Dan Perjovschi desenând la MOMA, 2007, foto: Robin Holland

Născut în 1961, Dan Perjovschi a trăit aproape 30 de ani în comunism. Revolutia din decembrie 1989 l-a surprins în Sibiu în vizită la părinţi.  Dupa 1990 a venit în Bucureşti unde după debutul din revista tinerilor, Contrapunct s-a alăturat Revistei 22 - primul săptămânal independent din România (revista editata de GDS, primul think-tank postcomunist). Anii petrecuţi în limitele impuse de regimul comunist, participarea la Revoluţie, precum şi evenimentele imediat următoare l-au marcat, întreaga sa creaţie ulterioară fiind într-o mare măsură influenţată de  aceste evenimente. Realitatea politică, socială, culturală sau economică a României „de tranziţie” este o sursă inepuizabilă pentru creaţia artistului sibian.

Perjovschi este un observator atent şi critic al realităţii înconjurătoare. Despică firul în patru, analizează fiecare eveniment, fiecare atitudine. Notează tot ce il atrage cu o carioca neagra într-un moleskine mic, cu foaie velină şi coperţi negre, din piele pe care-l poarta mereu în buzunar. Aceasta este recuzita de care se foloseşte unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români contemporani. Este deja clişeu să menţionez că Perjovschi a cucerit lumea cu o cariocă în buzunar. MoMA, Tate Modern, Bienala de la Venetia sunt cele mai răsunătoare succese ale artistului.

Arta lui se defineşte prin simplitate, se reduce la esenţă: punct şi linie. Stilul pe care îl propune a fost comparat cu desenele schiţate în linii simple ale lui Matisse, sau acuzat superficial tocmai datorită simplităţii aproape minimale. Dar vorba’ lui Duchamp: Cu cât e mai ostilă critica, cu atât e mai încurajatoare pentru artist. Despre arta lui, Perjo spune că pare caricatură, dar nu e. Pare graffiti, dar nu e. Mă simt bine că fac o bună sinteză între arta brută, caricatură şi graffiti. Mă simt bine că nu sînt un „maestru”( Perjovschi non-stop, interviu cu

Dan Perjovschi realizat de Mihai Vakulovski, în „Observatorul Cultural”, nr. 472 din 30.04.2009) Reducerea formei până la esenţă nu vine din lipsa cunoştinţelor de ordin tehnic.  Este un statement personal pentru un limbaj artistic gândit într-o formă inteligibilă şi devenită universală. Gândirea lui se opune virulent creaţiei de factură clasică – în 1997 a făcut un performance, la Iaşi, în care (timp de cinci ore) a eşuat pictarea unei naturi statice  asistat de public. Se opune artei româneşti de factură clasică, deoarece, încă din timpul studiilor la Academia de Artă din Iaşi, Perjovschi a constatat că o manieră de expresie obişnuită nu-i permitea să pună în operă realitatea vieţii. Barometrul opoziţiei  este un indicator sănătos al adâncimii expresiei individuale. Limbajul său estetic este original, foarte puternic personalizat şi singular, în contextul mai larg al artei contemporane deopotrivă româneşti şi universale. Creaţia lui Dan Pejovschi împinge limitele esteticii acceptate şi este rezultatul natural al libertăţii îngăduite artistului pentru a-şi exprima concepţia sa individuală despre lumea înconjurătoare. Ceea ce lucrează este artă. Nu a fost niciodată mai puţin şi nimic altceva.

Dan Perjovschi, Portikus - Frankfurt, 2006, foto: Wolfgang Guenzel

Forma vine strict ca un „ambalaj” pentru un mesaj ironic şi critic, de analist foarte atent şi conştient, adânc ancorat în realitate. Un mesaj exprimat cu o sinceritate plină de curaj. Este o expresie directă care refectă în primul rând lipsurile societăţii în care a trăit. Dan Pejovschi a experimentat prima data stilul care l-a consacrat în 1988 când a desenat în apartamentul din Oradea, pe hârtie lipită pe pereţi, tavan etc. Întregul apartament a fost recontextualizat într-o mini-expoziție privată. Direct pe zid, desenează pentru prima dată în spaţiul alternativ Franklin Furnace din New York. Stilul si l-a definit ireversibil cativa ani mai tarziu. Probabil mulţi au uitat că Dan Perjovschi în 1999 s-a trezit că reprezintă România la Bienala de la Veneţia fără buget. Inspiraţia l-a împins să deseneze pe jos, cu un marker în maniera în care ilustra articole la Revista 22.. Atunci a îmbinat activitatea de jurnalist cu aceea de artist şi şi-a ales drumul. S-a poziţionat în sensul în care l-a ghidat societatea şi economia românească: low

bugdet art. De atunci, lipsurile materiale, specific româneşti, se reflectă în creaţia pe care Dan Pejovschi a reuşit să o arate lumii întregi.

Dacă estetica este inteligibilă, uşor de pătruns, atunci care e secretul acestui succes covârşitor? Mulţi ar zice un marketing bun. Dar Perjovschi nu se vinde. Statement-ul pe care îl promovează are la bază o formă inedită de moving-art: creaţia sa există exclusiv cât este deschisă expoziţia. Pereţii pe care îi desenează sunt apoi zugrăviţi. Creaţia se sterge pentru a putea fi redesenata continuu. Cel mai bine plasat artist român în colecţii internaţionale (deopotriva publice si private), Perjovschi nu este preocupat de latura financiară, mercantilă a artei sale. Chiar dacă se vinde – la o cota ridicată pe piaţa internaţională – acest aspect nu-i influenţează creaţia.

Perjovschi se identifică cu o critica de stânga pe care o reflectă în egală măsură în operă şi în modul de viaţă. Creaţia lui, aparent foarte simplă foloseşte un complex cod inventat. Se adresează în egală măsură tuturor, indiferent de vârstă, sex, educaţie. În fiecare expoziţie diseminează, compară şi inter-conecteză trecutul istoric, simbolurile prezentului cu însăşi viaţa trecută prin filtrul propriei existenţe şi gândiri. Dă permanent dovadă de o foarte bună capacitate de întelegere, analiză şi apoi sinteză. Prin arta lui propune o introspecţie, o examinare, a condiţiei umane, a omului nou, a prezentului în care trăieşte.

Dan Perjovschi la Bienala de la Sydney, 2008, foto: Lia Perjovschi

Perjovschi este un „homo sapiens-sapiens ac ludens” prin definiţie, care transcende limitele artei convenţionale, incită şi se joacă cu imaginaţia privitorilor, dărâmă zidurile gândirii, printr-o problematică complexă venită dintr-o realitate pe care uneori o lăsăm să treacă pe

lângă noi. Un statement politizat, apropiat unei ideologii de stânga şi de constrângerile de ordin economic pe care le-a suferit cândva. Îşi oferă prin artă reflecţia asupra societăţii din dorinţa de-a determina omul să gândească, să-şi pună probleme. Un artist intelectual, care s-a  debarasat de toate clişeele învăţate şi îşi construieşte sisteme proprii de valori. Dan Perjovschi provoacă. Îşi provoacă privitorul să gândească.