DATE NOI DESPRE « EPISODUL POLONEZ »

ÎN REVOLUTIA MUNTEANÀ DIN 1848

D IM IT R IE GH. IONESCU

In cursul anului 1848, miscarea din Moldova si revoluta din Tara Romì- neascà s-au bucurat, in mod efectiv, de sprijinul politic si diplomatic al emigratici polone1. Despre un ajutor armat, ìn ìmprejuràrile de atunci, nu a putut fi vorba, deoarece conducerea oficiala a emigratici polone era de parere cà « daca o tara nu se poate ridica prin puterea sa làuntricà, o mina de oameni, adusi din afarà, n-o vor pune pe picioare» 2.

Másele populare poloneze ìnsà, ìntelegìnd mai bine sarcina istoricà de a-si creea, prin luptà, un stat national, eliberîndu-se de stàpìnirile stràine, dar si de jugul feudalilor locali, au organizat ajutoare militare pentru diferite fronturi ale revolutiilor burghezo-democrate din 1848. 0 initiativà de acest fel s-a orientât ìn toamna anului 1848 spre Tara Romîneascà. Este vorba de un detasament de revolutionari poloni, proveniti din armata Çaristâ, care ìncearcà sa lupte ìn pàrtile Buzàului si ale Rìmnicului Sàrat, sfìrsind in chip tragic in ultímele zile ale lunii septembrie 1848, pe valea Slànicului 3.

Stiri neìndoielnice confirma sosirea unui grup de 113 polonezi in zona depre- siunilor intracolinare subcarpatice, stabilindu-si sediul la mànàstirea Vintila Vodà de pe Slànic, cu putin ìnainte de a fi fost lichidatà revolutia din Muntenia.

De pildà, raportul ocìrmuirii de Buzàu, din 12. X. 1848, cètre Departa- mentul dinlàuntru, in care se foloseste o corespondentà primità din Moldova prin Slam-Rlmnic 4, spune foarte explicit: «La 4 ale trecutului septembrie6,

1 P. P. PANAITESCU, Emigratia polonà si revoluta rominà de la 1848. Studii f i documente, Bucureçti, 1929 sì T. HÓLBAN, Èmigratia polonà ìn anii 1831—1948 fi injluenta ei asupra mifcârilor de independenlâ ale Rominilor ìn „Revista Istoricà“ , X X , 10-12, p. 325—344. ’

2 Raportul agentului polon Butkiewicz, din 15.VI.1848, în op. cit., p. 42.3 Faptul a fost consemnat prima oarâ în amintirile prof. I. D. Petrescu, publícate

mult mai tirziu, ìntìi in foiletonul ziarului « Binele Public », Bue., aug.-nov., 1879, fi apoi ìntr-o brosurà aparte, intitolata Buchetul, urmat de diverse cugetàri alese, Tîrgoviçte, 1889, p. 51.

4 Jud . R . Sàrat a purtat acest nume pinà ìn 1862 çi avea re?edin|a in Focçanii—Mun-teni, orasul R . Sàrat era numai resedinfa de plasà (sub-ocìrmuire).

6 Nu tot atìt de dar este raportul Departamentului càtre Càimàcàmie din 11.X.1848, in care se dà « 4 ale curgàtoarei luni » (Anuí 1848 in Principatele Romine. Acte fi documenteV, 1904, p. 104— 105).

79

113 lehi, càlàri si pe jos, venind din fundul Lesun^ului, au stràbàtut de acolo pe la Sticlàrie, prin pàdure, tocmai la Zboina Verde din tinutul Putnei, si de acolo, prin fundul Vrancii, prin munti, in Valahia:... cápitanul lor era Karol, tot leah, imbràcat in haine ofitere^ti »1.

