IGIEN

NOTIUNI GENERALE DE IGIEN

1. Definiia, scopul i sarcinile igienei n general i ale igienei educaiei fizice i sportului n special .

2. Importana pentru activitatea de educaie fizici sport.

3. Scurt istoric al cercetrilor

4. Problemele principale ale igienei educaiei fizice i sportului

Definiia igienei este ramura tiinelor medicale care se ocup cu pstrarea i promovarea sntii.

O.M.S. definete sntatea ca fiind acea stare de bine fizic, psihic i social a individului i colectivitilor.

Deci sntatea nu nseamn lipsa bolii i nu se adreseaz numai individului, ci i colectivitii.

Sntatea, ca i boal, recunoate o serie de factori care o determin. n limite mari factorii ce influeneaz starea de sntate, pot fi grupai n factori interni i factori externi.

Factori interni sau genetici sunt rspunztori de producerea bolilor genetice sau ereditare. Numrul acestor boli este limitat, ns factorii au o influen important mult mai mare n determinarea anumitor predispoziiifa de aciunea unor factori externi. Astfel spus, factorii genetici creaz terenul favorabil predizpozant pe acre vor aciona factorii externi.

Factorii externi care acioneaz asupra organismului se mai numesc i factorii de mediu sau factoriiecologici.

Ecologia este tiina care studiaz relaiile dintre organisme i mediul lor nconjurtor.

Factorii ecologici constituie obiectul igienei, astfel c ihgiena mai poate fi definit i medicina sau ecologia medical.

Factorii externi au o influen mult mai mare asupra sntii dect dactorii genetici. Aciunea factorilor genetici poate rmne fr rezultat n cazul absenei factorilor de mediu.

Factorii d emediu pot fi grupai astfel:

a) factori fizici: presiunea atmosferic, radiaiile ionizante

factori chimici: diferite elemente sau substane existente n natur sau sintetizate de om

factori biologici: bacteriile, paraziii, virusurile

factori sociali: rezultai din aiunea omului asupra mediului sau din interveniile dintre oameni

b) factori naturali:aerul, apa, solul,

factori artificiali: aezrile umane, locuina, alimentaia, etc

c) factori sanogeni: sunt acei factori, de mediu care au o aciune favorabil asupra sntii i care contribuie la ntrirea sntii.

factorii patogeni: sunt acei factori ecologici care au o aciune nefavorabil asupra sntii, care produc alterarea strii de sntate, deci mbolnviri.

Igiena trebuie s cunoasc att factorii sanogeni , pe care s-i utilizeze n vederea pstrrii i perfecionrii sntii, ct i factorii patogeni pt a-i nltura sau pt a limita aciunea lor asupra sntii.

De obcei, afeciunile produse de factorii patogeni, apar dup un anumit timp de aciune. n tot acest interval, pn la apariia bolii, factorii patogeni, constituie factori de risc sau factori capabili de a produce mbolnvirea.

Cunoterea si determinarea factorilor de risc are o deosebit importan i este partea cea mai valoroas a aciunii de pstrare i promovare a sntii.

Aciunea factorilor de mediu asupra organismului uman depinde de intensitatea sau nivelul acestor factori.

Astfel, un nivel ridicat sau o intensitate mare determin o aciune imediat sau acut. Aceste cazuri sunt ns rare.

De obicei, aciunea factorilor de mediu are o intensitate redus i sunt necesrae perioade lungi de timp pt a modifica semnificativ starea de sntate.

Aciunea factorilor de mediu nu se exercit totdeauna numai asupra persoani expuse ci poate influena i starea de sntate a descendenilor prin producerea de mutaii ereditare sau de malformaii congenitale.

Pentru a-i ndeplini misiunea de protecie a sntii, igiena efectueaz o permanent supraveghere sanitar, prin care exercit un continuu control asupra sntii populaiei expuse dimensiunilor factori de mediu.

n vederea unei supravegheri eficiente igiena dispune de o serie de msuri numite msuri sanitare, care se pot clasifica astfel:

msuri preventive

msuri corective

Msuri preventive se iau nainte de constatarea unei influiene nocive a factorilor de mediu. Exemplu: nainte de construcia sau funcionarea unui anumit obiectiv.

