „O organizaţie de pariuri a încercat, ieri, să înşele cu 4 milioane de lire casele de pariuri din Marea Britanie". Dar o variantă şi mai bună a fost următoarea : „Joe Martin era un parior atît de înnebunit să cîştige de pe urma cailor, încît a inventat

Page 7: David-Randall

un hipodrom, a ţinut acolo o «cursă, şi-a convins prietenii să parieze pe rezultatele sale fictive şi a fost aproape, foarte aproape să-i reuşească toată schema". Acest tip de intro mai este folosit şi atunci cînd nici un aspect ar story-ului nu este ieşiTdin comun, dar principalul punct de interes il reprezinta consecinţele. Deşi foarte util, pericolul intro-ului rezumativ este că, dacă nu-i îndeajuns de comprehensiv, nu face decît să amine problema de a decide care este cel mai important aspect al story-ului pentru paragraful al doilea. Poate că cel mai bun mod de a evita acest lucru este să te gîndesti la o reclamă de film, care expune cele mai interesante momente din ceea ce vor vedea spectatorii. Apoi este foarte util în cazul articolelor ce trec înrevistă un număr mare de subiecte sau de oameni sau în cazul profi-lelor de personalităţi. Spre exemplu: „Farouk nu este doar Regele Egiptului. El este şi un şofer de duminică, un escroc, un afemeiat, un gurmand, un hoţ de buzunare şi, acum, un playboy supraponderal în exil. El este, de fapt, regele care nu s-a maturizat". în engleză în text: »San Francisco is gone' (n.t.).Intro-ul declaraţie1î alt tip de deschidere, unde autorul introduce o declaraţie bizară sau intă în speranţa de a-i determina pe cititori să citească mai departe. Un mcT de război şi-a început, cîndva, articolul cu fraza: „Azi-dimineaţă m-am bărbierit cu vin roşu de colecţie...", continuînd să scrie că unitatea pe are o însoţise tocmai cucerise de la nemţi una dintre cele mai importante orii.Intro-ul sochiderea în care se iau două elemente ale subiectului, cel mai adesea runea şi deznodămintul şi se cuplează astfel încît să producă un şoc. hiterea unor elemente cu bună ştiinţă este adesea esenţială. De pildă, acest fragment scris de un jurnalist american ar fi putut fi un simplu articol de rutină despre un accident: ..Billy Ray Sraith şi-a aprins o ţigară în timp ce-si afunda picioarele în petrol. Poate va supravieţui".Intro-ul punere în scenăAcesta este intro-ul în care autorul face o descriere în cuvinte a unei scene lebişnuite dar esenţială pentru înţelegerea subiectului. Folosit cel mai adesea la materialele soft feature lungi sau la articolele de culoare, trebuie ăie bine scris, iar semnificaţia sa trebuie explicată la scurtă vreme după :3ţunere. Are cel mai mare efect cînd conţine o ciudăţenie gen „ceasul Is de ora treisprezece". Ca în exemplul următor:Imaginaţi-vă scena. Este iarnă şi într-un apartament neîncălzit şade un bătrîn îmbrăcat doar într-o cămaşă de noapte subţire. E aplecat asupra unei mese, examinînd ceva printr-un microscop. O mică luminare arde lingă cotul său. Dintr-o dată, se dă înapoi, zîmbeşte, scoate o bancnotă de cinci dolari din buzunar, o ţine în flacăra luminării şi o foloseşte pentru a aprinde un trabuc.Eşti obligat să citeşti mai departe pentru a descoperi la ce se uită, de ce nare nevoie de căldură sau de haine groase şi ce îl determină să folosească bani ca să-şi aprindă trabuce. Omul este, explică articolul în continuare, i: falsificator de bancnote ajuns la ananghie.Intro-ul interogativEste o introducere periculoasă, de vreme ce cititorii pot da imediat un rJpuns şi trece mai departe. Aşa că cel mai bine este să nu le punem întrebări directe, uşor de rezolvat. Şi nici unele la care există un răspunssurprinzător, pentru că acest lucru indică negreşit că informaţia dată in răspuns ar fi trebuit, mai bine, să fi fost oferită în intro. Intro-ul interogativ e folosit adesea (deşi nu