Important din acest punct de vedere este si interogatoriul, luat dupà 15 septembrie, pandurului Gheorghe Terec-Ungureanu, hangiu in R. Sàrat, care declarà cà « gvardia » nationals din acel ora§ a avut oaspe^i, timp de2 zile, un grup de 50 de polonezi inarmati, cà au mers impreunà, incolonati, pe ulite pinà la cancelaria subocirmuirii, de unde s-au inapoiat iaràsi acasà la praporgicul D. Perieteanu, cápitanul de panduri, unde erau gàzduiti. Apoi, s-au inapoiat spre Buzáu 2. Prof. I. D. Petrescu, care-§i petrecea vacanza la Vintilà Vodà, nu scapa sà noteze cà « el » i-a primit §i incartiruit pe polonezi, avind si avizul autoritàtilor 3.

Toate aceste stiri impun concluzia: polonezii sositi in muntii Buzàului, i§i stabiliesc cartierul la Vintilà Vodà cel mai tirziu in ultímele zile ale primei decade din septembrie 1848, iar la R. Sàrat ajunseserà venind dinspre Vintilà Vodà.

Polonezii coborau dinspre Moldova, organizati §i pregàtiti pentru luptà ; erau sub comanda unor ofiteri, purtau drapele pe care sta scris: « Legiunea polonà de sud » 4, unii erau càlàri, altii pe jos §i toti inarmati 5. Ne punem intrebarea: unde si in ce imprejuràri se formase acest deta§ament ?

In Moldova anului 1848 se intilnesc destui polonezi. Unii, putini la numàr, se aciuiaserà, cu ani in urmà, in Ia§i, de unde se imprà§tiaserà §i prin celelalte ora§e ale Moldovei, exercitind diferite ocupatii lucrative (meseriasi, precupeti, vechili, scriitori, profesori)6: al^ii, in ciuda màsurilor severe de pazà ce se iau la granirà, izbutesc sà pàtrundà in Moldova in vara anului 1848, pretex- tind achizi^ii de sare §i tutun 7.

Pentru compietarea evidentei lor, cerutà de Ministerul de Interne, in vara anului 1848 8, polizia din Iasi inregistreazà, dupà o repetatà §i minutioasà cercetare — 81 (in 1846, fuseserà 94)9; in judetul Tutova erau numai 16, cei mai multi erau stabiliti la Birlad 10.

In toatà Moldova, numàrul acestora nu trecea, deci, peste 2—300. Mai interesant este faptul urmàtor: politic, acesti refugiati poloni, agitati de citeva elemente radicale — continuu urmàrite de politie §i de consulatul rus din Iasi11 — se situaserà la extrema stingà a emigratiei polone: erau republicani

1 B IB L . ACAD. R .P .R ., mss., 3863, f. 184. Polonezul Adam Kseizopolschi, prins de autoritarie maghiare in ziua de 9.X I .1848 pe teritoriul comunei Ghelni^a din Trei Scaune (I. A RV A Y , Douà documente privitoare la activitatea emigranfilor poloni in Moldova in „Rev. Arhivelor“ , I I I , 1, p. 184), fäcuse parte din grupul ajuns ìn muntii Buzàului.

2 Anul 1848, V, p. 7-8 .3 Buchetul, p. 52.4 Bukurester Deutsche Zeitung», nr. 47 din 11.X .1848.6 Anul 1848, V, p. 66.6 Documente privitoare la anul revolucionar 1848 in Moldova, Bue., 1960, p. 293—294.7 Ibidem , p. 270, 280, 281 fi Anul revolutionär 1848 in Moldova Documente I,

Bue., 1950, p. 252, 256 fi 258.8 Doc. priv., p. 120—121.9 Ib id ., p. 275, 281.

10 Ibid., p. 293—294.11 Ibid., p. 291, 293.

80

§i democrati, credeau intr-o apropiatà revolutie polonezà §i organizau, din cei in stare sa poarte ármele, grupuri pentru Ùngaria fi Galitia polonezà de sub austrieci, unde pàrea iminentà izbucnirea revolutiei1 ; in timp ce condu- cerea oficialà a emigratici, monarhistà si aristocratà, luptind pentru evitarea oricàror provocàri inutile la adresa Rusiei fi impotriva dispersàrii for^elor proprii pe alte fronturi, pentru a le avea la dispozi^ie la primul apel, nu se bucura de nici o influen^à printre democrati2.

