DANA CIOCÂRLIE ȘI PENTRU PIAN SOLO DE...

FINAL DE FILIT 2017: SERILE FILIT ȘI INTERVIURI CU SCRIITORI

ANUL XIII w NR. 580 w 14 – 20 octombrie 2017 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI

PAGINILE 2-3, 11

DANACIOCÂRLIE ȘIINTEGRALALUCRĂRILORPENTRU PIANSOLO DEROBERTSCHUMANN (II)PAGINA 14 PAGINILE 4-10

INTERVIU CU AL. SOLOMON:„OUĂLE LUI TARZAN NU E (DOAR)UN FILM DESPRE ANIMALE, CI ȘIUNUL DESPRE OAMENI“ PAG. 12-13

Festivalul Internațional deTeatru pentru Publicul

Tânăr: a X-a ediție, cu un prolog ca o repetiție

pentru introspecție, pentru maratonul

de spectacole de teatru

Festivalul Internațional deTeatru pentru Publicul

Tânăr: a X-a ediție, cu un prolog ca o repetiție

pentru introspecție, pentru maratonul

de spectacole de teatru

© L

iviu

Chi

rica

2ANUL XIII NR. 580

14 – 20 OCTOMBRIE 2017actualitate www.suplimentuldecultura.ro

Selfie, automate, teatru și pâine, în prologul FITPTI 2017

RAMONA IACOBUȚE

Astfel, pe 30 octombrie, organiza�torii au pregătit pentru publicdouă premiere absolute pentruRomânia: vernisajul expoziției ca �re a reprezentat țara noastră laBienala de la Veneția, în 2016, Sel�fie Automaton, și un spectacol alcelebrei companii americane deteatru a lui Peter Schumann,Bread and Puppet Theater.

Fiecare din cele două pre�miere din prologul FITPTI areceva special, te lasă cu întrebări lacare nu găsești un răspuns exact,te împinge să te uiți mai bine înjurul tău, în viața ta, la oamenii cucare interacționezi sau la cei carete conduc, să te întorci la origini șisă vrei să îți afli traseul prin lume.

Cei care au acceptat să fie partedin acest prolog au plecat din Tea�trul „Luceafărul“ cu multe gânduriși cu o nerăbdare aproa pe copilă�rească de a intra în sălile de specta�col, în zilele următoare, pentru a�șiîmbogăți colecția de semnificații,mai ales că selec ționerul Festivalu�lui, criticul de teatru Oltița Cîntec,a venit și în 2017 cu o tematică ex�trem de generoasă, Orizonturi.

SELFIE AUTOMATON – O POEZIE SOCIALĂÎNTRUCHIPATĂ DEMARIONETE

Selfie Automaton, o expoziție subforma unui spectacol predefinit,cu marionete automatizate, sce�narii blocate și un rol liber, rezer�vat vizitatorului, este un proiectulsemnat de Tiberiu Bucșa, Gál Or�solya, Stathis Markopoulos, AdrianAramă, Oana Matei și Andrei Durloi.

Selfie Automaton constă înșapte automate mecanice, forma �te din 42 de marionete – 38 uma �ne și 5 animale fantastice.

Caricaturi umane, animalefan tastice, ouă de aur și cutiuțemuzicale asamblate în scene pre�definite care plasează vizitatorulpe scenă, în diferite ipostaze, înmaestru păpușar și marionetă înacelași timp, i�au întâmpinat peieșeni în foaierul Teatrului „Lu�ceafărul“ din Iași, după ce mai fă�cuseră același lucru la Veneția și,apoi, la Utrecht.

Autorii propun, prin interme�diul Selfie Automaton, o scanarea relațiilor sociale, a stereotipuri�lor și dorințelor umane, solici�tând imaginația utilizatorului șiîncurajându�i atât spiritul ludic,cât și nevoia de introspecție.

Deși marionetele sunt perso�najele principale, ele nu sunt la felde vii și libere să se exprime ca înlumea spectacolului, unde devin„conștiente“, ci stau, într�o tăcere șio nemișcare desăvârșite, în aștep �tarea manipulatorului, a vizitato�rului, pentru a�i scormoni curiozi� tatea și a�l lăsa să�i scormonească,la rândul său, mecanismele.

Cei care vizitează expoziția suntîntâmpinați, așadar, de insta lațiilemecanice grupate în Dansul în cerc,Banchetul, Comisia, Umblătorul pesârmă și pot inte racționa cu aces�tea, amintindu�și de jocurile copi�lăriei, fără a renunța la luciditateaadultului, necesară pentru depista�rea înțelesurilor și interconectareacu marionetele.

După ce te apropii de exponate,începi să recunoști în marioneteexact ceea ce au proiectat artiștiicreatori în ele: „un muzicant“, „un

petrecăreț“, „un ascultător“, „cel carele știe pe toate“, „alt ascultător“, „unmâncău“, „un adormit“, „un fumătorsceptic“, „cel care se uită în gol“, „celcare explică tot timpul“, „un glumețpisălog“, „cineva are o dilemă“, „uncuplu bizar“, „cei cu două fețe“, „celcare hrănește câinele“, „unul careargumentează cu pumnul în masă“,„unul care spune mereu da“, „unulcare te arată cu degetul“, „unul obo�sit de atâtea discuții“, „unul careaplaudă orice inițiativă“, „unul carespune mereu nu“, „un gânditor ne�hotărât“, „peș tele mort“.

Cum la inaugurarea expozi �ției în cadrul prologului Festivalu�lui Internațional de Teatru pen truPublicul Tânăr au fost prezenți șitrei dintre semnatarii proiectuluiSelfie Automaton, Tiberiu Bucșa,Gál Orsolya și Stathis Markopou�los, vizitatorii au putut să le punăîntrebări și față în față sau să leîmpărtășească impresii.

În discuția pe care am avut�ocu arhitectul Tiberiu Bucșa, aces �ta îmi spunea: „De ce Selfie Auto�maton? Dacă ne uităm la imaginilede ceramică dintr�un cimitir saula fotografiile de familie mai vechifăcute într�un studio, autoportre�tul a fost de multe ori în istorie oformă de minciună. Întotdeauna

ne�am pus în situații care nu necaracterizează. De obicei, funda�lul selfie�ului e o realitate idilizată.Noi încercăm, poate de aceea, sănaștem întrebarea dacă nu e maibine să ne uităm ce e în jurul nostrucu adevărat, nu ce vrem să vedem înacel moment. Selfie e o formă lu�cidă de a ne uita în jurul nostru, pelângă acest portret idilizat sau înspatele acestui autoportret idilizat.Și, până la urmă, expoziția în an�samblul său e o colecție de carica�turi, asamblate în diverse scene,caricaturi care ar putea fi oricândparte din noi înșine. E și o invitațiela autoreflecție“.

VIZITATORUL –MANIPULATOR ȘI MANIPULAT

Acționând mânere și pedale, vizita�torul devine, în același timp, mani�pulator și manipulat, „obiect fărăopțiuni, balerină uriașă la o masă debanchet, victimă a unei comisii oare�care sau cerșetor de dorințe“, dupăcum se spune pe site�ul proiectului.

Nu mică le este mirarea uno �ra dintre cei care au acceptat săfie parte din Selfie Automaton când,în fața lor, o bicicletă pune în miș �care o horă, un ceaun generează

un „festin“, o manivelă tre zește ocomisie, alta învârte un pește deaur sau o pasăre în zbor este pri�zonieră în afara cuștii sale.

În ceea ce privește reacțiile pecare autorii au reușit să le adunepână în prezent de la vizitatoriiexpoziției, același Tiberiu Bucșaspune: „Noi am stat la Veneția cuexpoziția două luni jumătate. Pescurt, sunt două extreme, cei carevăd doar partea de divertisment, vin,se bucură, râd și pleacă veseli, și ceicare au interpretat�o ca pe o poeziesocială. Am avut reacții foarte sensi�bile, mai ales din partea publiculuide origine germană. Unii chiar auvăzut�o ca pe o critică filosofică. Apoi,au fost și cei care percepeau ambeledimensiuni ale expoziției, și cea dedivertisment, și cea de poezie socială“.

TEATRU ȘI PÂINE CALDĂ

După întâlnirea cu marioneteledin Selfie Automaton, după por �ția de satiră socială, de joacă de�apăpușarul, spectatorii prezenți laprologul FITPTI au fost invitați însala de spectacol, într�o atmosferăintimă, pentru că spectacolul s�adesfășurat cu publicul pe scenă,pentru a�i cunoaște pe cei de la Breadand Puppet Theater, compania de

Programat în perioada 5-12 octombrie,Festivalul Internațional de Teatru pentruPublicul Tânăr (FITPTI), organizat de Teatrulpentru Copii și Tineret „Luceafărul“ din Iași, aavut și anul acesta, la cea de-a X-a ediție a sa,un prolog ca o repetiție generală pentruintrospecție sufletească și mentală, meditațiepe marginea unor subiecte fierbinți ale lumii încare trăim, pentru maratonul de spectacole de teatru ce urma să vină.

Festivitatea de deschidere a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr, cu Oltiţa Cântec și Ioan Holban

© L

iviu

Chi

rica

3ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 2017 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

teatru inițiată de Peter Schu�mann, în 1963. Pe scenă ur ma săse joace Basic byebye cantastoriaextravaganza, o poveste însoțităde muzică despre lumea în caretrăim, un manifest social și o șe �dință de psihoterapie în grup, culacrimi în ochi și zâmbetul pe bu �ze, în același timp.

Spectacolul este structurat încinci canta storii, „The Foot“ (Pi�ciorul), „Fire“ (Foc), „Tina“, „PostApocalypse for ¾ Empire“ (Posta�pocalipsa Imperiului ¾), „Posibi�litarian Slogans“ (Din ArsenalulPosibilitarianist al Sloganelor Be�ligerante) și ne pictează în simbo�luri, pe fâșii albe de pânză, necântă cu instrumentele unor mu �zicanți ambulanți, ne picură înurechi cu tonul unor actori carerecită în forță realitatea în caretrăim, dar pe care de multe oripreferăm să o ignoram.

PETER SCHUMANN ȘIMISIUNEA SOCIALĂ A TEATRULUI

„Inspirat de apocalipticele, plinede mânie gravuri în lemn de se �col XV ale tânărului Dürer, amsculptat «Post Apocalypse for ¾Empire» iarna trecută, iar Lila Win� stead, tipografa noastră, a adău�gat colaje întâmplătoare de cu�vinte din arhivele imprimerieiBread&Puppet. Celelalte cantastorii, «Tina» și «PossibilitarianSlogans», sunt pe aceeași temă:opoziția la ascensiunea fascistă acapitalismului global, arătândspre cele 1000 de alternative laauto�proclamata autoritate a im�periului militaro�economic. Cele1000 de alternative sunt 1000 decomunități radicale ale unor fer�mieri, grădinari și teatre de pă �puși, care practică zilnic artaco tidiană a unei economii non�profit, transformând resturile șineglijențele civilizației noastreîn material util și spiritual, aju�tând susținerea unicei noastrePlanete�Mamă“, își rezumă PeterSchumann conceptul care stă labaza spectacolului Basic byebyecantastoria extravaganza.

De altfel, Peter Schumann,fondatorul trupei Bread and Pup�pet Theatre crede în misiunea so�cială a teatrului și asta se vede înfiecare replica, în fiecare alegerefăcută pentru decoruri, pentrutext, pentru tematică.

Dar, chiar dacă teatrul săueste unul militant, nu te agresează,nu te obligă să i te supui ideologic,ci să scormonești mai mult dupănespusul din spatele întâmplări�lor de care te izbești, zi de zi, acasă,

la serviciu, pe stradă, în mijloacelede transport în comun, în biserică,la supermarket, în timp ce te uițila televizor sau mergi să îi votezipe cei care te vor conduce și mani�pula, cu acordul tău.

JOCUL DE-A RÂSU’-PLÂNSU’CU RĂMĂȘIȚELE PLANETEI-MAMĂ

Teatrul făcut de Peter Schuman,de altfel premiat de�a lungul tim�pului cu cele mai importantedistincții mondiale, de la ErasmusPrize of Amsterdam la PremiulObie, mixează muzica, dansul șiludicul buf pentru a reconstrui înimagini și cuvinte fragmente dinrealitatea în care ne zbatem pen�tru a supraviețui, manipulați șisubjugați de bani, de material, ui�tând să ne mai bucurăm de lucru�rile simple, cum ar fi o bucată depâine caldă, făcută în casă.

Treptat, cei patru actori dintrupa Bread and Puppet Theatre,ajutați de imagini și simboluri înalb și negru sau viu colorate, înculorile pământului și în culoareasângelui care curge în încăierăriși războaie în toată regula, au reușitsă creeze o atmosferă de bâlci, deviață trăită programat peste carevine Apocalipsa.

„Fără ezitare, fără finalitate.Ditamai povestea despre mărire șicădere, cu ghid de călătorie pentrucetățeni, către tărâmul făgădu �inței. Dat fiind faptul că hegemo�nia sa se face praf și pulbere, Im �periul ¾ continua să își militari�zeze problemele. Praful și pulbe�rea sunt ridicate de copitele cailornestăpâniți – e vorba de praful șipulberea care se lasă pes te o pros�peritate mai mult decât evidentă.Încă un război care identi fi că+bombardează duș manul, chiardacă acest dușman e un cortegiumortuar sau o nuntă, într�o sferăde interes în cea mai mare partenecunoscută și distantă...“

Așa sună un fragment dincanta storia „Postapocalipsa Im�periului ¾“, declamat de actoriide la Bread and Puppet pe scenaTeatrului „Luceafărul“ din Iași.

Spectatorului nu i�a fost datsă vadă, însă, încrâncenare pescenă, momentele cu numere mu�zicale fiind atât de bine integrateîn curgerea textului rostit, încâtasigură liantul necesar pentru alega militantismul de latura de di�vertisment a teatrului.

Și, pentru că Peter Shumannechivalează teatrul cu hrana spiri�tuală, la fiecare reprezentație a tru�pei sale se servește publicului pâi necaldă, coaptă chiar de Shumann. Înacest fel, spectatorii sunt hrănițiatât fizic, cât și spiritual, într�o co�muniune a spiritualului cu trupes�cul pe care nu ar trebui să o neglijăm,mai ales în societatea consumistăîn care trăim astăzi.

Pâinea caldă nu a lipsit nici laIași, chiar dacă de data asta au copt�oactorii, nu Peter Schumann însuși.La finalul repre zentației Basic bye�bye cantastoria extravaganza, ceiprezenți au fost invitați de către ac�tori, chiar pe scenă, să servească obucată de pâine proaspăt coaptă,unsă cu usturoi.

Viață trăită simplu, cu rost,fără angajare politică sau econo�mică, fără vărsarea sângelui nevi�novat pentru cauze care nu neaparțin, întoarcerea la rădăcini,respectul față de tradiție și moș �tenirea lăsată de cei care au trăitînaintea noastră, îngrijirea me�moriei istorice și personale, pro�testul împotriva uitării sociale,aburii sufletești care ies dintr�opâine făcută în casă cu dragoste șirespect față de natural și natură,toate acestea s�au frământat cufăina adusă din America pentru acoace pâinea și teatrul servit deBread and Puppet Theatre publi�cului ieșean, în prologul Festivalu�lui Internațional de Teatru pentruPublicul Tânăr (FITPTI). n SDC

Hai în spațiineconvenționale!Ca orice festival care se respectăși vrea să fie sărbătoare, Festiva�lul Internațional de Teatru pen�tru Publicul Tânăr Iași 2017 aoferit și o serie de spectacole înspații neconvenționale, susți �nute de artiști din Noua Zeelan �dă, Scoţia, Australia, Vietnam,Polonia, Canada, SUA, Belgia, Polonia și Anglia.

