Darul ploii Tan-Twan-Eng.pdf

7/25/2019 Darul ploii Tan-Twan-Eng.pdf

1/638


2/638

on ra s ma rz u a pro

la una dintre cele mai faimoa

firme de avocatura din Ku

Lumpur.

Detine gradul nti n aikid

A petrecut un an calatori

prin Africa de Sud si momen

este stabilit n Cape Cod, u

lucreaza la cel de-al do ilea

rom an a l sau.


3/638


4/638

ntlnirea neasteptata cu

devine preludiul unei priet

schimba fundamental via

de aikido Hayato Endo, se

iar Philip este prins ntr

loialitatea pe care o dator

Opoveste plina de vraja

martorii unor momente imp

zile ale Chinei imperiale, ex

Britanii, deschiderea Japoni

Parteneri media:

avantaje mc^m

Jsoft m us i


5/638

TAN TWAN ENG

Darul ploii

Traducere din engleza si note de

Madalina Serban

A

TRe i


6/638

Editori:

Silviu Dragom ir

Vasile Dem. Zamfirescu

Director editorial:

Magdalena Marculescu

Coperta colectiei:

Faber Studio (S. Olteanu, B. Hateganu, D. Dumbravician)

Foto coperta: GULLIVER/GETTY IMAGES

Director productie:

Cristian Claudiu Coban

Redactor:

Domnica Drumea

Dtp:

Victoria Grlan

Corectura:

Eugenia Ursu, Snziana Doman, Rodica Petcu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei

ENG, TAN TWAN

Darul ploii / Tan Twan Eng ; trad.: Madalina Serban . - Bucuresti:

Editura Trei, 2009

ISBN 978-973-707-313-6

I. Serban, Madalina (trad.)

821.621.251.-3=135.1

Aceasta carte a fost tradusa dupa The Gift ofRain

de Tan Twan Eng, Myrmidon 2007

Copyright Tan Twan Eng, 2007. Toate drepturile rezervate.

Copyright Editura Trei, 2009

pentru prezenta editie

C.P. 27-0490, Bucuresti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90

e-mail: [email protected], www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-313-6


7/638

Parintilor mei,

En vir Regter AJ Buys

wat my geleer het hoe

om te lewe.


8/638

|W^Afp


9/638


10/638


11/638

Ma ndepartez. ncet, d

sigur. Asemenea unui marinar

care priveste cum dispare

tarmul de unde a plecat, mi

privesc si eu trecutul

estompndu-se. Desi nca mai

arde niauntrul meu, viata mea

dinainte se transforma din ce

n ce mai mult n pumnul de

cenusa al amintirii."

Jean-Dominique Bauby,

Scafandrul & Fluturele"


12/638


13/638


14/638


15/638

1

M-am nascut cu darul ploii, asa m-a ncredintat odata o prezicatoare antica ntr-un templu si mai antic.

Asta se ntmpla pe vremea cnd nu credeam n ghicitori, cnd lumea nu era nca impregnata cu minuni si

mister. Nu izbutesc sa-mi aduc aminte nfatisarea ei, a femeii care mi-a citit chipul si mi-a atins liniile din palma.

Mi-a spu s att ct i-a fost dat pe lume a asta sa spuna celor pentru care profet ii le ei erau men ite, iar ntr-un f inal,

ca noi toti, s-a stins.

Stiu ca vorbele ei aveau n ele un smbure de adevar,

pentru ca ntotdeauna parea sa ploua n tineretea mea

Au fost zile cu cer senin, de o arsita neiertatoare, nsa unica impresie ce m-a urmarit pna n momentul de fata este

a ploii ce cadea dintr-un banc jos de nori calatori, prefacnd natura ntr-o picatura spalacita. Uneori ploua at

de des, nct ma ntrebam oare de ce nu piereau niciodata culor ile din jurul meu, de ce nu s e diluau, lasnd ap oi

lumea n nuante de mucegai.

Aceeasi ploaie blnda umezise pamntul si n ziua n

care am cunoscut-o pe Michiko Murakami. Plouase toata

15


16/638

Tan Twan Eng

saptamna si stiam ca avea sa ploua si mai mult

venirea musonului. Strazile familiare din Penang ncepusera sa fie inundate deja, iar marea capatase reflexele un

gri-mohort.

n seara acelei zile, ploaia se linistise treptat,

transformndu-se ntr-o ceata aproape imperceptibila, c

si cum totul s-ar f i prega tit pen tru venirea ei. ncet, ncet, s-a ntunecat si mireas m a ierbii ude p lutea n aer

ngemanndu-se cu parfumul f lor i lor , mbinndu-se ntr-o tapiser ie complicata de esen te. Eram pe terasa, singur, asa cum fusesem ani la rnd, aproape adormit , visnd la o al ta viata. Ecoul soneriei a vibrat n toata casa,

ezitant, nefamiliar ntr-un loc n care sunetul ei patrundea rar, ca o pisica ce probeaza cu laba o poteca necunoscuta.

M-am trezit; mult mai trziu, mi s-a parut ca aud nc

un trit si m-am ntins n scaun, confuz. Pret de cteva

clipe, m-a imobilizat un adnc sentiment de pierdere.

Apoi m-am ridicat si ochelarii, care mi se odihnisera ntre timp pe piept, au alunecat pe marmura. I-am ridicat

usor, i-am sters de camasa si am gasit scrisoarea p

ncepusem s-o citesc, cazuta sub scaun. Era o invitatie di

partea Societatii Istorice Penang, marcnd a cincizecea

aniversare de la sfrsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Nu participasem niciodata la evenimentele societatii, dar invitatiile nca soseau regulat. Am mpaturit-

m-am dus sa deschid usa.

Fie era o femeie rabdatoare, fie stiuse ca sunt ac

A sun at doar o data. M-am st recurat pr in cor idoarele ntunecate s i am deschis us i le grele de s tejar . Am presupus

ca are n jur de saptezeci de ani, putin mai n vrsta dect mine. Era nca frumoasa, hainele ei erau simple,

16

fiction connection


17/638

Darul ploii

cum sunt numai cele de lux, parul fin si moale, strns la

spate ntr-un coc. Proptite de piciorul ei stateau doar o

valiza mica si o cutie lunga si ngusta de lemn.

D a? am ntrebat .

Mi-a spus cum o cheama, cu un aer ce parea sa sugereze ca o asteptasem. Chiar si asa, mi-a luat cteva minute sa gasesc o mentionare de-a ei n vastitatea memoriei mele.

Auzisem vorbindu-se despre ea o singura data, demult, o voce melancolica ce se pierdea n negura timpului. Am ncercat sa nascocesc un motiv pentru a o ndeparta, nsa nu am gasit niciunul acceptabil, simtind ca

aceasta femeie avea, nca din acel moment, scris n frunte drumul spre usa locuintei mele. I-am strns palma nmanusata. Firava, cu oasele subtiri si proeminente, mna

ei parea la a tingere o pasare, o vrab ie nfasurata n propriile-i aripi.

Am ncuviintat cu un zmbet trist si am condus-o

prin casa, oprindu-ma n dreptul fiecarei camere, ca sa

aprind luminile. Norii chemasera noaptea nauntru de

timpuriu si servitorii mei plecasera deja la casele lor. Podelele din marmura erau reci, absorbind racoarea aerului, dar nu si ecoul pasilor nostri.

Am iesit pe terasa, apoi n gradina. Am trecut pe lnga o colectie de statui din marmura, cteva dintre ele

avnd membrele rupte, lasate sa zaca n iarba; mucegaiul

le tocise luciul, ca o boala incurabila de piele. Ea m -a urmat n tacere si ne-am oprit sub pinul australian ce crescuse pe buza unei m ici stnci care se ridica deasupra m arii. Copacul, la fel de batrn ca si mine, no duros si obosit,

ne-a oferit o mica oaza de ad apost, n timp c e vntui scutura stropii de apa de pe frunze pe fetele noastre.


18/638

Tan Twan Eng

Acolo se odihneste el, am spus, aratnd spre ins

Desi la nici o mila departare de tarm, parea o pata

apa, aproape invizibila prin valul usor al ploii. M-

simtit dator fata de vizitatoarea mea, orict de tulburatoare i-ar fi fost prezenta, sa o ntreb:

Rami la cina?

A dat din cap aprobator. Apoi, cu un gest subit care

i trada vrsta, a ngenuncheat pe pamntul ud si si-a culcat capul pe iarba. Am lasat-o acolo, nchinndu-s

mormntul prietenului ei. Pentru moment stiam amndoi ca tacerea era suficienta. Cuvintele puteau astepta.

A fost ciudat sa gatesc pentru doua persoane si a trebuit sa-mi reamintesc sa dublez cantitatile de ingrediente. De fiecare data cnd gatesc, las n urma un m

de sticle deschise de condimente, legume pe jumatate taiate, polonice, linguri si diverse farfurii din care picura

sosuri si ulei. Maria, servitoarea mea, se plnge adesea de

murdaria pe care o fac. Tot ea ma cicaleste sa nlocui

ustensilele de bucatarie, majoritatea de fabricatie britanica, de dinaintea razboiului si care sunt nca n perf

stare de functionare, desi o face pe un ton ridicat si certaret, ca batrnii ingineri minieri si colonisti englezi c

lncezesc toata ziua la barul de la Clubul de not Penang,

atipind dupa masa de prnz.

Am privit nspre gradina, prin ferestrele mari de la

bucatar ie. Statea acum asezata sub copac, cu trupu-i ncrem enit , desi vntul legana ram uri le, stropind-o cu picatur i cr istal ine. Spatele ei se mentinuse drept, iar um eri i erau echi l ibrat i , fara nefer ici ta of i l i re a vrstei. Supl

pielii ei se opunea liniilor ce-i brazdau fata, conferindu-i

alura unei femei intransigente.

18

fiction connection


19/638

Darul p loii

Era n sufragerie cnd m-am ntors din bucatarie. Camera, n care n-am facut niciodata schimbari, era parchetata, tavanul si cornisele tencuite erau nalte si ntunecate. Statui din marmura neagra, ale unor eroi m itici

romani, purtnd torte, iluminau vag colturile camerei.

Scaunele, sculptate n tec de Burma si capitonate cu o

piele crapata, se deformasera n t imp sub greutatea generatii lor ce se asezasera pe ele. Strabunicul meu le comandase n Mandalay, cnd construise Istana. ntr-un colt se

afla o pianina Schumann. Am pastrat-o ntotdeauna acordata perfect, desi nimeni nu mai cntase la ea de foarte

multi ani.

Ea examina un perete cu fotografii, spernd probabil sa-l gaseasca printre ceilalti. Stiam ca va fi dezamagita. Nu am avut niciodata o fotografie cu Endo-san; printre toate fotografiile pe care le-am facut, niciuna nu era

cu el, ori cu noi toti. Chipul lui era pictat n amintirea

mea.

mi arata una dintre poze.

Aikikai Hombu Dojo?

Ochii mei i urmarira degetul.

Da, am raspuns.

Era o fotograf ie de-a mea, real izata la Centrul Mondial de Aikido, n distr ictul Shinjukku din Tokio, cu Morihei Ueshiba, fondatorul aikido-ului . Eram mbracat ntr-un gi din bumbac alb o uniforma de antrenament

si hakama, pantalonii negri traditionali purtati de japonezi. Priveam concentrat nspre aparatul de fotografiat,

iar parul meu era nca negru. Lnga cei 1,80 metri ai mei,

O' Sensei, Marele nvatator, cum era supranumit, parea

mic, copilaros si vulnerabil.

nca profesezi?


20/638

Tan Twan Eng

Am dat din cap ca nu.

M-am pensionat, i-am raspuns eu n japoneza.