Legàturile ascunse ale democratilor poloni cu boierimea liberalà din Moldova 3, precum §i propaganda pe care o fàceau printre £àrani indemnindu-i sà nu-si mai indeplineascà indatoririle càtre proprietari §i nici sà mai achite datoriile càtre stat 4, au dat mult de lucru politiei moldovene in vara anului 1848, iar influenza democratilor poloni asupra revolu^ionarilor munteni a fost sesizatà chiar de trimisii pe care conducerea oficialà a emigra^iei polone ii avea la Bucuresti: Butkiewicz §i Zablocki 5.

§i totusi, prezentarea detasamentului polon in pàr^ile Buzàului §i Rim- nicului-Sàrat, ca rezultat al intaririi legàturilor dintre democrati §i revoluta munteanà 8, ramine nemotivatà. 0 simplà analizà a chipului in care ideea unei rezistente armate a fost realizatà in Muntenia respinge aceastà ipotezà. Se §tie cà organizarea « gvardiei » nationale, in care radicalii vedeau embrionul viitoarei armate, nu fàcuse progrese nici màcar la Bucuresti ; iar la o ridicare a maselor populare — singurele in stare sà apere revoluta — nu se gindise nimeni serios7, de vreme ce, pe la sfirsitul lui august si inceputul lui septem- brie — in momentul in care revolutia se vedea amenintatà — se trecuse la dezarmarea satelor 8.

De altfel, guvernul provizoriu de la Bucure§ti era conftient de faptul acesta cind refuza « diplomatic » propunerea agentului Zablocki, care oferea ofi^eri poloni in vederea organizàrii armatei noastre 9.

Detasamentul militar polon n-a fost produsul unei intelegeri §i pregàtiri anterioare (lipsa compietà a stirilor in izvoarele noastre constituie incà o dovadà). §i, de altfel, nu e greu de presupus astàzi cà existen^a unei astfel de intelegeri intre democratii poloni din Moldova si guvernul provizoriu de la Bucuresti n-ar fi putut scàpa agentilor Zablocki si Butkiewicz, martori atit de bine informati ai evenimentelor care se petrec in Tara Romineascà, de la inceputul revolutiei si pìnà la impràstierea fruntafilor ei, dupà retragerea lor in Transilvania.

1 Rapoartele agen^ilor emigrafiei polone pe lingá guvernul provizoriu — Bucure^ti, Butkiewicz $i Zablocki, la P. P. PANAITESCU, op. cit. p. 37, 102.

2 Ibidem, p. 31, 42 ?i 43.3 Rapoartele polifiei vorbesc despre « uneltirile secrete ale rázvrátitorului polon

Ion Loga (Radziszewski) ce tiñe ín posesie o mofie In {inutul Dorohoiului $i de astá pri- mávará colinda pe la multi boieri fi cneji Cantacuzini de la Bál(áte$ti i-si Grozefti, vázu(i deseori umblind cu feliuri de oameni ínarma^i» (Doc. priv. la anuí 1848 in Moldova, p. 310— 312).

4 Anuí revolucionar 1848 in Moldova. Documente, p. 256 $i Doc. priv. . . . p. 280—281.5 Raportul lui Zablocki, din decembrie 1848, ín op. cit., p. 102.6 O. BÁDINA , Revoluta din 1848 in orasul $i jude(ul Éuzáu, ín « Studii §i articole

de istorie », I I I , Buc., 1961, p. 179.7 Insufi Nicolae Bálcescu recunoafte aceasta in scrisoarea din 10/22 nov.

1848, catre Al. Golescu-Arápilá, (fragmente la C. C. BODEA, Figuri din revoluta de la 1848, ín « Studii », X I I I , anuí 2, p. 132).