Msurile corective se iau dup constatarea efectelor nocive sau a riscurilor pt sntate. Ex.: dup execuia i intrarea n funcia unui obiectiv.

Alte exemple de msuri preventive sunt cele care urmresc depistarea precoce a bolilor i prevenirea lor. Pentru aceasta se organizeaz largi aciuni de mas, cum sunt: vaccinrile, examenele microradiofotografice (MRF), msurile de salubritate, protejarea surselor de ap potabil, respectarea msurilor de igien n sectorul alimentar, etc.

Se observ astfel c msurile preventive sunt mult mai eficiente i n acela timp mai puin costisitoare dect cele corective, care nu totdeauna pot atinge scopurile propuse.

Msurile igienico-sanitare se mai pot clasifica n:

msuri medicale, care se aplic de ctre organele medicale i constau n efectuarea de studii n zonele cu risc crescut, control medical periodic, elaborarea de norme sanitare. Normele sanitare reprezint limitele de concentraie admise pt diveri factori de mediu.

msuri nemedicale, care se aplic de ctre instituiile administrative i economice, de ctre fiecare individ n parte. Prin aciunile nemedicale se asigur realizarea condiiilor de igien impuse de normele sanitare, elaborate de forurile medicale de specialitate.

n concluzie scopurile igienei sunt urmtoarele:

1. pstrarea i mbuntirea sntii individului i colectivitilor umane, deci prelungirea vieii omului n satre de sntate.

2. creterea potenialului biologic i a capacitii de munc

3. prevenirea mbolnvirilor

Pentru realizarea acestor scopuri, igiena trebuie s respecte mai multe multe sarcini. Deci, sarcinile igienei sunt:

studierea factorilor mediului fizic, extern (aer, ap, radiaii, alimente) ai mediului social (condiii de via i de munc) i ai mediului biologic (animale, plante, microbi, virui) care po influena favorabil sau nevaforabil sntatea omului.

1. Elaborarea unor msuri, n vederea:

reducerii sau eliminrii factorilor nocivi (vtmtori) din mediul ambient

promovrii factorilor de sanogenez (ntrirea sntii)

mbuntirea capacitii de adaptare a organismului la solicitrile mediului ambient

2. Crearea celor mai bune condiii nu numai pt dezvoltarea normal a omului, ci i pt desfurarea tuturor capacitilor sale fizice i intelectuale.

Importanta pentru activitatea de educatie fizic i sport

Ca parte integrant a igienei generale, igiena educaiei fizice i sportului, caut s stabileasc cele mai eficiente msuri igienice ce trebuie luate n timpul acestor sctiviti, pt a influena favorabil de starea de sntate, dezvolatrea fizic i a capacitii de efort a sportivilor.

Respecatrea regulilor de igien n timpul leciilor de antrenament i al cooncursurilor trebuie s contribuie ntr-o mare msur la creterea miestriei sportive i a rezultatelor tehnico-sportive.

Practicarea exerciiilor fizice i sportului n condiii neigienice, fr aplicarea msurilor sanitare n locurile de desfurare a activitilor, fr respectarea de ctre sportivi a unui regim de via corect, are efect nefavorabil asupra capacitii de efort, influiennd negativ n final rezultatele sportive.

Scurt istoric al cercetrilor

Igiena a aprut n momentul cnd cunotinele omenirii s-au ridicat pe o anumit treapt de dezvoltare, cnd omul a nceput s tie care sunt cauzele bolilor.

n evoluia sa Igiena a cunoscut cel puin trei perioade distincte i anume:

perioada de combatere a bolilor n care activitile de igien se maanifestau dup apariia bolilor. Preocuparea oamenilor era de a limita extinderea afeciunilor i stingerea lor. n mod special, msurile se adresau bolilor infecioase;

perioada de prevenire a bolilor, n care, fr a se renuna la combare, s-a trecut la msuri pt a nu apare bolile, a susprima sau mcar a limita factorii de risc i a pstra deci starea de sntate;

perioada de perfecionare a sntii, n care, alturi de msurile de prevenire i combatere a bolilo, igiena a nceput s fie preocupat de gsirea celor mai eficiente msuri care s duc la mbuntirea sntii, a vieii active a populaiei, la prelungirea duratei de via.

n ceea ce privete n mod special Igiena educaiei fizice i sporturilor, primele nceputuri sunt legate de lucrarea profesorului Gl. Moceanu aprut n 1879 i intitulat Anatomia i igiena gimnasticii.

