UNITATEA ȘI PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI(NU VA FI LA EXAMEN)

CONSIDERAȚII GENERALE INFRACȚIUNEA UNICĂ ȘI MODALITĂȚILE EI PLURALITATEA DE INFRACȚIUNI

o CONCURSULo RECIDIVA

G LIȘCINSCHII – UNELE ASPECTE DE RĂSPUNDERE ÎN CAZUL PLURALITĂȚII RND. NR.10 DIN 2006

CONSTANTIN SIMA – DISTINCȚII REVISTA DREPTUL ROMÂNEASCĂ NR.9 DIN 2011

SÂI – ANALIZA CIRCUMSTANȚELOR CARE EXCLUD STAREA RND NR.9 2007 OPINII ȘI CONTROVERSE PRIVIND CLASIFICAREA RECIDIVEI RND NR.12 DIN

2005 SEMNIFICAȚIA CONCEPTULUI DE RECIDIVĂ ȘI DEFINIREA ACESTUIA RND

NR.7 DIN 2005

UNITATEA și PLURALITATEA au legătură prin prisma conceptului de infracțiune și se stabilesc în raport cu numărul de componențe de infracțiuni, care sânt întrunite, în cazul activității infracționale a făptuitorului, în caz de unitate de infracțiune, făptuitorul fie printr-o faptă fie prin mai multe, comite o activitate infracțională, prevăzută de o singură componență a infracțiunii.

În cazul pluralității, făptuitorul fie printr-o faptă, fie prin mai multe, realizează o activitate infracțională, cuprinsă de cel puțin 2 componențe ale infracțiunii.

Unitatea nu presupune – unicitatea faptelor infracționale, la fel ca și pluralitatea de infracțiuni, nu presupune o multitudine de fapte infracționale, or o pluralitate de infracțiune, poate fi realizată, printr-o singură faptă, dacă această faptă este prevăzută de mai multe componențe de infracțiune și intenția este îndreptată la realizarea acestor componențe, dar totuși sunt situații, când făptuitorul a realizat mai multe fapte infracționale, prevăzute de mai multe componențe, dar acestea nu prezintă o pluralitate de infracțiuni, deci pentru ca activitatea infracțională, să fie considerată o pluralitate, este necesar ca cel puțin pentru 2 infracțiuni, să fie temei juridic pentru atragere la răspundere penală, sau ca o nouă infracțiune să fie comisă în perioada antecedentelor penale, pentru infracțiunea anterioară.

Importanța delimitării UNITĂȚII și PLURALITĂȚII

1. Are importanță la justa calificare.

Unitate – 1

Pluralitatea -2

2. Are importanță la individualizarea pedepsei și răspunderii penale.3. În caz de pluralitate sunt unele reguli de aplicare/ în caz de cumul de infracțiuni și în caz de

cumul de sentințe4. În unele cazuri pluralitatea, influențează la modul de executare a pedepsei

a. Recidivă – tip închis.b. Pluralitate – nu se aplică anumite instituții.(amnistia se aplică doar pentru persoane,

care pentru prima dată sunt atrase)

INFRACȚIUNEA UNICĂ art28 cop penal , infracțiunea unică constituie, o acțiune inacțiune sau un sistem, care se califică conform dispoziției unei singure norme juridico-penale. Unitatea reprezintă o activitate infracțională, calificată potrivit unei singure componențe de infracțiuni. În unele cazuri infracțiunea unică reprezintă o singură faptă, iar în alte cazuri, reprezintă un sistem unic de fapte, care pot

1

atenta la o singură valoare sau la mai multe valori sociale. În dependență de aceasta, ea se desprinde în mai multe categorii

1. Unitatea legală – se atribuie activitatea infracțională, care în mod normal ar putea fi considerată, ca o pluralitate de infracțiuni, dar prin voința legiuitorului, este atribuită la o infracțiune unică. Reprezintă o pluralitate de fapte și de regulă făptuitorul realizează mai multe fapte succesiv și concomitent, totuși prin voința legiuitorului sunt prezentate prin componențe diferite având diferite modalități de manifestare.

a. Art.30 infracțiune prelungită – săvârșită cu intenție unică, caracterizată prin 2 sau mai multe activități identice, comise cu un singur scop, care în totalitate, creează o singură infracțiune. Se caracterizează prin

i. Pluralitate de fapte, fiecare din faptă este partea unui ansamblu unic infracțional și există un scop unic de realizare activității infracționale.Vătămarea intenționată gravă/ înșelarea clienților. Infracțiunea se consideră consumată din săvârșirea ultimei fapte infracționale consumate și prin prevedere, la fel se încearcă de a evita problema cu tragerea la răspunderea penală. Pentru prelungită, nu este o perioadă atât de îndelungată.

2. Unitatea naturală – reprezintă o activitate unică, bazată pe unicitatea faptei, care constituie elementul material al infracțiunii. De 2 categorii.

a. Infracțiune unică simplă, se caracterizează prin caracterul unic al fiecăruia din elementele componenței infracțiunii. O singură faptă/ un singur obiect/ valoare/ o singură formă de vinovăție și un singur subiect.(145 omor). Poate fi realizată fie printr-o singură

i. Acțiune/inacțiune ii. Mai multe acțiuni/inacțiuni, care în totalitate formează o faptă unică.

b. Infracțiunea continuă – fapta caracterizată, prin săvârșirea neîntreruptă pe timp nedeterminat a activității(art.29 Cod Penal). Ca infracțiune continuă (evadarea din locuri de detenție/purtarea ilegală a armelor), pentru ele sunt caracteristice , această activitate, poate fi calificată ca mai multe activități. Potrivit art.29 infracțiunea continuă se consumă din momentul încetării activității infracționale sau datorită survenirii unor elemente care împiedică desfășurarea activității infracționale.

DELIMITAREA UNOR CAZURI CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

LEGITIMA APĂRARE – SE DEOSEBEȘTE ÎN PRIMUL RÂND DUPĂ SCOP, E ÎNDREPTAT ÎMPOTRIVA CELUI CARE ATACĂ. Este posibilă doar pe perioada atacului. Reținerea infractorului însă după ce persoana a fost săvârșită infracțiunea. Dar dacă s-a consumat atacul persoana nu este în legitimă apărare.Dauna poate fi mai mică sau mai mare în legitimă apărare.(viol-moarte și invers) Sau în cazul unei bătăi fizice se contracarează cu o armă de foc.El are mai multe posibilități(a se apăra sau a fuge).Prejudiciul poate fi comis intenționat.(in infractiune se considera furtul nu atunci cind e in posesia persoanei care a furat ci cind el poate dispune de bunul furat, insa atacut deja este consumat si persoana nu este in legitima aparare aflata in posibilitate de retinere dar el a ucis persoana)

REȚINEREA INFRACTORULUI – cauzarea morții nu ar putea fi privită prin prisma reținerii. Aremai puține posibilități(nu este în drept să aplice prejudicii în cazul în care nu îi este permis).Cel care reține este lipsit de intensitatea unei infracțiuni. Nici la legitimă apărare nici aici recuperarea prejudiciului nu cade pe seama acelui care se apără sau reține.(depasiri a limitelor

2

EXTREMA NECESITATE–caracterul dinamic. Extrema necesitate a fost cunoscută din timpuri mai îndepărtate. Este prevăzută de articolul 38 și după cum urmează se consideră extremă necesitate, fapta săvârșită în vederea salvării vieții sau integrității corporale sau sănătății proprii persoane, altei persoane sau interes public de la un pericol iminent care nu putea fi înlăturat altfel. La fel ca și legitima apărare, extrema necesitate reprezintă un drept al cetățenilor pentru unele persoane este și obligație.Fapta în extremă necesitate poate fi manifestată fie prin acțiune cât și fie prin inacțiune, atunci când în situații extrme persoana nu îndeplinește obligațiile sale funcționale sau de serviciu. Când medicul fiind chemat la 2 pacienți pleacă la pacientul mai grav bolnav în detrimentul celui mai puțin grav bolnav, adică în privința unuia doar acționează. EXTREMA NECESITATE APARE, când este un conflict de interese și un pericol pentru 2 valori sociale periclitate, iar valoarea socială mai importantă este salvată în detrimentul valorii sociale mai puțin importante. Fapta comisă în stare de extremă necesitate este prejudiciabilă cauzatoare de prejudicii, touși cauzarea de prejudicii este social utilă pentru că fiind unica soluție salvează o valoare socială mai importantă, cauzând prejudicii altor valori. Nu este în stare de extremă necesitate persoana care conștientizează dacă valoare e mai mică.Starea de extremă necesitate înlătura carateruj prejudiciabil, pentru că este social utilă, adică este în beneficiul societății chiar dacă poate prejudicia interesele personale sau private ale altor persoane. Ca rezultat al constatării stării de extremă necesitate, are loc încetarea procesului penal/scoaterea persoanei de sub urmărire penală/sau se pronunță o sentință de încetare, dar în toate cazurile, starea de extremă necesitate existând obiectiv la momentul realizării faptei, urmează a fi constatată în ficare caz particular de către organele competente(cele mai dese ori de către instanța de judecată.

