CURTEA DE A P E L B U C U R E S T ISECTIA A IX-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALADECIZIA CIVILA NR. 95RSedinta publica de la 18 februarie 2010 Curtea constituita dinPe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de recurentul - parat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL impotriva deciziei civile nr. 820A/12.06.2009, pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila, in dosarul nr(...), in contradictoriu cu intimatii - reclamanti N. E., N. D., U. D.. La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns recurentul - parat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic F. G., care depune delegatie si intimatii - reclamanti N. E., N. D., U. D., reprezentati de avocat H. E., care depune imputernicirea avocatiala nr. 14/18.02.2010. Procedura de citare este legal indeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza instantei ca la data de 02.02.2010, recurentul - parat a depus ordinul de plata nr. 240/27.01.2010, cu care face dovada achitarii taxei judiciare de timbru, in cuantum de 2254 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei; se mai arata ca recurentul - reclamant nu a depus doua exemplare ale motivelor de recurs, pentru a fi comunicate intimatilor, astfel cum i s- a pus in vedere prin citatie. Curtea ia act de indeplinirea obligatiei de catre recurentul - parat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, de a depune timbru judiciar si dovada achitarii taxei judiciare de timbru, in cuantumul stabilit potrivit rezolutiei de primire a dosarului si procedeaza la anularea acestora. Curtea constata ca toti intimatii - reclamanti sunt reprezentanti de acelasi aparator, astfel incat nu este necesara comunicarea motivelor de recurs catre intimatii - reclamanti N. D., U. D.. Partile prezente prin reprezentanti invedereaza instantei ca nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat. Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe cererea de recurs. Reprezentantul recurentului - parat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicita admiterea recursului formulat impotriva deciziei civile nr.820A/12.06.2009, pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila, modificarea hotararii recurate, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiate. De asemenea, arata ca imobilul nu a fost proprietatea Municipiului B. Cu cheltuieli de judecata. Reprezentantul intimatilor - reclamanti N. E., N. D., U. D. solicita respingerea recursului formulat impotriva deciziei civile nr.820A/12.06.2009, pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila, ca neintemeiat si mentinerea hotararilor pronuntate de instantele de fond si de apel, ca fiind temeinice si legale. De asemenea, arata ca terenul in litigiu face parte din domeniul privat al Municipiului B, sector 2. Mai arata ca terenurile ce au facut obiectul reglementarilor din cuprinsul Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate. Totodata, sustine ca in speta sunt aplicabile dispozitiile Deciziei nr. 4/16.01.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia prescriptia achizitiva nu a fost intrerupta pentru posesiile incepute inainte de aparitia Legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974. Fara cheltuieli de judecata. Avand cuvantul in replica, reprezentantul recurentului - parat arata ca intimatii - reclamanti nu sunt proprietari de buna - credinta. Curtea dispune inchiderea dezbaterilor si retine in pronuntare cererea de recurs. C U R T E A, Analizand recursul civil de fata, constata urmatoarele: Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 B la data de 12.09.2007, sub nr(...), reclamantii N. E., N. D. si U. D. in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului B prin Primar General, au solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca reclamantii au dobandit dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva de 30 de ani asupra imobilului situat in B, str. (...) (...) intre Vii, nr. 12, sector 2, compus din teren in suprafata de 250 mp si prin accesiune asupra constructiilor aferente, respectiv o casa cu trei camere, bucatarie, hol, vestibul si atelierul din curte, operand intervertirea precaritatii posesiei si sa se ia act de jonctiunea posesiei reclamantilor cu cea a autorilor acestora, N. M. si D.. In motivarea in fapt a cererii, reclamantii au aratat ca autorii reclamantilor N. M. si D., ca urmare a activitatii de curatare asupra terenului din B str. (...) (...) intre Vii, le-a fost recunoscut, in anul 1958, dreptul de folosinta al acestui teren prin repartitia nr. 1557/7.03.1958, pentru parcela (...) intre Vii nr. 12, sector 2, de catre Sfatul Popular al "Raionului 1 Mai" - Sectia de Gospodarie Locativa, teren pe care ulterior au edificat o constructie, respectiv o casa de locuit din paianta, cu anexe, conform procesului verbal de impune re nr. 6296/4.12.1963, calculandu-se si regularizandu-se la zi impozitul pe cladire si teren inca din anul 1958, in toti acesti ani autorii reclamantilor comportandu-se ca adevarati proprietari. In urma decesului defunctei N. M. in anul 1983, s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 631/16.05.1984, eliberat de Notariatul de Stat sector 2, in care se stipuleaza in masa succesora1a si imobilul in cauza, dobandit fara acte de proprietate, desi autoritatile au recunoscut calitatea de proprietari ai imobilului in cauza, inregistrandu-se certificatul de mostenitor in situatia juridica a imobilului, la Directia de E. Buget Local Sector 2. Reclamantii arata ca, in anul 1997, au edificat un atelier modem pentru care au fost obtinute certificate de urbanism nr. 14 H-nr. 2292/10575/7.08.1997, autorizatie de construire nr. 3 pH/7.08.1998 si