A rostit numele unor oameni pe care i cunostea, toti

maestri de rang nalt. Am ncuviintat a recunoastere l

auzul fiecarui nume n parte si un timp am discutat despre ei. Unii murisera; altii, ca si mine, se pensionaser

nsa altii, desi octogenari, continuau sa se antreneze

constiinciozitate, asa cum o facusera aproape ntreaga l

existenta. Mi-a aratat o alta fotografie.

Acela trebuie sa fie tatal tau, spuse. Ai chipul lui

Monocromatica mea poza de familie fusese realizata

de soferul nostru, chiar nainte de razboi. Ne adunaseram cu totii n fata porticului, iar lumina soarelui si marea faceau ca ochii albastri ai tatei sa para mai des

dintii stralucitori. Parul lui alb, pieptanat cu grija, p

desprins din stralucirea cerului senin.

Era foarte chipes, spuse ea.

Noi eram asezati n jurul lui: Edward, William s

Isabel, din prima lui casatorie, si eu din ultima, fiecar

dintre noi ajutnd cu o trasatura sau alta la dainuirea fizionomiei lui. Era ceva etern n zmbetele noastre, ca

cum am fi putut ramne mereu mpreuna, rznd, iubind

viata. mi amintesc si acum ziua aceea, pierduta undev

n negura anilor. Era unul din acele momente rare n care

simtisem ca fac parte din familia mea.

Sora ta? ma ntreba, ndreptndu-se catre o alta fotogr

I-am confirmat si am privit-o pe Isabel, stnd pe balconul de la camera ei, cu pusca n mna, obrajii supti de

ndrjire, n timp ce luminile de dedesubt pareau sa o

nalte. Aproape ca simteam vntul lin jucndu-se cu fusta ei.

20

fiction connection


21/638

Darul ploii

A fost facuta la ultima noastra petrecere, am spus.

nainte ca razboiul sa naruie totul.

Ploaia contenise, asa ca i-am propus lui Michiko sa

mncam pe terasa. A insistat sa ma ajute la asezarea mesei si am strns baldachinul sa privim bolta cereasca.

Ne-am asezat sub un petic de stele care semanau cu n iste seminte plpind ntr-o brazda de nori.

Ea avea un apetit gargantuesc, desi pregatisem o

masa simpla. Era, de asemenea, amuzanta; parea ca n

cunoastem de-o viata. A sorbit din ceaiul pe care i l-am

oferit, s-a aratat surprinsa si si-a ridicat ceasca la nas. A

urmarit-o cu atentie, ntrebndu-ma daca va trece testul

meu.

Esenta Copacului Singuratic, spuse, identificnd corect bautura pe care o importasem special din Japonia.

Recoltata din plantatiile de ceai aflate n apropierea casei mele. Nu se putea obtine n perioada de dupa razboi,

fiindca domeniile terasate fusesera distruse.

Dupa masa a naltat paharul cu vin si a nchinat gratios n directia insulei.

n amintirea lui Endo-san, spuse ea cu glas stins.

Am ngnat.

Pe ntru En do-san.

Asculta, mi spuse. Tu l auzi?

Am nchis ochii si, da, l auzeam. i auzeam respiratia. Am zmbit trist.

El este ntotdeauna prezent, Michiko. De aceea,

oriunde merg, ntotdeauna tnjesc sa revin aici.

Mi-a luat mna ntr-a ei si i-am simtit din nou fragilitatea, ca a unei pasari. Cnd a nceput sa vorbeasca, vocea i era ncarcata de amaraciune.


22/638

Tan Twan Eng

Sarmanul meu prieten. Ct ai suferit tu.

Mi-am retras mna usor.

Cu totii am suferit, Michiko. Endo-san, poate cel ma

mult.

Am ramas tacuti. Marea ofta cu fiecare val ce se spargea de stnci, ca un alergator de cursa lunga ajuns la linia de sosire. ntotdeauna am simtit o mai mare afinitate pentru marea vazuta pe timp de noapte. E magnifi

n plina lumina, cu valurile ei puternice si zgomotoas

izbindu-se tum ultuos de plaja, propulsate de forta ntregu lui ocea n. Dar cnd s e lasa ntunericul, forta aceea este

epuizata si valurile se rostogolesc nspre tarm cu placiditatea calugarului care desface un pergamen

Apoi, cu un glas linistit, a nceput sa-mi povesteasc

despre viata ei. A vorbit ntr-un amestec rapid si natural

de japoneza si engleza, iar cele doua limbi s-au mbi

ca doua fire colorate, tesndu-i istorisirea.

Sunt o vaduva care nca nu s-a acom odat cu hai

albe. Sotul meu, Murakami Ozawa, m-a parasit la nceputul acestui an.

Condoleantele mele, i-am spus, nesigur unde voia

ajunga.

Am fost maritata cu Ozawa timp de cincizeci si

de ani. El detinea o companie de electronice, una foarte

cunoscuta. Moartea lui mi-a golit de sens lumea, ntreaga viata. Am plutit n deriva si m-am exilat n casa me

din Tokio. Mi-am petrecut zilele n gradinile spatioase,

plimbndu-ma desculta de-a lungul drumurilor pietruit

si stricnd cercurile frumos create de Seki, gradinarul nostru. El nu s-a plns niciodata, ci a continuat sa refaca modelele, zi dupa zi, spuse ea cu privirea pierduta.

22

fiction connection


23/638

Darul ploii

Mi-a marturisit ca nu putea gasi forta de a se rupe de

suferinta. n lumea exterioara, cei din conducerea c ompan iei erau nnebuniti , ntruct ei i fusesera lasate mostenire actiuni le sotului. Le-a interzis accesul n casa si a

refuzat sa raspunda la telefon. Servitorii i-au tulburat tacerile cu susotiri tematoare.

Dar lumea de afara a reusit sa patrunda pna la e

Am primit o scrisoare de la Endo-san, zise, si felul n

care si ntoarse privirea de la mine, ca si cum sclipirea

picaturilor de roua i-ar fi atras atentia, era att de nefortat, nct oricine l-ar fi crezut firesc.

i eram recunoscator pentru amabilitate, desi am primit aceasta noutate a ei cu mai mult calm dect se asteptase.

Cnd ti-a trimis-o? am ntrebat.

n urma cu peste cincizeci de ani, n primavara lui

1945, replica ea zm bitoare. A revenit din trecut ca o fantoma. ti poti imagina calatoria sa? Mi-a scris despre viata lui de aici si despre tine.

Am lasat-o pe ea sa ne umple paharele. Vizitasem

Japonia ndeajuns de des ca sa-mi dau seama ca s-ar fi

simtit jignita daca as fi turnat eu.

ti voi povesti cum ne-am cunoscut, spuse ea dupa o

vreme, ca si cum meditase ndelung asupra acestei decizii.

Endo -san lucra pentru tatal sau, care condu cea o aface re come rciala de succes. De fapt, preluase deja treburile

firmei, calatorind prin China si Hong Kong. si petrecea

serile prednd la scoala de aikijutsu din satul nostru. Ca

fiica de samurai, trebuia sa fiu experta n mnuirea sabiei

si n lupta corp la corp bujutsu , mai presus de oric

arta. Spre deosebire de surorile mele, m-am delectat cu

23


24/638

Tan Twan Eng

bujutsu mai mult dect cu muzica si lectiile de aranjament

floral.

Pe atunci, aikijutsu era o arta neofita; nu evoluase n

practica aikido de azi. Tatal meu nu era impresionat de

ea, nsa eu, cnd am vazut clasa si miscarile, am s

descoperisem ceva de pret. Cred ca ntelegi ce am simtit

era ca si cum inima mea , tinuta pna atunci n ntuneric, se ntorsese pentru a primi caldura si lumina so arelui.

Rse usor.

Curnd, am nceput sa ndragesc momentele petrecute alaturi de Endo-san. Prietenii de scoala ma tac

ngrozitor pentru sentimentele pe care i le purtam. Dar

am continuat sa visez, si sa visez, nfasurndu-ma

de fantezie.

Cum era fiul cel mai mare, toata lumea se astepta s

preia ntr-o zi controlul asupra companiei tatalui. Era mai

mereu plecat din tara. Cnd se ntorcea, mi aducea daruri din China, Siam, insulele Filipine si odata mi-a adus

chiar si un batic mpletit, din muntii din nordul Indiei.

Am nceput sa ne vedem periodic. Obisnuiam sa n

pl imbam de -a lungul plajei , uitndu-ne nd elung la porti le sfinte Miyaj ima, ntlnindu-ne adeseo ri la ceai, n foisorul din parc, hranind ratele si rnduri le obed iente de

ratuste de pe lac. Cred ca acelea au fost cele mai frumoase zile din viata mea

Infatuarea mea initiala s-a copt n ceva mai adnc,

mai permanent. Tata, care era magistrat, nu era de acord

cu prietenia noastra. Endo-san era, binenteles, mult mai

n vrsta dect mine, si familia lui, desi provenind dintr-o clasa de samurai, fusese retrogradata la statutul d

negustori, o pozitie considerata foarte joasa pe scar

24

fiction connection


25/638

Darul ploii

noastra sociala, dupa cum stii si tu. Tatal lui a deci

transforme diversele ferme si proprietati ale familiei n

afaceri comerciale. Erau bogati, dar nu la un nivel acceptat de a ristocrati.

M-am aplecat spre ea, dorindu-mi sa nu ratez nimic

din ceea ce spu nea. En do-san mi descrisese n m od sup erficial copilaria lui, fara sa-m i dezvaluie si rada cini le

sale. Pe cnd locuiam n Japonia, am ncercat sa

ntreprind o serie de cercetari, dar cum toate materialele

documentare fusesera distruse, n-am avut prea m are succes. Dar acum , auzind povestea de la cineva care fusese

acolo, curiozitatea mea fu trezita din nou.

Ea a sesizat interesul meu si a reluat firul povestirii.

n satul nostru se vorbea foarte mult despre faptul ca

tatal lui Endo-san era un oficial de curte cazut n dizgratie. Dar lucrul acesta nu m -a deranjat. De fapt, sentimentele mele pentru el au devenit mai puternice si de multe

ori am aruncat vorbe urte detractorilor familiei lui.

Tatal meu a simtit ca petreceam prea mult timp c

Endo-san si mi-a interzis sa-l mai vad.

Clatina din cap.

Ce copii ascultatori eram. Nici nu intra n discutie s

ignor poruncile tatei. Am plns n flecare noapte, ndurnd cu greu perioada aceea ngrozitoare.

Si pentru Japonia a fost o perioada teribila. Ca sa supravietuim, am fost nevoiti sa devenim un stat militar; tu

esti un nvatat din Japonia, deci stii cum a fost. Oh, nesfrsitele scandari si vociferari ale lozincilor de razboi, ciocnirile violente dintre militaristi si pacifisti ce se derulau

pe strazi, nfricosatoarele marsuri si demonstratii

toate le detestam . Le auzeam pna si n cele m ai profunde visur i.


26/638

Tan Twan Eng

Tatal lui Endo-san condamna soldatii si si expri

opiniile n public. Gestul acesta era privit ca o ofensa la

adresa mparatului, un act de nalta tradare criminala. Tatal sau a fost arestat si familia lui ostracizata. Opinii

Endo-san le reflectau pe ale tatalui sau, dar el si le exprima cu mai multa subtilitate. Si, desi s-a atentat la vi

lui, Endo-san a ramas neclintit. Aceasta, cred, datorita,

n parte, sensei-ului sau.