Există condiții cu privire la pericol și actul de salvare.

1. PRIN PERICOL ÎNȚELEGEM – o amenințare o primejdie pentru valorile sociale protejate de legea penală. Sursa pericolului poate fi diferită și anume

a. Calamități naturalei. Incendii

ii. Inundațiib. Activitatea animalelor/păsărilor/insectelor

i. Ucisul mistreților sau urșilor fără licență pentru a salva o valoareac. Defecțiunea diferitor mecanisme/mașinării

i. A cedat frâna și șoferul pentru a evita accidentul d. Acțiunile ilegale ale persoanelor (dacă nu-i legitimă apărare)

i. Lovirea unei ferestre pentru a cauza o alarmă pentru a chema poliția în cazul în care pe el în atacă 7 oameni

e. Starea fiziologicăa persoaneii. Foame

ii. Seteiii. Furatul unei mașini pentru a duce o persoană la spital

2. CONDIȚIIa. PERICOL EMINENT – DACĂ ESTE DECLANȘAT SAU ESTE ÎN IMEDIATĂ

DECLANȘARE, NU SE VA CONSIDERA PERICOL EMINENT UNUL DEPĂȘIT CONSUMAT SAU PROBABIL.

b. TREBUIE SĂ AMENINȚE VALORILE SOCIALE PROTEJATE DE LEGE(ART.38)

i. VIAȚA ii. INTEGRITATEA CORPORALĂ

iii. SĂNĂTATEA SA SAU A ALTEI PERSOANE iv. INTERES PUBLIC(URMEAZĂ AFI INTERPRETAT EXTENSIV ȘI

EXTENSIV FAVORABIL)c. PERICOLUL TREBUIE SĂ FIE INEVITABIL, CEEA CE PRESUPUNE CĂ ÎN

CAZUL APARIȚIEI UNUI PERICOL DESFĂȘURAREA MAI DEPARE A EVENIMENTELOR AR DUCE LA ANUMITE URMĂRI PREJUDICIABILE

3

ANUMITE CONSECINȚE, DACĂ EL POATE FI EVITAT PRIN ALTE ACTIVITĂȚI ATUNCI NU SUNTEM ÎN STARE DE EXTREMĂ NECESITATE

3. CONDIȚII CU PRIVIRE LA ACTUL DE SALVARE(ACEA ACTIVITATE ÎNDREPTATE LA PROTEJAREA/APĂRAREA UNEI VALORI SOCIALE ȘI ÎNLĂTURAREA ACESTEIA DE LA UN PERICOL, PRIN CAUZAREA PREJUDICIULUI ALTEI VALORI PROTEJATE DE LEGEA PENALĂ.ESTE ÎN TOATE CAZURILE PREJUDICIABIL. De regulă se cauzează terților.

a. SĂ ÎNTRUNEASCĂ SEMNELE UNEI INFRACȚIUNIi. Vătămarea

ii. Deteriorare iii. Cauzarea morții

b. ACTUL DE SALVARE SĂ FIE UNICUL MIJLOC DE SALVARE A VALORII SOCIALE, dacă valoarea socială poate fi salvată fără prejudicierea altei valori, extrema necesitate este exclusă, totuși faptul dacă actul de salvare este unicul mijloc este un fapt apreciativ, stabilit de către organul competent și se deduce în dependență de circumstanțele cauzei. Faptul că actul de salvare este unicul mijloc, trebuie să fie evident pentru făptuitor nu și general, dacă exista și alte mijloace de apărare, dar din situația concretă făptuitorul nu realiza acest lucru el se va considera în stare de extremă necesitate. În același timp aceasta nu presupune ca persoana să aleagă cea mai optimală situație.(Persoana stinge focul cu un covor persan care era mai scump decât alt covor, dacă nu alege faptul neprejudiciabil nu-i en)

c. TREBUIE SĂ FIE NECESAR, ADICĂ DACĂ NU AR ÎNTREPRINDE ACȚIUNI ACTUL AL DUCE INEVITABIL LA CAUZAREA DE PREJUDICII.

d. SĂ NU FI CAUZAT URMĂRI VĂDIT MAI GRAVE DECÂT CELE EVITATE(38(3))

i. În stare de extremă necesitate se cauzează prejudiciu mai MIC, mai rar EGAL și uneori mai MARE, dacă din circumstanțele cauzei nu era unul vădit și nu putea fi presupus de făptuitor în momentul comiterii acestora.

ii. În cazul în care prejudiciul este mai mare, vom fi în stare de depășire a limitei extremei necesități, care în 76 reprezintă o circumstanță atenuantă. Spre deosebire de legitimă apărare prejudiciul cauzat poate fi unul recuperabil și obligația recuperării prejudiciului stă în sarcina fie a făpuitorului care a acționat fie în sarcina sau interesulcelui căruia s-a acționat fie rămâne nerecuperat.(legitima apărare exclude și răspunderea civilă)Legitimă apărare este în viziunea profesorului trebuie să fie doar din partea subiectului de drept penal nu și a persoanelor incapabile sau a nebunilor/în legitimă apărare se admit prejudicii mai mari, în extremă necesitate ele sunt doar niște excepții în cazul depășirea limitei.Legitima apărare nu e unicul mijloc, pe când extrema necesitate este unicul mijloc care cauzează prejudicii. În caz de legitimă apărarea prejudiciul se cauzează unui terț.

CONSTRÂNGEREA FIZICĂ SAU PSIHICĂ – reprezintă o cauză care înlăură caracterul penal al faptei pe motiv că lipsește vinovăția făptuitorului, această cauză intervine atunci când persoana conștientizează prejudiciabilitatea faptei și a urmărilor dar în urma unei constrângere de natură fizică sau psihică care este irezistibilă este lipsită de posibilitatea de a acționa potrivit propriei voințe și săvârșește o infracțiune.

CARACTERE

Este faptă social utilă Elementul volitiv lipsește

În cazul contrângerii fizice sau psihice, persoana care acționează orin intermediul constrângerii este privită ca un mijloc de comitere a acțiunii, iar persoana care constrânge apare ca și autor. Fapta sub

4

imperiul constrângerii fizice sau psihice, poate lua forma atât a acțiunii(adică persoana a săvârșit un furt) cât și inacțiune(ca rezultat al constrângerii nu-și îndeplinește obligațiile paznicul care nu poate apăsa pe butonul alarmei).

Potrivit art.39 nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege, ca rezultat sau sub imperiul constrângerii fizice sau psihice, dacă în urma acestei constrângeri, persoana nu își putea dirija acțiunile.