proces verbal de receptie din 6.09.1999, eliberate de Departamentul de Urbanism si Amenajarea Teritoriului de la Primaria Municipiului B, pe toate aceste documente mentionandu-se "teren proprietate particulara" sau "stapanit in indiviziune" in baza certificatului de mostenitor nr. 631/1984. Se sustine in continuare de catre reclamanti ca in toata aceasta perioada s-au comportat ca proprietari exclusivi asupra intregului imobil procedand precum autorii acestora, cu a caror posesie solicita jonctiunea, facand acte de administrare si conservare, achitand impozitul corespunzator intregii proprietati. In drept au fost invocate dispozitiile art. 482, art. 1890, art. 1847, art. 1860, art. 1858 si urm. C.civ., art. 111 C.proc.civ. La data de 15.10.2007, paratul Municipiul B prin Primar General a formulat intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive pe capatul de cerere ce priveste uzucapiunea, intrucat reclamantii nu au facut dovada ca ultimul proprietar al imobilului in litigiu ar fi statul, cu atat mai mult cu cat uzucapiunea curge fata de ultimul proprietar. Pe fondul cauzei, arata ca uzucapiunea sau prescriptia achizitiva este un mod de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a exercitarii posesiei asupra lucrului si termenii si conditiile stabilite de lege, respectiv posesia, implinirea termenului, buna credinta, justul titlu si existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucapat, or, in privinta imobilului de fata a operat intreruperea O.a a termenului de prescriptie dupa 1991, lucrul fiind declarat neprescriptibil potrivit art. 1864 pct.2 C.civ., neputand fi uzucapat. Se sustine faptul ca actele normative anterioare Constitutiei din 1991 nu faceau distinctie intre domeniul public al statului si domeniul privat al statului, iar fata de aceste considerente, termenul de prescriptie cu privire la acest teren nu putea sa inceapa sa curga dupa anul 1991, deci in mod eronat s-a apreciat ca uzucapiunea de 30 de ani a activat in cazul imobilului in cauza. In drept au fapt invocate dispozitiile art. 115-118 C,proc.civ. La data de 28.11.2007, reclamantii au formulat note scrise cat priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului, solicitand unirea exceptiei cu fondul, fiind necesara administrarea unui probatoriu comun fondului, invederand ca potrivit prevederilor art. 18 si urm. din Legea nr. 215/2001, in litigiile de drept privat, care pun in discutie dreptul de proprietate al bunurilor care fac parte din domeniul privat, unitatea administrativ teritoriala, singura care are patrimoniu, este subiect al raportului dedus judecatii. Se mai arata ca terenul in litigiu nu se afla si nu s-a aflat in proprietatea publica a statului. S-au invocat dispozitiile art. 135 din Constitutie, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998. Prin cererea precizatoare formulata la 16.05.2008, reclamantii si-au precizat obiectul actiunii in raport de concluziile rapoartelor de expertiza. Prin sentinta civila nr. 11123/19.12.2008, Judecatoria Sectorului 2 B a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiul B prin Primar General ca neintemeiata, a admis cererea, astfel cum a fost modificata si precizata, formulata de reclamantii N. E., N. D. si U. D., in contradictoriu cu paratul Municipiul B prin Primar General, a constatat ca reclamantii au dobandit prin efectul prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra terenului situat in B,(...), sector 2, in suprafata de 360,80 mp, identificat conform schitei - Anexa nr. 2 (pct. 1, 2, 3, 4) a raportului de expertiza tehnica efectuat de expert B. E., care face parte integranta din prezenta hotarare, a constatat ca reclamantii au dobandit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, in suprafata construita de 73,57 mp - locuinta si 163,70 mp - atelier, identificate conform schitei anexa raportului de expertiza tehnica efectuat de expert N. E. B., anexa - releveu imobil, si schitei - Anexa nr. 2 a raportului de expertiza tehnica efectuat de expert B. E., ce fac parte integranta din prezenta hotarare si a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul B prin Primar General, raportat la cererea reclamantilor avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate ca urmare a prescriptiei achizitive, care este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie ca a avea calitate procesuala pasiva aceasta presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata si cel care este subiect pasiv in raportul juridic dedus judecatii, iar calitatea procesuala pasiva apartinand celui fata de care se poate realiza interesul reclamantului. De asemenea, reclamantul, fiind cel care porneste actiunea, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a persoanei pe care a chemat-o in judecata, sens in care instanta a unit exceptia cu fondul cauzei in vedere administrarii probatoriului. Obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat, astfel cum s-a aratat anterior, de constatarea dobandirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate pe teren si prin accesiune dreptul de proprietate asupra constructiei, imobilul ce face obiectul cauzei fiind situat in B,(...), sector 2. Aceasta actiune, astfel cum rezulta prin interpretarea coroborata a art.1890 si art.1895 C.civ., presupune solutionarea ei in contradictoriu cu fostul proprietar, respectiv fostul adevarat proprietar, din moment ce uzucapiunea, ca mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, reprezinta in mod indirect si o sanctiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a lasat timp indelungat ca bunul sa se afle in posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevarat proprietar. Din inscrisurile depuse la