ALEXANDRA POPA

Bariera spațială, legată de scenă,a fost eliminată, zonele pentruartiști și spectatori amestecându�se,Limitele au rămas să fie trasate despectatorii atrași de arta teatru�lui. E ca şi cum ai intra în atelierulunui artist şi ai interacţiona cu el,în loc să mergi, ca de obicei, laexpoziții de artă, în care doar ad�miri exponatele. Din privitor deviiparticipant și unul dintre actoriiimportanți în desfășurarea actu�lui artistic. În același timp, a căzutși bariera lingvistică, ea fiind în�locuită de cele mai multe ori demuzică, păpuși, dans și de expre�sivitatea artiștilor.

În acest tip de spectacol ne �convențional, publicul este unulfluctuant, dar cu un nucleu binestabilit. Nu există trecător care sărămână indiferent la ce se întâm�plă acolo, care să nu arunce mă carun ochi spre mulțimea adu nată șidincolo de ea. Și, în ciuda grabei, apresiunii timpului sau a activită �ților cotidiene desfășu rate, mulțidintre ei se opresc fie și preț de zeceminute, lăsându�se absorbiți demoment. E și un tip de loterie, darîn mod cert în nucleu se află mereupersoane care sunt atrase ca unmagnet de re prezentație.

Unul dintre exemple este mi �ni�concertul formaţiei Loch Ka�trine Highlanders. La FITPTI nuexistă o limită de vârstă a publi�cului. Concertul de cimpoi almuzicienilor scoțieni a fost savu�rat de la ce mai mici până la ceimari. Adevărul e că artiștii eraufascinanţi: de la îmbrăcăminte(kilturi ecosez, ciorapi până lagenunchi, vestoane cu bumbi șifireturi, poșetă la brâu și un miccuțitaș la ciorap, pentru oricesituație) până la modul în careluau tonul pentru următoareamelodie (cu bătăi din picior şi cumenţinerea ritmului prin repeta�rea aceleiaşi mişcări).

ARTIȘTI CARE HOTĂRĂSC SĂ IASĂ CU ARTA ÎN STRADĂ

Un spectacol fabulos au făcutMama și Fiul (Hanoi, Vietnam),adică duoul format din NguyenHo Thuy Tien și Ta Xuan Duy, bă�iatul ei de numai 14 ani. Au adu�nat un public curios şi divers:adulți, copii, adolescenţi şi… căţei.Mimica lor rămâne incredibilă.Chiar dacă te uitai la marionetelepe care le dirijau cu atât de multădexteritate şi naturaleţe, perfor �manță la care au ajuns după ani șiani de exercițiu, nu aveai cum,uimit, să nu le urmăreşti figurile.Nicicând, niciunde, nu cred că aputut fi citită o bucurie mai ma �re ca aceea de pe chipurile lor.Rezultatul trocului făcut întrespectatori și artiști a fost zâmbe�tul. La fel ca în cazul unui altspectacol deosebit, Alice pe tărâ�mul circului (Street Theatre Sce �ne Kaleiskop, Cracovia, Polonia),care se bazează pe expresivitateaartiș tilor atunci când cuvintelelipsesc. Temerile şi supărărilepro ta gonistei sunt reliefate prinacrobaţie, jonglerii, clovnerie, in�terac țiune directă cu publicul,mers pe picioroange sau baloanede săpun.

Artiștii care hotărăsc să iasăcu arta în stradă au un mesaj desubliniat și emoții de transmis. Peparcursul festivalului am abordatatât artiștii, cât și spectatorii pen�tru a le afla impresiile. Am aflat cămajoritatea celor pe care i�am în�tâlnit la spectacole au studiat cuatenție programul festivalului șiau ales mo mente artistice atâtpentru ei, adolescenți, tineri, adulțisau pensionari, cât și pentru co�piii sau nepoții lor ori prietenisau cu noștințe. Dacă ne gân� dim la cât de diferit percepempovețele și mesajele care ajung lanoi, atunci cel mai bun exempluar fi Micul prinț al lui Antoine deSaint�Exupéry. Însemnătatea șiînțelesul mesajului crește și seadâncește odată cu cititorul/con sumatorul, căpătând noi for �me. Publicul tâ năr din FestivalulInternațional de Teatru de la „Lu�ceafărul“ asta face. Saint�Exuperyscria că „toți oamenii mari au fostmai întâi copii, dar puțini dintreei își mai aduc aminte“. Asta neînvață și FITPTI. n SDCSelfie Automaton

4ANUL XIII NR. 580

14 – 20 OCTOMBRIE 2017


SCRIITOAREA KARI FREDRIKKE BRÆNNE:

„Am fost în toatelocurile despre care am scris în cărțile mele“Kari Fredrikke Brænne s�a născutla Oslo, Norvegia, în 1966. A stu�diat arta în Italia, Norvegia și SUA.A lucrat ca artist plastic înainte dedebutul său ca scenarist, din 2002.Piesele sale de teatru au fost puseîn scenă în Norvegia în repetaterânduri. În 2007 a debutat cu ro�manul A Different World, pentrucare a câștigat Premiul de DebutAschehoug. Al doilea său ro �man, Under the Deep Shadows, afost tradus în mai multe limbi,printre care și română în acest an,iar cel mai recent volum semnatde ea se numește Firmament Fal�ling. Kari Fredrikke Brænne nespune că pentru ea scrisul a fost oalegere. Pentru că o ajută să cu�noască libertatea. Știe aproape în�totdeauna cum se va terminacartea la care lucrează, iar locurilesunt de cele mai multe ori punctde plecare în a�i stârni imaginația.

INTERVIU REALIZAT DE ANDRA PETRARIU

Ce v-a stârnit atât de tare încât să vă apucați de scris?Încă din copilărie am vrut să spunpovești, aveam nevoia să mă pot ex�prima. Mama mea era foarte domi�natoare, voia să controleze totul, iaratunci când scriam sau desenamaveam propriul meu spațiu. E unmod de a te simți liber, de a avea li�bertate în interiorul tău.

Resimțiți și în prezent această libertate?Într�un fel, cred că scrisul îmi in �fluențează toată existența. Pentru căa fi scriitor este chiar un mod de atrăi. E un fel de a�ți ordona gându�rile, de a�ți limpezi mintea și, de ase�menea, un mod de a ajunge în di fe�rite locuri. Cu alte cuvinte, în ima �ginația mea pot pleca oriunde, ceeace este un lucru extraordinar.

Cum și locurile reale se parecă ar avea o însemnătateaparte pentru dumneavoastră.

Cred că am fost în toate locurile de �spre care am scris în cărțile mele.Cred că asta mă inspiră cel maimult. De exemplu, am început săscriu această carte care tocmai a fosttradusă în România [n.r.: Sub um �bre adânci] în momentul în care amintrat într�o cabană veche din pă�dure, care a fost abandonată și caree foarte aproape de cabana mameimele. În interior am descoperit ocapsulă a timpului din anii ’70, pelângă care trecusem de foarte multeori. M�am decis să încerc să intru, iarușa chiar era deschisă. Așa că am in�trat. Când eram mică, locuia acolo ofamilie: o mamă blondă foarte fru�moasă, un băiețel și un tată care tăiaadesea lemne în grădină. Și dintr�o �dată nu au mai fost acolo. Și nici nus�au mai întors. Nu i�am mai văzutniciodată. Iar în momentul în caream intrat în cabană, m�am gândit lace s�ar fi putut întâmpla cu acea fa�milie. Bineînțeles că ce am scris nus�a întâmplat în realitate, e doarimaginația mea și nu știu ce s�a în�tâmplat cu familia aceea. Am făcut oversiune a ce s�ar fi putut întâmpla.

Dar locul în care scrieți cât de important este pentru dumneavoastră?De cele mai multe ori scriu doaracasă. Am biroul amplasat lângăgeam, este cel mai bun loc. De acolovăd copacii, păsările și întotdeaunae o pisică în grădina mea, pe care îmiplace să o urmăresc. Îmi place săprivesc frunzele și copacii. Mă in�spiră să scriu. Am o rutină zilnică.Mă trezesc dimineața devreme șiîncep să lucrez. Câteodată, în mijlo�cul lucrului, poți simți că te�ai blo�cat și că nu mai poți continua. Teoprești și începi să îți pui o grămadăde întrebări, ce o să se întâmpleacum, ce o să mă fac, cum o să rezolvasta, cum o să depășesc momentul.Iar pentru mine rezolvarea e la în�demână, să fac o plimbare este ceeace mă ajută foarte mult, mai ales în

pădure. Am un râu foarte aproapede casă și cobor de obicei pânăacolo. Mă plimb singură, iar dupăasta toate problemele legate de scrisse rezolvă de la sine.

Acasă este singurul loc în care vă place să scrieți?Nu, avem în Oslo o Casă a Literaturii(Litteraturhuset), cu un spațiu gra�tuit de birouri, unde dacă ești scrii�tor poți sta fără să plătești. Iar acolosunt și alți scriitori, critici sau tradu�cători și e frumos pentru că uneoripoți lua masa împreună cu ei.

Cum este să lucrați cu criticiiliterari prin preajmă?Poți spune că e intimidant cumva,dar, din moment ce suntem prieteni,ei nu scriu cronici la cărțile mele.Purtăm discuții constructive și dis�tractive despre ce înseamnă criticaliterară. În același timp, eu personalmă tem foarte mult de critici. Este deexemplu un critic, care e și scriitor,despre care știu că nu a citit carteamea, dar care a scris o cronică. A pri�mit romanul într�o după�amiază șia doua zi a scris o cronică la o cartede 700 de pagini. Cred că asta e unclar semn de aroganță.

Invers însă, ce nu vă place la scris?Petreci foarte mult timp singur, nu aicolegi, iar uneori simți că ai nevoie deun feedback. Și atunci aș tept pânăcând am o versiune gata pentru a oarăta editorului. Când este vorbadespre scriitori, de cele mai multe orifiecare are de�a face doar cu editorulsău. E foarte important să existe chi�mie între scriitor și editor. Știu mulțiscriitori care sunt nefericiți că nu auparte de un editor bun, iar asta poatefi devastator atunci când lucrezi la ocarte. Soțul meu mă citește de ase�menea și sunt foarte fericită că estedispus să facă asta. Este o muncă so�litară. Dar trebuie să crezi în tine șisă mergi înainte.

Dacă ar trebui acum săscrieți o întâmplare din viațadumneavoastră ce pare a fidesprinsă din paginile uneiproze, care ar fi aceasta?Ar fi clasica poveste în care mi�amîntâlnit soțul. Eram la studii în Ame�rica, locuiam în Manhattan, într�ocasă a Salvation Army. Acolo era ocasă doar pentru fete și eram foarteîn siguranță, numai că eu aveamnevoie de spațiu pentru a putealucra, pentru a picta acasă. Așa căm�am mutat cu unul dintre colegiimei în Brooklyn, într�o fabricăveche. Pe atunci nu eram încăiubiți. Era un cartier periculos, unghetou, plin de oameni care se dro�gau, hoți de mașini și prostituate. Seîntâmplau lucruri groaznice afară,criminalitatea era foarte ridicată.Așa că acel coleg s�a gândit că artrebui să văd dacă pot rezista onoapte și să dorm de una singură încasă, în această clădire goală. Amvenit acasă seara și nu era nimeniacolo. Era în schimb un bărbatafară care arăta cam înfricășător șicare se uita în frigiderul abando�nat de pe stradă. Aveam skateboar�dul cu mine pentru că atunci în� vățam să merg cu el, am urcat înapartament și am deschis ușa, ținminte că aveam trei încuietori.

V-a urmărit?Când am intrat, omul acela era lageamul meu. A urcat pe scara de in�cendiu. Eu am coborât și am intratîntr�un apar tament gol din clădire.Bărbatul a intrat pe o fereastră des�chisă în apartamentul de mai sus șiapoi am auzit că încerca să intre înapartamentul meu. Așa că m�amgândit că ar trebui să îl urmăresc, săîl scot din casa mea. Am luat în mâiniun băț și skateboardul și m�am dussă îl urmăresc. Când am ajuns la el,încă încerca să intre în apartamentși mi�a spus Nu mă lovi, nu mă lovi.Și îi spuneam Nu te lovesc, nu te lo�vesc. Iar el îmi spunea Dă�mi skate�boardul, dă�mi skateboardul. Iar euțipam E skateboardul meu, e al meuși apoi mi�a smuls skateboardul dinmână. S�a întors la scara de incen�diu și a fugit. Iar eu, în timp ce tre�muram, l�am sunat pe bărbatul cucare urma să fiu colegă de aparta�ment pe atunci, Vincent, el a venit șide atunci am rămas împreună.

Sunteți o persoană curajoasă.Aș zice mai degrabă naivă.

Mai mergeți cu skateboardul?Nu, nu, am rămas fără skateboard,așa că nu. Iar asta a fost în 1988. E oveșnicie de atunci. n SDC

© w

ww

.nor

den.

lv

5ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 2017


SCRIITORUL GYÖRGY DRAGOMÁN:

„Mă simt de parcă aș construi cărți din fragmente, din pietricele mici“Scriitor maghiar contemporan șitraducător pasionat, GyörgyDragomán are cărți care se citescpe nerăsuflate și care te surprindla fiecare câteva zeci de pagini.Nici n�ar avea cum să n�o facă,câtă vreme creatorul lor se uităla tine și�ți spune convingător că„întotdeauna când scriu, am im�presia că nu scriu eu, deși știu căașa e“. Vizual, spontan și foarteatent la detalii, György Drago�mán oferă cărților sale și o încăr�cătură istorică, pe care o poartăcu sine prin simpla întâmplare avieții – s�a născut la TârguMureș în 1973, iar în 1988 a fostnevoit să emigreze împreună cufamilia în Ungaria, unde este sta�bilit și astăzi. Deși cărțile îi cu�prind multe elemente fictive,care țin mai mult de o lume a re�ligiilor, printre cele reale se stre�coară și câteva care încă�iamintesc scriitorului de o Româ�nie în care a crescut și pe care,spune el, o recunosc și cu care seidentifică și cititorii săi.

INTERVIU REALIZAT DE ARYNA CREANGĂ

Spuneați la întâlnirea „Scrii-tori în centru“, la care ațiparticipat la festival, că pri-ma oară n-ați zis nimănui căscrieți un roman. De ce a fostimportant să păstrați acestsecret?Era important, pentru că eu amînvățat să scriu de la tata, iar tata nuși�a terminat de scris romanul, deșiîntotdeauna vorbea despre el. Pre �da stomatologie la Universitateadin Târgu Mureș și era autor deproze scurte. Pentru el scrisul eraimportant pentru că era mai mult ochestiune socială – întotdeaunacând scria ceva, citea imediat priete�nilor, iar prietenii lui făceau la fel.Când m�am hotărât să devin scriitor, mi�am zis că e o lecție bună:am cre�zut mereu că dacă vorbești despreromanul tău nu o să mai ajungi să�lscrii. Era și o superstiție de�acum,

credeam că dacă o să vorbesc desprecarte nu o să o termin. Am văzutprea mulți oameni care spun căsunt scriitori, dar care de fapt nusunt – eu nu am vrut să joc rolulscriitorului, ci am vrut să devinscriitor cu adevărat.