Această cauză întâlnește 2 forme

CONSTRÂNGEREA FIZICĂ

Prin constrângere fizică, se înțelege o influență de natură fizică asupra corpului uman în rezultatul căreia, aceasta comite o infracțiune și care sunt condițiile constrângerii ca ea să fie o cauză care…

Să fie de natură fizică, adică să se manifeste fie prin influență asupra organismului uman(sub formă de violență) fie o altă constrângere(fără aplicarea violenței), dar care influențează persoana de a comite infracțiuni. Se aseamănă cu violența fizică sau imobilizarea(paznicul legat/imobilizat, adică nu este violență), se mai discută și despre calamități naturale(care nu este constrângere fizică, ci ca rezultat al forței naturale și în acest caz oricum nu va fi tras doctorul care din cauza unei calamități naturale să acorde ajutor el neavând posibilitate.

o Izvorul de provocare al violenței ar trebui de obicei să fie persoana. În rezultatul constrângerii trebuie să fie prevăzută o faptă prevăzută de legea penală, adică nu o

contravenție și alte încălcări neindicate în legea penală.o Sub imperiul constrângerii pot fi comise infracțiuni contra

Persoanei Patrimoniului Etc

Contrângerea trebuie să fie irezistibilă sau invincibilă, se coonsideră constrângere irezistibilă, dacă persoana în condițiile date nu putea să se opune constrângerii. Este irezistibilă, dacă forța aplicată depășește cu mult forța cu care persoana ar putea riposta. Caracterul irezistibil al constrângerii, reprezintă un criteriu apreciativ și se constată de la caz la caz în dependență de circumstanțele în cauză a faptei. În anumite cauze poate fi depistată că este ireszistibilă sau nu.

o Perioadao Intensitateao Persoanao Câte persoane aplică constrângerea(pentru femeie sau copil în raport cu bărbatul poate fi

irezistibilă/ pentru anumite categorii de persoane nu poate exista irezistibilitatea, adică persoane care în urma activității profesionale, sunt supuși riscului)

CONSTRÂNGEREA PSIHICĂ

Prin constrângere psihică înțelegem o amenințare cu un pericol grav pentru persoană sau pentru altă persoană, care nu poate fi înlăturată în rezultatul căreia cel amenințat comite o infracțiune. În cazul constrângerii psihice, are loc nu influențarea asupra fizicului persoanei ci asupra psihicului. Există anumite condiții.

Să existe o amenințare, prin amenințare se subânțelege punerea în pericol a unei valori sociale importante ale persoanei amenințate. În acest caz amenințarea trebuie să fie serioasă, se consideră serioasă amenințarea care atentează la o valoare importantă care este reală și nu presupusă și care poate prejudicia ireversibil o anumită valoare socială importantă.

o Nu reprezintă o amenințare serioasă o amenințare viitoare sau presupusă sau o amenințare trecută.

o Amenințarea poate fi atât verbală cât și scrisă.

5

Amenințarea trebuie să pună în pericol grav o valoare importantă pentru cel amenințat. Se pune îm pericol o valoare importantă pentru ea

o Viața o Sănătatea ei sau a altei persoane

Amenințarea se îndreaptă și asupra persoanei sau asupra rudelor sau a altor persoane(terțe), nu are importanță gradul de rudenie, ci faptul dacă persoana conștientizează pericolul(X este amenințat ca dacă nu va comite o altă infracțiune vor fi omorâte alte persoane/ exemplu japonez cu statul islamic)

Pericolul nu poate fi înlăturat decât prin comiterea faptei prevăzute de legea penală, ceea ce înseamnă că prin intermediul acestei constrângeri persoana nu are alternativă, în așa mod ca și cea fizică ea trebuie să fie una irezistibilă.(casierița de la bancă da banii decât viață)

o În cazul contrângerii fizice sau psihice, nu se ridică problema prejudiciului cauzat, pentru că va fi trasă la răspundere penală persoana care a constrâns și eventual ea va fi obigată să-l repare.

o Valoarea socială amenințată este mai minimă.(nu are importanță proporționalitatea)

o În cazul în care constrângerea nu este una irezistibilă, răspunderea sau liberearea de răspundere se interpretează sub prizma EXTREMEI NECESITĂȚI, dacă este înlăturată este rezistibilă, 39(2).

RISCUL ÎNTEMEIAT

Este o cauză prevăzută în noul cod penal. Era înainte prevăzută ca o variantă specială a extremei necesități. În cazul riscului întemeiat nu este pericol, pericolul este provocat de către persoană și în pofida faptului că este provocat și întemeiat poate fi exonerată.(există riscuri economice, tehnico științifice) Nu contează care risc să fie principalul e întemeiat să fie. De regulă se reține pentru persoane cu anumite abilități speciale, risc profesional. Riscul întemeiat reprezintă o cauză care înlătură caracterul penal al faptei pentru că reprezintă o faptă social utilă, îndreptată în interesele generale a întregii societăți sau a unei comunități, caracteristic este faptul că pericolul provocării urmărilor prejudiciabile este generat de însăși persoana care acționează în risc întemeiat. Potrivit articolului 40 Cod Penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege, în cazul unui risc întemeiat pentru realizarea scopurilor social utile. Legea expres prevede care risc este întemeiat, 40(2) – dacă scopul social util nu a putu fi realizat fără un anumit grad de risc iar persoana a întreprins toate măsurile necesare pentru a preântâmpina eventualele daune pentru valorile sociale ocrotite de lege.Deci sunt 3 condiții.

Existența unui scop social util ceea ce presupune că persoana acționează nu în interesele personale ci în interesele fie a întregii societăți(încercarea de a descoperi un nou medicament/ fie în interesele unei anumite comunități) riscul căruia vor fi supuse niște întreprinderi adică mai mulți fondatori și acționari ai întreprinderilor în cazul riscului comercial/economic.

Realizarea scopului social util să nu fi fost posibilă fără realizarea unui risc, adică generarea riscului de către făptuitor este unica posibilitate de realizare a finalității acțiunilor sale. Dacă rezultatul poate fi obținut fără careva risc, această cauză nu este incidentă. Adică dacă persoana are alternativă fie să genereze sau nu riscul, atunci el nu va fi justificat prin întreprinderea acțiunilor riscante.Comportamentul este unul forțat de a realiza un scop social util.

Persoana a întreprins toate măsurile necesare și suficiente sociale pentru înlăturarea cauzării de daune, reeșind din circumstanțe pentru a evita producerea daunei. Nu se va considera persoana care neglijează regulile securității muncii sau a altor reguli general acceptate.

o legea stabilește cazurile când nu se va considera întemeiat RISC ÎMBINAT CU PERICOLUL PENTRU VIAȚA UMANĂ

6

atunci când prin risc se pune în pericol viața, GAGARIN, korolev nu era sigur că gagarin se va întoarce, Korolev a supus unui risc viața persoanei și chiar dacă va fi un eșec nu ar fi fost tras la răspundere penală.

ÎMBINAT CU PERICOLUL PROVOCĂRII DEZASTRULUI ECOLOGIC, cauzarea de daune extine naturii dacă ele ar pericilita existența biologică a omului, spre exemplu dezastrul ecologic de la Cernobâl/Focșeni.

ÎMBINAT CU PERICOLUL PROVOCĂRII UNUI DEZASTRU SOCIAL-consecințe în stare să pericliteze sau să afecteze interesele unor grupuri de persoane.(provocarea dezordinilor în masă declanșarea războiului, sau deconectarea de electricitate a unui oraș întreg.

SE REALIZEAZĂ PRIN COMPORTAMENT ACTIV SAU UNEORI ȘI PASIV(un director de sovhoz văzând că este secetă nu dispune reânsemânțarea pământului văzând că va fi ploaie)

ACELAȘI PERICOL POATE FI PREVĂZUT CA UN RISC ÎNTEMEIAT ȘI ÎN ALTE CAZURI CA EXTREMĂ NECESITATE. (dacă medicul foloseșteo nouă tehnologie necunoscută și ea nu funcționează ea este un risc întemeiat/ hirurgul întreprinde măsuri și nu poate salva viața este extremă necesitate)

Dacă apare indiferent de cauză e extremă necesitate, dacă vine din partea persoanei este risc întemeiat.