dosar in dovedire, astfel cum s-a retinut anterior, rezulta ca acelasi imobil, alcatuit din teren in suprafata de 240 mp si constructie din paianta, cu o suprafata construita de 40 mp, a fost preluat de stat prin Decretul nr. 44/1960 de la proprietarul O. T..J. (ori, O. S. J.). Reprezentand un bun preluat de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si prezumandu-se ca a fost preluat cu titlu valabil atata timp cit acest fapt nu a fost contestat, imobilul teren si constructie fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale, potrivit art. 6 alin.1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Avand in vedere faptul ca imobilul nu face parte dintre bunurile apartinand domeniului public al statului ori unitatilor administrativ- teritoriale, nefiind enumerat printre bunurile prevazute de art. 1- 3 din acelasi act normativ, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, care prevede ca domeniul privat al statului sau al unor unitati administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public, asupra acestora, statul si unitatilor administrativ-teritoriale avand drept de proprietate privata, imobilul in litigiu a intrat in proprietatea privata a Municipiului B. Instanta de fond a apreciat ca singurul care ar putea avea calitate procesuala pasiva in cauza de fata este Municipiul B, ca unitate administrativ-teritoriala, fiind de altfel singurul impotriva caruia si-ar putea realiza interesul reclamantii. Potrivit art.21 din Legea nr.215/2001 republicata, unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, au capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu, titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat, in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice si juridice in conditiile legii. Mai mult, in acelasi art. 21 din Legea nr.215/2001 republicata, la alin.2, se prevede ca in justitie, unitatile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, dupa caz, de primar sau de presedintele consiliului judetean, iar in art. 62 din aceeasi lege se arata ca primarul reprezinta unitatea administrativ-teritoriala in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoane fizice sau juridice romane ori straine, precum si in justitie. Avand calitate procesuala pe capatul de cerere privind uzucapiunea, potrivit dispozitiilor art. 488 C.civ., instanta a apreciat ca fostul proprietar al terenului este cel care are calitate procesuala pasiva si pe capatul de cerere avand ca obiect constatarea proprietatii reclamantilor asupra constructiilor de pe terenul respectiv dobandite prin accesiunea imobiliara artificiala. Raportat la cele aratate, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul B, prin Primarul General ca neintemeiata. Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un bun, prin posedarea neintrerupta a acestui bun in tot timpul fixat de lege. Pentru a se putea dobandi proprietatea bunului prin uzucapiune prelungita, posesorul trebuie sa indeplineasca doua conditii cumulativ: sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, si anume 30 de ani si posesia sa sa fie utila, adica neafectata de vicii. Sustinerea paratului in sensul ca terenul se afla in domeniul public al statului nu a fost dovedita, iar instanta a retinut deja, pe baza probatoriului administrat ca acesta face parte din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, nefiind inalienabil si imprescriptibil achizitiv. In ceea ce priveste conditia referitoare la termenul prescriptiei achizitiva, instanta de fond a constatat ca aceasta este indeplinita, intrucat autorii reclamantilor au dobandit folosinta imobilului inca din 1958 intervertind detentia in posesie utila, potrivit art. 1858 pct.2 C.civ., ulterior anului 1960 cand imobilul a trecut in proprietatea statului, fapt constatat de instanta pe baza probelor aratate, inscrisuri si martori, astfel ca acestia au posedat terenul o durata mai mare de 30 de ani, nefiind necesar a se aplica regulile de la jonctiunea posesiilor. Din declaratiile martorilor si adresele emise de institutiile statului aratate anterior rezulta cu certitudine faptul ca autorii reclamantilor au inteles sa se comporte ca adevarati proprietari, potrivit art. 1851 pct.2 C.civ., prin achitarea impozitului aferent constructiilor, neplata vreunei sume reprezentand contravaloarea folosintei terenului, declararea ca proprietate particulara a terenului si constructiilor in 1986 si obtinerea unei autorizatii de construire in 1998. In ceea ce priveste conditia posesiei utile a terenului, instanta de fond a constatat ca aceasta este indeplinita, mai ales ca regularitatea posesiei se prezuma, iar parata nu au facut dovada contrara. In acest mod reclamantii se pot prevala de o posesie continua si neintrerupta (fapt atestat de declaratiile celor doi martori audiati In cauza, care sunt vecini cu autorii acestora din anii 1955, respectiv 1960), netulburata (in declaratiile martorilor se sustine faptul ca dreptul de proprietate al acestora nu a fost contestat, intrand in posesia terenului la momentul la care si l-au ingradit), publica si sub nume de proprietar (fapt atestat de plata impozitului in nume propriu, precum si de declaratiile martorilor). In ceea ce priveste sustinerea paratului din intampinare, in sensul ca termenul de prescriptie nu putea sa curga dupa 1991, ca urmare a intreruperii O.e a acestuia, potrivit alt. 1864 pct.2 C.civ., instanta de fond a aratat ca imobilul nu a fost niciodata declarat imprescriptibil ca urmare a unei transformari legale a naturii ori destinatiei sale, nefiind declarat de uz sau de interes public ori ca facand parte dintre bunurile prevazute de art. 135 din Constitutie ori art. 1- 3 din Legea nr. 213/1998. Faptul ca