Am dat din cap n sem n de aprobare. Endo-san studiase sub aripa lui O' Sensei Ueshiba, un renumit pacif ist care era, n mod pa radoxal, unul dintre cei mai mari

maestri ai artelor martiale din Japonia. Mi-am amintit de

ziua n care l-am cunoscut pe O ' Sensei. Pe atunci, omul

trecuse bine de saizeci de ani si suferea de diverse afectiuni, aflndu-se n pragul mortii; si totusi, era n stare

ma azvrle pe rogojinile de antrenament pna mi pierdeam respiratia, capul mi se nvrtea de la cazaturi, articulatiile ma dureau acolo unde ma prinsese ca ntr-

menghine.

I-am spus asta lui Michiko si ea a rs.

Si pe mine m-a azvrlit ca pe o papusa de cr

S-a ridicat si a iesit n noapte, apoi s-a ntors spre

mine si mi-a spus:

ntr-o zi, dupa cteva luni, t imp n care Endo-san fusese plecat mai m ulte saptamni, l-am rentlnit. Ma ntorceam de la piata, iar el m-a prins din urma si m-a rugat sa ne ntlnim pe plaja unde statusem de attea

M-am dus acasa, m -am prefacut n fata mam ei ca am uitat ceva la piata si apoi am fugit pna la p

Eu l-am zarit prima. Statea cu fata spre mare. Par

ca soarele si scursese culoarea n apa, pe fata si n o

26

fiction connection


27/638

Darul ploii

lui. Cnd am ajuns la el, mi-a spus ca parasea Japonia

pentru ctiva ani. Unde te vei duce?", l-am ntrebat eu.

Nu stiu, deocamdata. mi doresc sa vad lumea si

gasesc raspunsuri."

Raspunsuri la ce?" am ntrebat.

A clatinat din cap. Apoi m i-a spus ca avea vise ciudate, vise din vieti diferite, din tari diferite. A refuzat

sa-mi spuna mai multe.

I-am spus ca o sa-l astept, dar mi-a spus ca nu, ca trebuie sa traiesc viata ce mi fusese deja scrisa. Ar fi fos

prostesc sa ncerc sa fac altminteri. Noi nu eram sortiti

sa fim mpreuna. Viitorul meu nu era lnga el.

Eram att de furioasa pe el ca vorbea asa. I-am spus

ca era baka un idiot. Si stii, doar a zmbit si mi-a sp

ca e adevarat.

A fost ulima oara cnd l-am vazut. Mai trziu, am

aflat ca fusese trimis de catre guvern ntr-un loc din Asia,

ntr-o tara despre care nu auzisem niciodata Malaezia.

Era foarte greu de nteles, cel putin asa credeam pe

atunci, faptul ca un om care se opusese att de mult agresivitatii politicilor militare japoneze acceptase o slujba

fata de guvern.

Dar, precum am zis, nu l-am mai vazut niciodata, orict de mult mi-am dorit, nici macar cnd s-a ntors

pentru o scurta vizita. Tatal meu mi-a aranjat o casatori

si am fost nvatata cum sa am grija de viitorul meu barbat si sa-i conduc gospodaria. Ozawa, ca si Endo-s

lucra n compania familiei lui, care atunci facea echipament electronic de razboi.

S-a oprit, iar pe chipul ei devenit translucid din

pricina amintirilor, am vazut fetita care fusese odata si

27


28/638

Tan Twan Eng

am simtit o tristete vaga pentru Endo-san, fata de ceea

aruncase deoparte.

Nu am ncetat niciodata sa ma gndesc la el, mi spu

Mi-am mpins scaunul napoi, tulburat de emotiile

pe care venirea ei le desteptase n mine.

Pot sa ramn aici peste noapte? ma ntreba ea

Nu eram dispus sa-i permit unei alte persoane sa tulbure structura vietii mele, care fusese aranjata cu grij

de-a lungul anilor. Mi-am pretuit ntotdeauna propria

companie si putinii oameni care au ncercat sa treaca

aceasta bariera fusesera ntotdeauna raniti pe parc

Mi-am ndreptat privirea catre mare; nu era nicio calauzire dinspre Endo-san, numai ca asta nu ma oprise niciodata sa-l ntreb. Era trziu si serviciile de taximetrie

Penang erau arhicunoscute ca fiind rele. ntr-un final, am

dat din cap aprobator.

Ea mi simti mpotrivirea mea.

mi cer iertare daca te-am deranjat.

I-am suge rat pr intr-o f luturare a m ini i ca nu e ra cazul s i m-am r idicat, tresarind de durere d in cauza a rt iculati ilor mele ntepenite, auzindu -le trosnetele si pocnetele

simptome ale vrstei si lipsei de antrenament. Vechile rani si trimiteau mesajele repetitive de durere

oboseala, ndemnndu-ma sa abdic, ceea ce refuzam ntotdeauna sa fa

Am nceput sa strng masa, aseznd farfuriile n

teancuri m ici.

Nu ai nicio poza cu el? ntreba ea, n timp ce ma ajuta sa duc farfuriile n buc

Am vazut cea mai stinsa expresie de speranta n oc

ei, ca o mica stea plpitoare, si am clatinat din cap.

28

fiction connection


29/638

Darul p loii

Nu. Nu l-am fotografiat niciodata, am raspuns, privind cum plpirea de speranta din ochii ei se neaca n

ocean.

Clatina din cap.

Nici eu. n satul nostru nu existau aparate de fotografiat cnd a parasit el Japonia. E att de ironic, pe cuvnt compania sotului meu produce acum cele mai

cunoscute aparate de fotografiat din lume.

Am condus-o pe scari spre una dintre cele mai primitoare camere de oaspeti. Fusese camera lui Isabel. Dupa

razboi, redecorasem dormitoarele ntr-o ncercare de a lua

totul de la capat, si uneori ma ntrebam daca ntr-adev

meritase osteneala. Vad camerele doar asa cum au fost,

sunetele lor sunt ecourile vechilor sunete, mirosurile sunt

aceleasi ca acum cincizeci de ani. Cineva m-a ntrebat odata daca Istana era bntuita si am raspuns ca da, binenteles, cum e si f iresc. Nu-i de m irare ca am m usafiri asa rar.

Se opri n dreptul unui semipalier, cu ochii fixati pe

o scobitura din perete.

sabel, sora mea. Aici a tras cu pusca spre cineva, am

explicat.

Nu acoperisem niciodata zgrietura din perete.

n prag, i-am facut o plecaciune lui Michiko, iar ea

mi-a raspuns cu una si mai adnca. Am lasat-o singura

am dat ncet o raita prin casa am ncuiat usile, am nchis ferestrele st am stins luminile una cte una. Apoi

m-am ndreptat spre balconul de la camera mea. Era

aceeasi camera pe care o avusesem mereu. Am simtit cum

timpul se dilata pna la un punct din trecut, cum se curbeaza dincolo de orizont, ca tarmul unui golf imens. Cti

oameni de pe lumea asta pot spune ca au avut aceeasi camera de la nastere si, n cazul meu, pna la moarte?


30/638

Tan Twan Eng

Vnturile puternice risipisera norii de pe cer. Noaptea devenea rece, curata si straturile de stele de deasupra

mea confereau ntunericului o profunzime incomensurabila. M-am gndit la scrisoarea pe care o primiseMichiko de la Endo-san. Cincizeci de ani! Probabil ca

fusese scrisa la patru ani dupa ce japonezii invadasera Malaezia, spre sfrsitul razboiului. Conditiile haotice di

aceste tari pe timp de razboi, paranoia, marile ce er

constant patrulate de nave de razboi si avioane, toate ar

fi putut sa pricinuiasca pierderea scrisorii. Cincizeci de

ani inimaginabili, ntinsi ca o pnza mare si destram

o crpa decolorata de soare fluturnd n vnt. Att de

mult timp trecuse? Uneori paruse mai mult.

Sub lumina straveche a o mie de stele, am deslusit

insula lui Endo-san, adormita n leganatul valurilor. Rezistasem tuturor ofertelor de cumparare a acelei bucati d

pamnt si o pastrasem curata, cu mica lui casa de l

de sub copaci, poiana n care obisnuiam sa exersam, plaja unde barca mea atingea mereu pamntul.

Am intir ile sun t tot ceea ce au batrnii. Tinerii a

sperante si visuri, n timp ce batrnii tin ramasitele

palma si se ntreaba ce s-a ntmplat cu vietile lor. Mi-a

scrutat viata n noaptea aceea, de la clipele tineretii mele

cutezatoare la anii de razboi, durerosi si tragici, si p

decadele solitare ce au urmat. Da, as putea spune ca

mi-am trait viata, daca nu din plin, cel putin pe aproap

Ce si-ar mai putea dori cineva? Rar este omul ale carui bucurii se revarsa din cupa vietii. Am trait, am calatorit

toata lumea, iar acum, viata mea, ca un orologiu stricat,

se apropie de final; minile mele ncetinesc, iesind din

curgerea timpului. Cu ce ramne cineva care iese din

timp? Cu trecutul, binenteles, epuizat ncet-ncet de ani,

30

fiction connection


31/638

Darul ploii

ca un prundis ncremenit n albia unui ru erodat de trecerea apei.

O lumina de far sageta din directia Golfului Lumina

Lunii si nsenina noaptea. Se ntorcea iar, si iar, si iar.

Cnd eram copil, tatal meu, n rarele momente cnd nu

era prea ocupat cu munca lui, ne spunea mie si lui Isabel

istoria acestui far. Puteam sa-mi amintesc chiar si numele omului care pazea atunci farul domnul Deepak, a

carui sotie sarise de pe far si se zdrobise de stncile de jos

cnd aflase ca el i fusese infidel. Domnul Deepak era

mort de mult, totusi farul dainuia, o santinela singuratica a marii ce si ndeplinea datoria arhaica ntr-o era moderna.

Am parasit balconul si am intrat n camera ncercnd

sa ma odihnesc. n noaptea aceea, ca ntotdeauna, m-am

rugat sa-l visez pe Endo-san.

n dimineata urmatoare, spre deosebire de restul diminetilor din ultimii cinci ani, am luat hotarrea de a ma

antrena din nou. Mi-am gasit gi-ul, mpaturit cu grija si

pus ntr-un dulap de Maria. Era piesa mea preferata de

mbracaminte. Un iz usoar de transpiratie, care nu putea

fi niciodata nlaturat de tot prin spalare, mi gdila nasul

cnd l-am despaturit.

Pe vremea cnd am nceput sa predau, transformasem

doua camere de la parterul din Istana ntr-un dojo, un Loc

al Caii. Podeaua fu parchetata cu lemn de pin, lustruit

pna la un luciu perfect, apoi acoperita cu rogoj ini groase pentru antrenament. Crini proaspeti erau asezati zi lnic ntr-o mica vaza n tokonama, altarul dintr-un mic alcov ce ncadra un portret al lui O' Sensei Ueshiba. Un

perete cu oglinzi era asezat cu fata spre un sir de usi


32/638

Tan Twan Eng

nalte, de sticla, ce se deschideau spre poiana si, dincol

de ea, spre mare.

Mi-am limitat clasa la zece elevi si i-am vazut cum

au obtinut cele mai bune note, apoi, cum si-au deschis

propriile lor scoli. Calatorisem adesea la seminari

congres n toata lumea, oferind lectii demonstrative, nvatnd de la alti maestri. Fostii mei elevi obisnuia

ma sune ocazional, ncercnd sa ma ademeneasca s

lumea aceea. Dar i refuzam si le spuneam ca ma desprinsesem de Ru si de Lac, adoptnd expresia cantoneza toi chut kong woo", folosita pentru a- i descrie pe luptator i i care si parasisera lumile violente pentru a

pacea.

Asezat n pozit ia seiza, cu sezutul pe calcie, am nceput sa meditez. Starea aceea puse stapnire pe mine ncet, n t imp ce stateam acolo simtind soarele de dimineata cum mi ncalzeste fata. Dupa douazeci de m

mi-am luat bokken-ul, l-am ridicat cu ambele mini n pozitie orizontala si i-am facut o plecaciune lui O' Sensei.