Page 8: David-Randall

este recomandabil) în cazul articolelor uşurele, de/Z/eQ/', de exemplu : „De cîte ori v-aţi spălaTpe mîini astăzi?"; dar cel mai bine e sâ fie utilizat în articole feature unde întrebarea are o soluţie sau soluţii complexe şi la carecititorii nu pot de regulă răspunde, asitfefj:ă îţipoţi permTtejă îjitîrzii'răspunsul pînă la finalul materialului. Chiar şi într-un asemenea caz, acest tip de intro trebuie folosit cu multă parcimonie. Să-l folosim la articolele de ştiri (care se presupune că oferă răspunsuri, nu întrebări) ar fi absurd.Intro-ul umoristicE unul dintre ceLe mai comune jntro-uri, dar, cum am arătat în capitolul precedent, există multe încercări de a scrie cu umor şi puţine reuşite. Totuşi, este o deschidere foarte eficientă atunci cînd reuşeşte, pentru că cititorii simt că sînt în compania unui autor amuzant şi vor citi mai departe, anti-cipînd şi mai mult umor.Introducerea poate avea un singur rînd, ca următorul citat din P.J. O'Rourke, de la revista americană Rolling Stone •.„Există probabil în acest moment, în Nicaragua, mai multe anchete pentru aflarea adevărului decît adevăruri'\7Sau poate conţine un număr de propoziţii care se termină cu o poantă, ca următorul intro, care îi aparţine tot lui O'Rourke :Prietena mea Dorothy şi cu mine am petrecut un week-end la Heritage USA, renăscută staţiune creştină şi parc de distracţii creat de evanghelişiii TV Jim şi Tammy Bakker. Dorothy şi cu mine ne-am dus acolo ca să facem băşcălie, dar ne-am întors convertiţi. Din nefericire, ne-am convertit la satanism.Acesta este intro-ul de feature cel mai abordat şi care, de fapt, reuşeşte cel mai rar. El constă Jiut:0_aserţiune preţioasă, generală şi satirică, care se vrea profundă, deşi nu reuşeşte aproape niciodată. Atenţie la cugetarea iB legătură cu condiţia umanităţii care v-a venit în minte în timp ce vă aflaţi sub presiunea termenului de predare a materialului; este puţin probabil sâ vă pară la fel de bogată în înţelesuri a doua zi.in engleză în text, (jurnalism) lifestyle: care descrie moduri de viaţă şi mondeniti|l (viaţa vedetelor, picanterii, modă etc.) (n.t.).variantă este vechiul truc folosit în eseurile scrise Ia facultate, de a I lila o aserţiune în introducere cu unicul scop de a o demola în restul jerialului. Problema acestei abordări este că, de multe ori, intervine ca truc scriitoricesc şi nu ca un start inventiv sau potrivit, care să izvorască natural din material.Intro-ul istoricIn acest caz, articolul începe cu o frază despre istoria subiectului, de nplu: „în 1948, guvernul Ruritaniei a decis ca din acel moment să idă frontierele statului, punînd astfel capăt unei lungi tradiţii de ospi-ate faţă de străini". Cînd se foloseşte acest tip de intro, fie faptul istoric uie să fie îndeajuns de fascinant încît să capteze cititorul, fie întorsătura apare de obicei în paragraful doi şi care începe cu „Dar ...") trebuie tbă forţă. Altfel, lectura poate deveni foarte plictisitoare. Aproape întot-ina se dovedeşte mai potrivit ca articolul să fie lucrat din nou, cu informaţia din paragraful doi trecută în intro.Intro-urile falseIn sfîrşit, există o specie de intro-uri care nu reprezintă în nici un caz o şorie aparte, ci o greşeală făcută-foarte adesea. Numim „intro fals" o hidere despre care autorul crede că face articolul atrăgător pentru m, dar care, de fapt, este pur şi simplu de prisos. Folosit în materiale uloare şi articole de ştiri mai uşurele, acest tip de intro are de regulă i forme. Mai întîi, avem gluma ratată, ca în acest articol despre o nouă nă sport: „La o parte, fetelor, apare un obiect cu forme ademenitoare, vă va înlocui în visurile bărbaţilor voştri".