În Rugul vă îndepărtați derealitate, aveți foarte multăficțiune și puneți accentulfoarte mult pe magie.Asta se întâmplă doar în cartea asta;în altele nu este atât de prezentămagia. În Rugul însă a trebuit să seîntâmple, pentru că această carte aavut două axiome – una era căvedem tot ceea ce vede Emma și căsimțim tot ceea ce simte Emma, adoua era bazată pe ceea ce con �struiește bunica, un fel de religie.Când m�am hotărât să devin scrii�tor, deși am abandonat Facultateade Filosofie chiar înainte să�miscriu licența, am zis că nu o să devinfilosof și că nu o să scriu eseuri. Amzis atunci că nu o să�mi gândesccărțile prea mult. Când am scriscartea, am știut că va avea multe le�gături cu epistemologia și cu antro�pologia religiilor. M�a interesat cumse naște o religie și cum se con �struiește realitatea în jurul unui sis�tem de credințe pe care�l ridici tu.Ceea ce face bunica este, de fapt,

construirea lumii într�un fel de re�ligie ortodoxă dură. Asta schim bărealitatea, iar când Emma intră înrelație cu ea, intră în relație și cuaceastă mică religie, construită nu �mai pentru doi oameni.

Ați spus că ați fost surprinscând ați observat că în Ruguls-a schimbat sexul naratoru-lui și perspectiva a devenitcu totul alta. Cum e posibilsă creați un personaj care săvă surprindă?Când scriu am impresia că nu scriueu, deși știu că așa e. Sunt un scriitorfoarte vizual, totul începe cu imaginipe care nu le pot controla întot�deauna. Pot să le aleg, pot spune carevor fi imaginile pe care le voi utiliza,dar nu le pot schimba. Cartea aceas tachiar începe cu imaginea unei mâinicare atinge o pasăre, iar mâna aceeaera o mână de fată. Înainte să scriuasta, nu știam că e mâna unei fete.

În cărțile dumneavoastrăacțiunile dictează structurapersonajului sau viceversa? Pentru mine, personajul dicteazăacțiunile, dar totul e într�un labi�rint de imagini, de fragmente, ca ooglindă spartă. Scriu de multe ori,fără să mă gândesc, fragmentemulte. Mă simt de parcă aș construi

cărți din fragmente, din pietricelemici. Sunt surprins întotdeauna derezultat și cred că așa și trebuie.

De unde ați știut că ceea cescriați nu era destul de bun?Mi�am dat seama singur. Aș fi pututsă scriu o carte și, ce�i drept, am șiscris una – dar nu era romanul pecare am vrut să�l scriu. Asta e im�portant, să știi tu dacă fraza e bunăsau nu; și o știi pur și simplu. E camuzica: se aude. Dacă cineva cântăîn ton fals, auzi. Așa și cu frazele.Vezi dacă ai scris în ton fals sau înton nimerit, se vede limpede în fie�care frază. Trebuie să ai curajul săte uiți la frază și să vezi că tonul ei efals. Dacă da, trebuie s�o arunci și săîncepi s�o scrii din nou.

Ați spus la un moment dat căexistă șansa ca cea de-a treiacarte să fie despre perioadarecentă. Lucrați la ea? Scriețidespre un timp apropiat?Întotdeauna lucrez la texte în para�lel. Unul la care lucrez acum e ocarte în care acțiunea se petrecedupă război. Eu am fost foarte atinsde ce s�a întâmplat în Târgu Mureșîn anii ’90. După aceea lucrurile s�au liniștit aici, dar nu și în Iugo�slavia. Când trăiam în Ungaria afost războiul din Iugoslavia, cel mai

brutal din istoria recentă; iar eu amfost absorbit de el. Atunci m�amgândit că e posibil oricând să se în�tâmple un asemenea lucru. Amaceastă idee, că violența brutală oîntâlnești și numai dacă deschiziușa, ea e mereu acolo. O societatenormală se poate distruge imediat.Sunt fascinat de asta. Am scrismulte istorii scurte care se combinăîntr�un roman despre un oraș dupăun război brutal civil.

V-ați folosit de Târgu Mureșdrept inspirație?Nu chiar de Târgu Mureș;și de Polo�nia, de Ungaria, de Iugoslavia. E unoraș unde mai multe etnicități tră�iesc în pace, dar un oraș în care totușiceva se petrece. Acțiunea se petrecela un an după la încheierea eveni�mentului, la un an după genocid,într�un timp în care traumele suntîncă acolo. Acesta va fi un roman careva urma romanului viitor.

Nu vă este teamă de tradu-ceri, că ar putea pierde sen-sul pe care doriți să-ltransmiteți?Nu, pentru că și eu sunt traducător șiștiu cum este. Mulți nu știu, dar cândscrii o carte poți să stai să scrii ani dezile. Ca traducător primești toateemoțiile comprimate și cred că astae o slujbă nemaipomenit de dură. Măgândesc la săracii oameni care tra�duc lucrări scrise în aproa pe 20 deani, cum primesc ei toate greutățilecărților într�un timp extrem de scurt.Ăsta da, pot spune că e un lucru pe�riculos pentru viață. n SDC

M-a interesatcum se naște oreligie și cum secon struieșterealitatea în jurulunui sistem decredinţe pe care-lcon stru iești tu.

6ANUL XIII NR. 580



SCRIITOAREA LISA STRØMME:

„M-am gândit că ar fi potrivit să-miasemăn cartea cu o pânză albă și săasociez fiecărui capitol câte o culoare“Lisa Strømme e o scriitoare că�reia nu i�a fost frică de creație: aîndrăznit să experimenteze încăde la romanul de debut. Dar nudoar ea a surprins publicul,printr�o structură inedită a cărțiiFata cu fragi, ci și publicul a sur�prins�o când, în numai un an, ro�manul i�a fost tradus deja înpeste zece limbi. Deși s�a născutîn 1973 în Yorkshire, scriitoareaa crescut în Leeds, Teheran șiGlasgow, unde a și studiat. Înprezent locuiește în Norvegia,țară în care s�a și căsătorit, însăspune că n�ar reuși niciodată săse identifice ca scriitor cu o altălimbă sau cultură decât cea en�gleză, căreia deja a început să�icaute dedesubturile prin docu�mentele istorice, pentru a letransforma treptat, cu un adaosde ficțiune, în literatură.

INTERVIU REALIZAT DE ARYNA CREANGĂ

„Oamenii dificili mă intrigă“,spuneați într-un interviu. Ce înseamnă pentru dum-neavoastră acest cuvânt, „dificil“?Cred că poate fi tradus prin „genial“.Există momente care se repetă de�alungul istoriei, în care apar persoanecu roluri importante, pe care le nu �mim genii. Dar nu sunt simpli oameni,ci sunt, așa cum le�am numit eu, per�soane foarte dificile. Nu ai putea re �laționa ușor și nu au nici deschidereemoțională; sunt în general obsedațide ceea ce fac. Asta am vrut să spunprin „oameni dificili“ – oameni caresunt absorbiți de propria lor muncă.

Vă considerați o astfel de per -soană, sunteți un om dificil?Da. Nu sunt un geniu, dar suntfoarte complicată. Când sunt în so�cietate, înconjurată de oameni, suntmereu sociabilă – dar am nevoie

apoi de timpul meu, când practicmă ascund. Merg acasă și mă trans�form într�un om calm, liniștit, șiîncep să scriu. Stau departe de zgo�mot, de oameni, îmi acord un timpde care am nevoie. Sunt un om com�plicat, nu sunt aceeași în fiecare zi.

Ați crescut pentru o perioadăîn Teheran. V-a influențatscrisul în vreun fel cultura pecare-ați descoperit-o acolo?Nu, am stat doar 10�11 luni. Apoi aavut loc revoluția, a trebuit să pără�sim Teheranul. Tata lucra la o com�panie aeriană și a trebuit să ră mâ � nă, iar mama, fratele meu și cu mineam plecat. Aproape nouă luni nuam știut dacă tata este mort sau viu.Ce îmi amintesc în schimb este cămama a suferit foarte mult; noieram prea mici ca să conștientizăm.

În Fata cu fragi a trebuit să lucrați cu scrierea uneipovești fictive cu fapte isto-rice la bază și ați spus că „celmai greu a fost că doar o par-te era adevărată“. A fost difi-cil să reconstruiți un perso-naj atât de faimos precumEdvard Munch? În cazul lui, da, pentru că este foartecunoscut și oamenii au propriilepăreri despre el, așa că se așteptauca personajul meu să se comporteîntr�un fel anume. Era unul dintreacei oameni dificili. M�am împăcatîn cele din urmă cu ideea că, nicidacă Munch ar fi în viață, nu amreuși să știm foarte bine cine este.

Când știți că trebuie să văopriți din scris adevărul și săadăugați ficțiune? Credeți cătrebuie să existe un echilibruîntre cele două?

Întotdeauna încep folosindu�mă deceea ce știu că e adevărat, pentru căasta mă inspiră. Cred că cele maibune povești sunt cele adevărate. Înplus, iubesc lucrurile mărunte,orice detaliu mi se pare folositor –în Fata cu fragi există o parte în careprințul vine să locuiască cu familiași una dintre fiice găsește un fir depăr pe pernă și apoi încearcă să�lvândă – asta chiar s�a întâmplat.Asemenea detalii dau viață poveștii;nu le�aș putea inventa niciodată.

Cum ajungeți să ledescoperiți?Am citit o mulțime de documentede istorie locală; am căutat înregis�trări și ziare foarte vechi, din caream reușit să aflu cine erau oameniiaceia. Scrierea creativă a mers mâ �nă în mână cu cercetarea istorică șis�au influențat reciproc.

Ați spus că în această carten-ați avut o structură. Fatacu fragi are însă o structurăminuțioasă: capitolele, cita-tele din Teoria culorilor șiasocierile dintre ele suntbine puse la punct. Esteaceastă structură o hartăcare să simplifice traseul cititorului?Da. Ce vezi tu, ca cititor, în final, esterezultatul recititului și rescrisului.Mă întorc asupra cărții, mai schimbmici fragmente; însă când am înce�put să scriu nu aveam nici o idee dece fac. Am început să o scriu ca pe ocarte normală. Apoi însăși Munch aînceput să mă influențeze; m�a în�curajat să fiu atât de experimentală,să asociez scrisul cu pictura. Am în�cercat să creez picturi, dar în scris,am găsit cartea lui Goethe, Teoriaculorilor, și am început să o analizez.

M�am gândit că ar fi potrivit să�miasemăn cartea cu o pânză albă și săasociez fiecărui capitol câte o cu�loare, cu o conexiune strânsă cuper sonajul prezent acolo. În unuldintre capitolele din final, Tullikpoartă o rochie roșu burgund, spreexemplu, și de aceea capitolul senumește chiar așa: Roșu burgund.Îmi place să am o temă în jurul că�reia să pot construi.

Rescrieți mult atunci cândlucrați la o carte?Am rescris mult la Fata cu fragi, da.Cred că asta s�a întâmplat și dincauza faptului că îmi place să îmipăstrez scrisul curat, succint, fărădescrieri largi. Când am terminat�ode scris, prin urmare, a fost aproapegata editată. Ce am avut de făcut afost să adaug câteva detalii ici șicolo, să mai umplu niște goluri. Cucartea la care lucrez acum am pățitînsă contrariul – am avut prea mul �te descrieri și a trebuit să sfărâm ca�pitole întregi și să le scot din carte.

Ați spus că lucrați acum la oa doua carte, are și ea la bazăun subiect cu încărcătură istorică?Da, personajul principal este AlfredNobel. Este cam aceeași tipologie, unpersonaj istoric faimos, genial, difi�cil, care nu reușea să întrețină relațiicu oamenii. El a fost un om de științăinteresat de poezie și literatură și

niciodată nu s�a putut împăca cufaptul că oamenii mureau din cauzadinamitei. Era sensibil, generos șiblând, dar și un om de afaceri foartedur. Totul la el se poate descrie princontrast și asta m�a fascinat.

Ați înlocuit culorile cu ele-mentele tabelului periodic.Și am înlocuit arta picturii cu totceea ce ține de chimie și știință.Cartea este, de fapt, despre Nobelcare încearcă o relație cu o femeiepe care dorește să o educe, dar eanu vrea să fie educată; e atât desprechimia ca știință, cât și despre chi�mia dintre persoane, în viața de zicu zi – este un joc al chimiilor.

Sunt premiile importantepentru scriitori?E interesant, pentru că scriu carteadespre Nobel, care a dat numelepremiilor, și cred că el a avut o altăidee privindu�i pe câștigătorii pre�miului. Și�a investit toată avereaîn crearea sa și cred că a vrut săajute tinerii autori sau oameni deștiință, să�i sponsorizeze. Dar ce s�a întâmplat a fost o premiere aoamenilor care deja au o carierăîn spate, o carieră pe care poate auși încheia t�o, în locul sprijinirii ta�lentelor tinere. Alfred Nobel a spuscă pre miul pentru literatură artrebui să fie idealist, dar nimeninu a înțeles ce a spus și mesajul i�a fost interpretat. n SDC

Îmi place să îmi păstrez scrisul curat,succint, fără descrieri largi.

© w

ww

.gje

ngan

gere

n.no



SCRIITORUL IMMANUEL MIFSUD:

„Proza m-a ajutat să scot furia din mine“Immanuel Mifsud este conside�rat liderul de generație al scriito�rilor maltezi contemporani.Autor a 17 cărți, mărturi sește căîi place să se simtă mai mult poetdecât prozator. S�a apucat descris la 16 ani și spune că nu acitit nici o carte până la liceu. În numele Tatălui (și al Fiului) acâștigat în 2011 Premiul UniuniiEuropene pentru Literatură,fiind singura lui carte publicatăîn România, la Editura Poli�rom. O carte specială, crede el,pe care a început să o scrie adoua zi după înmormântarea ta�tălui său. Spune că s�ar lăsa descris de fiecare dată când citeștecărțile bune ale altor autori.Chiar și acum, la FILIT, ar fifăcut�o de câteva ori.

INTERVIU REALIZAT DE ANDRA PETRARIU

Cum ar suna o descriere poe-tică a scriitorului și omuluiImmanuel Mifsud? Cred că sunt ca un tango, foarte me�lancolic, dar de asemenea foartepasionat.

Care dintre roluri vă e maiapropiat, cel de poet sau de prozator?Nu sunt mulțumit niciodată de ceeace fac, mereu caut ceva diferit. Iarproza îmi dă ocazia să scriu cumpoezia nu o face. Există în mine maimulți Immanueli, iar unul dintre eieste mai înclinat spre poezie, altulspre proză. Dar dacă m�ai întreba ceaș prefera să citesc din cărțile mele,aș spune că pe cele de poezie.

Spuneați că în poeziile pecare le scrieți sunteți maipuțin agresiv.Așa este. Pentru că atunci cândscriu proză abordez teme care nuau mai fost discutate în Malta dealți scriitor. De exemplu, proble�mele politice uriașe pe care le�amavut în anii ’80, un capitol foartetrist din istoria noastră. Și am fost

foarte nervos pe politicieni, pe so�cietate în general, și cred că prozam�a ajutat să scot această furie dinmine. Nu îmi place cum este con�dusă țara mea, așa că în prezent amdevenit agresiv până și în poezie.

V-ați gândit să vă mutați din Malta?Da, dar, din motive pe care nu le�amînțeles, am rămas. Eu scriu doar înmalteză și probabil m�am gândit că,odată ce m�aș muta, voi avea pro�bleme ca scriitor. Poate că am fostlaș, ar fi trebuit să încerc.