Apoi i-am facut o plecaciune sabiei de lemn si mi-

exersat miscarile. Un bokken este folosit la antrenament,

pe cnd o sabie katana adevarata este inutila si periculoasa. Asta nu nseamna ca nu e ste o arma eficient

spadasini pe care i-am ntlnit l prefera de fapt pe acesta n locul lamei de me tal, iar Miyamoto Musashi, Sfntul Sabiei din Japonia, era recunoscut pentru faptul ca se

prezenta doar cu doua sabii de lemn la duelurile n care

adversarul lui avea o katana adevarata.

Bokken-ul meu era lung de aproximativ un metru,

realizat de un mester din Shikoku, faimos pentru obiectele din lemn de cedru pe care le facea. Obisnuiam sa

exersez miscarile a cinci mii de taieturi zilnic, de la cre

32

fiction connection


33/638

Darul p loii

tetul si tmplele adversarului pna la piept, l despicam

la jumatate, de la umarul stng la coapsa dreapta, miscndu-mi bratele fara tagada si taind att de precis, n

nu se auzea nici macar o soapta n timp ce lemnul reteza aerul. n dimineata aceea am pierdut sirul numaratorii cnd am ajuns la doua mii, dar corpul meu stia si

m-am lasat n voia lui, fara sa vad nimic, dar consti

de tot. Lumina mi umplea vederea; seninatatea mi umplea fiinta, ntrupata n principiul ce fusese absorbit n

mine:

Nemiscare n Miscare,

Miscare n Nemiscare.

Cnd am terminat, am zarit-o pe Michiko n fata

mea, mbracata n uniforma ei de antrenament. Mi-am

adus sabia n fata si i-am facut o plecaciune nainte de

o aseza la loc pe suportul ei de lemn. Am exersat mpreuna n tacere, folosindu-ne doar de m ini. Data f iind pozit ia de senior pe care o aveam fata de ea, am insistat sa

fiu nage, persoana care se apara si arunca. Ca atacant uke,

ea trebuia sa aiba ncredere ca nu o voi rani si ca nu

folosi n mod excesiv forta. Endo-san obisnuia sa-m i spuna ca ncrederea ntre parteneri este temelia antrenamentului de aikido, ntruct fara ea uke s-ar teme sa init ieze

atacul necesar pentru perfectionarea tehnicilor.

Ea era extrem de priceputa, caderile ei ukemi, usoare

si gratioase, iar minile ei nu pareau niciodata sa loveasca rogojinile ca sa absoarba forta aruncarilor mele, ci c

sa le atinga usor, ca o frunza asternuta pe pmnt si ridicata imediat de cea mai mica boare de vnt. Nu se ridica nicidecum la nivelul meu, de fapt, putini oameni

erau n stare de asta. Eu fusesem ndrumat de un maestru


34/638

Tan Twan Eng

si avusesem ocazia sa-mi folosesc cu adevarat abilita

La rndul meu, devenisem un Shihan, un nvatator d

nvatatori. Nu e acesta felul n care merge lumea?

Ea se astepta sa schimbam rolurile si sa-i pe

fie nage, asa cum se obisnuia, dar eu am clatinat din ca

iar ea nu protesta. Cnd am terminat, eram amndoi uzi

de transpiratie, gfiam si inimile noastre zvcneau salbatic n timp ce ncercam sa le do mo lim.

Esti ntr-adevar bun, asa cum spune lumea, re

ea, stergndu-si fata cu un prosop.

Am clatinat din cap.

Obisnuiam sa fiu si mai bun.

Lipsa ndelungata de activitate mi afectase ndemnarea. Dar la ce mi mai trebuiau acum acele abilitati?

Cine avea sa se lupte cu un om ca mine, de saptezeci

doi de ani?

Ea mi citi gndurile.

Mintea ta este nca foarte puternica, spuse. Pen

asta exista antrenament.

Am observat n lumina diminetii ct de slaba era, dar

m-am abtinut sa o ntreb de sanatate. Aikido te antreneaza sa vezi si sa simti dincolo de suprafata si, prin contactul fizic al antrenamentului cu ea, mi-am dat se

nu se simtea bine.

Pe terasa, sub bolta unor vrejuri de fasole, am servit

un mic dejun usor cu supa de legume si galuste din al

Maria iesi cu o tava de ceai Boh.

Maria, aceasta este doamna Michiko. Va sta la noi o

vreme.

Michiko ridica dintr-o sprnceana.

Sigur, doar nu trebuie sa stai la hotel, nu? am ntrebat eu, si, cnd Maria ncepu sa se plnga de mizeria

34

fiction connection


35/638

Darul ploii

bucatarie, i-am facut semn sa plece. Stai aici. Du-te la hotel si ia-ti restul lucrurilor, am continuat, bucurndu-ma

de expresia surprinsa de pe chipul lui Michiko, stiind ca

o luasem pe nepregatite, anticipndu-i intentiile.

Voiam sa aflu mai multe despre copilaria ei, despre

viata pe care o traise cu Endo-san. n plus, era o com panie placuta. Trecuse ceva timp de cnd nu ma i vorbisem

att de sincer cu cineva.

Esti mai mult dect bine-venita sa stai cteva zile, a

spus. Totusi, trebuie sa te ntreb: ce vrei cu adevarat de

la mine?

Ma duci la casa lui? La mica insula despre care mi-a

scris? ntreba ea.

Era o cerinta la care ma asteptasem si de care ma temusem. M-am lasat pe spate n scaunul meu de rachita.

Se facea foarte cald. Spre deosebire de ziua precedenta,

nu era nici macar un nor deasupra noastra.

Nu, am spus eu, ntr-un final. Nu pot face asta.

N-aveam de gnd sa permit nimanui sa vada acea

parte din viata pe care o mpartisem cu Endo-san.

Atunci mi-ar placea sa stiu ce i s-a ntmplat l

Endo-san, spuse ea, absorbindu-mi refuzul cu o gratie mai

mare dect l rostisem, ecou al calitatii tehnicii ei de

ukemi.

E mort. De ce vrei sa deschizi subiectul? Ce rost are?

El nu e mort aici, si batu ea ncet tmpla.

Ramase tacuta, apoi continua:

A mai venit ceva mpreuna cu scrisoarea pe care mi-a

trimis-o.

Intra n casa si se ntoarse cu o cutie ngusta. Prezenta ei ma tulburase din momentul n care o vazusem prima data, cu o seara n urma. Ar fi trebuit sa-i recunosc


36/638

Tan Twan Eng

imediat forma si lungimea, dar ambalajul ma pacali

Mi-am dat seama imediat ce ascundea si m-am straduit

sa-mi pastrez calmul.

Rupse nvelisul de carton si aseza cutia pe masa.

Poti sa o deschizi.

Stiu ce contine, am spus, cu o privire mpietrita.

Dar m-am ntins, am deschis-o si am ridicat sabia Na-

gamitsu a lui Endo-san din culcusul n care se odihnise,

l vazusem folosind-o att de des, dar era prima data cnd

o atingeam. Era o arma simpla, dar eleganta, iar teac

neagra si lacuita, att de rece si fina n mna me

simpla, fara decoratiuni. Era aproape ntocmai ca sab

mea si mpreuna formau o pereche fara seaman,

de faimosul fierar Nagamitsu, la sfrsitul secolului al saisprezecelea.

Era ngrozitor de nengrijita si ruginita cnd,

m ult tim p, am primit-o. Un fierar pensionat a recond itionat-o.

Clatina din cap.

Nu multi oameni stiu cum s-o faca. Este o lucrare

de rara, poate cea ma i mare creatie a lui Nagam itsu. Fierarul a fost onorat sa lucreze la ea. A petrecut sapte luni

lustruind, ungnd-o cu ulei, curatnd-o. La sfrsit, a refuzat sa accepte vreo plata

O lua din m inile m ele.

ti poti aminti cnd l-ai vazut ultima dat

Endo-san folosind-o? ma ntreba.

Am privit ntr-o parte.

Prea bine, am soptit, ncercnd sa opresc valul bru

de amintiri, ca si cum sabia nsasi facuse o taiet

zidul pe care l construisem. Chiar prea bine.

36

fiction connection


37/638

Darul p loii

Ea si ridica privirea spre mine si si acoperi gura cu

o mna.

Nu am vrut sa te fac sa suferi. mi pare tare rau.

Am ntrziat la o ntlnire, am spus, ridicndu-ma de

la masa.

Eram uluit sa-mi dau seama ca, n ciuda anilor de antrenament, eram dezorientat. Vizita ei, conversatia noastra, aparitia sabiei lui Endo-san le-am simtit asaltul

combinat asup ra mea. Ce era si m ai rau era faptul ca acestia nu erau adversari tangibili, pe care sa-i f i putut arunca peste um ar. Am ram as nemiscat pentru un m omen t,

ncercnd sa-mi regasesc echilibrul.

Ea se ntoarse cu fata la mine.

Nu sunt aici sa-ti fac rau. Chiar mi doresc sa sti

Te voi duce la hotel, am spus si am intrat n casa, lasnd-o cu sabia n mini.

37


38/638

2

Am mers cu Daimler-ul negru n Georgetown si am

lasat-o la Hotelul Estic & Oriental, de pe strada Northam.

Traficul era deja aglomerat si, de-a lungul strazilor, functionarii se grabeau sa ajunga de la pravaliile cu mn

la slujba, tinndu-si micul dejun, pachetele cu nasi lemak orez cu cocos cu pasta dulce de ansoa ,

n frunze de bananier si ziar. Motociclistii, nenorocirea

traficului din Penang, goneau cu indiferenta n timp ce

eu intram pe strada Beach. L-am lasat pe Sikh, portarul,

sa-mi parcheze masina si am urcat spre biroul meu.

Hutton & Sons ocupa aceeasi cladire de peste un

secol. Compania fusese fondata de strabunicul meu,

Graham Hutton, nca o legenda n est. Era o umbra

fostei glorii, nsa ramasese un concern respectabil si profitabil. n timpul razboiului, un colt al cladirii din p

gri fusese darmat de o bomba si nuanta pietrei restaurate nu se asorta cu originalul. Era asemenea unui petic

de piele noua peste o rana. n timp ce stateam la biro

meu, mi da deam seama nca o da ta ca acea sta compa nie era la fel de mu lt a lui Endo-san, ct era a fam il iei mele. n l ipsa influentei lui , afacerea ar f i fost nghit ita d

38

fiction connection


39/638

Darul ploii

japonezi. De cte ori nu a ocrotit o de ei? Nu m i a spus

niciodata.

Am citit diversele rapoarte, faxuri si e-mailuri ce sosisera n timpul wekendului. Compania nca facea comert

cu bunurile pe care fusese fondata cauciuc, cositor si

produse agricole cultivate n Malaezia. Detineam cteva

hoteluri respectabile, sectoare imobiliare si trei malluri

n Kuala Lumpuf. Exploatam mine n Australia si sudul

Africii si faceam investitii mari n santierele navale din

Japonia. Avnd cunostinte de limba japoneza si acceptndu-i cultura, eram unul dintre putinii care prevazusera

s i prof itasera de spectaculoasa crestere a economiei japoneze postbel ice. Hut ton & Sons era nca o companie pr ivata, lucru de care eram mndru. Nu era nimeni care

sa-mi spuna ce sa fac si n fata caruia sa raspund.

Chiar si asa, viata mea era strict organizata: micul dejun acasa, o calatorie placuta cu masina de-a lungul liniei de coasta pna la serviciu, prnz oriunde pofteam si

napoi, la birou, pna la cinci seara. Ma duceam sa not

la Clubul de not Penang, beam cteva pahare si apoi sofam spre casa.