unitatea administrativ-teritoriala, prin aparatul care o reprezinta, nu cunoaste regimul juridic al imobilului in litigiu, nu s-a interesat vreodata de situatia juridica a acestuia, invocand chiar faptul ca nu ar avea calitate procesuala pasiva nerecunoscandu-si calitatea de adevarat proprietar al acestuia impotriva caruia a curs termenul de prescriptie achizitiva de 30 de ani, sunt aspecte de natura a forma convingerea instantei ca paratul nu a negat niciodata dreptul autorilor reclamantilor si nu le-a tulburat exercitarea utila a posesiei, inregistrandu-le imobilul la nivelul anului 1986 ca proprietate particulara pe numele acestora si acordandu-le dreptul de a construi pe terenul detinut, in 1998. Instanta de fond a constatat ca nu se impune aplicarea regulilor de la jonctiunea posesiilor, reclamantii fiind mostenitorii legali ai persoanelor care au intervertit detentia precara in posesie utila si au exercitat-o pana la decesul acestora si a constatat ca reclamantii au dobandit prin efectul prescriptiei achizitive dreptul de proprietate asupra terenului situat in B,(...), sector 2, in suprafata de 360,80 mp, identificat conform schitei - Anexa nr. 2 (pct. 1, 2, 3, 4) a raportului de expertiza tehnica efectuat de expert B. E., care face parte integranta din prezenta hotarare. Potrivit dispozitiilor art.488 C.civ. "tot ce se uneste si se incorporeaza cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului", dreptul de proprietate asupra bunului incorporat fiind dobandit prin accesiune. Avand in vedere ca uzucapiunea produce efect retroactiv, in sensul ca uzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul implinirii termenului de prescriptie achizitiva, ci din ziua in care a intrat in posesie, orice constructie edificata de acesta pe terenul dobandit prin uzucapiune, va deveni proprietatea sa. Fata de imprejurarea ca autorii reclamantilor au edificat actuala constructie, ulterior intrarii in posesia terenului, iar acesta a fost dobandit prin uzucapiune, cu efect retroactiv, reclamantii si autorii lor fiind singurii posesori, instanta va constata ca reclamantii au dobandit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale dreptul de proprietate asupra constructiilor edificate pe acest teren, in suprafata construita de 73,57 mp - locuinta si 163,70 mp - atelier, identificate conform schitei anexa raportului de expertiza tehnica efectuat de expert N. E. B., anexa releveu imobil, si schitei - Anexa nr. 2 a raportului de expertiza tehnica efectuat de expert B. E., ce fac parte integranta din prezenta hotarare. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL, cerere inregistrata pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e s t i - Sectia a IV-a Civila sub nr(...), la data de 10.04.2009, solicitand admiterea exceptiei invocate si sa se dispuna respingerea actiunii ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar pe fond ca neintemeiata. In motivarea recursului s-a aratat ca in mod gresit instanta de fond a admis actiunea formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata, intrucat, din analiza actelor si lucrarilor aflate la dosarul cauzei, nu rezulta ca terenul in litigiu a apartinut vreodata municipalitatii sau aceasta ar fi avut raporturi juridice cu persoanele fizice, drept pentru care considera, in ceea ce priveste capatul de cerere privind uzucapiunea, ca nu are calitate procesuala pasiva deoarece reclamantii nu fac dovada ca ultimul proprietar al imobilului in litigiu ar fi statul, cu atat mai mult cu cat uzucapiunea curge fata de ultimul proprietar. Or in speta, terenul a apartinut unei persoane fizice si nu statului. Mai mult decat atat calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identitati intre persoana chemata in judecata in calitate de parat si persoana obligata prin raportul juridic nascut intre parti, fondat pe un act sau fapt juridic. In speta, aceasta identitate nu exista, statul nefiind parte in niciun act translativ de proprietate. Pe fond, s-a aratat ca uzucapiunea (sau prescriptia achizitiva) este un mod originar de dobandire a proprietatii, prin care se constituie dreptul de proprietate in patrimoniul posesorului unui lucru ca urmare a unui fapt juridic complex constand in exercitarea posesiei asupra lucrului in termenul si conditiile prevazute de lege. Pentru a-si produce efectele sunt necesare unele conditii: posesia, implinirea termenului, buna credinta, justul titlu si mai ales existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucapat (res habilis). Intr-adevar, conform art.1849 C.civ. "nu se poate prescrise domeniul lucrarilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declaratie a legii, nu poate fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert". De la intrarea in vigoare a Codului civil - in 1864- practica instantelor judecatoresti si doctrina au fost constatate in a aprecia ca nu pot fi uzucapate in general bunurile inalienabile, deoarece "imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilitatii". In actualul sistem legislativ romanesc sunt considerate inalienabile bunurile proprietate publica (art.135 pct.5 Constitutie). Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul acesteia consfintite cele trei caractere juridice specifice dreptului de proprietate publica inalienabile, imprescriptibilitate, insesizibilitate (art.11 alin. 1 Legea nr.213/1998). Rezulta in mod clar ca proprietatea publica nu poate fi sub nicio forma uzucapata. Conform Constitutiei Romaniei din 1991 proprietatea este publica sau privata (art.135 pct.2) legea fundamentala a tarii este primul act normativ care face diferentierea intre domeniul public si privat al statului. Conform Legii nr.18/1991 a fondului funciar terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate publica sau privata. Domeniul public poate fi de interes national sau local. Imobilele din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor dreptului comun, adica pot fi in ultima instanta chiar uzucapate. Constitutiile anterioare anului 1991 nu faceau distinctie intre domeniul public al statului in domeniul privat al statului. Mai mult, aceasta stare de fapt a fost consfintita si prin decizii ale Tribunalului Suprem chiar in legatura cu prescriptibilitatea-imprescriptibilitatea proprietatii statului. Astfel, termenul de prescriptie asupra terenului nu putea sa inceapa sa curga dupa anul 1991, astfel ca in mod gresit s-a apreciat ca uzucapiunea de 30 de ani a activat in cazul imobilului in cauza. In speta, ne aflam intr-un caz de intrerupere O.a a prescriptiei achizitive conform art.1864 pct.2 C.civ. prescriptia ... este intrerupta O., .. cand lucrul este declarat neprescriptibil in urmarea unei transformari legale a naturii sau destinatiei sale. Pe capatul de cerere privind accesiunea imobiliara, potrivit art.492 C.civ. "orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si sunt ale lui pana ce se dovedeste contrariul. In speta, reclamantii sunt proprietari atat ai terenului cat si ai constructiei si a materialelor folosite la ridicarea acesteia, fapt ce nu il contesta si nu revendica nimic. Nu s-a aratat care este calitatea procesuala pasiva atata timp cat recurentul-parat este tert fata de reclamanti si nu are cu acestia raporturi juridice in ceea ce priveste terenul, constructia sau materialele folosite. Faptul ca s-a ridicat o constructie si nu s-au solicitat aprobarile necesare nu justifica calitatea procesuala in prezenta cauza, iar in dreptul nostru civil roman nu exista institutia opozabilitatii cu atat mai mult cu cat la data ridicarii constructiei exista temei legal pentru obtinerea autorizatiei de construire avand in vedere, ca putea intra in legalitate. Astfel, Decretul 221/1950 art.22 ii dadea aceasta posibilitate, deoarece ridicarea fara autorizatie era pedepsita si la acea vreme, pentru ca, aceste constructii erau considerate un pericol public datorita M. aprobarilor si a verificarilor de catre autoritatile legale, prin nerespectarea normelor de urbanism si amenajarea teritoriului. Reclamantii puteau sa intre in legalitate si potrivit Decretul 144/1958 care le permite a obtinerea unei autorizatii. Pana in anul 1980 au tot existat decrete pentru intrarea in legalitate a celor care au incheiat tranzactii pe chitante sub semnatura privata si a celor care au construit pe terenul proprietatea lor dar nu au avut autorizatie de construire. In drept, au fost invocate dispozitiile art.304 pct. 9 C.proc.civ., iar in temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa. Intimatii-reclamanti N. E., N. D. si U. D., au depus la dosar raspuns la motivele de recurs prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea dispozitiilor sentintei pronuntate de instanta de fond ca fiind legale si temeinice. In motivare, s-a aratat ca prin motivele invocate recurenta incearca sa induca in eroare asupra faptului ca terenul in speta nu se afla in domeniul privat al unitatii administrative teritoriale a Municipiului B, insa, din probatoriul administrat in cauza si din relatiile solicitate de catre instanta de fond de la toate institutiile reiese ca acest teren apartine unitatii administrative teritoriale asa cum s-a aratat iar in conditiile art. 20-21 din Legea 215/2001 aceasta este singura care are calitate procesuala pasiva in aceste litigii. Potrivit prevederilor art.18 si urm. din Legea 215/2001, ulterior modificata si republicata, in litigiile de drept privat, care pun in discutie dreptul de proprietate al bunurilor care fac parte din domeniul privat, unitatea administrativ teritoriala, singura care are patrimoniu, este subiect al raportului dedus judecatii, asa cum s-a statuat si in practica judecatoreasca. In ceea ce priveste motivele invocate pe fondul cauzei s-a aratat ca in anul 1957, autorii lor, respectiv N. D. si ulterior, N. Lucretia, intrucat pe str. (...) (...) intre Vii, se afla la acea data N., au trecut la curatarea si amenajarea acestui teren, pentru ca in cursul anului 1958, sa le fie recunoscut dreptul de folosinta al acestui teren prin repartitia nr. 1557/7.03.1958, respectiv pentru parcela (...) (...) intre Vii nr. 12, sector 2 de catre Sfatul Popular al Raionului 1 Mai, Sectia de Gospodarie Locativa. Pe acest teren autorii lor au edificat constructie, casa de locuit din zid, cu anexe din paianta, asa cum reiese din procesul-verbal de impunere nr. 6296/4.12.1963, ocazie cu care se calculeaza si regularizeaza la zi impozitul pe cladire si teren inca din 1958, asa cum reiese din subsolul procesului verbal stanga. In toti acesti ani si pana in prezent autorii reclamantilor s-au comportat ca adevarati proprietari si au fost chiar recunoscuti de institutiile statului asa cum reiese si din actele anexate. In anul 1983 decedeaza N. Lucretia, sotia tatalui si mama reclamantilor, eliberandu-se in acest sens certificatul de mostenitor nr. 631/16 mai 1984, in care se mentioneaza clar si fara echivoc ca in masa succesorala, intra imobilul in cauza, dobandit in parte comuna cu sotul, in 1962, "fara a se detine acte de proprietate" mentiune de altfel clara, certificat eliberat de Notariatul de Stat Sectorul 2 B. Cu toate acestea institutiile statului, respectiv Primaria Municipiului B, le recunosc calitatea de mostenitori si proprietari a imobilului in cauza, inregistrand ca atare acest certificat, in situatia juridica a imobilului, precum si Directia Venituri Buget Local - Sectorul 2 B, care prin adresa nr. (...)