8 Anuí 1848, V, p. 690.9 Raportul lui Zablocki, din 26 .V II.1848, ín op. cit., p. 61.

6 — c. 11 81

Pe urmà, acest detasament, format spre sfinitili revolu$iei muntene, in imprejuràri care se vor arata mai departe, nu a fost recrutat, cel putin in marea lui majoritate, dintre democra^ii poloni aflàtori de mai inainte in Moldova.

Detafamentul polon a fost regrupat de càtre càpeteniile democratilor poloni in pàdurea Grozefti de pe Oituz (8 km. sud-vest de Onesti) spre sfirsitul lui august 1848, dintre soldati si ofiterii poloni (poate si rusi), care dezer- taserà din armata taristà ajunsà pe Siret. Aceastà afirmatie nu se sprijinà numai pe cunoasterea imprejuràrilor exceptionale, care au determinai organi- zarea fi impingerea detasamentului spre munfài Buzàului, ci fi pe o relatare contemporanà apàrutà in organul burgheziei germane din Bucurefti — « Buku- rester Deutsche Zeitung » de la 11 octombrie 1848 — , in care membrii grupu- lui polonez sint numiti « dezertori, in cea mai mare parte polonezi » 1. Cu privire la Jinuta militarà a ostafilor poloni, existà fi màrturiile tàranilor din Vintilà-Vodà si Lopàtari, culese 50 de ani mai tirziu de prof. B. Iorgu- lescu « de la martori oculari, demni de toata increderea » 2.

In aceastà ordine de idei, se poate pune intrebarea: de ce dezertaserà? In atmosfera revolutionarà a anului 1848, polonezii, din cauza contradictiilor de clasà (aristocratia polonà, de teama maselor populare, se sprijinea pe autocra^iile stràine: rusà si germanà) fi a concentràrii de forte militare in tinuturile respective, n-au izbutit sà dezlàntuie o revolutie proprie, dar au gàsit prilejul sà-fi manifeste vointa lor de a inlàtura, prin revolutie, relatiile feudale si stàpinirea stràinà in vederea restauràrii unei Polonii independente.

In fruntea acestei lupte se aflau, dupà cum am vàzut, republicanii demo- crati, a càror activitate se desfàfoarà, in bunà parte, fi pe teritoriul Moldovei.

Unul din mijloacele la care au recurs in lupta lor pentru revolutie a fost, desigur, fi mobilizarea compatriotilor lor afla^i in Moldova, dar au càutat mai ales sà atragà ostafii poloni din armata rusà in Moldova, spre a fi regrupati si trimisi sà lupte in Galizia sau in Ungaria. Insàfi conducerea oficialà a emi­gratici polone reeunoafte cà in vara anului 1848 « dezertorii din armata rusà ar fi numerofi in Moldova » 3.

Un alt mijloc de luptà, mai putin folosit, dar mult mai indràznet, a fost si organizarea unor ciocniri si hàrtuieli ale detasamentelor si convoaielor ruse izolate, provocarea unor miscàri in armata rusà, in rindurile càreia se aflau multi ofiteri fi soldati rufi care simpatizau cu cauza lor, cum vor simpa- tiza, cind vor ajunge in Transilvania, fi cu cauza maghiarà 4, spre a slàbi astfel forta de luptà a tarismului — jandarmul absolutismului feudal in Europa de ràsàrit. Organizarea acestui complot s-a desfàfurat in pàdurea Grozefti,

1 Flüchtlinge, grdsstentheils Polen. Vezi fi Vestitomi rominesc din 2.X .1848.2 Intre aitele, fàranii ifi amintesc de « 70— 80 polonezi tineri, bine imbracaci, cu

mantài de mátase aruncate pe umeri, inarmafi cu pufti cu 2 tevi, pistoale fi alte árme, executind zilnic, in curtea manàstirii exercifii de luptà ». § i Iorgulescu adaugà: Copiii satului curiofi ii urmàreau peste tot, fi acum (1890), defi sint oameni de cìte 55— 60 de ani, pàstreazà atit de bine amintirea lor incit aproape pot spune fig:ura fiecaruia dintrinsii fi locul ce-1 ocupau in front » (Cf. Un epizod necunoscut din istoria revolutiunii anului 1848, petrecut in muntii Buzàului, in comunele V. Vodà si Lopàtari, in revista « Arhiva » Iasi, 1892, I I I , 2— 3, p. 132— 137.