M-am simtit batrn si nu era o senzatie prea placuta. Viata merge mai departe, cei tineri si plini de speranta, toti se ndreapta spre viitor. Noua ce ne mai ramne?

Exista perceptia gresita ca ne-am atins destinatia n momentul n care mbatrnim, dar ceea ce se stie mai putin

este faptul ca nca mergem spre acea destinatie, inaccesibila chiar si n ziua n care nchidem ochii pentru

totdeauna.

ncetasem sa mai predau cu cinci ani n urma si mi

trimisesem ultimul elev la un alt profesor. Angajamentele

mele n strainatate se redusesera considerabil si peleri


40/638

Tan Twan Eng

najele anuale n Japonia ncetasera. De asemenea,

testasem terenul n vederea vnzarii companiei si rezultatul fusese unul favorabil. Ma pregateam, asadar, pentr

calatoria mea finala, taind toate angajamentele, ancor

ce ma tineau legat de tarm, la fel de pregatit sa ies n

ca un navigator care asteapta doar vntul prielnic.

Am fost surprins de sentimentul acesta dulceag, pe

care l crezusem abandonat cu ani n urma. Poate ca era

din pricina ntlnirii cu Michiko, o alta persoana care l

cunoscuse pe Hayato Endo-san. Sentimentele evocate de

aparitia neasteptata a katanei lui Endo-san refuzau sa

linisteasca, si numai printr-un efort mi-am venit n fir

si m-am dus la munca.

Cnd veni ora mesei, mintea mea ratacea deja

m-am simtit pregatit sa parasesc biroul pentru tot re

zilei. Am informat-o pe doamna Loh, secretara mea de

multi ani, iar ea m-a privit de parca fusesem lovit subit

de o boala necunoscu ta.

Esti bine? m a ntreba.

Sunt bine, Adele.

Eu nu cred ca arati prea bine.

Atunci cum arat?

Te ngrijoreaza ceva. Iar te gndesti la razboi, sp

ea.

Dupa cinci decenii n care m i fusese aproape, ma cunos tea bine.

Ai ghicit corect, Adele, am oftat. Ma gndeam la razboi. Numai cei batrni si mai amintesc acum. Si,

Domului, amintirile lor nu sunt asa demne de ncredere.

Ai facut mult bine. Si oamenii si vor aminti m

de asta. Cei m ai n vrsta le vor povesti copiilor si nepotilor. Eu as fi murit de foame daca nu erai tu.

40

fiction connection


41/638

Darul ploii

Stii, de asemenea, ca o sumedenie de oameni au murit din cauza mea.

Nu reusi sa gaseasca o replica de-a gata si am plec

lasnd-o n voia amintirilor ei.

Am iesit n lumina soarelui. M-am oprit pe treptele

de la intrare, privind cosurile vapoarelor cum se iveau

deasupra a coperisurilor. Cheiul Weld se a f la la o distanta de ctiva pasi. La ora aceea , antrepozitele erau probabil

aglomerate, cu docheri descarcnd marfa saci de iuta

cu graunte si mirodenii si cutii de fructe carndu-le

spinarile lor goale si lucioase, asa cum faceau culii cu

doua sute de ani n urma; muncitori reparnd vapoare

cu aparate de sudura ce scaparau scntei albe de lumina,

stralucitoare ca niste explozii stelare.

Din cnd n cnd, un vapor scotea un fluierat, un sunet att de reconfortant pentru mine de cte ori ma

aflam la birou, ntruct nu se schimbase niciodata n ultimii cincizeci de ani. Vntul mprastia parfumul sarat al

marii am estecat cu m irosul noroiului aburind n soare.

Ciori si pescarusi atrnau din cer, ca jucariile mobile de

la patutul unui copil. Lumina soarelui sarea dintr-o cladire n alta Banca Standard Chartered, Banca Hong

Kon g si Shang hai, Casa India. Un f lux constant de veh icule ce se nvrteau n jurul turnului cu ceas, donat de

un milionar local pentru a comemora Jubileul de Diamant al Reginei Victoria, se adauga zgomotului. Nu am

vazut niciodata lumina din Penang produsa altundeva n

lume stralucitoare, facnd ca totul sa aiba contur

ascutite, totusi calda si n acelasi timp iertatoare, nct

doresti sa te topesti n zidurile pe care se reflecta, n frunzele carora le da viata. Este soiul de lumina care pune n

evidenta nu numai ce vad ochii, dar si ce simte inima.


42/638

Tan Twan Eng

Aceasta este casa mea. Chiar daca sunt pe jumatate

englez, nu am tnjit niciodata dupa Anglia, care este un

pamnt strain, rece si ntunecat. Iar clima e si mai r

Am trait pe aceasta insula ntreaga-mi viata si sti

aici vreau sa m or.

Am nceput sa merg, croindu-mi drum prin multimea iesita n pauza de masa: slujbasi tineri rznd

iubitele lor, functionari de birou vorbind tare ntre ei,

studenti carnd genti mari, mbrncindu-se n joaca, vnzatori ambulanti sunnd din clopotel si strigndu-si marfa. Oameni care m-au recunoscut si mi-au oferit un us

daca nu ndoielnic zmbet, la care am raspuns. Eram eu

nsumi aproape o institutie.

Am ho tart sa nu ma d uc nca acasa . Am traversat strada Farquh ar si am intrat n curtea rece si umb roasa a biser ic i i St. George . Vntul fosnea pr intre copaci i batr

angsana si facea umbrele din iarba sa tremure. Am stat

treptele acoperite cu muschi ale micului pavilion cu bolta

din curtea bisericii, pna ce sunetele traficului au pierit.

Pasarile ciripeau si o cioara invidioasa s-a napustit a

lor si le-a ntrerupt cntecul. O vreme, am fost linistit. Dac

nchideam ochii, puteam fi oricnd si oriunde pe pamnt.

Poate la Avalon, nainte ca Arthur sa se nasca. A ceea fusese u na dintre povestile mele preferate pe vremea cnd

eram copil, unul dintre rarele mituri englezesti care mi

placeau, parnd aproape oriental n magia si tragedia lui

Am deschis ochii fara tragere de inima. Uitarea era u

lux pe care nu m i-l puteam permite. M-am clintit din loc

si am iesit din curtea bisericii. Am nceput sa merg m

repede, sa ma pregatesc pentru noaptea ce ma aste

Stiam ce va urma. Era greu, dar, ntr-un final, dupa to

42

1 fiction connection


43/638

Darul ploii

acesti ani, o asteptam. Mi-am dat seama ca aceasta oportunitate nu avea sa se mai iveasca niciodata. Nu mai era

timp de pierdut. Oricum, nu n aceasta viata.

Ea era deja la Istana cnd m-am ntors de la club, ntinsa pe un sezlong lnga piscina, cu capul acoperit de o

palarie panama. Privea concentrata spre insula lui

Endo-san. n aer plutea o liniste netulburata, ca si cum

ea nu se mai miscase de mult. O carte statea pe masa de

lnga ea, uitata larg deschisa pe suprafata de sticla, asteptnd ca ea sa fie nchisa la loc. Am privit-o din interiorul

casei. si deschise geanta, scoase o sticluta cu pastile si nghiti o mna plina.

Puteam simti efectele bauturilor pe care le consumasem. Clubul fusese plin cu multimea obisnuita indieni

beti si zgomotosi, ncurcati prin procese, deschiznd cazuri pierdute si niste magnati chinezi grasi care tipau n

telefoane la agentii lor imobiliari. Erau, de asemenea,

obisnuitii si anticii expatriati britanici, relicve ale razboiului, ramasi n tara pe care ajunsesera s-o iubeasca. Ei, cel

putin, nu au ncercat sa poarte azi niciun razboi cu mine,

si nici nu m -au cr i ticat aspru pen tru rolul pe ca re l jucase m n el .

Am rugat-o pe Maria sa ne lase cina pregatita si m-am

dus sa fac un dus. Cnd am cobort, servitorii plecasera

la casele lor si eram singuri. Pe masa era asezat un platou

cu f i le de pisica-de-mare la gratar, marinat n sos chili i, lami verzi si mirodenii, asezat pe o frunza mare si proaspata de bananier, iar ochii lui Michiko erau atint it i asupra

lui. Maria a facut ntotdeauna cel ma i bun ikan bakar

era n sngele ei portughez, cum mi spunea mereu. Am

nceput sa torn din sticla cu vin, nsa Michiko ma opri.


44/638

Tan Twan Eng

Dintr-un pachet fosnitor, ea scoase la iveala o sticla bombat

Sake, zise ea.

Ah. Mult mai bine, am raspuns, nmnndu-i do

cesti de portelan ct un deget.

Ea ncalzi sake-ul n bucatarie, turna cu dibacie,

l bauram pe tot, dintr-o nghititura. Gustul... uitas

gustul. Mi-am clatinat capul. Prea multe pahare ntr-o

singura zi.

De data aceasta, eram mult mai n largul nostru unul

cu altul , de parca ne cunoscuse ram n toate viet i le noastre anter ioare. mi placea rsul ei ; era usor, eter ic, si totusi, fara a f i f r ivol. Spre deosebire de multe femei japoneze pe care le ntlnisem, ea nu-si acoperea g ura cn

rdea, si am stiut ca ceea ce am spus i paru cu adev

amuzant. O femeie careia nu-i era teama sa-si arate dintii, fie de bucurie ori de furie

Sake-ul mergea bine cu mncarea, taia din iuteala

sosului. Pestele era fraged si curatam usor cu beti

carnea de pe oase. Frunza de bananier adauga o aroma

naturala, proaspata, facnd ca marinata sa fie mai

de digerat. Am terminat cu un sagu rece n lapte de cocos,

ndulcit cu zahar brun topit de palmier, care paru sa-i placa n mod special

Am adu s scr isoarea lu i En do-san, spuse ea, la s frs itu l m esei .

Mna cu care mi duceam ceasca la gura ezita.

O poti citi daca doresti, continua ea, prefacn

nepasatoare la rezistenta mea.

Am sorbit si m-am gndit la propunerea ei.

Po ate m ai trziu.

Ea fu de acord si mi mai turna sake.

44

fiction connection


45/638

Darul p loii

Am stat din nou pe terasa. Era o noapte parfumata,

iar marea arunca o lucire metalica sub cerul fara stele ca

un cearsaf nesfrsit din catifea neagra. M-am simtit inundat de o caldura placuta si am fost surprins sa desco

ca senzatia era una de satisfactie. O cina distinsa, un sake

excelent, un ascultator atent, soapta marii, o usoara adiere de vnt, cntecul greierilor trebuia sa ma simt multumit. Pna la urma, ce mai puteam cere? M-am dus n

sufragerie, am pus un disc si am lasat-o pe Joan

Sutherland sa cnte n ntuneric.

De dimineata, am fost lipsita de tact, ncepu ea. A

crezut ca vei fi ncntat sa vezi sabia lui nca o data si

afli ca nu s-a pierdut.

Am oprit-o.

Sunt multe lucruri pe care nu le stii. Nu pot sa te

acuz.

Ce s-a ntmplat cu familia ta, cu fratii tai, cu sora

ta? ma ntreba ea, umplndu-mi iar ceasca.

Am fost numai ntr-o oarecare masura surprins. Evident ca investigase circumstantele pe ndelete nainte sa

abordeze subiectul. Poate ca aflase d in scrisoarea lui

Endo-san despre familia mea.

Toti morti, i-am spus, vazndu-le chipurile plutind

naintea mea, ca niste imagini unduitoare pe suprafata

unei piscine.

Sub lumina slaba a lunii, statuile din gradina si recstigau ceva din gloria lor originara, emannd o luminiscenta nepamnteana.