Ce vă înspăimântă cel maitare ca scriitor?Îmi este foarte teamă că într�o zi m�aș trezi că nu mai știu să scriu, cănu mai pot face asta, că sunt blocat.Și o altă frică este că aș începe săscriu prost și că oamenii nu vor în�drăzni să mi�o spună. De aceea cautmereu noi provocări, noi moduri deabordare în scrierile mele, să nuintru în zone de confort. Este oteamă constantă. Una dintre mul�tele greșeli pe care le�am făcut înviața mea a fost că de la un punct în�colo am început să mă identific preamult cu a fi scriitor, mai mult decâtcu a fi om. Așa că, dacă mă oprescdin scris, voi fi mort spiritual.

Ați început să scrieți la 16ani, vârstă cu o mare însem-nătate pentru dumneavoas-tră. Cum v-a fost viața deadolescent?Era la mijlocul anilor ’80, aveamprobleme politice în Malta, a fost operioadă foarte tensionată. Eram laliceu și mergeam la proteste în fie�care zi. Atunci am simțit că tinere �țea mea a fost distrusă de asta. Mă

uit totuși înapoi cu o oarecare nos�talgie. Acum participai la revolte, îțipăzeai spatele de raidurile poliției,și câteva ore mai târziu ajungeai săfaci sex. Când îmi amintesc acum deacea perioadă îmi pare bizară. La 16ani exploram noi moduri de a trăi,de a fi, am avut un număr extraor�dinar de experiențe.

Deși aveți șapte frați, suntețisingurul care a pus accentulpe educație. Cum a fost posibil?Părinții mei erau aproape analfa �beți, abia știau să citească, iar tatălmeu putea să scrie, dar cu foartemulte greșeli. Au avut opt copii întotal, dar primii șapte s�au născutunul după celălalt. Familia mea erafoarte săracă, tata era soldat, nimicspecial, mama casnică, locuiau într�ocasă foarte mică, atât de mică încâttoată casa a devenit un garaj pentruo singură mașină. Erau săraci șimulți. Așa că nu era timp de edu �cație. Frații mei au fost la școală operioadă, iar apoi au început sămuncească. Cu mine a fost diferitpentru că m�am născut după o perioadă foarte lungă, sunt 14 aniîn tre mine și fratele meu. Mă des�curcam binișor la școală, dar la unmoment dat am devenit completneinteresat și eu.

Însă doar pentru o scurtă perioadă.Da. Când eram copil voiam să alergpe afară, să mă joc și să fumez. Nuam citit nici o carte înainte de liceu.Nu am fost interesat absolut delocde cărți. Apoi am ajuns la liceu și nuștiu ce s�a întâmplat. Cred că Sig�mund Freud m�a făcut să citesc. Amavut Interpretarea viselor de citit lafilosofie. Am început să o citesc șiîmi amintesc că mama se îngrijoracă nu mai dormeam, petreceamnopțile doar citind. Atunci am înce�put să înțeleg cât am pierdut neci�tind atâția ani.

Să vorbim puțin și despre la-crimi. „Nu se poate să plângi,pricepi?“, vă spunea tatăl

dumneavoastră, cum ați scrisîn În numele Tatălui (și al Fiu-lui). De fapt vă plăcea să plân -geți și o recunoașteți des.Acum că spui asta, îmi dau sea ma căa trecut foarte mult timp de când nuam plâns. Cred că am fost foarte sen�sibil dintotdeauna, și încă sunt, daracum o țin mai mult pentru mine.Obișnuiam să plâng din orice. Cândmă uitam la un film, când auzeamun cântec trist. Mă întristau cu ade�vărat bătrânii și persoanele cu di z �abilități. Cred că plânsul este unlucru frumos și important pentruoameni. Când eram mic mi se spu�nea că băieții nu plâng și cred că astae nedrept. În Malta bărbații nu îșiarată partea sensibilă. Dacă faci asta,oamenii încep să creadă că ești gaysau prea feminin, avem încă aceastăcultură machistă acolo. Dacă ați șticât de mulți bărbați mi�au scris șimi�au spus că au simțit ce am scrisca și cum ar fi fost povestea lor...

Cum v-a ajutat această sen-sibilitate să vă scrieți cărțile?Cred că nu există o formulă specialăprin care să devii scriitor, dar încazul meu această hipersensibili�tate m�a ajutat.

Câte inimi credeți că ar tre-bui să aibă un bărbat? Tatăldumneavoastră spunea (încarte) că ar trebui să aibă trei. Ar trebui să aibă una singură. Estede ajuns, dar ar trebui să fie o inimămulticoloră, care iubește și care res�pectă cu adevărat oamenii din jur.

Scrieți un jurnal, așa cum fă-cea tatăl dumneavoastră?Da, țin un jurnal de la vârsta de 16 ani.

Ce ați spune dacă băiatuldumneavoastră ar hotârî săvi-l publice, așa cum ați făcutdumneavoastră?De obicei, mă contrazic destul demult și îmi place asta la mine. Darîn acest moment, pot spune că num�aș supăra, atât timp cât aș fimort. Atunci poate face ce vrea. Celmai probabil, dacă îl va citi, nu va fifoarte mulțumit de tatăl său.

De ce nu i-ați spus tatăluidumneavoastră cine suntețicu adevărat?Așa cummărturisiți în carte.Pentru că l�aș fi șocat.

Dar cine sunteți cu adevărat? Știi, foarte puțină lume știe cinesunt cu adevărat. Oamenii cunoscdiferite părți din mine. Întotdeaunamă asigur că nimeni nu știe totul.Poate că ăsta e micul joc pe care îmiplace să îl am cu oamenii. Îmi plac jo�curile, iar ăsta e unul dintre ele. n SDC

Nu îmi place cum este condusăţara mea, așa că înprezent am devenitagresiv până și înpoezie.

© w

ww

.mal

tato

day.

com

8ANUL XIII NR. 580



De un regim opresiv sau de un capitalismsufocant, Gao Xingjian nu a încetat să fugă

CĂTĂLIN HOPULELE

UN MODERATOR PIERDUT ÎN ȘABLOANE

Pe scena din Sala Mare a Teatru�lui Național „Vasile Alecsandri“din Iași, Bogdan Ghiu, moderato�rul celei de�a treia Seri FILIT, aavut oportunitatea să nu mai în�trebe despre fugă, despre libertate.

Într�o discuție ce se anunțasă dureze două ore, Bogdan Ghiuputea să�l provoace pe Gao Xing �jing să discute despre o rela țiedin ce în ce mai complicată cuChina, țară cu care nu se maiiden tifică, de o relație proaspătdescoperită cu România, de careGao Xingjing spunea cu o zi maidevreme că s�a îndrăgostit și căeste „un miracol că a scăpat decomunism“. Însă moderatorul nua profitat de șan sa ce i s�a oferit,astfel că am aflat din nou că GaoXinjian nu crede în „�isme“, înideologii, că se îndoiește profundde orice fel de angajare politicăși e un om „care a cunoscut răulîn toate formele sale“. Apoi, timpde aproape 90 de minute, GaoXingjian a fost lipsit de provocăriși împins de moderator din șa �blon în șablon, însă a reușit să în�cânte publicul din Iași.

FUGA DE TRECUT, FUGA SPRE VIITOR

Piesele de teatru scrise de GaoXingjian în anii ’80 erau conside�rate prea avangardiste și au fostinterzise într�o „mișcare împotriva

poluării spirituale“. În discursulsău de la decernarea premiuluiNobel, Gao Xinjing a spus desprescriitori că sunt persoane obiș �nuite, poate mai sensibile, dar„oamenii care sunt foarte sensibilisunt adesea și mai fragili. Un scrii�tor nu este purtătorul de cuvântal oamenilor și nici întruchipareacorectitudinii“.

Ca un bunicuț filosof, Gao,cum îi spuneau inclusiv volunta�rii FILIT, a împărțit fără patos șicu multă răbdare înțelep ciunepentru toți cei deschiși să o pri�mească. „Fuga este necesară pen�tru a supraviețui. Este necesară,este salutară, este ceva pozitiv –atât pentru supraviețuire, cât șipentru a ieși din ideologiile înțe �penite ale secolului XX. Trebuiesă ieșim din ele pentru libertateaspiritului și a creației artistice.“Gao Xinjing vorbește de spre oalergare permanentă prin care atrecut toată viața sa, dar nu pentru

a fugi de ceva, ci pentru a căutaanii pe care i�a pierdut într�o țarăîn care libertatea de exprimare n�a fost niciodată o prioritate. „Dece să mai fugim în libertate?“, îl întreabă Ghiu. Întrebarea aaprins o flacără în Gao Xinjing, pecând traducătoarea făcea un efortaproape suprauman ca să poatăține pasul.

A început să vorbească de �spre cum libertatea este o necesi�tate vitală, dar că există în perma� nență constrângeri și opresiuni șică este nevoie de luciditate pen�tru a continua să fugim, să ne eli�berăm. Fugă, luciditate și elibe� ra re au fost cuvintele�cheie aleprimei jumătăți a celei de�a treiaSeri. „Secolul XX a inventat tot

felul de «�isme» – marxism, socia�lism, comunism, dar și liberalism,care ne leagă fie de o ideologie depiață, fie de o putere politică. Tre�buie să ne desprindem și de una,și de cealaltă. Același secol a su �pus și literatura și arta unor an�gajamente subsumate unei cauzece a servit unei puteri, indiferentde culoare. Individul e liber, e viu,trebuie să își ia libertatea în pro�priile mâini“, le�a spus Gao celordin sală.

RĂZBUNAREA, UN LUCRU STUPID

Încă din interviurile pe care le dă�duse cu o zi înainte presei, GaoXingjian a refuzat să comenteze

prea mult subiecte politice. ÎnChina a spus că nu se va mai în�toarce nici dacă va cădea regimul,iar politica a spus că nici măcarnu îl preocupă, câtă vreme nu in�tervine în actul artistic. Desprecomunism a spus că a fost vândutpublicului de larg consum ca outopie și s�a transformat într�unfinal într�un flagel care a infectataproape un întreg continent. „Întoată istoria omenirii și până as�tăzi, politica a însemnat invada�rea, pătrunderea în ființa umană.Nu are sens să vorbim în generaldespre om, omul este o noțiuneabstractă, vorbim de rezistențaindivizilor, trebuie să ne întoar�cem la indivizi, la ființele umane“,a afirmat acesta. Probabil cel maiputernic lucru pe care l�a spus întoată seara Gao Xingjian s�a legatde răzbunare. Un om care a fosthăituit de un regim opresiv, îm�pins spre exil de 30 de ani, unregim care nici măcar nu l�a recu�noscut ca cetățean chinez atuncicând a primit Premiul Nobel șicare l�a atacat și mai mult cu aceaocazie, Gao Xingjian a precizat cărăzbunarea nu este o armă pe carear dori vreodată să o folosească.„Răzbunarea mi se pare ceva stu�pid – trebuie ca spiritul să zboare,trebuie un nou orizont, o perspec�tivă care va conduce la adevăratacreație.“ Creația a fost și cea care i�a împins pașii la Iași, fiindcă tottimpul liber și l�a petrecut vizitândmuzee, absorbind tot ce poateoferi cultura ieșeană. Mai puțin li�teratura, unde „nu mă descurc foartebine cu limba, încă“. n SDC

A TREIA SEARĂ FILIT

Gao Xingjian a vorbit în viața lui desprelibertate mai mult timp decât a trăit-o.La toate festivalurile, în toate discuțiilepublice, indiferent dacă a abordat dra-maturgia, literatura, cinematografiasau pictura, curiozitățile din public, dinsală, ale moderatorilor, invitaților și

prietenilor s-au legat invariabil de liber-tate. Inevitabil, dacă stai să te gândești,fiindcă vorbim de un Laureat al Pre -miului Nobel în 2000, care a trăit ojumătate din viață sub amenințareamorții dacă era descoperit lucrând laoperele sale. Un om care a scris fără

să le spună prietenilor, fără să îi spunăsoției, pentru a se proteja atât pe el,cât și pe ei. Un om care își ținea în-gropate manuscrisele atunci când nu scria, ca să nu fie găsite, și care leardea la primul semn că regimul opre-siv chinez ar putea pune mâna pe ele.

© A

ndi S

pot

Un scriitor nu este purtătorul de cuvânt al oame nilor și nici întru chipareacorectitudinii.



ULTIMA SEARĂ FILIT

Jeff Lindsay, un scriitor-spectacol

ELI BĂDICĂ

Un eveniment care începe cu au�torul venind în pași de dans peSatisfaction de la Rolling Stonesnu poate fi, din start, plictisitor.Dacă e urmat de un moderatorcare îi lasă loc să se desfășoare șiîncurajează publicul să reacțio �neze, întâlnirea are toate premi�sele să fie reușită. Și așa a și fost.Nu degeaba s�a încheiat, în buclă,cu una dintre cele mai autenticemărturisiri: „E, probabil, cel maibun festival la care am fost – șiam fost la multe –, cel mai bineorganizat și mai cald. A fost oexperiență minunată pentru mi �ne“, spune Jeff Lindsay. Și conti�nuă: „Înțeleg de ce am fost ultimulinvitat care a vorbit. După ce amspus, mulți nu vor mai vrea să�mimai vorbească o vreme“. A înche�iat emoționat, făcând reverențepublicului, aplaudându�l și mulțu �mindu�i: „Fără public, n�ar existanici un spectacol“.

Să derulez totuși și să vă po�vestesc ce s�a întâmplat, pentru aînțelege cum s�a ajuns aici.

După intrare, Lindsay și�a luatpublicul în primire și a remarcatnumărul celor prezenți: „Câtălume, nu e nimic la televizor înseara asta?“. Fiți pe pace, nimeninu a fost jignit, iar scriitorul nu auitat să revină, ca un adevăratshowman, și să�și complimentezeaudiența – spre final, întrebatdacă s�a gândit să se mute în altățară, a zis că Iași ar putea fi o va�riantă, căci a găsit multe lucruriunice, cum ar fi că toată lumeaeste pasionată de cultură, preocu�pată de idei (rar lucru), plus vinu�rile, pe care le consideră grozave.

Întrebările și răspunsurile aufost adevărate seturi. Dacă vă în �trebați, a câștigat cine trebuia.Iată câteva exemple:

Vlad Tăușance: Când v�ațidat seama că ar trebui să devenițiscriitor cu normă întreagă?

Jeff Lindsay: După ce m�amînsurat. Dacă ești burlac, mai binecânți la chitară.

***V.T.: Cum scrieți?J.L.: Foarte bine, mulțumesc.V.T.: Nu, aveți nevoie de ceva

special, cafea, sânge de fecioară?J.L.: Stau în Florida, acolo nu

mai sunt fecioare de nici un fel. Petermen lung, trebuie să trateziscrisul ca pe o slujbă cu normă în�treagă: te duci zilnic, te așezi labirou și lucrezi.

***V.T.: V�a fost greu să scrieți,

având copii?J.L.: Există un echilibru: sunt

un scriitor mai bun atunci cândsunt un tată bun și viceversa. Da �că ar fi să aleg una din două, ar ficopiii. Pentru ei scriu, ei sunt mo �tivația – doar două dintre fete autrecut prin facultate.

În meciul acesta a intervenittreptat și interpreta Sorana Lupu,care a mărturisit public că misiunea

ei este dificilă, nevoită fiind să tra�ducă glumele și acrobațiile ling �vistice ale lui Jeff Lindsay, care îșipierdeau din haz, după ea. Apro �po de traducere, autorul s�a de�clarat încântat că se râde de douăori la o singură glumă, o dată înengleză, apoi în română – mode�ratorul a intervenit, sugerând sămai existe o traducere, poate îngermană; replica a fost: „N�ar fi oidee prea bună, în germană nimicnu e amuzant“.