/26.04.2004, mentioneaza ca in evidentele sale figureaza N. D. cu constructie si teren in proprietate, in baza procesului- verbal nr. 6296/4.12.1963, proces-verbal, pe care l-au mentionat anterior si in care s-a facut calculul si plata retroactiva a impozitului dinaintea construirii imobilului din 1958. Asa cum se poate observa in toti acesti ani au platit impozit constant la acest imobil teren si constructie. In anul 1997, au dorit edificarea unui atelier modern pentru activitatea lor, ca atare au solicitat si platit toata documentatia aferenta obtinand toate aprobarile si executand lucrarile precum si efectuand receptia conform legii cu reprezentantii Primariei Municipiului B. Pe toate documentele oficiale se mentioneaza sintagma "teren proprietate particulara" sau "stapanit in indiviziune", in baza certificatului de mostenitor nr. 631/16 mai 1984, de unde rezulta ca desi nu detin acte de proprietate pe acest teren pe care familia il stapaneste de 49 de ani, institutiile statului ii considera ca fiind adevaratii proprietari, nume sub care de altfel au stapanit si stapanesc in continuare acest teren si constructiile edificate pe el, fiind cunoscuti si recunoscuti ca atare in comunitate. In toata aceasta perioada s-au comportat ca proprietari exclusivi asupra intregului imobil procedand ca si autorii lor, culegerea fructelor civile si folosirea lor exclusiva, achitarea impozitului corespunzator intregii proprietati, acte de administrare si conservare a acestuia. Din acest considerent posesia reclamantilor a devenit neechivoca, in fapt prin conduita anterior aratata operand intervertirea precaritatii posesiei, conform art. 1858 pct. 4 C.civ. si aceasta intruneste astfel toate insusirile unei posesii utile, neafectata de viciul precaritatii. Referitor la sustinerile recurentei cu privire la inalienabilitatea terenurilor aflate in domeniul public al statului in perioada comunista si dupa revolutie, s-a arata ca in cauza terenul nu se afla in domeniul public al statului, nefiind afectat de niciun fel de utilitati, proiecte de investitii in derulare sau afectabilitati de interes public. Pe cale de consecinta nu sunt incidente in speta prevederile art.153, punct 5 din Constitutie, art.11, al.1 din Legea 213/1998, asa cum a sustinut recurenta prin motivele de recurs. Referitor la capatul de cerere privind accesiunea considera ca este de prisos a se mai sustine de catre recurenta ca nu au fost respectate legile privind construire din moment ce la dosar se afla autorizatii si procese verbale de receptii ale acestor constructii emanand de la institutiile statului. Cat despre calitatea procesuala in ceea ce priveste accesiunea imobiliara aceasta deriva din faptul ca recurenta fiind proprietara terenului careia se opune uzucapiunea este singura indreptatita sa pretinda un drept si asupra constructiilor sau sa demonstreze lipsa acordului sau expresa la ridicarea acestora, fapt contrazis de documentatia existenta in cauza in sensul ca desi era proprietara acestui teren nu a stanjenit cu nimic efectuarea lucrarilor de construire de a lungul timpului. La termenul de judecata din data de 05.06.2009, calea de atac exercitata impotriva sentintei civile nr.11123/19.12.2009 a fost calificata drept apel. Prin decizia civila nr. 820 A/ 12.06.2009 pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i-Sectia a IV a Civila in dosar nr(...), a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-parat Municipiul B. In motivarea deciziei, s-a retinut ca prima instanta a stabilit in mod justificat ca terenul in suprafata de 360,80 mp situat in B,(...), sector 2, urmeaza regimul juridic al unui bun preluat cu titlu valabil de catre stat, conform dispozitiilor Decretului nr. 44/1960. In aceste conditii, terenul mentionat, ca si constructia amplasata pe acesta, fac parte din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale, respectiv Municipiul B. Calitatea procesual-pasiva a apelantului-parat a fost astfel corect retinuta de catre prima instanta, neprobandu-se sustinerea referitoare la apartenenta bunului imobil la domeniul public al statului. In acelasi timp, nu poate fi primita nici sustinerea apelantului- parat conform careia termenul de prescriptie asupra terenului nu putea sa curga dupa anul 1991, intrucat nu se putea aprecia ca anterior anului 1991 nu poate fi recunoscuta inceperea vreunui termen de prescriptie achizitiva. Caracterul util al posesiilor exercitate si anterior acestui moment, precum si aptitudinea acestora de a-si produce efectul achizitiv de proprietate asupra terenurilor, rezulta pe de o parte, din faptul ca nu a avut loc o trecere a tuturor terenurilor din sfera circuitului civil in aceea a domeniului public socialist, iar pe de alta parte, atata timp cat posesorii acestor terenuri au inceput si continuat sa le stapaneasca si in acea perioada, se poate vorbi cel mult despre o severa restrangere a atributului de dispozitie juridica din continutul dreptului de proprietate, care nu poate fi asimilata unei declarari ope legis a inalienabilitatii sau imprescriptibilitatii terenurilor in general. Intregul fundament al uzucapiunii, functia sa economica si efectele sale pe taram probator conduc la ideea ca in asemenea situatii, disocierea intre starea de fapt si starea de drept se impune a fi rezolvata in favoarea celei dintai. Adoptarea solutiei opuse ar avea ca efect mentinerea in viata si aplicarea unor dispozitii legale restrictive, in prezent abrogate, asupra unor subiecti de drept si asupra unor raporturi actuale. Avand in vedere cele retinute cu privire la capatul de cerere privind constatarea dobandirii dreptului de proprietate asupra terenului in cauza prin efectul uzucapiunii, tribunalul a constatat ca in mod corect a fost solutionat