Exista o casa, n sus pe drum, care a fost par

acum multi ani, am zis. Legenda locului spune ca n

noptile cu luna plina statuile de marmura uitate n gradini prind viata si, pentru cteva ore, hoinaresc prin m


46/638

Tan Twan Eng

prejurimi. n noaptea asta, as putea crede ca povestea e

adevara ta .

Ce trist, spuse ea. Daca as fi o statuie si mi s-ar insufla viata, as cauta ntotdeauna ceea ce am pierdut, ultimul lucru pe care l-am facut ca fiinta vie. Imagi

cum e sa-ti parcurgi ntreaga existenta alternnd nt

piatra si carne, moarte si viata, ncercnd mereu sa gasesti amintirile vietilor precedente. Pna la urm

ce caut. As uita ce ncercam sa-mi amintesc.

Sau poti trai clipa ct esti viu.

De ndata ce am vorbit, am stiut ct de ipocrit a

sunat, ct de ironice erau acele cuvinte.

Sutherland continua sa cnte, dezlantuindu-si coardele inimii n noapte. Caro nome de Verdi fusese aria preferata a tatalui meu, i-am spus lui Michiko.

Si acum este preferata ta, zise.

Am ncuviintat. Apoi am spus:

ntreaba-ma din nou ce voiai sa stii azi-dimi

Ea sorbi din sake, lasndu-se pe spate n scaunul de

rachita, si spuse:

Povesteste-mi despre viata ta. Povesteste-mi des

viata pe care ai trait-o alaturi de Endo-san. Bucuriile p

care le-ati avut si amaraciunile pe care le-ati ndur

Mi-ar placea sa aflu tot.

Mom entu l pe care l asteptasem. Cincizeci de an i asteptasem sa-mi spun povestea, t impul ct i luase scr isor i i lu i Endo-san sa a junga la Mich iko. Cu toate acestea,

ezitam ca un pacatos cait n fata duhovnicului, nesigur daca voiam ca o alta persoana sa stie nen

lucruri de care ma rusinam, esecurile si pacatele mel

neiertat.

46

fiction connection


47/638

Darul ploii

Parca pentru a ma ntari, ea scoase scrisoarea si o

puse pe masa dintre noi. Paginile i erau ndoite, ngalbenite ca pielea batrna, iar tatuajul estompat al cernelii

nvechite se prelinsese pe partea nescrisa, cea pe care o

vedeam. ntocmai ca mine, m-am gndit uitndu-ma la

scrisoare. Viata pe care o traisem era ndoita, numai o pagina alba expusa lumii, ca un gol nfasurat n jurul zilelor vietii mele; vagile ei urme puteau fi distinse numai

daca te uitai atent, foarte atent.

Si asa, pentru prima si ultima oara, mi-am desfac

usor viata, expunnd ce era scris, lasnd cerneala straveche sa fie citita nca o data

47


48/638

3

n ziua n care m-am nascut, tatal meu a plantat un

arbore casuarina. Era o traditie nceputa de bunicul sau

Puietul slabanog fu plantat n gradina cu fata spre m

si avea sa creasca, transformndu-se ntr-un copac frumos, solid si nalt, coroana lui de frunze raspndind u

parfum usor care se amesteca mbietor cu mireasma marii. Era ultimul arbore pe care tata avea sa-l planteze.

Am fost mezinul uneia dintre cele mai vechi familii

din Penang. Strabunicul meu, Graham Hutton, fusese

functionar la compania East-India nainte de a naviga

spre Indiile de Est, unde a facut avere n anii 1780. Navigase n jurul Insulelor Moluce, facnd comert cu piper

si mirodenii , si a ajuns sa-l cunoasca pe capitanul Francis Light, care cauta un port potr ivi t. L-a gasit pe o insula n Strmtoarea Ma lacca, pe partea nord-vestica a Peninsulei Malaezia, n apropierea Indiei. Insula era puti

locuita, avea dealuri si paduri, fiind nconjurata de lu

si albe ntinderi de plaja. Localnicii malaezi au numit-o

dupa naltii palmieri areca pinang ce cresteau

din abundenta.

48

fiction connection


49/638

Darul ploii

Dndu-si imediat seama de potentialul ei strategic,

capitanul Light a obtinut insula de la sultanul din Kedah

n schimbul a sase mii de dolari spanioli si al protectiei

britanice mpotriva uzurpatorilor tronului. Fu numita Insula Printului de Wales, dar, pna la urma, deveni cuno scuta sub num ele de P enang.

Peninsula Malaezia fusese partial colonizata nca din

secolul al XVI-lea, mai nti de portughezi, apoi de catre

danezi, si, ntr-un final, de catre britanici. Acestia din

urma a u progresat cel m ai mult, raspndindu-si inf luenta n aproape toate statele malaeze. D escoperirea cositorului, solul si clima p rielnice cult ivarii arborilor de ca uciuc

ambele materiale de o importanta vitala datorita revolutiei industriale i-am facut sa po rneasca raz

sngeroase n dorinta lor de a controla statele. Sultanii

au fost maziliti si mostenitorii din afara asezati pe tronuri. S-au platit bani grei n schimbul concesiunilor iar

cnd si acestea au dat gres, britanicii nu au ezitat sa-si

sustina factiunile preferate cu arme si forta.

Graham Hutton era acolo cnd capitanul Light si-a

ncarcat canonul cu ghiulele de argint si a tras spre padure: felul sau de a-i zori pe culi1 sa evacueze regiunea,

dupa cum ne povestea tata.

Data fiind natura omului, tactica functionase. Insula se transforma ntr-un port vibrant, localizat la rascrucea vnturilor musonice. Deveni un loc pentru marinarii si comerciantii aflati n cautarea odihnei n China,

unde petreceau cteva saptamni linistite, asteptnd ca

vnturile sa-si schimbe directia.

1Culi (termen ofensator) muncitor asiatic, apartinnd clasei de jos.

49


50/638

Tan Twan Eng

Graham Hutton a prosperat si, la scurt timp, a fost

fondat Hutton & Sons2. Nu era casatorit pe vremea aceea,

iar optimismul de care a dat dovada cnd a ales numele

companiei sale a fost subiectul multor comentarii. Cu

toate astea, el stia ce dorea sa realizeze si nu a permis nimanui sa-l mpiedic

Prin intermediul diverselor tranzactii clandestine pe

care le-a facut si datorita mariajului cu f i ica unei alte famili i de comercianti, strabunicul meu si-a ncep ut legenda n est. Com pania deven i cunoscuta ca un a dintre cele

mai profitabile societati comerciale. nsa radacinile impulsurilor dinastice ale lui Graham Hutton au sap

mai adnc; el voia un simbol care sa-i reprezinte visurile, ceva care sa dainuie dincolo de propria viata.

Conacul Hutton fu construit deasupra unei stnci si

avea vedere spre pajistile marii care se contopeau cu

cmpiile Oceanului Indian. Proiectata de echipa lui Starke

si McNeil si inspirata de lucrarile lui Andrea Palladio, asemenea multor case construite la vremea aceea, cladirea di

piatra alba era nconjurata de un rnd de coloane doric

si era dominata de o coloana mare si arcuita, ncor

de un fronton. Usile si ramele ferestrelor erau facute di

tec birmanez si strabunicul meu a adus pentru constructi

daltuitori din Kent, negustori de fierarie din Glasgow, marmura din Italia si culi din India. Erau douazeci si cinci

camere n casa s i, credincios f i ind am bit ii lor lui, strabunicul meu, care vizitase de multe ori curt ile sultanilor malaezi, si numi casa Istana, termenul malaez pentru palat.

n jurul cladirii principale se ntindeau peluze imense; copaci plantati cu grija si straturi de flori marginea

2Hutton & Sons Hutton si fiii.

fiction connection


51/638

Darul ploii

un drum drept, acoperit cu pietris aproape alb. Drumul

ducea l in spre casa s i daca cineva statea la intrare si pr ivea n sus, frontonul proeminent parea sa direct ioneze calatorul pe un drum sp re cer. Cnd tatal meu, Noel Hutton, a mo stenit casa, au fost construite o piscina si doua

terenuri de tenis. Adiacente casei principale si ngradite

cu un gard viu nalt, erau garajul si locuintele servitorilor, toate construite din vechile grajduri, cnd Graham

Hutton si domolise pasiunea pentru cursele de cai. Cnd

eram copii, fratii mei, sora mea si cu mine sapam prin

curte n cautare de potcoave, tipnd triumfator de fiecare data cnd unul dintre noi gasea una, chiar daca era

mncata de rugina si ne lasa pe mini mirosul acela de

fier pa tat de sn ge, ce pe rs is ta chiar s i du pa o f recare ins is tenta.

n mod normal, nu as fi mostenit toate aceste lucruri.

Tatal meu a avut patru copii si eu eram cel mai mic. Nu

m-am gndit niciodata prea mult la viitorul mostenitor

al Istanei. nsa am iubit casa. Liniile ei gratioase si istoria ei ma emotionau puternic si adoram sa explorez fiecare parte din ea, uneori, n ciuda fricii mele de naltimi,

urcnd, printr-o usa ce dadea spre pod, pna pe acoperis. Ma asezam si admiram peisajul de acolo, ca o pasar

pluvian care sta pe spatele unui bivol de apa, simtind

casa dedesubt. L-am rugat adesea pe tata sa-mi destainuie

povestile din spatele portretelor agatate pe pereti si ale

trofeelor prafuite, cstigate de oamenii din familia mea,

inscriptiile lor legndu-ma de aceste bucati disparute demult din carnea si din oasele mele.

Orict de mult as fi iubit casa, iubeam marea mai

mult pentru dispozitiile ei mereu schimbatoare, pentru

felul n care soarele i lumina suprafata, pentru modul n


52/638

Tan Twan Eng

care oglindea fiecare stare a cerului. Marea mi-a soptit

nca de cnd eram copil, mi-a soptit si mi-a vorbit ntr-

limba pe care credeam ca o cunosc doar eu. Ma mbratisa n curentii ei calzi; mi risipea furia cnd eram sup

pe lume; ma fugarea n timp ce alergam de-a lungul tarmului, se ncretea n jurul gambelor mele, ispitindu-m

sa merg mereu mai departe, pna deveneam o parte din

nemarginita ei ntindere.

Vreau sa-mi amintesc tot, i-am spus odata lu

Endo-san; vreau sa-mi amintesc tot ce am atins, vazut si simtit, astfel nct sa nu se piarda si sa nu dispara nici

El a rs, dar a nteles.

Mama mea, Khoo Yu Lian, a fost cea de-a doua sotie

a tatalui meu. Era chinezoaica si tatal ei se alaturase exodului spre Malaezia, din provincia Hokkien din China,

cautarea bogatiei si a unei sanse de supravietuire. Mi

chinezi au venit sa lucreze n minele de cositor, salvndu-se de foame te, seceta si revolte pol it ice. Tatal ei a reusit sa se mbo gateasca de pe urma minelor sale din Ip

un oras aflat la doua sute de mile departare nspre sud.

trimisese mezina la Scoala de Maici de pe strada Luminii

din Penang, departe de culii primitivi pe care i angajase.

Tata fusese vaduv pna sa o cunoasca pe mama m

Sotia lui, Emma, se stinsese cnd o nascuse pe Isabel, cel

de-al treilea copil, si presupun ca el cauta nainte de toate o mama-surogat pentru cei trei copii ai sai. Yu Lian l-

cunoscut pe tata la o petrecere data de f iul consulului general chinez, Cheong Fa tt Tze, un manda rin trimis din

Peking. Ea avea saptesprezece ani, iar el treizeci si doi.