EXECUTAREA ORDINULUI SUPERIORULUI(364(5)) dacă militarul nu executa ordinul el era exonerat înainte. Ea își are sorgintea în sfera militară, în cazul în care nu știau de prejudiciabilitatea ei. Tribunalul de la Nuhrnenberg a ridicat problema executării ordinului superior. Nu fiecare ordin exonerează de răspundere penală și nu a lucrat pentru naziști ca justificare pentru acțiunile lor, ulterior ea a fost introdusă în legislația penală a altor state, pentru ca ea să treacă în sfera publică și civilă. Poate fi atât militarul scutit cât și un civil care a executat o dispoziție sau un ordin al superiorului. Potrivit art.40(prim) nu constituie infracțiune fapta săvârșită în vederea executării unui ordin care sunt obligatorii pentru aceasta dacă ordinul sau dispoziția nu sunt vădit ilegale și persoana nu a cunoscut caracteurl ilegal al acesteia și de aici deducem careva condiții. Executarea unui ordin sau a dispoziției reprezintă o cauză care înlătură pedeapsa persoanei, pentru că lipsește vinovăția, din contra cel care execută în consideră perfect legal și anume din acest motiv îl execută pentru că caracterul legal al ordinului sau dispoziției superiorului se prezumă, fapt ce rezultă din relațiile de ierarhizare/subordonare dintre superior și subaltern. Prin ordin sau dispoziție se subânțelege o dispoziție a superiorului adresată subalternului care cere executarea unor acțiuni, respectarea unor reguli sau stabilește o ordine sau determină o anumită situație. Ordinele și dispoziție se emit atât de către militari, cât și de civili, persoane cu funcție de răspundere sau funcționari publici. Ordinile sunt obligatorii pentru subalterni, dacă sunt emise în limitele competenței superiorului și întrunesc anumite condiții.

CONDIȚII

Ordin sau dispoziție ilegală. Ordinul să emane de la superiorul executantului.

o În sfera militară oricare militar cu grad mai înalt se consideră superior militarului cu grad inferior.

o În sfera de serviciu(domeniul public), se consideră superior doar persoana care îl are în calitate de subalter pe executantul ordinului, în același timp șeful instituției este considerat superiorul oricărui angajat.

Ordinul să aibă forma prevăzută de lege(verbal/scris/autentic cu semnături – dispoziția de plată. Ordinul sau dispoziția trebuie să fie obligatorie pentru subaltern(dacă subalternul nu are obligații

funcționale, persoana nu poate fi justificată/servitoare contabil). Ca rezultat al executării ordinului este o faptă prevăzută de legea penală, care rezultat al

executării odinului cu prejudiciabilitateo Fizică

7

o Patrimonială Persoana care execută ordinul să nu conștientizeze caracterul ilegal al acesteia

o Legea stabilește care ordine sunt ilegale, sunt ilegale actele de comitere a genocidului sau a crimelor contra umanității, sau ordinul de la persoana care nu este superiorul executantului sau realizat cu încălcarea competenței de a realiza acest ordin, în cazul în care ca rezultat al executării ordinului persoana intenționat comite o infracțiune ea va fi trasă la răspundere penală. Neexecutarea unui ordin vădit ilegal exonerează persoana de oricare tip de răspundere.

PARTICIPAȚIA1. NOȚIUNE2. SUBIECȚII3. FORMELE4. RĂSPUNDEREA PARTICIPANȚILOR5. IMPLICAREA LA INFRACȚIUNE(1-13|)

BIBLIOGRAFIE

1. IVAN MACARI NOȚIUNEA DE PARTICIPAȚIE LA INFRACȚIUNE LEGEA ȘI VIAȚA NR.8 DIN 2006

2. ALEXANDRU MARIȚ PARTICIPAȚIA LA ACTELE INFRACȚIONALE IMPRUDENTE/CONCURSUL IMPRUDENȚELOR/COMPESAREA SAU IMPRUDENȚA COMUNĂ A INFRACTORILOR ȘI VICTIMEI RND NR.9 DIN 2005

3. GHEORGHE ALECU ȘI R CULCEA – INSTIGAREA FORMA PARTICIPAȚIEI PENALE, LEGEA ȘI VIAȚA 2005 NR.7.

4. GRAMA ȘI BOTNARU – PARTICIPAREA LA INFRACȚIUNILE SĂVÂRȘITE CU VINOVĂȚIE DUBLĂ RND NR5. 2003.

5. GRAMA ȘI TIMOTIN – CONCEPTUL DE IMPLICARE LA INFRACȚIUNE ȘI DELIMITAREA DE INSTITUȚIA PARTICIPAȚIEI PENALE RND NR.5 DIN 2002.

6. GRAMA MARIANA – ORGANIZATORUL INFRACȚIUNII ÎN LEGISLAȚIA PENALĂ A REPUBLICII MOLDOVA RND NR.4 DIN 2002.

7. SERGIU BRÂNZĂ VITALIE STATI – SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNII DE 2 SAU MAI MULTE PERSOANE CA PRESUPUSĂ FORMĂ A PARTICIPAȚIEI PENALE – DEMITIZAREA UNEI CONCEPȚII COMPROMISE RND NR.4 DIN 2008

8. COPEȚCHII STANISLAV – ALGORITMUL APLICĂRII ART.208 C.P. ÎN IPOTEZA INSTIGĂRII MINORILOR LA SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNILOR RND. NR.4 DIN 2014

9. GRAMA MARIANA PARTICIPANȚII LA INFRACȚIUNE ȘI PARTICULARITĂȚILE RĂSPUNDERII LOR USM. CHIȘINĂU 2004.

10. ULIANOVSCHI XENOFON – PARTICIPAȚIA PENALĂ, CHIȘINĂU 2000 EDITURA GARUDA-ART.

1. PARTICIPAȚIA – instituție distinctă, este exclusă participația din imprudenă ce nu este exclus în alte legislații. Există la noi 4 categorii de participanți. În România și în alte țări(organizatorul), nu există. Potrivit art. 41, prin participație se înțelege cooperarea intenționată a două sau mai multe persoane la săvârșirea unei infracțiuni intenționate. Participația este instituția dreptului penal, care se referă la instituția realizării faptei infracționale în comun de două sau mai multe persoane în cazurile și condițiile prevăzute de lege. Formă de realizare a pluralității de persoane sau de infractori, ceea ce la rândul său, pluralitatea reprezintă – comiterea aceleiași infracțiuni de către 2 sau mai multe persoane în condițiile prevăzute de lege. Aport de parte și întreg, nu toate pluralitățile de infractori reprezintă pluralitate. FORMELE

8

a. Pluratitate naturală – o faptă prin natura sa nu poate fi comisă de către 2 sau mai multe persoane. În cazul pluralității naturale toți participanții se consideră co-autori(autori) ai infracțiunii.

i. Dezordini de masăii. Incestul(rude până la gradul 4)

b. Pluralitate constituită - este acea formă care se manifestă prin cooperarea organizată prin asociere în vederea comiterii unei infracțiuni. Pluralitatea constituită devine o pluralitate în virtutea prevederilor legale, pentru că așa a dorit legiuitorul. Caracteristic pluralității constituite este

i. existența a grupei de persoaneiii. grupa este organizată în vederea comiterii unei infracțiuni

iii. grupa să aibă o conducere sau un con.cept unic îndreptat spre comiterea infracțiunii.

1. Banditismul(art.283), organizarea unei bande armate cu scopul atacării persoanelor fizice și juridice.

2. Crearea sau conducerea unei organizații criminale(art.284)3. Dezordinea în locurile penetenciare.

c. Pluralitate ocazională(participație penală propriuzisă) – este acea pluralitate când fapta adică infracțiunea poate fi comisă și de o singură persoană sau în cazul pluralității naturale au constituite de numărul minim de persoane prevăzute de lege, dar se comite de cel puțin 2 sau cel puțin cu o persoană mai mult decât numărul necesar minim pentru comiterea infracțiunii. Se poate comite oricare infracțiune.

i. Traficul de ființe umaneii. Banditismul(poate fi pluralitate ocazională)

iii. Incestul(pluralitate ocazională pe baza unei pluralități naturale, dacă există un al 3-lea instigator)

Ea poate fi cu sau fără înțelegere prealabilă.