Un an mai trziu de C.I. Istrate recomandata ntr-o lucrare, acordarea unei griji deosebite, respectrii normelor de igien n timpul practicrii gimnasticii iar n 1902 dr. Iacob Felix, n lucrarea sa: Istoria igiene, se preocup de igiena exerciiului fizic i a ciclismului.

Anul 1922 este anul n care a luat fiin Institutul de educaie fizic din Bucureti. Acest an, marcheaz un salt important n dezbaterea igienei educaiei fizice i sportului, prin nfiinarea n cadrul Institutului, catedra de Igien.

Primi profesori ai catedrei au fost profesorul Dimitrie Mezincescu o Olinescu, care de altfel a redactat i o carte: Igiena sporturilor.

n anul 1932 ia natere Societatea medical de educaie fizic sub egida cruia apar diverse publicaii n care medici i profesori de educaie fizic abordeaz printre altele i o serie de probleme legate de igiena practicrii exerciiilor fizice i sportului.

Preocuprile de igien au continuat i continu, pt desfurarea n condiii optime a activitilor de educaie fizic i sport.

Problemele principale ale igienei educaiei fizice i sportului.

n principal acest probleme se refer la:

a) igiena bazelor sportive

b) alimentaia raional a sportului

c) clirea organismului

d) igiena individual i a echipamentului

e) regimul de via al sportivului

f) problemele de igien ale sportivului de performan i de mas

a) Igiena bazelor sportive

n timpul activitii organismului sufer n permanen influene din partea mediului exterior.

n cazul special, al sportivilor, activitatea desfurnde-se n principal n bazele sportive, acestea vor influena n mare parte activitatea sportiv.

Dac bazele sportive sunt construite conform normelor igienice, ele vor influena pozitiv organismul, dup cum dac sunt necorespunztoare, influena lor va fi nefavorabil, cu repercursiuni asupra activitii sportive.

Din acest motiv, una din preocuprile specialitilor din domeniul educaiei fizice i sportului, trebuie s fie cunoaterea cerinelor igienice pe care este necesar s le ndeplineasc bazele sportive. Astfel, ei vor putea aciona fie pt mbuntirea condiiilor igienice n cazul unor baze sportive existente deja, fie pt realizarea unor baze la un nivel ct mai bun, n cazul n care urmeaz ca elel s fie construitesau amenajate.

b) Alimentaia raional a sportului

Alimentaia raional reprezint o alimentaie corespunztoare att calitativ ct i cantitativ.

n cazul sportivilor o alimentaie raional contribuie att la meninerea sntii i creterii capacitii de efort ct i la grbirea refacerii dup efort a organismului spotivilor.

Profesorii de educaie fizic i antrenorii trebuie s tie s alctuiasc un regim alimentar corect pt sportivii pe care i pregtesc, innd seama de vrst , sex, tipul de efort depus, perioada de pregtire .s.m.d.

c) Clirea organismului

n problema sntii, o importan deosebit are realaia mereu schimbtoare dintre organism i mediu, precum i posibilitatea organismului de a se reface adapta la variatele solicitri ale mediului.

n cazul deosebit al sportivilor, ei i desfoar activitatea, de multe ori, n condiii de mediu mai vitrege: frig, ploaie, soare puternic. Dac organismul nu are capacitatea necesar unei bune adaptri, el nu poate rezista solicitrilor, iar n final rezultatele vor fi mai slabe sau mai grave, pot apare mbolnviri i accidente.

Din acest motiv, specialitii n educaie fizic i sport trebuie s cunoasc educaia influena factorilor de mediu (aer, ap, soare) i modul de folosire a lor n scopul clirii organismului sportivilor cu care lucreaz.

d) Igiena individual i a echipamentului

Reprezint nc o problem care s intre n preocuparea profesorilor, antrenorilor i instruciunilor care trebuies cunoasc i apoi s transmit elevilor i sportivilor cteva reguli de igien personal, de igien personal, de igien a mbrcmintei i nclmintei, realiznd n acela timp i educaia sanitar a sporturilor.