Societatea din Penang a fost scandalizata cnd tata s-a

casatorit cu mama, dar bogatia si puterea lui de infl

au calmat spiritele. Mama a murit cnd eu am mplinit sap

52

fiction connection


53/638

Darul ploii

te ani si, n afara de cteva fotografii ramase prin casa, nu

am dect cteva amintiri vagi despre ea. Am ncercat sa pastrez n mine aceste suveniruri ce se topeau ncet n uitare,

acea voce calda si m iresmele care dispareau treptat, mbogatindu-le cu povestile pe care le auzeam de la cei doi frati

ai mei, de la sora mea si de la servitorii care o cunoscusera.

Noi, cei patru copii Hutton, am crescut realmente ca

niste orfani: dupa moartea mamei, tata s-a cufundat n

m unca . Pleca frecvent n celelalte state ca sa-si v iz i teze mine le de cositor, plantat ii le s i prieteni i. Lua trenul n m od

regulat de-a lungul coastei, n jos, spre Kuala Lumpur, petrecndu-si zilele acolo, n timp ce supraveghea birourile

aflate chiar n spatele judecatoriei. Singura lui consolare

n viata parea sa fie compania, dar fratele meu, Edward,

ne-a spus odata ca n acel loc avea o amanta. La vrsta

aceea frageda nu aveam nicio idee despre ce vorbeste, desi

William si Isabel chicotisera. Zilele urmatoare, i-am tot cicalit despre asta si, ntr-un final, amah a noastra m-a auzit mentionnd cuvntul si m-a amenintat:

Aiyah! Sa nu mai spui cuvntul acela ngrozitor ca te

bat la fund!

Tatal nostru i instruise pe servitorii chinezi sa ni se

adreseze n dialectul hokkien, iar pe gradinarul malaez,

n cel malaez. Ca multi europeni care considerau

Malaezia casa lor, el insistase, de asemenea, ca toti copiii

lui sa primeasca, pe ct posibil, educatia locala. Am crescut vorbind limbile locale, ca si el.

Asa ne-a legat de Penang pentru totdeauna.

Nu eram apropiat de sora si de fratii mei nainte de

a-l ntlni pe Endo-san, fiind mai singuratic din fire. Nu

eram interesat de lucrurile care i fascinau pe colegii mei


54/638

Tan Twan Eng

de scoala: sporturi, vnatoarea de paianjeni si luptel

greieri pentru bani. Si, din cauza parentajului meu mixt,

nu eram niciodata pe deplin acceptat, nici de chinezi,

nici de englezi i din Penang, f iecare rasa crezndu-se superioara. Asa a fost mereu. Cn d eram m ai mic, am ncercat sa- i expl ic asta lui tata, cnd ma bat jocoreau baiet i i de la scoala. nsa el mi-a taiat-o scurt , spunnd ca

prostut si prea sensibil. Am stiut atunci ca nu aveam

optiune dect sa ma ntaresc n fata insultelor si a comentariilor soptite si sa-mi gasesc locul n schema

Dupa scoala, mi aruncam ghiozdanul n camera me

si ma ndreptam spre plaja de sub Istana, cobornd treptele de lemn construite n stnca. mi petreceam dupa-amiezile notnd n mare, citind la umbra cocotierilor

aplecati, care fosneau ncet. Am citit tot ce avea tata n

biblioteca lui, chiar si atunci cnd nu ntelegeam. Cnd

atentia mi se abatea de la pagini, puneam cartea jos s

prindeam crabi ori sapam dupa scoicile si racii ascunsi

mare. Apa era calda si limpede, iar smrcurile erau pline

de peste si de tot soiul de vietati marine ciudate. Avea

o barca mica, doar a mea, si eram un bun marinar.

Fratii mei si sora mea erau mult mai mari dect mine,

asa ca mi-am petrecut putin timp cu ei. Isabel, care ave

cinci ani cnd m-am nascut, era cea mai apropiata de

mine ca ani, nsa fratii mei, William si Edward, erau ma

mari dect mine cu sapte, respectiv zece ani. Wil l iam ncerca u neori sa ma includa n ce facea el , dar ntotdeauna a m crezut ca proced a astfel din pol i tete si numai du

ce se gndea de doua ori. Asa ca, pe masura ce crest

gaseam scuze ca sa nu ma alatur lui.

Dar, n ciuda preferintei mele pentru singuratate, au

fost si ocazii cnd m-am bucurat de compania fratilor

54

fiction connection


55/638

Darul p loii

mei. William, care ncerca mereu sa impresioneze o fata

sau alta, organiza petreceri de tenis si, la sfrsitul saptamnii, escapade n clima racoroasa a dealului Penang

unde, n vremurile mai ndepartate, nainte ca eu sa ma

nasc si nainte de existenta funicularului, calatorii erau

transportati n lectici, pe um eri i unor cul i chinezi transpirati. Noi aveam o casa p e dea l, aproap e de m arginea

unui cobors abrupt. Noaptea era rece ac olo sus, o schimbare bine-venita de la caldura t inuturilor joase. Luminile din Georgetown se ntindeau, mprastiate dedesubt,

ntunecnd stelele. Odata, Isabel si cu mine ne-am pierdut n jungla ce acoperea dealul, dupa ce fugiseram dincolo de l inia ferata, n cautare de orhidee. Ea nu a plns

deloc, ci mi-a insuflat curaj, chiar daca stiam ca era la fel

de speriata ca si m ine. Am mers cteva ore n lumea aceea

verde si luxurianta, pna cnd ea ne-a readus pe drumul

stiut. Erau, de asem enea, runde de petreceri aranjate de

tata la Istana si eram de m ulte ori invitat i la alte petreceri si receptii, curse de barci-drag on la Esplana da, mec iuri de greieri, curse de cai si la oricare alta ocazie ce ar

fi putut justifica, orict de putin, un motiv sa dansezi, sa

bei si sa te veselesti. Desi eram inclus din obligatie

aceste invitatii, am simtit adesea ca asta se ntmpla pentru ca influenta tatalui meu conta mai mult dect orice.

Famil ia mea avea si o insula mica, la o mila departare, populata de copaci. Era accesibi la numai dinspre plaja. Mi-am petrecut multe dupa-amiezi acolo, imaginndu-mi ca eram un naufragiat, singur pe lume. Obisnuiam

sa-mi petrec pna si noptile pe ea, n perioadele n care

tatal meu era plecat n Kuala Lumpur.

La nceputul anului 1939, cnd aveam saisprezece

ani, tata a nchiriat mica insula si ne-a avertizat sa nu mai


56/638

Tan Twan Eng

calcam pe acolo pentru ca era, ncepnd de atunci, ocupata. M-a frustrat faptul ca mi fusese luat refugiul si,

urmatoarele cteva saptamni, am spionat activit

care se desfasurau acolo. Judecnd dupa proviziile transportate de catre muncitori cu bacul, se construia un mic

edificiu. M-am gndit sa ma furisez pna acolo, dar avertismentul tatalui meu m-a oprit. Asa ca am renunt

insula, ncercnd sa nu ma mai gndesc la ea.

Si, la jumatatea drumului spre celalalt capat al lu

tari ce pa reau sa n u aiba nim ic de-a face cu no i se prega teau de ra

Pot vorbi cu stapnul casei?

Am tresarit. Era un amurg timpuriu, n cea de-a doua

saptamna de aprilie si cadea o ploaie usoara, iar semintele purtate de vnt de pe firele de iarba salbatic

amenintare nselator de tandra a sezonului musonic ca

se apropia. Pajistile straluceau si esenta arborelui casuarina mbogatea mirosul ploii. Eram asezat sub o umb

unde citisem si privisem concentrat cerul, pierdut n visele mele si uitndu-ma la norii grei ce se odihneau pe orizontul neclintit. Cuvintele, desi rostite pe un ton linstit,

m-au facut sa ma abat de la gndurile mele cu un tresa

M-am ntors si l-am nfruntat. Era un om spre

cincizeci de ani, ndesat si nu foarte nalt. Avea parul

aproape argintiu, taiat foarte scurt si lucind ca iarba ud

Fata i era patrata si acoperita de riduri, iar ochi

rotunzi scnteiau ciudat n lumina crepusculului. Trasaturile i erau prea ascutite pentru un chinez, iar accentul

lui mi era necunoscut.

Eu sunt fiul stapnului. Ce s-a ntmplat? am ntrebat, devenind brusc constient ca eram singur.

56

fiction connection


57/638

Darul ploii

Servitorii erau n camarutele lor, din spatele casei,

pregatind cina. Mi-am propus sa i iau la ntrebari despre

primirea unui strain n casa, fara sa anunte pe nim

nainte.

As vrea sa mprumut de la voi o barca, raspunse e

Cine esti? am ntrebat.

Fiind un Hutton, adeseori mi se trecea cu vederea impolitetea.

Hayato Endo. Locuiesc acolo.

Arata spre insula, insula mea.

Deci asa a putut sa intre n casa. Venise dinspre plaja.

Tatal meu nu este aici, i-am spus.

Restul familiei era plecata la Londra, unde trebuia sa

se alature fratelui meu, William, care terminase studiile

universitare cu un an n urma, dar hotarse sa ramn

acolo, cu prietenii lui, n loc sa vina sa munceasca acas

O data la cinci ani, tatal meu si ncredinta cu greu firma

unui manager si si ducea copiii n tinutul natal pentru o

lunga vizita, practica pe care multi englezi din colonii o

vedeau ca f i ind aproap e la fel de sacra ca u n pelerinaj rel igios. Fusese decizia mea s a nu m a duc de d ata aceasta.

Tata fusese m hnit , pentru ca p lanuise ca excursia sa coincida cu nceputul z i le lor mele de scoala s i vorbise de fapt

cu directorul scolii sa-mi permita sa lipsesc prima luna di

noul semestru. Dar banuiam ca fratii mei si sora mea erau

usurati: simtisem adesea ca explicarea unei relatii de

rudenie pe jumatate chineze prietenilor lor englezi si cunostintelor ndepartate nu-i ncnta pe niciunul dintre ei.

Chiar si asa, ti cer o barca, insista omul acela ciud

Mi-e teama ca a mea a fost luata de valuri.

Zmbi.

Acum e probabil la jumatatea drumului spre India.


58/638

Tan Twan Eng

M-am ridicat din scaunul de rachita si l-am rugat

ma nsoteasca pna la hangarul nostru de barci. n

ramase nemiscat, privind fix la mare si la cerul nnorat

Marea poate sa frnga inima unui om, neh?

Aceasta a fost prima data cnd am auzit pe cineva

descriind ceea ce simteam eu. M-am oprit, nesigur de

ce-as fi putut spune. Cteva cuvinte simple exprimasera

perfect sentimentele mele pentru mare. Era sfsietor de

frumoasa. Am ramas tacuti pentru cteva minute, leg

de o iubire comuna. Nu era nicio miscare n afara de ce

a ploii si a valurilor. Fulgerele ca niste vene pulsau arznde n spatele peretelui de nori, colornd cerul vnat n

roz si am simtit ca asist la circuitul tacut al sngelui pr

ventriculele unei imense inimi omenesti.

Marea este singurul lucru ce ma leaga de casa m

acum, spuse el si paru apoi surprins ca rostise aceste cuvinte.

Am iesit n ploaie, pe iarba uda de sub picioarele mele desculte. Hangarul era pe plaja, asa ca am cobort de

lungul sirului de trepte ude. La un moment dat am alunecat si mna omului s-a napustit asupra mea si m-a

prins strns. Am simtit puterea bratului sau si am ncetat sa-mi mai caut echilibrul. M-am uitat la el si am zis:

Calc pe aceste trepte n fiecare zi. Nu aveam cum s

cad.

El paru amuzat de enervarea mea. Am simtit o arsura n locul de unde ma apucase cu degetele si am rezista

nevoii de a ma freca. Ma ntrebam de ce nchiriase insula.