CONDIȚIILE PARTICIPAȚIEI PENALE

1. PLURALITATEA DE SUBIECTE(OBIECTIVE) – la săvârșire participă 2 sau mai multe persoane care sunt subiecte ale infracțiunii. Pentru a exista această condiție, persoanele care săvârșesc infracțiunea trebuie să întrunească semnul responsabilității și vârsta minimă prevăzută de lege pentru componența de infracțiune pentru care este trasă la răspundere penală. Nu reprezintă pluralitate de subiecte cooperarea în comun a mai multor persoane dacă doar o singură persoană întrunește semnele subiectului infracțiunii.Vă fi calificatul săvârșirii infracțiunii de 2 sau mai multe persoane.Participanții trebuie să întrunească semnele distince subiectului.

2. ACTIVITATEA ÎN COMUN A PARTICIPANȚILOR(OBIECTIVE)–presupune cooperarea a două sau a mai multe persoane la săvârșirea aceleiași infracțiuni. Activitatea în comun presupune depunderea eforturilor conjugate din partea a cel puțin 2 persoane în vederea obținerii aceluiași rezultat infracțional. Pentru a fi considerată cooperare, trebuie condiții suplimentare.

a. Condiționarea reciprocă a acțiunilor a cel puțin 2 persoane.i. Presupune că faptele participanților este o legătură independentă a unui sistem de

fapte infracționale, care duc la obținerea rezultatului infracțional(săvârșirea infracțiunii). Adică complicle cumpără arma, organizatorul crează crimă, instigatorul instigă autorul.Acțiunile lor au același scop. Adică nu presupune săvârșirea aceleiași fapte asupra aceluiași obiect.Dacă niște persoane independent fac aceeași infracțiune la același loc , ei nu sunt în pluralitate dacă nu s-au înțeles.

b. Rezultatul infracțional unic și comun.i. Presupune că activitatea participanților este îndreptată la obținerea aceluiași

rezultat sau finalități, ceea ce nu presupune la rândul său existența aceluiași motiv sau scop al infracțiunii, adică dacă persoanele au participat la fapte

9

omogene dar ambii au urmărit scopuri diferite, nu este participație. X și Y aplicând aceleași lovituri lui Z, X vrea omor, iar Y vrea să-l bată nu este participație.

c. Legătura de cauzalitate dintre faptele participanților și rezultatul final al infracțiunii, presupune că rezultatul final sau urmarea prejudicibilă aau fost generate de faptele fiecărui participant la infracțiune, indiferent dacă există sau nu legătură directă. (nu toți trebuie să fure casa)

3. UNITATEA DE INTENȚII(SUBIECTIVE), presupune că toți participanții au aceeași atitudine psihică și pe de altă parte conștientizează că la săvârșirea infracțiunii, participă cel puțin 2 persoane.

a. Presupune că fiecare din participant conștientizează existența a încă unui participant la comiterea infracțiunii, în același timp nu este necesară cunoașterea tuturor participanților sau împărțirea pe rolul sau câți participanți sunt, adică elementul intelectiv.

b. Poate să fie și factorul volitiv, forma dorinței sau admiterii, persoana nu doar dorește comiterea dar și comiterea unei infracțiuni în comun pentru că nu este exclusă intenția indirectă a unor participanți.

4. COOPERAREA COMUNĂ LA SĂVÂRȘIREA INFRAȚIUNI INTENȚIONATE(SUBIECTIVE)

a. Participația poate fi recunoscută doar dacă ea este intenționată. Se admite participația unde este intenția directă indirectă și nu se admite cazul când infracțiunea este din imprudență. Dacă din asocierea unor 2 persoane este intenția și imprudență nu este participație.

PARTICIPANȚII, potrivit art.42 alineatul întâi sunt persoanele care contribuie la săvârșirea unei infracțiuni în calitate de(material/direct/real/

1. Organizator

Art 42(3), se consideră persoana care a organizat săvârșire unei infracțiuni, precum și persoana care a creat un grup criminal organizat sau care a dirijat activitatea acesteia. De regulă este cea mai periculoasă persoană. Totuși când este o participație complexă poate fi când autorul doar organizează persoanele. Activitatea se manifestă sub 4 forme.

a. Organizarea săvârșirii unei infracțiuni – persoana elaborează plan, caută(autori, complici, instigatori). Organizarea ca și formă de regulă precede comiterea infracțiunea.

b. Dirijarea săvârșirii de infracțiuni –este implicarea organizatorului în procesul desfășurării activității fără a realiza latura obiectivă(schimbarea planului, coordonarea, implicarea altor participanți. Dirijarea ca formă se face în procesul comiterii infracțiunii.

c. Organizarea grupului criminal organizat.d. Dirijarea grupului criminal organizat sau a organizației criminale – activități legate de

crima organizată, care sunt cele mai periculoase forme de participație. În virtutea acestui faptau fost elaborate componențe concrete (283CP(banditismul), (crearea și conducerea organizației criminale), (acțiunile care dezorganizează activitatea penitenciarelor), va fi atras ca autor la această infracțiune și la alte componențe.

i. Cazuri când a doar creat organizare, sunt foarte rare.ii. Cazuri când dirijează.

Organizatorul acționează doar cu intenție directă, adică este neadmisă imprudența. Dacă el trece la realizarea laturii obiective, calitatea de autor nu absoarbe calitatea de organizator(el va fi și organizator al infracțiunii și autor). Doar în cazul organizatorului calitatea nu este absorbită. În toate celelalte cauze autorul își păstrează și calitatea de autor și organizator.În România și Franța nu există ORGANIZATORUL. Legiuitorul nu mai cere organizatorul pentru că există componențe distincte.

2. Instigator

10

Potrivit articolului 42. Alineatul 4, se consideră persoana care prin orice metode determină o altă persoană la comiterea unei infracțiuni. Este o persoană mai specială deoarece activitatea lui este invizibilă. El se consideră autorul moral al infracțiunii, deoarece realizează activitatea cu mâinile altora, a celor care sunt subiecți ai infracțiunii și ideea primară de săvârșire a infracțiunii apare la instigator. El poate instiga un organizator. Caracteristic pentru el este pentru că el nu realizează latura obiectivă în nici un mod, ci doar determină intenția infracțională a unuia sau a celorlalți participanți la infracțiune. Activitatea crează insituția instigării, pentru a exista o instigare sunt necesare anumite condiții.

Obiectul juridic de atentare a infracțiunii, pe care o dorește infractorul să coincidă cu obiectul juridic lezat de către infractor. Nu va fi instigare când instigatorul o determină la omor sau ea săvârșește un jaf sau o tâlhărie.

Prezența a cel 2 persoane subiecte( instigatorul/ instigatul) Este necesar ca el să aibă vârsta generală sau minimă de 14 ani sau 16.

o poate avea loc fie de către un singur instigator fie mai mulți(coinstigare, atunci când intenția este unică de a determina persoanele de a săvârși o infracțiune, fie un concurs de instigare.

Instigatorul poate instiga o altă persoană care să instige altă persoană care va instiga respectiv o altă persoană(instituția instigării mediate)

Legea penală nu stabilește mijloacele de instigareo Instigare simplă(mijloace simple – convingerea, constrângerea)o Instigare calificată( amenințare)

Ca și instigat, poate apărea oricare persoană subiect al infracțiunii. Instigatul autor al unei componențe de subiect special trebuie să aibă calitatea de subiect special așa că pateu fi nu doar autorul, dar și organizatorul și complicelle sau chiar un alt instigator. Activitatea instigatorului trebuie să determine persoana la comiterea infracțiunii, ce înseamnă că în lipsa eforturilor depuse de instigator, instigatul nu ar comite sau nu ar realiza o infracțiune. Pentru a fi considerat, instigatorul determină intenția care este posterioară intenției instigatorului, în caz contrar nu va fi instigare. Infracțiunea comisă de cel instigat trebuie să fie intenționată, dacă vorbim despre autor ca cel instigat este o intenție directă sau indirectă, complice la fel.Instigatorul acționează doar cu intenție directă.Motivul instigatorului nu întotdeauna poate coincide cu scopul sau motivul final al instigatului.CLASIFICĂRI

COINSTIGARE/CONCURS MIJLOACELE

o SIMPLĂo CALIFICATĂ

REZULTATo DETERMINATĂ, când el foarte clar explică infracțiunea.o NEDETERMINATĂ, când acceptă mai multe forme de realizare a activității.