Au fost atinse numeroase su�biecte la întâlnirea de pe scenaNaționalului, de la experiențelepersonale strecurate de Lindsayîn scrierile sale – plăcerea de anaviga, copiii, iubirea de Florida,rețetele Ritei din seria Dexter,care sunt ale autorului, pasionatde gastronomie –, până la relațiacu teatrul pe care îl iubește încăde la primul rol, la 5�6 ani, unde aavut doar o replică („Vine uriașul,vine uriașul!“), pe care a și inter�pretat�o, spre deliciul publicului,de la legătura sa cu România –Radu Penciulescu i�a fost profe�sor și mentor, l�a învățat multe,printre care și tehnica „râsului ili�cit“ („Atunci când faci publicul sărâdă, iar apoi îl faci să se simtăprost că a râs.“) – și până la peri �pe ții a avut cu fani obsedați – ci�neva i�a intrat în casă, altcinevai�a scris o scrisoare cu o singurăfrază („Știu unde locuiești“), darcea mai rea experiență a fost, dedeparte, când un psihotic l�a acu�zat că i�a furat ideea cu Dexter,

scriind apoi mii de mesaje simi�lare pe internet și promițând că seva răzbuna pe el și pe soția lui.

Scriitorul nu s�a ferit să atin �gă onest și cu umor și subiectemai delicate, cum ar fi dacă este ovedetă – răspunsul scurt ar fi nu –,dacă este bogat – din nou, nu: „Ceam câștigat din serial m�a ajutatsă plătesc facultatea unei fete și amai rămas ceva pe lângă. Cărțilem�au ajutat să trăiesc. Și camatât“ –, cum a fost primul săuagent, cel care nu a deschis vremede un an manuscrisul cu Dexter,cum a fost respins de toate editu�rile, uneori și de două ori, și cuma ajuns la agentul său, căruia îieste fidel și recunoscător că nu arenunțat nici când o făcuse chiarel, cum din motive de marketing aschimbat titlul primului volumdin Left Hand of God în DarklyDreaming Dexter, despre cât degreu le�a fost copiilor cu doipărinți scriitori (soția lui este Hi�lary Hemingway, nepoata lui Er�nest Hemingway), despre inevita�bilele „dezacorduri violente“ cusoția sa ori de câte ori au scrisceva împreună – „Ea se pricepemai bine la partea de intrigă, pecând eu la dialoguri și la glume,desigur“ –, despre cât de greu e săiasă din bucla cu Dexter – are

4�5.000 de pagini fantasy scrise,dar nimeni nu le vrea: „Editoriiîmi zic că nu e ceea ce așteaptăfanii de la mine, toți vor Dexter,dar nu chiar Dexter“ etc.

Cei din sală au vrut să știemai mult despre Dexter, ca perso�naj și construcție narativă, dar șice crede creatorul lui despre ver�siunea TV, dacă a fost mulțumitde episodul final, ba chiar cineval�a întrebat, plătind umorul cuumor, de ce a furat, totuși, ideeapentru a scrie Dexter.

Iar în ultima parte a dialogu�lui, moderatorul i�a propus luiLind say să răspundă la întrebăriprin melodii. A fost savuros. O oca�zie unică în viață. Și așa am ajunsla începutul acestui material.

Ultima seară FILIT s�a încheiatcu decernarea Premiului liceeni�lor pentru cea mai îndrăgită carte,care i�a fost acordat scriitoareiIoana Pârvulescu, pentru romanulInocenții.

A urmat un concert de muzicăromânească veche din colecția luiAnton Pann. A interpretat forma �ția vocal�instrumentală Floralia aUniver sității Națio nale de Arte„George Enescu“ din Iași, iar dirijora fost conf. univ. dr. Irina ZamfiraDănilă. n SDC

Serile FILIT s-au în -cheiat cum nu seputea mai bine, du -minică, 8 octombrie,cu scriitorul americanJeff Lindsay, creatorulcelebrului personajDexter. A fost unspectacol de la înce -put până la sfârșit, aamuzat și a emoțio -nat publicul, iar gazdaserii, Vlad Tăușance, afost la înălțime. Cate-goric, ultima searăFILIT a fost un ade -vărat performance,care a electrizat Tea -trul Național ieșean.

Ce am câștigat din serial m-a ajutat să plătesc facultatea unei fete și a mai rămas ceva pe lângă.

10ANUL XIII NR. 580



FILIT, ADIO, DECI PE CURÂND

Festivalul de careIașul are nevoie

RADU CUCUTEANU

Una dintre declarațiile cu greutateîi aparține laureatului PremiuluiNobel pentru Literatură, Gao Xin�gjian: „Este o adevărată plăcere sădescopăr un oraș cultural, primitor.Pentru mine, era greu de imaginat...Și acest festival, FILIT, în acest oraș,

este important. Găzduiește sute descriitori, editori, traducători dinlumea întreagă. Mi se pare un ade�vărat miracol pe care nu mi l�amputut imagina înainte să ajung aici“.

Dar nu a fost singurul în aceas �tă uimire. „Este cel mai bun festi�val la care am participat. Și amfost la multe din întreaga lume.Este cel mai bine organizat și pusla punct, a fost o experiență mi�nunată pentru mine“, a spus JeffLindsay, creatorul celebrului per�sonaj Dexter.

Scriitoarea Olga Tokarczuk s�aalăturat celor de mai sus prin de �clarațiile sale: „Venind aici, îmi imaginam că este vorba despre unfestival prestigios, dar mic. Nu m�am așteptat să fie un festival atât debine organizat, festival de talieeuropeană. Voi recomanda tutu�ror prietenilor mei din alte țări săvină aici, doar să fie aici. Sunt șipuțin geloasă, noi organizăm înPolonia un festival mic, local, și îivoi întreba pe organizatori cumpot face și eu asta, să organizez unfestival atât de grozav“. Partene�rul ei de pe scena Teatrului Na �țional din cea de�a doua searăFILIT, Mircea Cărtărescu, a spus:„Aici este un festival de talie in �ternațională. Eu am văzut multeastfel de festivaluri la viața mea,și în Occident, și prin alte părți, șie perfect comparabil cu oricaredintre ele“.

Cum vă puteți imagina, reac �țiile organizatorilor au fost pe mă�sură, după tot timpul petrecut șistresul de a pune pe picioare unfestival de asemenea dimensiuni.„Bucuriile noastre, ale organizato�rilor, sunt suma bucuriilor oaspe �ților noștri și ale publicului, care avenit la această ediție într�unnumăr impresionant. Am simțit, cuadevărat, că suntem o comunitatecare iubește literatura. Și la fel ausimțit invitații noștri, aproape fie�care dintre cei cu care am discutatau ținut să sublinieze asta. Așaîncât nu pot să spun decât că sun�tem, toți cei implicați în FILIT,

mândri de Iași șide ieșeni“, a declaratLucian Dan Teodorovici,managerul FILIT și directoral Muzelui Literaturii Românedin Iași.

FESTIVALUL DE CARE IAȘUL ARE NEVOIE, BA CHIAR ÎL ȘI VREA

Cum se vede, ediția a V�a a FILITeste considerată de toate părțile nudoar o reușită, ci mult mai mult, orepunere a orașului pe harta cultu�rală, prin calitate și anvergură,după precedentele două ediții, decriză. Un festival de care orașulacesta are nevoie, nu pentru acum,ci pentru viitor.

Dar să revin. Ca în toate, avemnevoie de un etalon și atunci cândvorbim despre succesul (incontes�tabil, oricum ar vrea cineva să pri�vească lucrurile) înregistrat deFILIT 2017. Și care ar putea fi aceletalon? Simplu, oamenii. Prezențapublicului și calitatea sa. Despreinvitați, despre evenimente s�a totscris, și pe bună dreptate, având învedere cât de impresionantă estelista participanților și diversitateaprogramului. Despre public, însă,mai puțin. Din nou, nu este vorbadespre marile evenimente, unde închip firesc s�a adunat multă lume.Nu spun aici despre Serile FILIT,care în mod normal s�au bucuratde săli pline ochi, nici de prezențainvitaților prin licee, lucru admira�bil prin definiție, ci mă refer laprezența constantă a publicului laevenimente. Două fapte m�au im�presionat:un moment și sentimen�tul general, constanța publicului.

Momentul e foarte simplu șicu atât mai surprinzător: Noapteaalbă a poeziei. Știm cu toții că mulținu văd cu ochi foarte buni poezia.Cu toate acestea, corturile FILITdin Piața Unirii au fost pline de oa�meni. Și cu foarte mulți alții careerau prin față, la o vorbă, la o țigară.Abia bine după miezul nopții au în�ceput să se retragă din participanți

(maratonul de poezie a în�ceput la ora 22). Iar la finaltot mai aveai o sută de persoane. Șidupă aceea, maratonul se termi�nase, dar nu și poveștile. Așa că s�astat mai departe, amestecat, scrii�tori, public, voluntari, frig, de toatepentru toți. Pentru ca a doua zi săaflu că printre cei care au rezistatpână la final a fost și un grup deelevi din Chișinău. Profesoara lor,Mariana Jitari pe numele său, și�aluat cei 27 de copii din clasă și aufăcut șapte ore până la Iași, cudrumurile proaste, cu statul învamă, cu toate, special pentru poe�zie. Și au rezistat oboselii până laultimul minut. Pentru ca apoi săse suie înapoi în autobuz și să par�curgă calea înapoi, probabil pen�tru alte șapte ceasuri de petrecutpe aceleași drumuri. Ce mai poțispune la așa ceva?

Cum spuneam, acesta a fostmomentul care mi s�a părut defini�toriu pentru spiritul care i�a ani�mat pe cei de la FILIT. Dublat de oconsecvență nemaipomenită. Fie�care eveniment nu doar că aveapropria nișă, dar s�a bucurat, dincâte am văzut, de audiențe con�stante. Nu săli goale, nu nimic. Șicel mai puternic semn al acesteiconstanțe a celor interesați a fostvizibil în ultimele două zile, sâm�bătă și duminică, când a venitploaia. Ei bine, dacă vă închipuițică asta a fost o problemă, vă înșelațiașa cum m�am înșelat și eu. Foartemulți oameni au ieșit pe o vreme

care te predispunea mai degrabă să stai înă �

untru, să evițiume zeala, șiau

mers mai de�parte alături de FILIT.

Aici e momentul în care cifrelespun tot: 30.000 de participanți,numărați de voluntari la fiecareeveniment. Pragul de 10.000 a fostdepășit vineri, când Florin Lăză�rescu, aflând vestea, explica fiecă�ruia, calm și obosit, importanțaacestui număr. Ceea ce face foarteevident un lucru: apetența pentrucultură a publicului (și, subliniez, atinerilor) este foarte mare, iar FILITeste festivalul care răspunde foartebine acesteia. Festivalul de careIașul are nevoie, ba chiar îl și vrea.

Și trebuie să amintesc de vo�luntari. Mulți, organizați, chiarvoluntari, au interacționat cutoată lumea, s�au simțit bine și auavut grijă ca cei prezenți, la rân�dul lor, să facă la fel. Trebuie sărecunosc că am simțit un fel deinvidie, numai gândindu�mă cuce povești s�au ales. Pe de altăparte, nici nu pot să concep cevolum de muncă trebuie să fi în�semnat numai organizarea lor –și, după cum s�a văzut și s�a totspus, întregul FILIT a fost extremde bine organizat.

La final, două cuvinte legatede cei din spatele Festivalului, Lu�cian Dan Teodorovici și Florin Lă�zărescu în primul rând, dar înegală măsură întreaga echipă de laMuzeul Literaturii Române dinIași. Au fost prezenți, uneori cre�deai că sunt ubicui, au rezistatnumai ei știu cum oboselii și stre�sului (acumulate în multe luni, nudoar zilele acestea) și au organizatun festival nemaipomenit. FILIT,ne vedem la anul! n SDC

A fost și s-a încheiat.Cea de-a V-a ediție aFestivalului de Litera -tură și Traducere de laIași a luat sfârșit dumi -nică, 8 octombrie. Pescurt, este vorba despremai mult de 30.000 departicipanți. Anul aces -ta, FILIT a însemnatpeste 300 de invitațidin întreaga lume, 150de voluntari implicați șipeste 100 de evenimen-te incluse în program.Un eveniment redimen-sionat în mod evident,impresionant prin di-mensiunea organiza -torică și prin reacțiilegenerate, atât cele alepublicului, cât și celeale invitaților. La nivelde acoperire interna -țională, trebuie amintitfaptul că la suita deevenimente festivaliereau participat jurnaliștide la publicații din străi -nătate, printre carefrancezii de la „CharlieHebdo“ și spaniolii dela „El País“.

11ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 2017 teatru


#FITPTI 2017 – Jurnal de insider 04

Kim Potter, din Noua Zeelandă, s�a aflat pentru prima oară în Ro�mânia, exclusiv la FITPTI, și a că�lătorit în acest scop vreo douăzile, la venire, și alte două, la ple�care, schimbând patru avioanecare l�au purtat peste trei conti�nente, pe un itinerar de aproxi�mativ 50.000 km. Un drum mailung decât Ecuatorul, estimat degeografi la cca 40.074 km. Iată tra�seul lui aviatic: Auckland (No uaZeelandă) – Guangzhou (Chi na);Guangzhou�Paris; Paris�Bucu rești;București�Iași; și retur. Adi că apro �ximativ 25.000 de km la dus și alte25.000 km, la întors, 21 de ore pe�trecute în aer (pe un segment) cuAir New Zealand, China SouthernAirlines, Air France, Tarom. Șiretur. Dacă adăugați și diferen �țele de fus orar, o sa apre ciațiîncă și mai mult prezența artistu�lui la Iași.

Tot un fel de ocol al Pămân�tului au făcut Nguyen Ho ThuyTien și Ta Xuan Duy, venind di�rect de la Hanoi. Și ei în premierăîn România, numai la Iași! Pentruvize au fost la Kuala Lumpur, Ma�laezia, un drum de vreo 4.000 dekm. Iar călătoria efectivă până laIași a urmat ruta Hanoi�Dubai�București�Iași. La plecare Iași�Bu �curești�Moscova�Hanoi. În km,cca 20.000 km la venire și alți15.000 la plecare.

Rămân tot în zona transpor�turilor aeriene și a pățaniilor cau�zate de companiile aeriene. BradShur a zburat din Boston spre Iașicu British Airways. Și artistul ame�rican, exclusiv la Iași! Până la Lon�dra, totul a fost bine, doar că încapitala Marii Britanii una dincele două valize cu care călătorea,exact cea în care avea recuzitaspectacolului, a fost rătăcită. Pier�derea bagajului a fost constatatăabia la București. Reclamația fă�cută la British Airways nu a ajutatprea mult. Găsirea bagajului (uriaș,de culoare roșie) a durat mai binede patru zile. Așa încât pentru

evenimentul prevăzut a avea locla American Corner a trebuit săne reorganizăm și să improvizăm,într�o coproducție România�SUA�Australia�Brazilia�Grecia. Partici �panții din țările enumerate l�auajutat pe Brad Shur să refacă re�cuzita, spre deliciul general al par�ticipanților.