3 Memoriul conducerii oficíale a emigratiei polone càtre Butkiewicz, din 12.X .1848, in op. cit., p. 72. Cit despre simfàmintele ofiterilor poloni din armata {aristà, care prin restaurantele din Bucurefti ìnchinau « in sànàtatea Poloniei », vezi « Gazeta Transilvaniei », Nr. 93— 96 din 15/25.X I .1848.

4 A. S. N IFONTOV, Rusia in anul 1848, Moscova, 1949, p. 297— 300.

82

fiind condusá de Ion Loga 1 si al^ii ; de ea nu era stráin nici cneazul Dimitrie Cantacuzino, silit, pe la 20 octombrie, cind urmáririle se interese, sa fuga peste granirà 2.

Aceste actiuni, puse la cale pe teritoriul Moldovei fi indreptate impotriva armatelor tariste, prezentau o gravitate in plus pentru guvernul de la Iasi, prin participarea boierilor Cantacuzini de la Bàltatefti fi Grozefti, care, dispunínd de mici grupuri inarmate — continuu semnalate de polizie3— , luptau sa reaprindá revoluta in Moldova, impotriva domnitorului Mihail Sturza. Din aceasta cauzá, complotul militar polon din pádurea Grozefti a ínspáimíntat atit de mult autoritàrie Moldovei fi comandamentul militar tarist, ínclt o adevaratà vínatoare se organizeaza in Moldova, in cursul lunii octombrie, pentru prinderea a 20 de « rázvrátitori » in majoritate poloni, pentru cá « fácuserá parte din complotul lefesc»4. Printre cei urmari^i se aña un doctor (romin?) de la Repedea de língá Ia fi5, precum fi hatmanul Alecu Asían, proprietarul satului Onefti, arestat de rufi fiindeá « aprovi- zionase feica polonezá ce se aduna in padurea Grozefti... fi, ftiind planul cel tulburator linistii tarii. . . , nu a ínftiintat ocirmuirea » 6.

Insusi Petrescu, care a stat de vorbà cu polonezii la Vintilà Vodá, noteaza cá fácuserá parte din armata taristà, din care dezertaserá de teama represalii- lor in urma unei conspiratii militare descoperite 7.

Ramine de explicat de ce, dupá esuarea complotului, porniserá incoace intr-o vreme in care revolutia din Muntenia nu mai putea fi aparata, iar anotimpul nu permitea nici macar un rázboi de partizani8.

In lipsa totalá a ftirilor asupra acestei laturi, o singurá presupunere se poate face: detafamentul polon, neputind trece in Transilvania, unde gene- ralul Bem inregistra victorii (trecátoarea Trotuf fusese impánatá cu cazaci), sub presiunea armatelor tariste, fi-a schimbat directia. Se putea ajunge in Transilvania fi pe valea Buzáului.

1 Rapoartele polirei îl prezinta ca fef (Doc, priv..., p. 310); iar agenti emigratici polone ca «inrolator general» al polonezilor din Moldova (raportul lui Butkiewicz, din 15.VI. 1848, în op .cit., p. 44).