Si apoi am a juns pe nisip. n jur e numai vuietul marii si al vntului. Nu exista niciun alt sunet. Pna si pasa ri le disparusera de pe cer. Vn tul nvolbura acum m a

58

fiction connection


59/638

Darul ploii

vargnd-o cu alb si biciuindu-ne fetele si parul cu stropi

de ploaie. n acest moment, era bine sa fii n viata.

Am scos barca mea si am trt-o spre golf, pna ntr-un punct de unde i-ar fi fost mai usor sa vsleasca n

apa nvolburata. Am asezat-o, la marginea apei, unde valurile o loveau insistent. Din partea aceasta a plajei puteam sa vad doar m uchia Istanei, asemenea provei unei

nave mari nvrtindu-se n jurul unui punct.

Multumesc ca mi-ai mprumutat barca, spuse el, oferindu-mi o usoara plecaciune, la care am raspuns fara tagad

Se uita napoi spre insula si se ntoarse catre mine.

Vino cu m ine. Lasa -ma sa-ti rasplatesc b una tatea ofer indu -ti o

Ma intriga, asa ca am urcat n barca.

El vsl i usor, iar prova taia valur i le nspuma te. Se ndrepta sp re plaja cu fata la mare, evi tnd roci le cu iscusinta. De ndata ce n e-am a propiat de insula, s-a op ri t din

vslit si a lasat valurile sa ne ridice si sa ne duca pe uscat. Am lovit tarmul cu putere.

Am sarit n apa si l-am ajutat sa traga barca pe plaj

Locul nu parea sa se fi schimbat. M-am uitat n jur si am

gasit copacul sub care dormisem de attea ori n dupa-amiezile fierbinti si stnca unde mi uscasem hainele. Am

atins-o din mers.

Am parasit plaja si am mers printr-un desis de copaci,

pna am ajuns ntr-un mic luminis. M-am oprit, fermecat de casa cu un etaj de lemn, ce era nconjurata de o

veranda um broasa.

Tu a i cons trui t-o?

El ncuviinta.

59


60/638

Tan Twan Eng

Am proiectat-o n stilul japonez traditional. Tatal

mi-a pus la dispozitie muncitori.

Liniile casei erau clare si simple, mbinndu-se armonios cu arborii nconjuratori. Am simtit tristete si resentiment pentru faptul ca insula era acum schimbata de

prezenta ei. Era ca si cum o mare parte din copilaria me

disparuse fara sa ma anunte, fara sa-mi dea t

iau ramas-bun.

S-a ntmplat ceva? ntreba el.

Nu, am raspuns si, dupa un moment am adaug

o casa frumoasa.

n timp ce spuneam aceste cuvinte, am simtit cum

se risipea tristetea de mai devreme. Daca lucrurile trebuiau sa se schimbe, daca timpul trebuia sa treaca, atun

eram fericit ca si construise casa aici.

El intra si aprinse lampile, iar usile glisante, cu paravane din hrtie de orez, emanau o lumina primitoare.

L-am urmat nauntru, lasndu-mi pantofii afara, a

cum facuse el. mi dadu un prosop sa ma sterg. Nu a

mob i la, num ai rogoj in i cu pe rne dreptunghiulare, asezate n jurul unui cuptor f ixat n pod ea. Puse pe jaratec un

vas n care arunca niste legume si creveti. Afara ploaia

nteti, nsa nauntrul casei am simtit caldura si pro

Tocana ncepu sa fiarba si aburul se ridica prin micul horn deasupra cuptorului. Simtind mirosul mbietor,

mi se facu foame. El amesteca n vas si, cu un polonic d

lemn, umplu cele doua castroane de ceramica si

ntinse unul.

Ma privea n timp ce mneam.

Cti ani ai? ma ntreba.

I-am spus.

Si nu m i-ai zis cum te numesti.

60

fiction connection


61/638

Darul p loii

Philip, am spus.

Ochii lui au privit nauntrul sau, apoi s-au fixat ntr-ai mei.

Tu esti cel care era aici naintea mea.

L-am ntrebat de unde stia.

Ti-ai scrijelit numele pe una din rocile de aici.

Obisnuiam sa vin aici n fiecare zi dupa scoala.

M-a studiat cu grija si din tonul vocii lui am stiut ca

ntelegea oarecum sentimentul meu de pierdere.

nca esti bine-venit sa faci asta.

Am fost ncntat de invitatie. M-am uitat n jur n

t imp ce m neam . Cam era nu era att de goala pe ct crezusem la nceput. Cteva fotograf ii stateau agatate de un

perete. Erau, de asemenea, doua suluri albe care se desfasurau din tavan pna aproape de podea . Nu puteam sa descifrez scrisul de pe ele, desi ma linisteau ntr-un mod ciudat curbele lor fluide. Era ca si cnd as fi privit un ru care

se rasucea si se rotea n drumul catre mare. Pe podea, ntre suluri, se odihnea pe un suport lacuit o sabie si nu exista niciun dubiu n mintea mea ca el st ia s-o m nuiasca.

O ramura lovi o latura a casei, zgriind acoperisul cu

frunzele, ca unghiile unui capcaun ce curata un tocat

de lemn. Ploaia cadea cu si mai mare intensitate si stiam

din experienta ca marea era prea nvolburata si nselatoare pentru mica mea barca

Fam ilia ta va f i ngrijorata, rem arca e l n t im p ce iesea m din casa .

Ne asezaram pe veranda. El desfacu jaluzelele de

bambus ca sa lase vntul si ploaia afara, ca pe niste curtezani cazuti n dizgratie. Am sorbit ceaiul verde fierbinte

pe care l pregatise. Am luat nca o nghititura, vrajit d

gustul lui. Imitasem felul lui de a sta asezat, cu genunchii


62/638

Tan Twan Eng

strnsi si picioarele ndesate sub fund. Gleznele mele ncepura sa arda de durere, dar am refuzat sa-mi ntind picioarele. Chiar si atunci, n acel stadiu, am vrut sa-i

ca pot ndura.

M-am lepadat de durere ascultnd straturile sonore: prin

clipocitul ploii lovind acoperisul puteam auzi marea, apa picurnd din frunze, clinchetul portelanului n timp ce ne ridicam

cupele si apoi le asezam la loc.

Nu-i nimeni care sa se ngrijoreze, am raspuns eu. Familia mea este la Londra.

Si totus i, tu esti a ici.

Am zmbit, fara sa fiu amuzat.

Eu sunt un paria. Copilul pe jumatate chinez al tatalui meu. De fapt, nu, asta e nedrept, am spus, ncercnd

sa-mi clarific motivele pentru care nu mi urmasem familia, fara sa sune a resentiment.

Cum sa-i explici acestui strain senzatia de a nu fi legat de nimic? Ma frapa n acel moment faptul ca, n ti

ce alti copii deveneau orfani cnd le mureau parintii, viitorul meu de orfan fusese stabilit n noaptea n care parintii mei s-au ntlnit si s-au ndragostit.

ntr-un final, am spus:

Pur si simplu nu-mi place Londra, asta e tot. Am fo

acolo acum cinci ani. E prea rece pentru mine. Ai fost

vreodata acolo?

A dat din cap ca nu.

Un timp periculos pentru a fi n Londra.

Oamenii spun ca toate amenintarile acelea de ra

sunt doar vorbe goale.

Nu sun t de acord. Razboiul va izbucni.

Certitudinea din cuvintele lui si un verdict att de

diferit fata de ce auzisem pna atunci mi-au strnit inte

62

fiction connection


63/638

Darul p loii

resul. Evident ca nu era din partea locului. M-am ntrebat din nou cine era si ce facea n Penang.

Puteam zari unul din pergamentele caligrafice prin

usa.

Unde este casa ta? l-am ntrebat.

ntr-un sat din Japonia, mi raspunse el, si am sesizat

dorul din vocea lui.

Mi-au revenit n minte cuvintele lui de mai devreme, cnd mi spusese ca marea era singurul lucru care l

lega de ca sa si, desi abia l ntlnisem, am simtit o inexp licabila tr istete pentru el, ca si cum, n m od m isterios,

tristetea lui era si tristetea mea.

O lovitura de fulger taie cerul n doua, urmata de bubuitul unui trasnet. Am tresarit.

Ar trebui sa stai aici la noapte, spuse el, ridicndu-se

dintr-o miscare fluida.

L-am urmat nauntru, bucuros sa fiu departe de spectacolul furtunii. Se duse n camera lui si iesi cu o saltea

facuta sul si o aseza lnga cuptor.

Facu o plecaciune si am fost obligat sa fac la fel.

Oyasumi nasai, spuse.

Am presupus ca nseamna noapte buna", pentru c

n momentul imediat urmator a stins lumnarile si m-a

lasat n camera ntunecata, luminata intermitent de jocul fulgerelor. Mi-am desfacut salteaua de lnga cuptor

si m-am pregatit, n cele din urma, de culcare.

Am fost trezit brusc de o serie de tipete scurte. Pret

de cteva secunde n-am avut nicio idee unde ma aflam.

M-am ridicat de pe saltea si am deschis usa cu zabrele.

Soarele de-abia se tra n sus, din cealalta parte a lumii.

Cerul era nca acoperit cu nori destramati de vnturi, iar


64/638

Tan Twan Eng

n aer plutea o senzatie palpabila de prospetime; pn

sunetul valurilor izbite de tarm parea nviorator si cl

El se afla ntr-un luminis, sub copaci, iar minile lui

strngeau spada ce-o vazusem n noaptea de dinainte.

Spada se ridica ntr-un arc descris de minile lui si cobor iute, fara zgomot; apoi el scoase un tipat ascutit.

mbracat ntr-un halat alb si o pereche de pantaloni negri ce semanau mai mult cu o fusta. Avea o nfatis

impresionanta, parca nepamnteana.

Nu a dat nicio atentie prezentei mele, dar stiam c

era constient de faptul ca l priveam. Aerul parea sa vibreze n timp ce l mpungea si l taia, nvrtindu-se

jurul luminisului. Asezase n jurul lui niste butuci gr

de bambus si acum, dintr-o singura miscare, taie cu sabia betele de bambus, ce cazura unul dupa altul.

era att de ascutit ca nu facu nici macar un zgomot.

Cnd termina, cerul era stralucitor. Hainele lui erau

ude si transpiratia i facea parul argintiu sa luceasca

facu semn sa ma apropii.

Loveste-ma.

Am ezitat, uitandu-ma la el nesigur, ntrebndu-ma

daca auzisem corect.

Haide. Loveste-ma, spuse el din nou, pe un ton ca

nu-mi dadu alta optiune dect sa ma supun.

Mi-am aruncat pumnul spre fata lui, pumnul care

mi fusese de folos la scoala ori de cte ori eram strigat

corcitura si care provocase cteva plngeri din partea

parintilor.

n secunda urmatoare, m-am trezit ntins pe iarba

mbibata de roua, cu respiratia taiata. Spatele mi am

desi pamntul era moale. El ma puse iar pe picioare, i

mna lui era ferma si puternica. n fata furiei mele, ch

64

fiction connection


65/638

Darul ploii

pul lui si pastrase o privire amuzata. si ridica o mna

semn de conciliere si spuse:

Vino. Lasa-ma sa-ti arat cum se face.

Ma ruga sa-l lovesc din nou lent Cnd pumn

meu era aproape de fata lui, pasi abil ntr-o parte si se

apropie de mine. Bratul sau se ridica si l ntlni pe al meu;

cu o miscare spiralata mi ghida mna n afara, mi prinse gtul pe la spate, mi nvrti corpul dezechilibrat si ma

puse la pamnt. Apoi ma lasa sa-l lovesc si eu si, dupa cteva ncercari, am reusit sa-l pun jos. Am fost ncnt

Ce ai simtit? ma ntreba.

Darul ploii Tan-Twan-Eng.pdf

Documents

Transcript of Darul ploii Tan-Twan-Eng.pdf