Cimpoierii de la Loch KatrineHiglanders nu mai fuseseră în Ro�mânia până acum, dar măiestria cucare cântă i�a purtat prin toată Eu�ropa și i�a făcut celebri. În FITPTI,au concertat în mai multe locuridin oraș, la Cafeneaua Ve che, undeJuju Cojocaru, amfitrionul, le�apregătit o degustare de țuică, dar șipe pietonalul Ștefan cel Mare, chiarîn fața Primăriei. Primarul era labirou la orele amiezii și, auzindacordurile inconfundabile, văzân �du�i costu mați în tradiționalele kil�turi, a coborât să�i salute, i�a invitatîn sala mare, le�a oferit o cafea, s�apozat cu ei. Foarte frumos! Dacăștiam, i�aș fi rugat pe scoțienii WilliePark, Brian Lammond și Ritchie Ca�meron să îl întrebe pe Mihai Chi�rica cum se face că pentru ediția aX�a a FITPTI, care a adus în oraș500 de participanți din 29 de țări depe șase continente, care a reunitpeste 30.000 de spectatori, Primăria,deși promisese un sprijin financiarmăcar la nivelul celui de anul trecut(150.000 lei), nu a contribuit decâtcu mai puțin de jumătate, adică doarcu 70.000 de lei. Ca să înțelegem șinoi, organizatorii, de ce.

O EDIȚIE BUBUITOARE

O întâmplare și mai și, tot dinsfera transportului pe căile aeriene,a avut�o Nicolai Zykov și echipalui de la Moscova. Totul părea săse desfășoare conform oraruluiinițial, s�au urcat în aeronavă, s�au făcut toate procedurile prede�colare, a început decolarea. Doarcă exact în faza de înălțare a avio�nului unuia dintre pasageri i s�a fă cut rău, iar, conform regulilor

aviatice, în acele câteva minutechiar și însoțitorii de zbor trebuiesă stea pe scaune, cu centurile desiguranță atașate. Avionul nu seputea întoarce la sol, însoțitoriide bord nu îi puteau da primulajutor, așa încât doar după ce ae�ronava a ajuns la altitudine înso �țitoarele de zbor au reușit să facămanevrele de resuscitare nece�sare. Căpitanul a anunțat inciden�tul, a solicitat permisiunea deaterizare de urgență, turnul decontrol i�a cerut să facă vreo câ�teva ture prin aer (așa spun proto�coalele aeronautice) până i s�augăsit un culoar de zbor liber și opistă de aterizare, iar toți pasage�rii au revenit la sol. Ambulanțe șimașini ale poliției au intrat pepistă, s�au continuat manevrele deresuscitare – pasagerul suferiseun atac de cord, s�au făcut cerce�tări criminalistice preliminare(moartea suspectă trebuia inves�tigată), declarații, interogatorii,operațiuni care au însumat o în�târziere de aproximativ nouă ore.

De la Timișoara a venit Da�niela Șilindean, cronicarul teatralde la revista „Orizont“, care s�aocupat de blogul FITPTI, Blog It.La controlul de securitate de laaeroport, pe laptop i�au fost găsitereziduuri de materiale explozive.S�au aplicat procedurile standard:întrebările de rutină – v�ați făcutsingură bagajul? cine a mai avutacces la el? unde zbu rați? la unfestival de teatru? Întâmplareaface ca în ultima zi de FITPTI să fifost programat spectacolul Explo�ziv, de Elise Wilk, cu trupa de laTeatrul Național „Ma rin Sorescu“din Craiova. Lucrurile s�au lămu�rit rapid, criticul de teatru partici�pase la un simpozion al Uni ver� sității de Medicină din Timișoarași acolo erau particule microsco�pice de substanțe care în anumitecondiții, în anumite cantități, înanumite combi nații ar fi putut de�veni explozive. #FITPTI a avut o azecea ediție bubuitoare! n SDC

ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

Festivalul Interna țional de Teatru pentru Pu bliculTânăr Iași (FITPTI), fila sa cu nu mărul X (5-12octom brie, Prolog 30 sep tembrie) s-a compusanul acesta în jurul genericului „Orizonturi“ și aprivit, fi resc, către toate zările planetei. A ajun gela Iași din aceste zări a devenit în anumitecazuri un mic ocol al Terrei.

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Expoziţia Selfie Automaton

Reprezentaţia Bread and Puppet Theater pentru presă

12ANUL XIII NR. 580

14 – 20 OCTOMBRIE 2017interviu www.suplimentuldecultura.ro

UN DOCUMENTAR APARTE PE ECRANELE DIN ROMÂNIA

Alexandru Solomon: „Ouăle luiTarzan nu e (doar) un film despreanimale, ci și unul despre oameni“

INTERVIU REALIZAT DE IULIA BLAGA

Poate părea ciudat că un do-cumentarist român nu faceun film legat de un subiectdin România. Cum ai dat peste acest subiect? Mi�am dorit să fac un film în afaraRomâniei și un film în afara preo�cupărilor mele de conținut și for �mă de până atunci. Cred că e omișcare firească, dacă încerci să nute cantonezi într�o formulă. Am datpeste subiect citind texte despreexperimente medicale fantezistedin prima parte a secolului XX. Erao epocă plină de astfel de proiecte,totul părea posibil, medicina eraclar influențată de ideologie și detendințele culturale. Într�o carte alui Lucian Boia despre mitul tine �reții fără bătrâ nețe era menționatun medic rus, Voronoff, care s�aocupat de transplanturi de testi�cule de la maimuțe la oameni. Vâr�sta proprie o fi jucat și ea un rol.

De la Voronoff am ajuns ladoctorul Ivanov, care a inițiat toatăideea unui rezervații medicale demaimuțe în Caucaz, în anii 1920.Apoi am călătorit în Abhazia, amfost la Institut și m�am lipit de loculacela și de oamenii lui. Asta era înaugust 2011. Mi s�a părut (mi separe încă) o țară de o frumusețe iz�bitoare, cu o natură incredibil degeneroasă, dar complet lovită de is�torie. N�am ce face, trebuie să măautocitez: Abhazia ar putea fi unparadis, dar a trecut prin iad.

Cât de greu e să faci un filmîntr-o țară a cărei limbă nu ovorbești? E greu, n�am învățat rusă la școa �lă, așa încât, după prima sau adouă călătorie în Abhazia, am luatcursuri de rusă timp de aproapeun an. Am ajuns la un nivel deșcoală primară, suficient cât săpot înțelege sensul discuției, săpot face o minimă conversație șisă citesc texte simple. Până la ur �mă, mi�a plăcut și acest tip dedistanțare pe care ți�l dă neînțele �gerea completă a unei limbi. Teuiți la alte lucruri. Sigur, procesula fost mai anevoios, pentru că totmaterialul ăsta a trebuit tradus.

Cât de ușor ți-a fost să gă -sești asemănări cu România?E foarte interesant să lucrezi într�unteritoriu care are asemănări cuțara ta – și Abhazia a trecut prinexperiența comunistă, și societatealor e dominată azi de consumism,deși păstrează câteva trăsăturifoarte tradițional�conservatoare,în fine –, se mănâncă mămăligă...Dar e în același timp foarte diferit.La ei, epoca sovietică a însemnatși prosperitate, și pace etnică –până la un punct. În tot spațiulrusofon, desprinderea de modelulautoritar sovietic nu s�a petrecutcomplet. Noi, de bine, de rău, sun�tem în altă sferă. În mod paradoxal,

acolo e mult mai vizibilă disoluțiastatului, privatizarea întregii viețisociale prin corupție sau impo �tență administrativă, lucruri careexistă și la noi într�o formă maipuțin extremă. Pe deasupra, terito�riul acesta e mult mai aproape deOrient, de Asia, iar Caucazul e ozonă foarte aparte.

Dă-ne mai multe detalii de -spre procesul de producție.Cât timp ți-a luat să filmezi?De câte ori te-ai dus pânăacolo? A fost greu să obțiiviză? Ai lucrat cu o echipămare?

Am fost acolo cam de opt ori întreaugust 2011 și august 2016, cândam încheiat filmările. Inițial mer�geam singur, pentru că nu aveambuget, lucram cu un interpret lo �cal sau cu cineva de la Moscova.Am filmat de fiecare dată, cu ca�mere modeste la început. Din 2014am primit o subvenție pentru dez�voltare și am plecat împreună cuMarin Cazacu, cel care a făcut su�netul. Iar din 2015, după ce amprimit finanțare, am mers cu oechipă de patru oameni:Radu Gor�gos – imagine, Anton Breiner –asistent regie și interpret, Titi Gavrilă – asistent de cameră – și

Marin, pe care l�am pomenit. Vizaabhază se obține ușor, dar ai ne�voie de o viză rusească cu multi�ple intrări.

„AM ÎNCERCAT SĂ NUINSTRUMENTALIZEZSUFERINȚA ANIMALELOR“

Te-ai străduit să nu te atașezide maimuțe?Cum bine spune Tania, îngrijitoa�rea de maimuțe din film, animaleleastea nu sunt nici câini, nici pi sici.Sunt animale sălbatice – animale,desigur, extrem de inteligente, animale cu personalitate, dar simți

După ce s-a ocupat de iluștri artiștiromâni, securiști convertiți în business-meni sau vocile de la Radio EuropaLiberă, Alexandru Solomon a scos peecrane în 6 octombrie 2017 undocumentar de lungmetraj cu totulneobișnuit. E, poate, prima dată cândun documentarist de la noi abordează

un subiect fără legătură directă cuRomânia. Ouăle lui Tarzan a fostfilmat timp de mai mulți ani înAbhazia, unde există încă din anii ’20un institut care folosește maimuțepentru cercetarea medicală. Filmul nue nici de partea maimuțelor (deși ți serupe sufletul când le vezi), nici de

partea oamenilor (societatea avan -sând și prin vaccinurile care au fosttestate pe necuvântătoare). Solomonne face să căutăm granițele umanitățiidin noi, contextualizând povestea dinSuhum și referindu-se și la traseulacestui popor, care are punctecomune cu traseul nostru.

Abhazia ar puteafi un paradis, dar atrecut prin iad.

13ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 2017 interviu


tot timpul că există o barieră întreele și tine. Asta cred că le face atâtde interesante pentru om. Deșimaimuțele se comportă ca niștecopii umani, comportamentul lor,logica existenței lor e sălbatică. Îmierau dragi, bineîn țeles, puii, mădurea sufletul când vedeam ani�male chinuite, dar până la urmă teacomodezi cu tot felul de lucruri.

Cât de dificil ți-a fost să men -ții la montaj un ton neutrufață de folosirea maimuțelorpentru experimente? Acestton neutru reprezintă punc-tul tău de vedere? (Eu amplâns jumătate de film.) Am încercat mai degrabă să nu in�strumentalizez suferința animale�lor. Reacția ta arată că filmul își facedatoria și față de soarta animalelorfolosite în experimente. Nu cred căun ton mai acuzator al montajuluisau un comentariu activist de autorar fi adus ceva în plus. Pe deasupra,Ouăle lui Tarzan nu e (doar) un filmdespre animale, ci și unul despreoameni. Empatia mea a funcționatîn egală măsură pentru primatelenon�umane, cât și pentru cele uma �ne. Cred că drepturile animalelorsunt un capitol important pe agen �da omenirii în drumul ei spre civi �lizație, dar mă irită sensibilitateapentru animale ca reflex al insen �sibilității pentru oameni.

În ce privește dreptul de a fa �ce experimente pe animale, credcă trebuie să ținem cont de con�text și de ce s�a întâmplat în ulti�mul secol. Astăzi medicina de ni� vel înalt a intrat într�o altă epocă(ingineriile se fac la nivel micro,

de genetică, nu la nivel de orga�nisme vii). Dar e greu de contestatcă după 1900 tratamentele pentrumajoritatea bolilor grave s�au gă �sit prin experimente pe animale șică majoritatea vaccinurilor carene protejează copiii de tot felul desuferințe au fost descoperite șitestate pe animale.

Cum era posibil ca una dintreîngrijitoare să ia un pui de mai -muță acasă pentru a-l creș te,cu intenția de a nu-l lăsa să fiesupus experimentelor?În Abhazia – ca și la noi până nudemult –, granița între serviciu șispațiu privat nu e foarte clară.Adică, oamenii își rezolvă chestiipersonale la locul de muncă, iaracasă mai aduc câte ceva din tre�burile de la serviciu. Practic, încaptivitate se întâmplă destul dedes ca mama să refuze puiul șiatunci puiul de maimuță trebuiesalvat, scos din cușcă și crescut se�parat. Cum la Suhum, în institut,nu exis tă o creșă pentru aceștipui, Tania și încă o colegă de�a eisuplinesc golul instituțional șijoa că acest rol de mamă de îm�prumut. Bine în țeles că asta dănaș te re unor si tuații bizare atâtpentru mama umană, cât și pen�tru puiul de maimuță, mai ales căel va reveni printre ai lui dupăvreo 16 luni.

Există asociații de protecțiaanimalelor în Abhazia? Aprotestat vreo asociație stră-ină față de faptul că în Su-humi încă se fac experimentepe maimuțe, ca în anii ’20?Din câte știu, nu există asemeneaasociații în Abhazia, iar faptul cățara nu are un statut recunoscutglobal face ca intervențiile asocia �țiilor din lumea largă să fie puținprobabile și posibile. Juridic, teri�toriul respectiv este un no man’sland. În ce privește atitudinea lo�calnicilor față de animale, trebuiesă ne punem puțin în locul lor. ÎnAbhazia, condițiile de viață aleoamenilor sunt destul de grele șitradițiile locului sunt încă ar�haice. Nu știu dacă noi avem dedat lecții în acest domeniu, să neamintim doar reacțiile la impune�rile europene ce vizau asomareaporcilor și vitelor.

FILMUL POATE FI DESENAT ÎN CERCURI CONCENTRICE

Cu ce fel de greutăți te-aiconfruntat până ai dus proiectul la bun sfârșit?Mi�a fost greu să fac un film laasemenea distanță, într�un loc

unde nu puteam ajunge ușor. Dincauza asta și din lipsa banilor(până la un punct), perioadele deresearch și filmare au fost răsfi�rate pe parcursul a cinci ani. Egreu să ai continuitate așa. La unmoment dat, oamenii de la Su humnu mai pricepeau de ce tot revin,când am să termin, dacă sunt ca�pabil să închei... Dar cel mai greucred că a fost să găsesc o structurănarativă, fără comentariu din off,în care toate temele despre carevoiam să vorbesc să fie prezente.

Angajații institutului au avutposibilitatea să vadă filmul?Crezi că, dacă se văd peecran, ar putea începe să-șipună problema că nu e OK cefac (deși respectă normeleeuropene și iau sânge numaidupă ce sedează maimuța)?Da, am mers la Suhum să le proiec�tez filmul de îndată ce a fost gata.S�au văzut pe ecran și au apreciat,cred, onestitatea filmului. Uniidintre ei au zis după proiecție căimaginea asta crudă de pe ecran i�ar putea face să îndrepte lucru�rile. Dar nu cred că se gândesc săre nunțe la experimente.

Cercetătorii sunt oameni carecred în ceea ce fac, în impor tanțamuncii lor. Oamenii de acolo nuprivesc la fel ca noi relația cu na�tura, cu alteritatea animală. ÎnOccident, această relație e pe calesă se modifice și lucrurile asteasunt, cumva, câștigate. Dar socie�tatea abhază nu a intrat în fazapost�umanistă și nu se hrăneștecu textele lui Bruno Latour sauGiorgio Agamben. Au problemede supravie țuire mult mai strin�gente, imediate.