2 Doc. priv., p. 286—287, 308— 312.3 Ibidem, p. 286, 308 fi 310. Vezi fi Hurmuzaki, V I, supl. 1, p. 582 — 583.4 Ibidem, p. 286—287, 290—293 fi 310. în vederea stävilirii ac|iunilor revolutio­

näre ale polonezilor din Moldova, guvernul din Iafi ia mSsuri exceptionale. Pentru identificarea lui Casinschi, Hilari, Faustin fi Loga (nume conspirative) se comunica politiilor fi semnalmentele. Faustin vorbea franceza, engleza fi germana, calatorise pe la Paris f i Londra, reprezenta ideologia demócrata fi socialä din apus, el subvencionafeica polonezä. Pentru arestarea lor po litile din Iafi, Roman, Bacäu fi Putna puteau sä foloseascä chiar for^a armata» fâcînd apel la comandirii oftilor rosienefti» (Doc. priv..., p. 290— 293). Date interesante despre activitatea lui Faustin Brudzinschi !n Moldova, la V. POPOV IC I, Despre activitatea emtgrantilor poloni in Moldova 1846—1848 (Studii fi Cercet. ftiintifice-istorie, IX , 1, p. 81, Iafi).

6 Ibidem, p. 290— 291.6 Anul 1848, V, p. 512 — 513.7 Buchetul, p. 52. Ideea unei conspiratii militare impotriva tarismului, drept cauzà

a sosirii polonezilor in muntii Buzäului, a fost acceptatä integral de N. Iorga care a tradus pasajul respectiv din Petrescu ìn 1. francezä, spre a putea fi folosit de cercetàtorii streini (Cf. Un complot militaire polonais en Valachie en 1848, în « Revue historique du sud-est européen », X I , 7—9, p. 253—254).

8 « Eram la începutul lu i septembrie, noteazà Zablocki, ploile începuserâ fi vîrfurile muntilor erau deja acoperite eu zäpadä » (raportul din decembrie 1848, op. cit., p. 111).

83

Sositi in depresiunea de la Vintilá-Vodá, dupa contactul cu autoritátile din R. Sárat §i Buzáu, intelegind cá o colaborare militará nu era posibilá, «cápeteniile poloneze, — spune Petrescu — luind drapelele, trec spre Transil- vania cu intentia de a se alátura trupelor lui Bem »1.

Cei rámafi, nu atit de numerosi, intrá in legáturi de colaborare mai strinsá cu « gvardia » — mult mai bine organizatá in R. Sárat de cápitanul de panduri, praporgicul D. Perieteanu2 si íncearcá únele actiuni de interceptare a convoaielor, curierilor §i stafetelor rusesti, in trecere pe foseaua dintre Buzáu fi Focfani 3.

Dacá asupra acestor manifestári documéntele care ni s-au pástrat vorbesc mai putin, ín schimb, din declaratiile revolutionarilor de la 1848, implicati in procesul de la Vácáresti, cunoastem mai mult. De pildá, la aceastá activi- tate desfáfuratá de polonezi, Scarlat Voinescu, prefectul revolutiei in judetul Buzáu, n-a participat cu nimic. Invinuirii, ce i se aduce la proces, de a fi « oprit, maltratat, despecetluit depesile curierului rusesc», el li opune, in apárare, argumentul cá « spre scápare 1-a oprit si i-a dat inadins cáprar spre indeplinirea slujbei sale, incit seara, in aceeafi zi, fu ajuns la Focfani4». Acest fapt ilustreazá pozitia lui Scarlat Voinescu din acel moment, pozitie nu prea mult distantatá de a succesorului sáu, A. Samurcas, care, la 22 septem- brie, ii prezenta pe revolutionarii polonezi « o bandá de stráini vagabonzi» 5.

Ce fel de primejdie ameninta pe curierul rus intre Buzáu si Focfani, pentru ca Scarlat Voinescu sá-i dea un insotitor «spre scápare»? Desigur, primejdia pe care o prezentau actiunile polonezilor.

Cu totul altfel s-a manifestat praporgicul Dimitrie Perieteanu, cápitan de panduri fi seful « gvardiei» nationale din R. Sárat. El a primit si gázduit la sine grupul polonez, a pus la cale si a organizat actiuni de sabotaj impotriva armatelor pariste pe linia Buzáu — R. Sárat — Focsani, iar acuzatia care s-a adus la Vácáresti rimniceanului Dumitrache Ion, « prins in vremea preumblárii de noapte aproape de satul Greabán (lingá R. Sárat) cu acte si materialuri de foc» 6, dovedeste colaborarea « gvardiei» nationale din R. Sárat cu seica polonezá care-fi fácuse din acest oras central activitá^ii sale 7.