De multe ori, neglijarea de ctre sportivi a unor reguli elementare de igien individual, poate influena negativ starea de sntate, iar nerespecatrea cerinelor igienice legate de echipament poate impieta asupra rezultatelor sportive.

e) Regimul de via al sportivului

Un regim corect de via este important pt orice om i cu att mai mult pt un sportiv.

Sportivii, mpreun cu specialitii trebuie s-i alctuiasc un regim corect de via e care s se strduiasc s-l resecte. Este vorba de aa-zisa via sportiv, care nu trebuie confundat cu ascetismul.

Sportivii, mai alex cei de performan, trebuie s fie contieni c marile performane i longevitatea sportiv nu se pot abine sau menine fr un regim corect de via pe care s-l urmeze.

f) Problemele de igien ale sportivului de performan i de mas

Tehnicienii care lucreaz n domeniul educaiei fizice i sportului trebuie s cunoasc bine aspectele particulare ale igienei, pe ramuri de sport, precum i cerinele igienice ale activitii sportive de mas (gimnastica de diminea, gimnastica de la locul de munc, etc.)

Specialitilor le revin un rol important n pstrarea i mbuntirea sntii oamenilor muncii, prin atragerea acestora spre practicarea exerciiilor fice i sportului de mas. Acestea trebuie s se desfoare organizat i n condiii igienice corespunztoare.

Condiiile vieii moderne au impus schimbri n modul de via al oamenilor.

n primul rnd, datorit mecanizrii i automatizrii, efortul fizic s-a redus i exist o tendin din ce n ce mai mare spre sedentarism.

n al dolea rnd, alimentaia se face cu produse rafinate care predispun la obezitate, diabet, ateroscreloz.

Sedentarismul, bolile metabolice, consumul de acool i fumatul, duc la instalarea bolilor cardio-vasculare: HTA, angin pectoral, arterite, care domin patologia uman.

Pe locul doi ca frecven sunt afeciunile nervoase, datorate stresului.

Pentru prevenirea i combaterea acestor boli, alturi de alte msuri sunt petrecerea timpului liber prin micare, practicarea exerciiilor fizice i a sportului de mas n aer liber.

CALIREA ORGANISMULUI1. Bazele fiziologice ale calirii

2. Principiile clirii3. Mijloacele clirii4. Clirea organismului la sportivi1. Bazele fiziologice ale caliriiDeoarece omul este n contact permanent cu mediul extern, el trebuie s se adapteze n permanen la condiiile mereu schimbtoare ale mediului (temperatur, umiditate, micarea aerului, radiaiile, presiune atmosferic)

Capacitatea de adaptare difer de la o persoan la alta , n funcie de posibilitile funcionale ale fiecruia. La nceput excitanii din mediul extern provoac o serie de reflexe de aprare. Dac excitantul acioneaz repetat i prelungit, reflexele de aprare se transform n reflexe condiionate.

Odat cu apariia reflexelor condiionate fa de stimulii mediului extern, capacitatea de adaptare crete, prin creterea vitezei de rspuns la solicitrile mediului i prin mrirea limitelor ntre care se poate realiza procesul de adaptare.

Crearea reflexelor condiionate se face prin clire i se adreseaz numai factorilor de mediu care acioneaz repetat i prelungit.

Putem defini clirea, drept metod prin care folosindu-se factorii naturali, dup anumite principii i reguli se realizeaz adaptarea organismului la variaiile mediului extern i prin aseasta crescnd rezistena general a orgaismului.

Un exemplu de clire l reprezint faa i minile care rezist mult mai bine la frig, vnt i ploaie dect restul corpului, deoarece au venit n contact cu aceeasi factori nc din copilrie i s-au clit.