Page 9: David-Randall

Apoi, avem intro-ul narativ, in care povestirea începe cu o etapă prea devreme, precum în acest articol re vacanţa dezastruoasă a unui cuplu : „Olive şi Ian Meredith abia )tau cele două săptămîni de distracţie pe plajele scăldate de soare ale landei". Faptul că au găsit hotelul doar pe jumătate construit şi plaja erită de mizerii este revelat numai în cel de-al doilea paragraf. Ar fi Şiit să fie în primul. La urma urmei, e evideiît că majoritatea oamenilor aşteaptă să plece în vacanţă.eţi întotdeauna intro-ul la început?nbele cazuri prezentate mai sus, articolul ar fi fost mult mai bun fară -ul stupid şi plictisitor. Intro-urile „de antrenament" sînt ca şi exercitiile de încălzire ale unui dansator : esenţiale probabil pentru spectacol, dar în nici un caz o parte a lui. Ele reprezintă o activitate pjiyată şi nu trebuie să ajungă la public. Cu ajutorul lor realizăm că, adesea, trebuie să scriem mai întîi ceva ca să ne urnim. Nu e nimic rău în asta ; iar rutina din culise care asigură calitatea ziarului, trebuie urmată. Doar să nu lăsaţi pe nimeni să o vadă, asta e tot.Unii jurnalişti preferă ca, atunci cînd realizează articole feature. să scrie mai întîi de mină, apoi să bată la maşină sau în calculator textul, şlefuindu pe parcurs. Ei pretind că îşi aleg cu mai multă grijă cuvintele şi scriu mai economic dacă o fac manual şi nu la computer. Susţin că tastatura rapidă si sensibilă a computerului încurajează inflaţia de cuvinte şi construcţia ne îngrijită a frazei şi îi determină pe gazetari să compună textul „pe loc", în loc să formuleze şi reformuleze propoziţiile înainte de a le scrie, cum sc întîmplă cînd lucrezi cu hîrtie şi creion.Există tot atîtea feluri de a scrie cîţi scriitori (Nabokov, de exemplu scria adesea stînd în picioare; Victor Hugo scria dezbrăcat). Dar există o obişnuinţă în mod hotărît periculoasă - de a scrie articolul fără un intro corespunzător şi apoi de a reveni pentru a compune primul paragraf la sfîrşit. Problema acestei practici este că procesul de gîndire a intro-ului este adesea cel care ajută la formularea unei idei clare despre articol, despR construcţia acestuia şi despre tonul ce trebuie adoptat. Dacă scrii un articol şi apoi te întorci pentru a scrie intro-ul, se va întîmpla adesea să vrei apd ca articolul să aibă un ton şi o structură total diferite, ceea ce înseamnă ci va trebui să-l rescrii.Singurul caz în care această practică se poate dovedi utilă este cînd story-ul are o structură clară, cronologică poate, astfel încît poţi începea startul naraţiunii, pentru ca apoi să te întorci şi să scrii un rezumat, o declaraţie sau un alt fel de intro. Cel mai clar caz în care o astfel de abordare e permisă este cînd au loc dezastre sau evenimente despre care trebuie si începi să scrii înainte ca deznodămintul final, cauza sau numărul victimelor să fie cunoscute. Acest tip de subiect este numit eveniment în desfăşurare pentru că faptele se află în plină derulare atunci cînd trebuie să te apuci de scris. în aceste cazuri, este întotdeauna recomandat să începi cronologii apoi, chiar înainte de termenul de predare, să adaugi intro-ul şi, poatjj ultimele două-trei paragrafe. Scriitorii proşti sînt cei care, atunci cînd scriu, se referă la un context obscur, pe care cititorul nu are cum să-l cunoască. AlAlbert Camus