si capatul de cerere referitor la accesiunea imobiliara, in speta probandu-se faptul ca autorii reclamantilor au edificat constructiile de pe teren ulterior intrarii in posesia terenului. Impotriva acestei decizii a formulat recurs la data de 25.11.2009 paratul Municipiul B prin Primar General, care a solicitat modificarea deciziei recurate, iar pe fond respingerea actiunii ca neintemeiata. In motivarea cererii de recurs, se arata ca hotararea este data cu incalcarea si gresita aplicare a dispozitiilor art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedura civila. Astfel, pentru ca uzucapiunea sa isi produca efectele, trebuie indeplinite anumite conditii: posesia, implinirea termenului, buna credinta, justul titlu si mai ales existensa unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. De la intrarea in vigoare a Codului civil, practica instantelor si doctrina au fost constante in a aprecia ca nu pot fi uzucapate in general bunuri inalienabile, deoarece imprescriptibilitatea este un corelativ necesar al inalienabilitatii. In actualul sistem legislativ romanesc, sunt considerate inalienabile bunurile proprietate publica. Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regilmul acesteia consfinteste cele trei caractere juridice specifice dreptului de proprietate publica, respectiv inalienabilitatea, imprescriptibilitatea si insesizabilitatea. Rezulta in mod clar ca proprietatea publica nu poate fi sub nicio forma uzucapata. Conform Constitutiei din 1991, proprietatea este publica sau privata, legea fundamentala a tarii fiind primul act normativ care face diferentierea intre domeniu public si domeniu privat. Conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau publica, iar domeniul public poate fi de interes national sau local. Imobilele din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept comun, adica pot fi uzucapate. Constitutiile anterioare anului 1991 nu faceau distinctie intre domeniul public al statului si domeniul privat al statului. Mai mult, aceasta stare de fapt a fost consfintita si prin decizii ale Tribunalului Suprem chiar in legatura cu prescriptibilitatea-imprescriptibilitatea proprietatii statului. Astfel, se considera ca termenul de prescriptie asupra imobilului nu putea incepe sa curga decat dupa 1991, iar intimatii incearca eludarea normelor legale in vigoare referitoare la obligativitatea obtinerii unei autorizatii de constructie. Astfel, pentru a intra in legalitate, nu era necesara o actiune in vederea constatarii ca fiind dobandit dreptul de proprietate prin accesiune, ci trebuia sa isi obtina autorizatia de construire. In drept, au fost invocate prev. art. 304 pct. 9 din C o d u l d e procedura civila. Cererea de recurs a fost timbrata cu 2254 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar. Analizand cauza de fata prin prisma motivelor de recurs formulate de recurent, precum si a apararilor invocate de intimati, fata de situatia de fapt astfel cum a fost stabilita de instantele de fond, Curtea retine urmatoarele: In fapt, s-a retinut de instantele de fond ca imobilul teren de 240 mp si constructia din paianta cu o suprafata construita de 40 mp au fost preluate de stat prin Decretul nr. 44/1960 de la proprietarul O. T.. J.. Reprezentand un bun preluat de stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si prezumandu-se ca a fost preluat cu titlu valabil atata timp cat acest fapt nu a fost contestat, imobilul - teren si constructie- face parte din domeniul public sau privat al statului sau al aunitatii administrativ teritoriale, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia. Avand in vedere faptul ca imobilul nu face parte dintre bunurile apartinand domeniului public al statului sau al unitatilor administrativ- teritoriale, nefiind enumerat printre bunurile prevazute de art. 1-3 din acelasi act normativ, instanta de fond a retinut ca, potrivit art. 4 din Legea nr. 213/1998, care prevede ca domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public, asupra acestora statul si unitatile administrativ-teritoriale avand drept de proprietate privata. Recurentul sustine ca terenul in litigu nu putea fi uzucapat, deoarece pana in anul 1991 termenul de prescriptie nu putea curge. Astfel, in mod clar ca proprietatea publica nu poate fi sub nicio forma uzucapata. Conform Constitutiei din 1991, proprietatea este publica sau privata, legea fundamentala a tarii fiind primul act normativ care face diferentierea intre domeniu public si domeniu privat. Conform Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, terenurile pot face obiectul dreptului de proprietate privata sau publica, iar domeniul public poate fi de interes national sau local. Imobilele din domeniul privat sunt supuse dispozitiilor de drept comun, adica pot fi uzucapate. Constitutiile anterioare anului 1991 nu faceau distinctie intre domeniul public al statului si domeniul privat al statului. Mai mult, aceasta stare de fapt a fost consfintita si prin decizii ale Tribunalului Suprem chiar in legatura cu prescriptibilitatea- imprescriptibilitatea proprietatii statului. In esenta, recurentul sustine caracterul de domeniu public al acestui imobil, pe de o parte, dar pe de alta parte, arata ca acest caracter a putut totusi inceta dar numai dupa 1991. Dincolo de contradictia evidenta intre cele doua argumente, Curtea va raspunde pe rand acestor motive de recurs. Cu privire la problema de drept daca imobilul in litigiu face parte din domeniul public sau privat-numai in aceasta ultima situatie fiind susceptibil de uzucapare, Curtea retine faptul ca in mod corect instanta de apel a calificat natura juridica a terenului ca fiind de domeniul privat. Astfel, existenta unor clasificari