2. Principiile clirii

a) Gradaia const n realizarea treptat a clirii, ncepnd cu excitanii slabi, pe durat scurt. Astfel, clirea se ncepe n anotimpul cald i crete treptat intensitatea stimulului i a duratei de aciune, ajungnd ca aciunea unor excitani s se prelungeasc i n anotimpul rece. Dac nu se respect acest principiu se produc reacii brutale din partea organismului, cum ar fi: supranclzirea sau rcirea, insolaia sau degerarea etc. Pe de alt parte dac intensitatea excitantului nu crete,el devine insuficient scopului propus.

b) Continuitatea sau expunerea sistematic. Clirea trebuie s nceap din prima copilrie i continuat pn la vrsta naintat. Expunerea sistematic duce la formarea reflexelor condiionate de adaptare. ntreruperea sau scderea intensitii i duratei de aciune a factorilor de clire duce la reducerea sau stingerea acestor reflexe condiionate, iar reluarea trebuie fcut gradat.

c) Variaia intensitii, acest principiu se aplic dup realizarea unui grad mediu de clire.El const n introducerea unor intensiti i durate diferite ale aceluiai excitant. Astfel s-a constat o cretere a rezistenei la frig n cazul alternrii temperaturii reci cu cele calde. Acest principiu corespunde principiului alternrii efortului din cadrul antrenamentului sportiv.d) Variabilitatea mijloacelor de clire Pentru a se realiza un grad ct mai nalt de clire trebuie s se foloseasc factori i mijloace ct mai variate. Utilizarea aerului, soarelui, apei i a micrii sub forma unor procedee ct mai diverse, dezvolt mai rapid rezistena organismului. Acestui principiu i corespunde, n cadrul antrenamentului, principiul multilateralitii.e) Individualizarea mijloacelor de clire Alegerea mijloacelor de clire i gradarea depind de o serie de particulariti individuale: vrst, sex, stare de sntate, tip de sistem nervos. Individualizarea trebuie fcut mai ales la copiii mici, la care aparatul termoreglator nu funcioneaz perfect, precum i la oamenii n vrst, la care funciile li se adapteaz mai greu la modificarile de mediu. De asemenea, clirea trebuie fcut cu grij la persoanele n convalescen, precum i la femeile gravide.

3. Mijloacele clirii

a) Clirea cu ajuorul aerului

b) Clirea cu ajutorul razelor solare

c) Clirea cu ajuorul apei

d) Clasificarea climatelor

a) Clirea cu ajutorul aerului

Bile de aer sunt mijloacele cele mai smple de clire, fiind la ndemna oricui. Eficiena lor este sporit n zonele de aer nepoluat, n zonele montane, dar i la cmpie i pduri, la mare. Dac la baia de aer se adaug influena razelor solare i exerciiile fizice, efectele sunt de cteva ori mai puternice.

Condiiile n care se pot practica bile de aer sunt diverse:obinuina de a dormi cu geamurile deschise, gimnastica de diminea i de intermediare n fa ferestrei deschise, petrecerea dup amiezelor sau a sfaritului de sptmn n aer liber.

Bile de aer reprezint expunerea parial i total la aciunea aerului i efectul este cu att mai intens cu ct suprafaa expus este mai mare, temperatura aerului mai sczut i durata expunerii mai mare.

Dac persoanele sunt mai sensibile, gradarea se face mai lent. Treptat se ajunge s suporte, chiar cu plcere, bi de aer de 5-10 C. Deci zilele geroase nu exclud bile de aer, cu condiia pregtirii prealabile.

n funcie de temperatur, bile de aer sunt:

-calde 20 30 C

- cldue 14-20 C

- reci 0-14 C

Ritmul de scdere al temperaturii este n funcie de particularitile individuale i starea de sntate. Cei care practic aceste procedee trebuie s-i urmreasc cu atenie reaciile ppropriului organism.

Pentru ca bile de aer s-i exercite efectele lor pozitive, trebuie s se in seama de urmtoarele reguli:

bile de aer trebuie s se fac n locuri umbroase, ferite de btaia direct a razelor solare. Dac baia de aer se asociaz cu expunerea la soare se recomand alternarea acestora.

Perioada cea mai favorabil din zi este de la amiaz, cnd aerul conine o cantitate mai mare de raze ultraviolete.

nainte de a ncepe baia de aer, se recomand o nclzire prealabil, printr-o serie de micri fr a se ajunge la transpiraie

ntre baia de aer i mas trebuie s existe pauz de 1 -2 ore

Baiea de aer nu se face dup eforturi fizice mari, nainte ca organismul s-i fi revenit la normal.