De asemenea, |áranii de pe Valea Slánicului au ajutat lupta polonezilor, oferindu-le aproape o luná de zile adápost, hraná §i cáláuze pentru a se orienta in zoná. $i nu este exclus, ca, intre «revolutionarii din Printipat in^elefi cu polonezii», despre care pomeneste raportul lui Samurcas8, sá se fi aflat ^árani de pe Slánic.

Pe la 20 septembrie, imobilizati de trupele de ocupatie §i de ploile toren- tiale la Vintilá-Vodá, polonezii sint denuntati de reactionari fi un pluton de cazaci 9 ii ataca spre sfirsitul lui septembrie. Unii izbutiserá sá fugá, altii se baricadeazá ín clopotnita minástirii, apárindu-se eroic timp de 7 ore, nu fárá

1 Buchetul, p. 52.2 Interogatoriul lu i G. Terec-Ungureanu, ¡n Anuí 1848, V. p. 7— 8.3 Raportul lui A. Samurcas c&tre Caimácámie, din 22.IX .1848, in Anuí 1848,

V I, p. 487.4 Arh. St. Buc., dos. 129/1849 al Comisiei de cercetári.5 A nu í 1848, V, p. 487.6 La G. C. BODEA , op. cit., p. 139.7 Raportul lui A. Samurcaf, in op. cit., p. 487.8 Ibidem, p. 488.• « Bukurester Zeitung », dá 20 de cazaci.

84

i

a suféri pierderj : 8 morji fi multi ràni|i1. In cele din urmä, capituleaza fi sint lua^i prizonieri 2.

La 30 septembrie, A. Samurcas, noul perfect, raporta Departamentului cà la Vintilä-Yodä se gàsise un geamantan plin cu här^i, cärti tipärite, brosuri, publicatii revolutionäre, « jurnaluri in limba leseasca », liste de multe nume, stindarde cu armele Poloniei si alte hirtii « compromitàtoare » pe care le-a trimis generalului Lüders 3.

Din cele de mai sus, rezultà câ « epizodul polonez » reprezintâ o incercare a polonezilor republicani si democrat de a participa eu armele alâturi de romîni în revolutia pasoptistâ. Datoritâ împrejuràrilor vitrege în care s-a produs, actiunea polonezilor, complet neorganizatâ din punct de vedere politic fi prea redusa ca fortá combativa, nu putea avea alte urmàri. Retinem însâ adeziunea maselor populare fi a elementelor înaintate aie revolutiei noastre, care se alàturà polonezilor colaborînd eu ei.

HOBBIE ÆAHHBIE O « nOJIECKOM 3IIH30,HE» B BAJIAUICKOÏÏ

PEBOJnOUHH 1848 rOÆA

( P63m .m )