Altăo Directăo Indirectă

Rezultat finalo Reușită(propriuzisă)o Nereușită(nneizbutită), când nu a reușit să o determine.Proful spune că activitatea

oricum este infracțiune.o Neurmată de instigare, dar acesta fie nu a dus-o pâna la capăt fie ulterior renunță la

săvârșirea ei, va fi tentativă.

3. Autor – art. 42 alineatul 2 se consideră autor al infracțiunii persoana care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum și persoana care săvârșește infracțiunea prin

11

intermediul altor persoane, care în virtutea vârstei/iresponsabilității sau a altor circumstanțe nu sunt pasibile de răspundere penală(autorul mediat). Autorul apare în 3 forme

a. Care realizează nemijlocit fapta infracțională, adică acțiunea sau inacțiunea ca semn constitutiv al laturii obiective a componenței concrete de infracțiuni,

b. Autor – este persoana care alături de o altă persoană realizează în totalitate sau parțialfapta, acțiunea sau inacțiunea(coautoratul).

i. Să fie același scopii. Aceeași valoare socială

iii. Semnele aceeași componențe/ fapta la general(omogen/eterogen)c. Realizarea sau comiterea prin intermediul altor persoane care nu sunt supuse răspunderii

penale. Autorul nu realizează acțiunea sau inacțiunea ci o face prin intermediul altor persoane care apar în callitate de mijloc al comiterii infracțiunii, spre exemplu dacă X instigă pe Y care nu a atins vârsta minimă la comiterea infracțiunii, va fi considerat autor – X, deși el trebuia să fie considerat organizator sau instigator.

i. Situația când sunt utilizate faptele minorilor adică a persoanelor care în virtutea vârstei sub limită nu sunt susceptibile de răspundere penală, ca autor va fi persoana care a instigat minorul(autor mediat),

1. Persoana care a atras minorul la răspundere penală va fi autorul și a unei componențe separate și a unei alte componențe 208

ii. Folosirea iresponsabililor la fel creaza instituția autorului mediat.iii. Există și alte cauze,cel constrâns fizic sau psihic, care a comis infracțiunea nu

va fi tras la răspundere penală, fiind atras autorul mediat.d. Folosirea erorii altei persoane, adică transmiterea unei sume de bani printr-o persoană

care nu cunoștea despre acțiunea de corupere, trebuie să existe o eroare invincibilă.i. Totuți există când o persoană folosește imprudența altei persoane.

1. X este responsabil de securitatea muncii și Y îl roagă să nu fie precaut pentru ca să fie atentat la viața lui Z.(doctrinar poate fi autor mediat și cel care a încălcat securitatea muncii va fi tras pentru neglijență și nu pentru componența de infracțiune comisă împreună cu autorul).

e. Autorul când realizează latura obiectivă prin intermediul pasărilor animalelor, exemplul cu cioara care a fost dresată pentru a sustrage obiecte prețioase.

f. Hipnoza la fel poate fi considerată. Este un gen de realizare a constrângerii psihice.

Autorul, este persoana cea mai importantă în cauza participației, pentru că calificarea faptelor celorlalți participanți va fi în acțiunea autorului.

Gradul de realizare, depinde de gradul de realizare a autorului, dacă autorul o consumă, ceilalți vor fi atrași la răspundere pentru că a fost consumată, dacă totuși el a făcut doar o tentativă, ei la fel vor fi pedepsiți pentru tentativă ș.a.

Latura subiectivă acțiunile autorului pot fi intenționate, directe și indirecte.

4. Complice – persoana care a acordat mijloace pentru săvârșire precum și persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau urmele infracțiunii, sau va dobândi obiectele obținute pe cale criminală. Art.42(5). Modul de realizare a activității complicelui sunt prevăzute exhaustiv. Complicele este persoana care nu realizează latura obiectivă și se consideră cea mai puțin periculoasă. Există 2 forme de complicitate

a. MATERIALĂ(FIZICĂ) – este acel gen de contribuție, prin care complicele acordă ajutor de ordin fizic sau material, spre exemplu acordarea mijloacelor și instrumentelor sau înlăturarea obstacolelor.

b. INTELECTUALĂ – gen de contribuție, care moral contribuie la pregătirea sau exectarea infarcțiunii fără însă a organiza realizarea acesteia sau a determinat persoana la comiterea infracțiunii. Ea nu este una determinantă, dar în lipsa acesteia fapta ar putea fi comisă.(promisiunea de a face ceva a ascunde infractorul, de a cumpăra armele, e.t.c.)

12

Activitatea complicelul este mereu săvârșită cu intenție(directă sau indirectă). Complicitatea poate fi realizată prin acțiune cât și prin inacțiune. Ceea ce nu se întâmplă în cazul instigatorului sau autorului. Inacțiune paznicul nu-și onorează obligațiile de serviciu.Nedenunțarea nu este în sine o infracțiune, dacă nu întrunește în sine o componență. Dar dacă este obligația lui și el nu denunță va fi infracțiune. A fost înainte denunțare o infracțiune dar acum nu-i.

Comportamentul complicelui pot fi fapte legale cât și ilegale, complicele poate liber procura o armă sau topor și cu acțiunea ilegală, acceptarea spre vânzare a bunurilor dobândite pe cale ilegale(art. 198). Dacă complicele trece la realizarea laturii obiective ea va fi absorbită de activitatea autorului.

Activitatea complicelui poate fi anterioară/ concomitentă sau poseterioară săvârșirii infracțiunii(obține planul clădirii)/ concomitent(transmite mijloaccele)/ posterioare(autorul ascunde infracțiunile).

EXISTĂ 2 CRITERII DE CLASIFICARECARACTERUL PARTICIPĂRII, luare în considerație a comportamentului persoanei și modul de exteriorizare a acestuia în cazul comiterii infracțiunii de către 2 au mai multe persoane. Art.42 este anume clasificat în dependență de caracterul participării. Criteriu pe care l-a luat în seamă legiuitorul. Gradul de participare este luarea în calcul a gradului de implicare a fiecărui participant la comiterea infracțiunii și la realizarea activității sale în cadrul participației. Gradul de participare se ia în considerare la individualizarea răspunderii penale și instanța trebuie să aprecieze gradul de participație la individualizarea pedepsei, cât de mult s-au implicat ei.(gradul de implicare este diferit, cineva sparge ușa și cineva îl ia în buzunar. Cel care ține victima și cel care penetrează prin viol)

1.GRADUL DE PARTICIPARE

III. FORMELE DE PARTICIPAȚIE – formele se deosebesc după gradul de coordonare a acțiunilor reciproce între participanți. Avem 4 forme de participații.

1. Simplă – infracțiunea se consideră săvârșită în participație simplă, dacă la săvârșirea acesteia au participat în comun în calitate de coautori, cel puțin 2 persoane, fiecarea realizând latura obiectivă. Este de fapt instituția coautoratului. În cazul participației simple, toți coparticipanții realizează integral sau parțial latura obiectivă. În cazul participației simple, gradul de realizare a laturii obiective, depinde de efortul comun al tuturor coautorilor și implicarea în realizarea laturii obiective este aceeași pentru toți coparticipanții. Acțiunile sau incacțiunile co-autorilor pot fi identice, omogene sau eterogene, doar că faptele coautorului sunt înddreptate împortiva aceluiași obiect juridic și intenția este unică de a comite aceeași infracțiune și aici nu se va considera co-autorat când 2 persoane bat un om și unul vrea moartea lui alltul vrae vătămarea integrității corporale. Scopul final poate fi același(indiferent de motiv). Co-autoratul se face cu înțelegere prealabilă, totuși poate fi realizat și fără intenție prealabilă când e vorba de asocierea unei alte persoane.Doar autori fac latura obiectivă sau e doar un autor.

a. În infracțiunile cu subiect special, coautoratul se consideră doar dacă ei sunt sunt subiecți speciali.