Clirea trebuie nceput cu bi calde, expuneri pariale i de durat scurt (5-10 min). Trepatat, durata bii crete pn la 2 ore.

La apariia senzaiei de frig se intensific miscrilei se trece la soare sau se ntrerupe expunerea.

Baia de aer se ncheie cu un masaj sau automasaj i cu folosirea unor procedee de clire cu ap.

b) Clirea cu ajutorul razelor solare

Un mijloc mai intens de clire, comparativ cu aerul este soarele. Nu toate radiaiile solare ajung n aceeai cantitate pe pmnt. Acest cantitate depinde de:

nlimea soarelui deasupra orizontului, deci lungimea drumului parcurs de razele solare. Cu ct drumul este mai lung , cu att cantitatea de radiaii este mai redus;

gradul de transperen a atmosferei cu ct atmosfera este mai transparen, mai lipsit de poriunile n suspensie de mari cantiti de radiaii este mai mare;

unghiul sub care cad razele solare, cu ct acest unghi este mai mic, cu att cantitatea de radiaii este mai redus, deoarece acoper o suprafa mai mare, ceea ce nseamn c pe unitatea de suprafa exist o cantitate mai mic.

Pentru realizarea scopului propus, clirea cu ajutorul razelor solare trebuie s respecte urmtoarele reguli:

baia de soare trebuie s fie total, direct, progresiv i continu. Poziia indirect este culcat, pentru ca razele s cad perpendicular;

dozarea se face dup timp sau dup intensitatea radiaiilor pe unitatea de suprafa. Deoarece dozarea intensitii este mai dificil, se prefer dozarea dup timp. Se ncepe cu o expunerede cteva minute pentru fiecare parte a corpului i apoi se crete progresiv durata expunerii;

n timpul bii de soare capul i ochii trebuie protejai;

Orele din zi cele mai indicate sunt cele cuprinse ntre 8-11 cnd aerul este mai uscat, temperatura aerului nu prea ridicat i cantitatea de raze U.V. optim. naintea orei 8 cantitatea de raze UV este prea mic, iar dup ora 11 ele au o intensitatea mare, la care se adaug i o cantitate crescut de raze infraroii, astfel c exist pericolul arsurilor.

Baia de soare trebuie s se fac la o or de la mas

Dup teminarea bii de soare se prefer o perioad de odihn la umbr de 10-15 min, urmat de du sau not;

Nerespectarea acestor reguli poate avea ca efect urmtoarele: arsuri, insolaie sau oc termic.

Baia de soare este contraindicat n urmtoarele cazuri: stri febrile, tuberculoz, HTA, stare de supraantrenament la sportivi i la femei n timpului fluxului menstrual si al sarcinii.

Baia de soare se poate practica n diverse locuri, dar este de preferat climatul de munte sau marin, datorit urmtoarelor avantaje:

Climatul de munte:

intensitatea mai mare a radiaiilor solare explicat prin existena unui strat de aer mai subire care deci absoarbecantitatea mai mic de radiaii

puritatea aerului

reflectarea razelor de soare de zpad

uniformitatea radiaiilor solare datorit variaiilor climatice mai mici var-iarn

Climatul marin:

exces de luminozitate la malul mrii datorit reflectarea razelor de ctre suprafaa mrii i nisip

prezena unui aer curat

orizont larg uniformitatea radiaiilor

persistena luminozitii i n zilele n care cerul este uor acoperit

bogia de raze UV

bogia aerului n particulede ap ce conin clorur de sodiu, iod, sulfat de Mg, precum i cantitate crescut de ozon

absorbia razelor calorice de ctre mare i nisip, ceea ce are un efect rcoritor

c) Clirea cu ajuorul apei

Apa are o influen mult mai mare asupra termoreglrii, deoarece conductibilitatea termic a apei este mare.

