Daca Grecia paraseste zona euro…

Dupa cum am argumentat in aceasta saptamana, o iesire a Greciei din zona euro nu va fi o

problema doar pentru aceasta, ci si pentru Portugalia, Irlanda si altii. Asadar ce factori de decizie,

intr-un moment in care Grecia va iesi din zona euro, vor influenta investitorii, aceasta fiind

exceptia care confirma regula, unitatea zonei Euro?

Nu este de ajuns a spune vorbe linistitoare cu privire la comuniune in momentul in care

ireversibilitatea apartenentei la zona euro tocmai a fost infirmata. Un angajament credibil cu

privire la anularea datoriilor pentru tarile ramase in zona euro, probabil ar fi benefic, dar este

greu de crezut cum un asemenea scenariu ar fi sustenabil in viitorul apropiat. Nu exista niciun

consens intre elitele Europei cu privire la acest aspect, iar din punct de vedere politic ar fi nevoie

de voturile parlamentare si referendumuri.

Sa presupunem ca Grecia va iesi brusc din zona euro si aceasta pentru a preveni scoaterea

banilor din tara inainte de redenominalizare. Lectia pe care altii ar trebui sa o invete ar fi: “ mai

intai muta si apoi pune intrebari”. Sarcina pe care ar aveo acesti factorii de decizie ar fi sa ofere

siguranta asupra celorlalte tari, imediat.

Pentru portugalia si Irlanda, tari care nu ar trebui sa se ingrijoreze cu privire la raspunsul

pietei, un semn care ar face remarcata dedicarea lor cu privire la mentinerea pozitiei in zona

euro, ar fi o extindere a politicilor si/sau o reducere a ratelor de dobanda la creditele oferite de

catre institutiile oficiale.

O tara ca Spania sau Italia ar putea incerca sa introduca un program de finantare preventiv ,

inaintea turbulentelor de la iesirea Greciei. Dar care ar ridica pur şi simplu întrebări despre cât de

multa muniţie mai are Europa, pentru a face faţă unei alte ţari în primejdie. Asta lasa bancile. O

alta explozie de lichiditate pentru bănci, un LTRO 3, ar oferi băncilor spaniole şi italiene cu

fonduri, continuarea cumpararii de obligatiuni suverane. Dar costul, pentru Spania, în special ar

fi o adâncire în continuare a legăturilor între bănci şi suverani. Un răspuns mai bun pentru

Spania, în special într-un moment când creditorii s-ar putea confrunta cu mai multe pierderi

privind expunerile lor rămase pe teritoriul Greciei, ar fi pentru Europa de a furniza fonduri

substanţiale pentru a recapitaliza bancile creditoare . Este cel mai bine ar fi dacă ar putea fi

realizat direct, prin intermediul fondurilor de salvare bloc, astfel că banii nu trebuie canalizati

prin intermediul guvernelor, ridicând astfel spectrul de subordonare pentru creditorii suverani

deja existenti . Problema este că recapitalizarea directa nu este permisa în prezent. În cazul în

care factorii de decizie s-ar putea trezi pentru a rezolva asta, s-ar putea lua în considerare, de

asemenea, să permită fondurilor de salvare pentru a acţiona în calitate de fonduri de garantare a

depozitelor, ajutând pentru a convinge deponenţilor în ţările vulnerabile, să păstreze banii lor la

domiciliu.

Cele de mai sus sunt modele de răspunsuri ipotetice la un scenariu ipotetic. Dar ei sugereaza

ca va fi greu pentru a oferi reasigurări semnificative şi rapide a pieţelor şi a bancilor creditoare la

o iesire a Greciei. Ar putea nevoie de o afişare de putere financiara, o demonstraţie că în

numerar este uşor şi flexibil la dispoziţia ţărilor următoare. Lasand la o parte operaţiunile BCE

de lichiditate, care au fost dincolo de factorii de decizie politică din Europa pana in prezent.