2. Complexă–art. 45 infracțiunea se consideră săvârșită din participație complexă dacă la realizarea ei și-au adus contribuția mai multe persoane în calitate de autor organizator, instigator sau complice. Latura obiectivă în cazul participației complexe oate fi realizată fie de un singur autor fie de mai mulți autori. Este necesar ca în afară de persoanele care realzează latura obiectivă să mai existe și alte persoane care contribuie dar nemijlocit nu realizează latura obiectivă. Pe de altă parte nu este necesară prezența tuturor participanților. În așa mod este posibilă participația complexă cu un autor organizator, autor complice.Dacă în afară de autor mai este cineva este complexă. Ea de regulă se realizează cu înțelegere prealabilă, dar totuți poate fi realizată fără înțelegerea prealabilă(activitatea complicelui, dacă de exemplu autorul a început latura obiectivă și cineva îi aduce o armă fără înțelegere prealabilă).Aici o persoană poate îndeplini mai multe sau chiar toate funcțiile.

13

3. Grupul Criminal Organizat – sunt grupul care s-au înțeles din timp sau în prealabil. Uneori nu întotdeauna este grup criminal organizat ci o simplă participație. Dacă se constată trăsăturile bandei vor fi atrași la răspundere nu pentru infracțiuni în cadrul bandei doar dar și pentru banditism. Pentru a o distinge de participația complexă, analizăm trăsăturile.

a. Stabilitatea - stabilitatea presupune o statornicie, o coeziune de interese dintre membrii grupului criminal organizat. Se consideră grupul stabil în cazul în care relațiile sunt de o durată îndelungată/neschimbată iar rolurile grupului sunt împărțite în dependență de contribuția acestora nu doar la săvârșirea infracțiunii ci în cadrul grupului. De regulă în cadrul GCO, există conducător, executori(membri de rând), de regulă este o ierarhie bine structurată, grupurile pot avea simbolică, mascotă, statut și anumite principii după care și acționează membrii grupului. Ele caracterizează stabilitatea grupului.

b. Organizarea în prealabil a participanților în vederea comiterii mai multor infracțiuni – presupune organizarea nu doar în vederea comiterii unei infracțiuni ci doar în cadrul grupului și în toate cazurile se presupune o înțelegere prealabilă privind împărțirea pe roluri a făptuitorilor în cadrul grupului.

c. Au un anumit scop, art.46 pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Grupul criminal organizat de regulă se face pentru a comite mai multe infracțiuni. Dar uneori poate fi o singură infracțiune.Se admite grupul criminal organizat să nu aibă arme și de aia nu va fi calificat ca bandă.Grup de persoane, uneori se calfică ca mai multe persoane decât 2.

d. Este prezentă împărțirea rolului pe grup.4. Organizația criminală – o reuniune de grupuri criminale organizate stabile în comunitate.

a. Ea este creată din 2 sau mai multe grupuri criminale organizate.Nu poate fi o uniune și o persoană terță.

b. Consolidarea grupurilor, presupune o coeziune mai mare între grupurile criminale organizate și este mai mult decât stabilitatea. Ea presupune o legătură reciprocă între grupurile criminale organizate. Consolidarea presupune următoarea trăsătură a organizației criminale, divizarea sau diviziunea activității între grupurile sale și membrii acestora. Divizarea presupune existența structurilor de conducere în organizația criminală și de regulă condusă de un consiliu.În cadrul organizației criminale, rolurile membrilor sunt variate și diversificate. Nu vorbim de organizator și membru și în fiecare organizații criminale sunt structuri bine puse la punct.

c. De regulă au activitate internațională și legături internaționale, activează în diferite domenii trafic de droguri sau de ființe umane. Există multe organizații politice.

d. Scopul creării – influențarea activității economice a pers fizice și juridice, de regulă în scopul obținerii de profituri sau interese de ordin economic/financiar sau politic.

e. Este doar cu înțelegere prealabilă. f. Specific este rolul conducătorului – responsabil de toate acțiunile organizației sau de

oricare membru care activează în organizație sau de către un terț în interesul organizației sau de către un terț în intersul organizației. El poartă răspundere doar pentru infracțiunile la care a participat și dacă se constată semnele banditismului.Toți membrii consiliului vor fi trași la răspundere.

g. Este ca și circumstanță agravantă în cadrul componențelor cu circumstanțe agravante.

RĂSPUNDEREA PENALĂ A PARTICIPANȚILOR

Temeiul răspunderii penale, este același ca și răspunderea penală ca și temeiul în cazul săvârșirii infracțiunii de o singură persoană, temei real și temei juridic(însăși existența componenței). Temei reprezintă săvârșirea sau comiterea în comun care întrunește elementele și semnele componente a unei infracțiuni, dar realizată prin contribuția mai multor persoane și deși temeiul este unic, fiecare participant va răspunde pentru faptele sale concrete realizate în cadrul participației penale în dependență de contribuția și rolul său la săvârșirea infracțiunii. Art. 83 vorbește despre cazul aplicării pedepsei, dar

14

norma este relevantă, la stabilirea pedepsei se ține cont de contribuția dar și de art.75. Toți răspund pentru faptul că a comis infracțiunea, dar vor fi atrași la răspundere în dependență de ce au comis.În cazul în care sunt atrase pentru săvârșirea infracțiunii, caificarea faptelor acestora se face în dependență de contribuția lor potrivit tipului de participant prevăzut de art.42 CP cu trimitere la participantul concret.Nu se face trimitere dacă este participație simplă(co-autori). Ar trebui totuși de indicat art.42(2).

Apare o altă probllemă când calitatea de participant nu este absorbită.Proful crede că ar trebui de specificat și calitatea de autor și organizator.

RĂSPUNDERILE ÎN DIFERITE CAZURI

1. PARTICIPAȚIA NEREUȘITĂ –se poate manifesta suba. Organizare nereușităb. Instigare nereușităc. Complicitate nereușită

Se va considera particippație nereușită, când din cauza cărorva motive intenția infracțională a participanților sau a unuia din participanți nu este dusă până la capăt. Se va considera nereușită și atunci când persoana nu a reușit să organizeze alte persoane la comiterea infracțiunii, precum și atunci când ele au acceptat dar ulterior nu au dus până la capăt intenția criminală.

1. Totuși în situația când organizatorul a depus eforturi dar nu i-a reușit, trebuie să fie atras la răspundere persoana care atrage persoanele, pentru că noi avem pregătirea de infracțiune, cu condiția că ea este cu o periculozitate sporită.

2. altă situație când au reușit să-i adune pe toți, dar scopul final nu este realizat adică dacă autorul a renunțat la infracțiune, iar ceilalți nu au știut de asta vor fi toți atrași la răspundere cu excepția autorului.

3. Altă situație când organizaotrul a organizat, toți au acceptat și autorul a început, dar nu a finisat, tentativă și acțiunile vor fi calificate ca tentativă.

ACCEAȘI SITUAȚIE E CUN INSTIGAREA

1. Nereușită – cel care nu a fost convins nu a fost atras la răspundere, iar instigatorul ar fi trebuit să fie atras la răspundere.

2. Neizbutită Unii consideră că dacă instigatorul nu a influențat pe nimeni atunci nici el nu ar trebui

să fie atras la răspundere penală. Alți autori și profesorul consideră că trebuie să fie pedepsită persoana dacă sunt

condițiile pregătirii de infracțiune, pentru faptul că instigarea nu-i reușită nu-i meritul lui și practica la fel.

Altă poziție, de a considera că este o tentativă și va trebui să-i dăm art 42 și 27 ca tentativă.