A b t o p CTaTbii n oK a3 b iB a eT , K an r p y n n a i io j ih k o b b co cT a B e 1 1 3 u en o B eK noiiB H Jiacf. b ceiiT H Ô pe 1 8 4 8 r o ^ a b M OHacTbipe B h h t h j i3 B o flS b r o p a x E y a s y . Pem > HAeT 06 o -rp n ^ e n ojitcK H X a o S p o B O jib ije B , K O T op tin iip n ô b iJ i c io f la H3 M o j i - ÆOBbi. O h 6 biJi ccJjop.vm poB an pyKOBOflCTBOM i t o j i l c k h x fleMOKpaTOB b n o n n e aBrycTa 1 8 4 8 r o ^ a b Jiecax r p o 3 e iu T b o k o j io O iiT y 3 a h3 noJiBCKnx c o n fla T h o tjm - n e p o B , a e 3 e p T H p o B a B u in x h 3 n a p e n o n ap.MHH. H ccjie flO B a B o 6 cT aH oni<y n y c n o - BHH, B KOTOpbIX C(J)OpMHpOBaJlCH 3T0T OTpHfl, 3B T 0p yCTHaBJIHBaeT, MTO B T p O - 3eniTi, (MojiAOBa) 6biJi 0praHH30BaH 3aroBop c uejibio Bbi3BaTb BoccTaHne b p H ^ ax pyccKoii apMnn. O r n a n o 3aroBop H e ocymecTBUJicH, r p y n n a nojiHKOB n b iT a jia c t n e p e n r a b TpaH CHJibBaHHio h npiiH H Tb y n a c r a e b BoeHHbix f le n c T B u n x n o A pyKOBOACTBOM r e H e p a jia E e.w a. H e n u e n b o 3 m o > k h o c th ocym ecT B H T b s t o t n jia H , OHH H anpaB H Jincb b B a j ia m c K o e k h h > k c c tb o h i io h b h j ih c i , b B h h t h j ô B o g a T o r ^ a , K o r ^ a p e B O jn o u n n y>Ke S b ijia n o fla B J ie n a . 3 f le c b o h h n o ¿ joH ocy p e a n u n o - HepOB 6 bIJlH aT aK O B aH bl B3rjIH,IlOM K33aKOB H yHHUTOJKeHbl B KOHUe CeiITHÔpH1 8 4 8 r o ^ a .

1 Buchetul, p. 52 ; « Bukurester Zeitung », l. c.2 Raportul lui A . Samurcaf, in op. cit., p. 488. Sfìrfitul eroic al polonezilor càzuti,

luptind pentru liberiate, a ràmas nefters in amintirile (.àranilor de la Vintilà-Vodà. Màcelul, spun ei, a durat citeva ore. Insufi comandantul, Carol Totlich, impufcat intr-un picior fi cu pintecele stràpuns de o sulifà, afezat intr-un car cu boi, inceteazà din viatà in drum spre Buzàu. Citiva polonezi s-au putut salva numai datorità gazdelor din sat’ (B. IORGU LESCU , Un epizod. . . , p. 134). Investigatile lui B. Iorgulescu, continuate in scopul de a desprinde legàturile intimplàrilor de la Vintilà-Vodà cu mifeàrile revolucionare din 1848 au ràmas atunci infructuoase. Retinem doar declaraba lui Ion Ghica, obtinuta prin mijlocirea lui Grigore Tocilescu, cà Nicolae Bàlcescu’ a fost auzit vorbind despre polonezii ajunfi in mun^ii Buzàului (Un e p iz o d . .. , p. 135.).

3 A nul 1848, V I, p. 611 — 612.

85

NOUVELLES DONNÉES CONCERNANT «L ’ÉPISODE POLONAIS»

DE LA REVOLUTION VALAQUE DE 1848

( Résumé )

L ’auteur montre dans cet article comment un group de 113 Polonais est arrivé en septembre 1848 au monastère de Vintilâ Vodâ, dans les mon­tagnes du Buzâu. Il s’agit d’un détachement de volontaires polonais qui étaient arrivés de Moldavie. Il avait été organisé par les chefs des démocrates polonais dans la forêt de Grozesti, située sur la rivière d’Oituz, vers la fin août 1848, avec des soldats et des officiers polonais qui avaient déserté de l’armée tzariste. Recherchant les circonstances et les conditions de la formation de ce détachement, l’auter établit qu’un complot avait été organisé à Grozeçti (Moldavie) afin de provoquer une révolte militaire dans les rangs de l’armée russe. Mais le complot ayant échoué, le groupe polonais aurait voulu passer en Transylvanie afin de se joindre à l’action entreprise par le général Bem. N’y parvenant pas, ils se dirigèrent vers la Munténie et arrivèrent à Vintilâ Vodâ précisément au moment de la liquidation de la révolution. Y ayant été dénoncés par les réactionnaires, ils furent attaqués par un peloton de cosaques et détruits vers la fin de septembrie 1848.