De ce ai considerat că trebu-ie să contextualizezi poves-tea și să incluzi referințe la

istoria recentă a Abhaziei(războiul cu Georgia etc.)?Mi�a fost destul de clar de la înce�put că teritoriul unde e plasat in�stitutul e parte din poveste, că nue indiferent unde ne aflăm. Loculacesta – paradisiac și infernal înacelași timp – e o țară nerecunos�cută, inexistentă pe hărțile ofi�ciale. Ai putea spune că e o țarăimaginară, la fel ca proiectele me�dicale din anii ’20. Aici trăiește opopulație care încearcă să�și con�struiască o identitate în urmaunei traume îngrozitoare, războ�iul acela din 1992�1993 în urmacăruia Abhazia s�a separat de Georgia. Deși e atât de izolată, Ab�hazia reflectă multe din frămân�tările lu mii globale de azi: obsesiaidentitară, retragerea în clanulpropriu, repulsia față de moder�nitate, influența crescândă a Bise� ricii etc. La un moment dat amînțeles că filmul poate fi desenatîn cercuri concentrice: în centrullui se află maimuțele captive șioamenii care trăiesc pe lângă ele;

apoi, depărtându�te, vezi cum tră�iesc acești oameni în afara limite�lor Institutului; mai iei un pic dedistanță și înțelegi prin ce au tre�cut ei nu demult; pentru ca lafinal să traversezi granița ieșinddin țară.

Mi s-a părut interesant căunii angajați ai institutuluisunt aplecați de vârstă șiboli, parcă ar lucra acoloîncă de la înființare. Pe urmăam citit pe blogul filmului căabhazii sunt longevivi. Ai gă-sit până la urmă o legăturăîntre longevitate și experi-mentele din institut, inclusiv cele ale lui Ivanov?Într�adevăr, institutul e condusde oameni foarte în vârstă, daraici cred că e vorba și de tradițiasovietică în care oamenii nu iesașa ușor la pensie, pentru că nu�și permit, dar și pentru că so�cietatea e gerontocratică. În filmam încercat să urmăresc aceastăfalie între generații. Există în�tr�adevăr un cult al bătrânilorprin locurile astea, așa cumexistă această re putație a abhazi�lor, că sunt longevivi. Oricum,reputația e mai veche decât expe�rimentele lui Voronoff (Ivanovnu s�a ocupat de prelungirea vie �ții, ci de hibridizare). Mi s�a părutcă ironia soartei face ca întineri�rea să fie una din principalelelinii de cercetare ale Institutuluide la Suhum. Dar tinerețea fărăbătrânețe și viața fără de moartesunt proiecte nemuritoare alemedicinei. n SDC

Suhum este capitala Abha -ziei, o mică republică nere -cunoscută aflată pe maluloriental al Mării Negre. Pe ocolină deasupra orașului seîntinde parcul unui institutmedical de cercetare pemaimuţe, în fiinţat de sovi-etici în anii ’20. Legendaspune că a fost înfiinţatpentru crea rea unui hibridîntre om și maimuţă. Crea-tura nu a fost zămislităniciodată, la fel cum niciOmul Nou al comunismuluinu s-a născut. Astăzi, oa-menii și maimuţele suntcaptivi într-un teritoriurăvășit de război și deceniide cru zime, fiind și unii, șialţii victimele unor serii deexperimente nereușite.

ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 201714 muzică


EVENIMENT ÎN LUMEA MUZICII OCCIDENTALE

Dana Ciocârlie și integrala lucrărilorpentru pian solo de Robert Schumann (II)

Continuarea interviului din numărul trecut

Cum ați organizat materialul încele 16 concerte? Ați fost mulțu �mită sau a trebui să reveniți une�ori asupra unor finisări?Nu prea am avut posibilitatea, pen�tru că o condiție sine qua non era căpianul nu stătea [în sală] decât înziua concertului. Am intervenit laanumite lucruri, dar foarte puțin.Puteam să mai ră mân în sală pentrua înregistra jumătate de oră în plusdupă plecarea publicului, în specialpentru lucruri foarte practice. Pen�tru că e o sală de concert într�oambasadă, pu teau exis ta zgomoteîntr�un pianissimo absolut, ca de labaie sau un telefon. Deci am pututcorecta ase menea lucruri.

Dacă am fost mulțumită de toa �te piesele: este una de care nu amfost foarte mulțumită. În plus, fu seseînregistrată la trei zile după eveni�mentele din 13 noiembrie 2015 aici,la Paris [cele trei atentate teroristeislamice]. Într�o atmosferă atât deapăsătoare, Davidsbündlertänze, op. 6era o piesă atât de luminoasă și plinăde culori. Le�am înregistrat în 16noiembrie și nu am fost mulțu mită.Din fericire, am avut ocazia de a lereprograma și le�am recântat îniunie 2016, când le�am reînregistratîn concert integral și reținută pe disceste această a doua versiune.

La venirea sa la Paris cu câțiva aniîn urmă, directorul InstitutuluiCultural Român se plângea – pebună dreptate – că politica de pro�movare a culturii române în Franța„strălucește prin timiditate și lipsăde metodă“; domnia sa punea îndiscuție programările intempesti �ve, nepregătite, pe fugă, între altelede concerte. Proiectul dumnea �voastră și realizarea lui finală de �

monstrează – am sentimentul – căse poate și altfel. Ce părere aveți?Mie mi se pare că întotdeauna sepoate dacă există entuziasm, bună �voință și, în special, dacă un proiectpare coerent și încarnat absolut dela A la Z; întotdeauna se pot găsimijloace. Într�adevăr, în ce priveșteRomânia în cazul proiectelor cul �turale de multe ori [la ICR] auprobleme cu lipsa de bani sau demijloace și evident că este foarteregretabil și dureros să constațiacest lucru. Dar mi se pare că aicinoi, artiștii, avem un mare rol dejucat, de a insufla energie și dorință,de a aduce mijloace cu forța noastrăpersonală, cu proiecte individuale.

Am scris recent în „Suplimentul de cultură“ despre emisiunile laFrance Inter din 1953 ale unui in �telectual, ziarist, actor, producătorradio, originar din România, RobinLivio, intitulate Parisien, d’ou vienstu?. O întrebare standard, adresatăîntre alții lui Stan Golestan, Geor �ge Enescu, Marcel Mihalovici, eraîn ce măsură se simt parizieni la anide zile după instalarea lor în Fran �ța. V�aș pune aceeași întrebare.Eu m�am simțit pariziană destul derapid, pentru că m�am căsătorit foarterepede după ce am ajuns la Paris. Amajuns în 1992 și destinul a făcut că l�am întâlnit pe soțul meu în februarie1993 și ne�am căsătorit în septembrie,el fiind dintr�o familie de parizieniget�beget de două sute de ani. Amfost, prin urmare, catapultată în viațapariziană în mod foarte natural șirapid. Asta s�a petrecut acum 25 deani. Nu aș pu tea spune dacă un tânărvenind acum din România la Paris s�ar putea integra, în acest secol XXI, totatât de rapid. Depinde și de gradul decunoaștere a limbii franceze.

Eu am avut mare noroc, de la șaseani am vorbit franceza, pentru că

sunt dintr�o familie foarte fran cofilă.Unchiul meu, Livius Ciocârlie, scrii �tor, fusese rector sau prorector laUniversitatea din Timișoara, spe�cialitatea lui fiind franceza. De ase �menea, la șase ani am avut o doam năcare mă aducea de la școală înfiecare zi și care locuise în Franțatimp de 30 de ani. Primul lucru pecare mi�l spuneau toți francezii pecare i�am cunoscut era „cum de vor �biți așa bine franceza, aproape maibine ca un francez?“. A fost un foartemare ajutor și m�am simțit în largulmeu aici imediat, de la început. Astanu înseamnă că nu mă simt încăfoarte româncă (râde copios).

România v�a rămas la suflet, cum oatestă unul din discurile dumnea�voastră imprimate sub etichetaL’empreinte digitale și intitulatchiar România, cu un program dePaul Constantinescu, Enescu șiBartok.Da, așa este. De fapt, dacă pot impul�siona sau participa la proiecte careprivesc muzica românească, nu ezitși sunt prima care să spun prezent.De exemplu, aici la Paris, de patruani, sub impulsul pianistei AlinaPavalache există „Zilele festive Geor �ge Enescu“ în luna octombrie și unconcurs de melodii pian�voce carese cheamă „George Enescu“, la caream participat deja și la care voi par�ticipa din nou în 2018. Mi se pare oinițiativă extraordinară. Într�ade �văr, România îmi este prezentă tottimpul, zi și noapte.

La L’Empreinte digitale ați înregis�trat și un CD Schubert, cu ultimasa sonată și cu cele trei piese (pos�tume) pentru pian din 1828, cu sprijinul Fundației „YvonneLefébure“, pianista care i�a fostprofesoară lui Dinu Lipatti. A con�tribuit faptul că erați româncă?

Nu, nu, nu! Yvonne Lefébure dejamurise când am fost eu laureată. Laacest proiect am ajuns datorită unorconcursuri. În fapt, Yvonne Lefé �bure, care a murit fără urmași, alăsat tot ce avea acestei fundații,administrată de doi foști elevi, unfrancez și o pianistă elvețiană. Ei aucăutat, mergând la finale la concur�suri muzicale, tineri pianiști care săfie din linia muzicală sau tempe ra �mentală a lui Yvonne Lefébure. Auvenit la Concursul Pro Musicis – lacare am cântat în program, de exem�plu, Sonata nr. 1 de Schumann șiasta știu că le rămăsese în mod spe�cial în memorie; au venit anonim înpublic, la finală, după care mi�auscris: „Suntem administratorii Fun �dației «Yvonne Lefébure», v�am as�cultat și ni se pare că ați corespundeprofilului pe care Yvonne Lefébureînsăși ar fi fost fericită să�l cunoască;deci putem să vă ajutăm, punându�văla îndemână mijloace pentru unpro iect de carieră care ar fi impor�tant pentru dumneavoastră. Alegețice vreți“. Așa s�a întâmplat (râde).

Nu sunteți numai pariziană, ci șilioneză, dat fiind că predați la cate�dra de muzică de cameră de laConservatorul Național de Muzicăși Dans de la Lyon. Cu ce împliniridin partea studenților pe care îicreșteți și educați?Această colaborare cu Conserva�torul din Lyon este un punct extremde frumos și luminos pentru mine.Muzica de cameră mi se pare maiușor de predat, un pianist nu tre�buie să se ocupe atât de mult depărțile tehnico�instrumentale, să lespun așa;pot să mă ocup, în schimb,numai de muzica pură, de cons truc �ție, de frazare, de elan, de atmosferă.

Deci este o mare libertate pentru unpedagog de a preda muzică de ca �meră și, în plus, mă amuz foarte mult,deoarece grupurile cu care lucrez nusunt numai de pian. De exemplu, amavut ca studenți cvartete de coarde,iar unul, apropo de satisfacție, Cvar �tetul Yako, la primul concurs inter �național, la Orlando în Olanda, a luatPremiul al treilea și Premiul specialpentru muzica con tempora nă. Pe dealtă parte, există și o satisfacție pia �nistică, pentru că mulți din studențiipianiști care vin în cadrul ansam�blurilor de multe ori îmi cer sfaturi,îmi cer să�i ascult înainte de concur�suri. Mă simt foarte apreciată și foarteapro piată de studenți.

Revenind în încheiere la cofretulintegralei Schumann, intenționațisă o lansați și în România? Colecțiava fi distribuită și acolo? Ecouridin România?Până acum, nu! Ar fi trebuit să facun mic turneu de trei concerte chiarsăptămâna aceasta, legate de anulaniversar Lipatti. Din păcate, dinmotive organizatorice, turneul a fostamânat. Dacă aș fi venit, evident căaș fi adus o mulțime de discuri și le�așfi prezentat. Nu știu ce distribuție dediscuri există în România. Dis tri �buția internațională a casei LaDolce Volta este asigurată de Har�monia Mundi și nu știu cât este deprezentă în România. Dar, aproapesigur, anul viitor voi veni pentruanul cultural franco�român și atunciputeți fi sigur că o să se vorbească șidespre Schumann. n SDC

De multe decenii un pianist român nu a stârnit în lumea occidentală un asemeneauragan mediatic ca Dana Ciocârlie și integrala muzicii pentru pian solo de RobertSchumann pe care a înregistrat-o live pentru casa de discuri La Dolce Volta pe 13 CD-uri și a lansat-o cu o săptămână în urmă. Choc de la musique pentru revistade specialitate „Classica“ și un articol în exergă, invitată specială la talk-show-urile luiAlain Duault la Radio Classique sau, timp de o săptămână, în Les Grands Entretiens,pe France Musique, remarcată de Radio France International și de numeroși critici,pianista și integrala ei fac zilele acestea corp comun, stâr nind o admirație unanimă.Un motiv în plus de a o intervieva și pentru „Suplimentul de cultură“.

VICTOR ESKENASYSCRISOARE CĂTREMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată“ (Hermann Scherchen)

Întors deunăzi din Germania,unde muncește sezonier, unprieten hrănit în adolescență cuDuran Duran, Depeche Mode,Madonna, Europe, C.C. Catch sauModern Talking mi s�a lăudat cuniște discuri, noi și second�hand.

Era în trecere, cu mașina, și�am răs�colit cutia portbagajului după vreociudățenie, o raritate, un disc dereferință ce va fi scăpat vigilențeimele aprige. N�am avut parte deasemenea plăcere; titlurile g(r)ă �buite de hedonistul meu amic ți �neau de un mainstream intratde mult în desuetitudine, dacă nupar cumva pretențios. Însă, cumdestule nume dintre cele invocate,ce constituiau combustibilul anilor’80, sunt active și astăzi, am găsit câ�teva dintre CD�urile lor recente.Unele fără pretenții, simple dovezică respectivii artiști mai trăiesc, al�tele demne de atenție, ascultare și –de ce nu? – consemnare aici. Iarîntre cele noi, ultima realizare desub eticheta Madonna se impunefără probleme, ca orice produs deînaltă calitate profesională. Mărefer la blu�ray�ul Rebel HeartTour (2017, Semtex Film/ Mave�rick/ Live Nation/ Eagle Rock Entertainment/ Universal Music

Group): două ore de spectacol cenu�ți lasă o clipă de răgaz.

Oricâte reproșuri morale arculege persoana, și estetice artista,Madonna înseamnă o industrie efi�cientă. Turneele scot regulat peste100 de milioane de dolari profit,cum scriu publicațiile specializate.Fără a număra contabili, avocați,agenți de vânzări și auxiliari ano�nimi la sediul american, firma de�plasează: trei producători executivi,un regizor de scenă, doi regizori ge�nerali, un regizor al spectacoluluimuzical, altul creativ asociat, un șefal spectacolului coregrafic, un arhi�tect al scenografiei, un „desenator“al luminilor, un responsabil cu fo�tografiile, un stilist și creator decostume pentru show, un producă�tor general și doi șefi de editare.Acesta e stafful principal, garantulproducției. Șapte persoane formează

stafful de turneu, cu însărcinări șiresponsabilități specifice. Trupa ce�o acompaniază pe solistă e com�pusă doar din șase instrumentiști,cu inginerul de mix vocal șapte,plus Madonna, la chitară și uku�lele = 8; puțini față de alte ansam�bluri pornite la concerte de jur�îm�prejurul pământului. Compenseazănumărul celor din stafful personal:douăzeci! (Cineva este asistent es�tetician!) Pe lângă cei douăzeci, res�ponsabilii – trei! – cu anturajul depetrecere sunt demni de toată invi�dia. Nu mai puțin de șaptezeci denume (sper că n�am greșit numără�toarea) însumează echipa de tur�neu, ce cuprinde meseriași de toatefelurile: tehnicieni video, audio, IT,tâmplari, coafori, electricieni, fărăa�i aminti pe managerii însărcinațicu fel de fel de chestii, de la ambian �ță până la decoruri grele. Sunetulare vreo cinci responsabili, fiecarecu asistentul său, iar treaba făcutăde ei este, indiscutabil, perfectă. Șicorpul dansatorilor, foarte impor�tant în economia spectacolului, nu�mără tot douăzeci de inși: balerini,balerine și persoane al căror sexeste incert, fiind prezentate ca atarede „patroana stabilimentului“, eaînsăși aflată sub narcoticul indeci�ziei genitale, deliberat proclamată,

gest menit să atragă atenția asupră�iși să�i umfle conturile bancare. Șicine, în showbizul ultimelor trei de�cenii și jumătate, se pricepe mai bineca Madonna să întrețină interesul, săprovoace scandalul, să suscite admi �rația și disprețul în egală măsură?