diferite a dreptului de proprietate inainte si dupa anul 1991 nu poate reprezenta in sine un argument de respingere automata a acestor cereri de chemare in judecata, pentru ca altfel ar ingradi accesul liber la justitie, ceea ce ar face incident art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Apoi, insasi legislatia de dupa 1991 s-a preocupat de stabilirea regimului juridic al proprietatii publice si private, regula fiind proprietatea privata. Potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, prin art. 3 si 4 au fost definite domeniul public si domeniul privat. Astfel, art. 3 din acest act normativ prevede ca "domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite in anexa care face parte integranta din prezenta lege si din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public si sunt dobandite de stat sau de unitatile administrativ-teritoariale prin modurile prevazute de lege." Alineatele urmatoare din acelasi articole arata ca domeniul public al statului este alcatuit din bunurile prevazute la art. 135 alin. (4) din Constitutie, din cele prevazute la pct. I din anexa, precum si din alte bunuri de uz sau de interes public national, declarate ca atare prin lege. Domeniul public al judetelor este alcatuit din bunurile prevazute la pct. II din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public natioanal. Domeniul public al comunelor, al oraselor si al municipiilor este alcatuit din bunurile prevauzute la pct. III din anexa si din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotarare a consiliului local, daca nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public national ori judetean. Art. 4 din lege prevede ca domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit din bunuri aflate in proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitatile administrativ-teritoriale au dreptul de proprietate privata. Or, prin folosirea argumentului de interpretare juridica per a contrario, cat timp recurentul nu a dovedit existenta fie a unui act juridic de declarare a utilitatii publice a acestui imobil, fie existenta unui uz sau interes public in fapt cu privire la acest imobil, fata de principiul ca exceptia trebuie prevazuta in mod expres (regula fiind proprietatea privata), Curtea retine caracterul privat al dreptului de proprietate exercitat de recurent asupra acestui imobil. Prin urmare, acest prim motiv de recurs este nefondat. Cat priveste argumentul recurentului in sensul ca termenul de prescriptie achizitiva nu putea curge anterior anului 1991, Curtea va folosi ca si contraargument o parte din considerentele expuse la motivul anterior de recurs, si anume cea referitoare la caracterul privat al dreptului de proprietate exercitat asupra acestui teren. Se va corobora acest contraargument cu un alt argument dedus din practica judiciara, confirmata prin Decizia nr. IV din 16 ianuarie 2006 a J.-Sectii Unite referitoare la faptul ca, in cazul posesiilor incepute inainte de adoptarea legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974, prescriptia achizitiva asupra terenurilor nu a fost intrerupta prin intrarea in vigoare a acestor legi, astfel ca, dupa abrogarea lor prin Decretul-lege nr. 1/1989 si Decretul-lege nr. 9/1989, posesorii acelor terenuri pot solicita instantelor de judecata sa constate ca au dobandit dreptul de proprietate privind terenurile respective. Prin urmare, aceasta decizie cu caracter obligatoriu a instantei supreme a confirmat posibilitatea curgerii termenului de prescriptie achizitiva si pe durata legilor nr. 58 si 59/1974, prin efectul carora terenul devenea proprietatea statului; prin analogie, trebuie aplicata aceeasi solutie a problemei de drept. Astfel, cu atat mai mult nu exista un temei de drept care sa impiedice aplicarea dispozitiilor legale din Codul civil referitoare la prescriptia achizitiva pentru perioada ulterioara preluarii imobilului in speta in 1960 de catre stat, iar o limitare, de orice natura, trebuie sa fie prevazuta in mod expres de lege, iar nu prezumata. In sfarsit, se mai invoca de catre recurent faptul ca intimatii incearca eludarea normelor legale in vigoare referitoare la obligativitatea obtinerii unei autorizatii de constructie. Astfel, pentru a intra in legalitate, nu era necesara o actiune in vederea constatarii ca fiind dobandit dreptul de proprietate prin accesiune, ci trebuia sa isi obtina autorizatia de construire. Curtea retine ca acest motiv de recurs nu are relevanta pentru solutionarea cauzei de fata, reprezentate de constatarea uzucapiunii si a accesiunii, iar eludarea vreunei dispozitii legale referitoare la construirea fara autorizatie nu este in sine un impediment pentru indeplinirea conditiilor uzucapiunii, dupa cum obtinerea de catre reclamanti a unei astfel de hotarari nu este de natura sa inlature aplicarea dispozitiilor legale referitoare la eventuale nerespectari a legii in materie de construire. Curtea mai retine ca de altfel, sarcina asigurarii respectarii acestor dispozitii legale, revine chiar recurentului. Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 din C o d u l d e procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul formulat de recurentul - parat MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL impotriva deciziei civile nr.820A /12.06.2009, pronuntata de T r i b u n a l u l B u c u r e s t i, Sectia a IV-a Civila, in dosarul nr(...), in contradictoriu cu intimatii - reclamanti N. E., N. D., U. D., ca nefondat. Irevocabila. Pronuntata in sedinta publica, azi, 18.02.2010. PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR (...) (...) (...) (...) (...) (...) E. GREFIER

Citeste mai mult:http://www.avocatura.com/speta-3319-civil--uzucapiune.html#ixzz1sb5Q9gzS