COMPLICITATE NEREUȘITĂ

1. Fie nu-și îndeplinește obligațiile2. Fie numeni nu se folosește de ele

Răspunderea este diferită, dacă ca rezultat al neîndeplinirii infracțiunea nu a fost comisă și autorul refuză, complicele este atras la răspundere.

Alt caz, complicitatea este nereușită când nu a adus arma la timp dar răspunderea oricum survine dacă este făcută infracțiunea.

Complicitatea poate fi până/în timp sau după infracțiune.

15

RĂSPUNDEREA PARTICIPANȚILOR ÎN CAZUL EXCESULUI DE AUTOR

Ce reprezintă, art.48 se consideră exces, săvârșirea de către autor a unor infracțiuni care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți participanți, ceilalți participanți nu răspund pentru excesul de autor, ci doar pentru faptele la care s-au înțeles.Excesul se manifestă în 2 forme

Cantitativ – este situația când autorul comite o faptă omogenă cu cea la care s-au înțeles partiicpanții dar care depășește fie gravitatea infracțiunii fie obiectul juridic sau valoarea socială la care se atentează fie modul de realizare, asfel agravând răspunderea penală.Este atunci când ei s-au înțeles la un furt, iar autorul trece la tâlhărie se deosebește cantitatea.Este și atunci când ele se înțeleg la o faptă fără arme dar autorul are o armă prezentă și de aia semnul calificativ apare la autor.

Unii consideră că trebuie să fie pregătire de furt și autorul trebuie pentru tâlhărie să fie atras ceilalți pentru furt.

Alții spun că trebuiec atrași la răspundere pentru furt, celălalt pentru tâlhărie.

Calitativ – când autorul comite o altă infracțiune decât cea la care s-au înțeles care nu este legată de infracțiunea la care s-au înțeles. În realitate excesul calitativ este când autorul comite fie o altă infracțiune fie și infracțiunea lor și altă infracțiune.

ESTE EXCLUS EXCESUL DE AUTOR ATUNCI CÂND PARTICIPANȚII NU DETERMINĂ LIMITELE ACȚIUNII AUTORILOR ADICĂ NU DETERMINĂ FAPTA. MERGEM SĂ LUĂM BUNUL, MERGEM SĂ-L BATEM PE X.

NU ESTE EXCES CÂND DIN IMPRUDENȚĂ SURVIN URMĂRI MAI GRAVE, S-AU ÎNȚELES LA O VĂTĂMARE GRAVĂ ȘI ULTERIOR SURVINE MOARTEA, EI VOR FI PEDEPSIȚI PENTRU INTENȚIA DE A VĂTĂMA.

LA FEL NU ESTE ADMIS CAZUL ERORII. TOȚI VOR FI ATRAȘI LA PEDOAPSĂ PENTRU TENTATIVĂ ȘI PENTRU OMOR DIN DIN IMPRUDENȚĂ.

Legat de răspunderea participăanților în cazul infracțiunilor cu subiect special, sunt, în calitatea lor calitatea de subiect special este necesară doar pentru autor, ceilalți nu trebuie să fie persoane cu funcție de răspundere sau de demnitate publică și fiecare va fi atras pentru contribuția sa. Persoana care realizează latura obiectivă a unei componențe cu subiect special neavând calitatea de subiect special devine compllice și va fi atras la răspundere penală în baza acestui rol în cadrul participației.

Participantii Formele

IMPLICAREA LA INFRACȚIUNE – reprezintă o instituție cu tangențe comune cu infracțiunea comisă de către una sau mai multe persoane, prin legături adiacente.Avem o singură formă la implicarea la infracțiune(favorizarea).Implicarea – este o activitate, nepromisă din timp de către subiectul care nu participă nemijlocit la săvârșirea infracțiunii al cărui pericol social constă în faptul că se află într-o legătură tangențială cu fapta infracțională a altei persoane sau a altor persoane.Implicarea se deosebeștee de participație prin lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta realizată și rezultatul infracțional. În cazul implicării la infracțiune, rezultatul infracțional survine indiferent de aportul sau contribuția persoanei implicate la infracțiune. De regulă acest aport sau contribuție, survine după comiterea sau consumarea infracțiunii și nu determină rezultatele acesteia. În cazul implicării la infracțiune, lipsește activitatea în comun al făptuitorilor, în așa mod lipsește cooperarea celui implicat la infracțiune cu cel care a săvârșit infracțiunea.În cazul implicării, lipsește nu doar înțelegerea prealabilă, dar lipsește și intenția celui implicat de a comite infracțiunea, realizată de autor sau de alți participanți. Spre deosebire de participația la infracțiune, implicarea poate apărea și în cazul infracțiunilor săvârșite din imprudență, în cazul celui

16

implicat în infracțiune ascunde autorul sau ascunde urmele sau un accident rutier după comiterea acestuia se ajută să fie șterse urmele și să fie șters barbrizul. Implicarea la infracțiune, se manifestă sub 3 forme

2. Tolerarea(nu exista în fostul cod penal, dar acum în doctrină sunt duse discuții, care constău din activitatea prin care, neândeplinirea obligațiilor de serviciu constituie alte infracțiuni.

3. Nedenunțarea4. Favorizarea(recunoscută acum), până în 1961 s-a cunoscut și nedenunțarea, care ulterior a fost

exclus.Există distincție dintre favorizarea infracțiunii(promisă și nepromisă din timp), care reprezintă impicarea doar infracțiunile nepromise din timp. Cea promisă din timp este o participație.Potrivit articolului 49, favorizarea infractorului, preccum și tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor săvârșirii infrațiunii, a urmelor infracțiunii sau a obiectelor dobândite pe cale criminală, atrage răspunderea penală în baza articolului 323 Cod Penal, doar dacă nu a fost promisă din timp.(TRĂSĂTURI)

a. Favorizarea reprezintă o componență distinctă prevăzută de art.323, în cazul constatăării persoana nu va fi trasă la răspundere nu pentru infracțiunea favorizată ci pentru o componență concretă.(a fost comis un omor și ulterior persoana va șterge urmele atunci)

b. Favorizarea se realizează expres prin formele articolului 49 și anume,i. favorizarea infractorului.

1. ascunderea acestuia.2. Ajutarea lui cu îmbrăcăminte, produse sau tăinuirea lui.3. Schimbarea înfățișării lui.

Tot ce nu a fost promis din timp se atribuie la favorizarea acestuia.

ii. Tăinuirea mijloacelor infracțiunilor.1. Ascunderea acestora2. Schimbarea locului aflării lor, este el instrument sau mijloc de comitere

a infracțiunii3. La tăinurire se mai atribuie și distrugerea acestora în vederea

împiedicării descoperirii lor de către organele de urmărire penală, aici se face și tăinuirea infracțiunii. Urmele pot rămâne pe instrumente sau pe haine. Oricare înlăturare sau distrugere a urmelor, reprezintă tăinuirea acestora.

iii. Tăinurea urmelor infracțiunii.iv. Tăinuirea obiectelor pe cale criminală.

1. Reprezintă ascunderea acestora în măsura în care să nu fie descoperite de organele de drept.

v. Dobândirea sau comercializarea obiectelor care nu au fost promise din timp.c. Dacă formele de favorizare întrunesc semnele unei alte componențe de infracțiune,

persoana va fi atrasă pentru această componență și nu pentru favorizare.Poate oare participația fi o favorizare????????????????????

d. Persoana poate fi atrasă la răspundere pentru favorizare doar pentru niște infracțiuni de o gravitate sporită, deci se consideră infracțiune, favorizarea infracțiunilor(art.323)

i. Graveii. Deosebit de grave

iii. Excepțional de grave.e. Pentru favorizarea de infracțiune nu sunt trase la răspundere penală(soțul soția sau

rudele apropiate ale persoanei care au săvârșit infracțiunea)i. Potrivit art.134(4), rude apropiate

1. Copii2. Înfietori3. Copiii înfiați

17

4. Frații/surorile5. Bunicii și nepoții6. Părințiipersoanei implicate la săvârșirea infracțiunii.

18