Pentru un artist occidental, te�mele aflate la îndemână să iasă înevidență sunt sexul și religia. Fireș te,Madonna s�a impus pe piața asta fărăjenă și fără umbră de îndoială. Măcar

că la cei 57 de ani, câți împlinea în cursul turneului Rebel Heart, atrac�tivitatea sa erotică era o fantoșă mass�media, Madonna pare o vam pă nesă �țioasă ce trezește pulsiunile (bine remunerate?) vreunui fan scăpat depuru lența acneică. La concertele ei,homosexualii și lesbienele se sărutăcu bucurie în public, iar lascivitateaumple sala bombardată de feromoni.Și ce�i rău în asta? Prefe rați cumvabombardamentul cu napalm? n SDC

ANUL XIII NR. 58014 – 20 OCTOMBRIE 2017 15opinii


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel. 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef: George Onofrei

Redactor�șef adjunct: Radu Cucuteanu

Editor: Anca Baraboi

DTP: Adina Arnăutu

Rubrici permanente: Bobi (Fără zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Florin Irimia, Marius Miheț, CristianTeodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu,Alina Purcaru

Muzică: Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru: Oltița Cîntec

Caricatură: Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate: Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție: Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament: 45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

Cum mi-am petrecut sfârșiturile lumiiSăptămânile astea am trecutdintr�o agitație în alta și nu amapucat să vă povestesc unul din�tre lucrurile mele preferate cares�au petrecut recent.

Pe 23 septembrie trebuia să se sfâr �șească lumea, conform unui nu�merolog pe nume David Meade.Asta a căzut într�o sâmbătă. Reali�zatorul unui post de radio a încer�cat să îl invite în studio în vi nereadinainte, dar numerologul a trans�mis că este disponibil abia pestedouă săptămâni.

n 23 septembrie 2017 a fost,cum spuneam, într�o sâmbătă. Nu�merologul spsese că, potrivit Biblieiși piramidelor egiptene, în acea ziNibiru – Planeta X, a cărei existență„NASA o neagă cu încă pățânare“, seva ciocni cu Pământul. OK, chiardacă nu se cioc nește, măcar va trecefoarte aproape de planeta noastră și

va provoca erupții vulcanice, tsu�nami și cutremure. Când m�am tre�zit, am uitat că trebuie să vinăsfârșitul lumii, dar uitasem și să îmiiau cafea, ceea ce nu aducea decâtprevestiri nefaste pentru ziua res�pectivă. Mi�am băut cafeaua în oraș,dar am avut de ales între cafea nor�mală cu lapte și flat white și am alesprost. Mi�a stricat toată ziua. Dumi�nică trebuia să merg la două petre�ceri aniversare, unde era preferabilsă fiu veselă și să nu stau într�uncolț, așa că m�am recuperat preven�tiv pentru prea multă exuberanțăcitind toată ziua chestii serioase.

n 21 august 2017 a fost o lu ni �marțimiercurijoivinerisâmbătăsauduminică, în sensul că eram în con�cediu și știți cum succesiunea zile�lor săptămânii își pierde sem nifica� ția când nu lucrezi. La americaniera eclipsă de soare, iar nume roasegrupuri evangheliste americane

susțineau că este un semn al sosiriiApocalipsei. Expli cația: se întâmplacu 33 de zile înainte de (vezi�mai�sus) 23 septembrie care era zi men �ționată în Revelații, începea în celde�al 33�lea stat (deoarece sfârșitullumii ține cont de ordinea precisă aSUA) și se încheia pe paralela 33.Eclipsa avea loc în a 233�a zi din an,respectiv a 33�a săptămâna a lui2007, cu 133 de zile înainte de înche�ierea anului. La un anunț de pe in�ternet al unei petreceri de eclipsă, omămică lăsase un comentariu dacăn�ar fi mai OK să se amâne chestiacu eclipsa până în weekend, ca să fieliberi și copiii.

n 29 iulie 2016 era ziua de in�versare a polilor magnetici. În aceazi, atmosfera urma să fie suptă decosmosul negru, stelele să go�nească pe cer și Pământul să se în�vârtă ca un titirez pe baterii și săne omoare pe toți. Tare stresată am

fost în ziua aceea și îmi amintescprecis de ce, deoarece în calenda�rul meu scria: „termen limită tex te“, iar oamenii nu mi le mai tri� miteau și se mirau de ce sunt urâ�cioasă cu ei la telefon. Pentru căsfârșitul lumii nu este un motiv su�ficient de bun ca să întârzii cu ceeace trebuia să faci.

n 27 septembrie 2015 trebuiasă ne omoare „superluna însânge�rată“. Am ieșit până în mijloculstrăzii să mă uit la luna care tre�buia să fie roșie ca un ochi iritat. N�am văzut nimic, era normală, m�am dus să mă culc.

n21 decembrie 2012 era ziua încare se încheia calendarul maya. Încalendarul meu scria să îi spun lamulți ani unui prieten, prieten careeste foarte vesel de felul lui, așa căam fost convinsă că lumea nu poatefi atât de nedreaptă încât să facă oglumă proastă chiar de ziua omului.

n Și în sfârșit, celebrul Y2K –trecerea din 1999 în 2000. Mi�oamintesc cel mai bine, deși este ceamai depărtată. Am petrecut de Re�velion ca la carte, cu prieteni, cu hai�nele mele cele mai bune, cu sărut lamiezul nopții. Țin minte că peatunci eram și foarte optimistă, pen�tru că nu știam că sfârșiturile delumi nu vin anun țate ca un circ, cidiscrete, cu fisuri de filigran, pe carele poți ignora liniștit până se faceprea târziu. nSDC

Industriile Madonna

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

16ANUL XIII NR. 580

14 – 20 OCTOMBRIE 2017film www.suplimentuldecultura.ro

OCTAV – MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC

Cea mai umflată premierăromânească a toamnei

Deși regizorul susține că Octav nu edespre tatăl său, nu uiți nici o clipăde Sergiu Celibidache, mai ales căechipa de machiaj a făcut minuni dinprotagonistul Marcel Iureș, făcându�lsă semene uluitor de bine cu origina�lul. Elementele personale sunt încor�porate într�unscenariu mediocru, pecare regizorul a început să�l scrieîmpreu nă cu prietenul său din copi�lărie James Olivier încă de la vârs tade 18 ani. Filmul urmărește un mu�zician în vârstă pe nume Octav, caredupă ce recuperează în instanță casafamilială (în film, din CâmpulungMuscel) sosește din străinătate cuintenția de a o vinde. Regăsind ca sa,Octav intră într�o lume nostalgică încare se amestecă momente trăite încopilărie cu scene din realitatea po �veștii. Totul e gândit să arate și săsune nostalgic – imaginea realizatăde cunoscutul director de imagineitalian Blasco Giu rato, muzica sem�nată de celebrul Vladimir Cosma,scenografia lui Călin Papură, inter�pretările șamd. Octav pare realizatde un om bătrân, care nu mai arecontacte cu realitatea (cinematogra�fică, socială șamd) și al cărui talent

regizoral, dacă a existat vreodată, s�adus. Muzica e frumoasă, dar inter�vine în aproape fiecare scenă. Scena�riul și regia sunt modeste. Există ooarecare logică în amintirile, din careunele se reiau – vezi moartea mamei –și înțelegi că există o traumă pe careîncearcă s�o vindece, dar povestea elipsită de miză. Octav vine decis săvândă casa și pleacă decis să n�o maivândă. Înăuntrul acestei schemesim ple stau scene inutile cu Octavplimbându�se gânditor prin casă șiîn jurul ei, scene în care interac �ționează cu o fetiță cu elan de pio�nieră care vrea să�l ia de bărbat (!)sau cu membri ai familiei – cândnu�i urmărește din afară (atunci co�pilul Octav e interpretat de Eric Ara�dits). Una dintre cele mai penibilescene e cea în care Octav și prietenullui din copilărie (Victor Rebengiuc)se joacă cu trenulețul electric.

Lipsiți de indicații corecte, acto�rii joacă artificial, în frunte cu MarcelIureș – oricum absența unei intrigireale le ratează personajelor ocaziade a fi măcar logice. Folosirea post �sincronului întărește aerul vetust.Unele referințe personale sunt intro�duse stângaci. Despre mama lui Oc �tav ni se spune „poate că a fost în� țeleasă mai mult ca artistă decât cafemeie și mamă“, deși mama din film,o femeie nevrotică și care se stingeprematur, nu pare deloc inspiratădin mama regizorului, pictorița Ioa �na Procopie Dumitrescu, care a fugitdin România în 1946 cu un avion mi�litar, iar la începutul anilor ’90 le�astrigat lui Ion Iliescu și Adrian Năs�tase la Paris: „Jos comunismul!“ (de�talii care fac din ea un personaj demnde un film).

VORBE GOALE ȘI APLAUZENEVEROSIMIL DE INTENSE

Deci nu�i suficient să lucrezi cu DoP�ullui Cinema Paradiso ca să fii un aldoilea Giuseppe Tornatore. Acumimaginați�vă cocheta sală din noul

ARCUB Gabroveni (finanțat de Pri�măria Capitalei) pe al cărei ecrannumele Primăriei Capitalei e scris culitere de�o șchioapă. Conferința depresă (la care au fost vreo patru cri�tici de film, restul jurnaliști și blog�geri) a constat în vorbe goale șidintr�o parte, și din cealaltă, punc�tate de aplauze neverosimil de in�tense (probabil fuseseră plasațiaplaudaci). Parcă am fi asistat la unfilm de Oscar.

Cortina se deschide. Blasco Giu �rato (impunător, către adunare):

„Am lucrat în toată lumea, dar cândam venit în România aveam nișteprejudecăți. Filmele românești pecare le văzusem mi�au dat senzațiade gri, dar aici am întâlnit cea maiminunată trupă din întreaga meacarieră. Profesioniști extraordinaricare�și iubesc munca cu pasiune.Acest film e dovada că încă se potface filme pentru suflet“. (Aplauzeentuziaste.) O jurnalistă de la TVRcompară filmul cu Fragii sălbatici,de Ingmar Bergman, și îl numește„film de artă“. Marcel Iureș (șoptit):

„Eu cred că a ieșit ceva, a fost în re�gulă“. Blasco Giurato: „N�am mai în�tâlnit copii așa extraordinari“. (Aplau� ze prelungi.) Marcel Iureș (încet,abia se aude): „Când faci un film,intri într�o familie. O familie tempo�rară. Arta asta e conjugată“. BlascoGiurato (cu voce puternică, fermă):

„Am întâlnit mari actori care, dupăce terminau o scenă, nu mai aveauchef să tragă multe duble, dar și alții,cum era Marcelo Mastroianni, caredupă fiecare dublă se întorceau înrealitate cu ușurință și bucurie. Credcă Eric Aradits are talentul lui Mas�troianni“. (Aplauze prelungite.) Mar�cel Iureș (șoptit, abia se mai aude):

„Cred că a ieșit bine“. (Aplauze.)Blogger: „Din punctul meu de ve�dere, Octav e un film despre nere �nunțarea la identitatea noastră, laceea ce ne definește viața. PleacăOctav din casa care l�a format senin,împăcat cu sine?“. Marcel Iureș

(sfătos & pios): „O să înțeleg mai în�colo, dar ce am înțeles din viața mea,ce mai am de făcut, nu știu, urmează.Cred că nu noi tragem linia viețiinoastre. Noi ne facem treaba, nefacem datoria și cei care urmeazădupă noi, așa�zisa posteritate, tragconcluziile și ne așază ca pe o carteîntr�o bibliotecă – mai sus, mai jos,mai groasă, mai subțire. Actorul nuare posteritate. Posteritatea meaacum este aici. Asta e... (pauză deefect) V�am răspuns la întrebare?“(Aplau ze furtunoase.)

„ACUM A DEVENIT UN FILM ROMÂNESC“

Blogger (tare și clar): „Centraliza�rea personajului în cadru într�oanumită simetrie are importanță?Muzica a fost compusă urmând oanumită idee?“. Serge Ioan Celebi�dachi: „Senzația a fost că facem toțiacelași film. (...) A fost de la începuto colaborare unică. Casa asta are șiun miros, cum facem să�l redămprintr�o dinamică a imaginii sus �ținute de sunet, să călătorim toțiîmpreună?“. O bloggeriță întreabăcare�i faza cu recuperarea casei îninstanță. Serge Ioan Celebidachi:„Retrocedarea e alt film, am puteaface o comedie despre ea. James ascris filmul în Franța acum 30 deani, nu am reușit să�l facem acolo,dar nevasta [Adela Vrânceanu Ce�lebidachi] a citit scenariul și aspus: «Hai să�l facem în România!»(...). Acum a devenit un film ro�mânesc“.

Adela Vrânceanu Celebidachi:„Cred că filmul va avea succes în Ro�mânia pentru că e un film de calitate,

cu un cast excepțional, care are oima gine excepțională și o muzicăfrumoasă. Avem un film care e oare�cum atipic în peisajul românesc, darcare se adresează sufletului. E un filmhrană pentru suflet și cred că noi, toțiromânii, avem nevoie de asta și avemnevoie să vedem un film cu imaginifrumoase și cu o Românie frumoasă.În afară rămâne de văzut, dar în Ro�mânia mizăm pe oamenii care au ne�voie de încă niște motive pentru asimți din nou sentimentul de mân�drie națională“. (Aplauze furtunoase.)

Marcel Iureș (hieratic): „Vedeți,o retrocedare poate provoca și lu�cruri frumoase, o luptă de 25 sau 27de ani nu provoacă înjurături peecran, nici imprecații. Personajulmeu nu�și urăște țara, n�o scuipă.(...)E important... așa zic io, e mai impor�tant ce decurge, faptul că se întoarceacasă și�și vede de viață decât să�i în�jure pe cei care i�au întârziat aceastăîntâmplare a vieții. Ține de un anu�mit tip de atitudine, de eleganță, debun�simț. Nu se răstește nici la isto�ria vieții lui, nici a statului român,merge mai departe... (smerit) Mulțu �mesc“. (Ropote de aplauze.)

(Cortina cade asupra tabloului.)Lumea pleacă fericită, la ușă aș �

teaptă niște pungi cu cadouri. n SDC580

IULIA BLAGAFILM

N-am participat nici odată la o con ferință de presă mai side ran tă ca ceade la Octav, debutul în lungmetrajul de ficțiune al lui Serge Ioan Celebi -dachi. Filmul beneficiase de o promovare puternică (a fost rea lizat cuconcursul unei liste impresio nante de sponsori), deci fusesem averti -zată că e „cel mai așteptat film românesc al toamnei“.

Octav parerealizat de un ombătrân, care nu maiare contacte curealitatea (cinema -tografică, socială) și al cărui talentregizoral, dacă aexistat vreodată, s-a dus.

© A

di M

arin

eci

DANA CIOCÂRLIE ȘI PENTRU PIAN SOLO DE...

Documents

Transcript of DANA CIOCÂRLIE ȘI PENTRU PIAN SOLO DE...