Procedurile de clire cu ap:

Calitile apei trebuie s fie ct mai apropiate de cele ale apei potabile. Procedurile sunt:

fricionare cu un prosop umed

turnarea apei pe corp

duul

scldatul

Fricionare cu un prosop umed

se face dimineaa, dup gimnastica de inviorare.

temperatura apei cu care se ud prosopul este la nceput de 24-25 C i apoi se scade cu un grad, la 3-4 zile, pn se ajunge la 12-15 C, dup care se trece la turnarea apei pe corp.

Turnarea apei pe corp

- la nceput apa folosit are o temperatur de 33-35 C, dup care se scade treptat, pn la 20 C (la sportivi mai puin).

Duul

este un procedeu superior, deoarece la exerciiile termice se adaug i aciunea mecanic a jetului de ap asupra pielii. Se ncepe cu o temperatur de 30-33 C i se scade treptat pn la 25-20 C.

- Dup du se recomand masaj sau automasaj.

Scldatul

- are cel mai mare efect de clire deoarece contactul se realizeaz deodat pe toat suprafaa corpului i se combin cu ceilali factori de clire, plus presiunea apei i micrile executate n ap.

- scldatul n apa mrii are o influen mai puternic datorit particularitilor climatului marin i proprietolor apei mri care conine sruri minerale cu aciune excitant.

- se prefer scldatul n mare i pentru c temperatura apei este, n general, constant.

n cazul scldatului trebuie respectate urmtoarele reguli:

nu se ncepe baia ntr-o ap cu o temperatur sub 18-20 C

se ncepe cu o singur baie la o or la care apa este mai cald

baia se face ntr-un loc ferit de vnt

se recomand ca baia s se fac la 2 ore de la mas

nu se intr nclzit i transpirat

cnd apare senzaia de frig trebuie s se ias din mare, iar apoi s se tearg corpul i s execute micri de nclzire

d) Clasificarea climatelor

Din punct de vedere alaciunii asupra organismului :

- Climate indiferente este un mecanism de curare a organismului, n care factorii climatici nu produc modificri impostante asupra funcionrii organismului

- deci adaptarea se face rapid: ex. Climatul de es, de colin i o parte din climatul supraalpin

- Climate excitante conin elemente specifice care stimuleaz funcile organismului, producnd reacii de aprare, de cretere a rezistenei, deci de clire. Adaptarea se face lent, dar este de lung durat. Ex climatul alpin, climatul de step i de deert.

- Climate intermediare au o aciune medie. Exclimatul marin i oceanic.

4. Clirea organismului la sportivi

Folosirea diferitelor proceduri de clire are o deosebit importan pt sportivi, deoarece majoritatea sporturilor se practic n aer liber. n plus, de multe ori condiiile meteorologice nu sunt favorabile i dac nu se pot adapta bine, rezulattele vor fi slabe.

n timpul practicrii exerciiilor fizice i sporturilor, sportivii vin n contact direct cu mediul extern pe o mare suprafa a corpului, datorit echipamentului, care de obicei este simplu, uor i ct mai lejer. Unele sporturi ca schiul, alpinismul, nataia se practic n condiii speciale de mediu, variabile, ceea ce favorizeaz un grad ridicat de clire celor care le practic.

Bile de soare

Radiaiile solare determin un tonus crescut al organismului i pot fi folosite n tot timpul pregtirii sportive.

Atunci cnd condiiile atmosferice sunt nefavorabile se pot utiliza radiaiile UV artificiale, care ns nu pot nlocui pe cele naturale.

Folosirea iradierii artificiale cu UV n timpul concursului, pt a crete capacitatea de efort, nlocuindu-se chiar nclzireadevine doping .

Deoarece baia de soare arei efecte negative, trebuie respectate urmtoarele reguli:

ntre baia de soare i antrenament trebuie s existe un interval de cel puin 2 ore.

Nu se indic bi de soare n zilele de concurs, datorit strii de hiperexitabilitate pe acre o creaz i care se adaug emoiei concursului.

n caz de supraantrenament baia de soare este contraindicat sau se face dup indicaiile medicului. Tot contraindicat este i climatul marin.

n turism, schi i alpinism, datorit reflectrii razelor solare de ctre zpad, trebuie s se dea o mare atenie clirii cu soare, iar ochii trebuie protejai cu ochelari colorai.

Bile de aer

Se realizeaz n cursul activitii sportive deoarece echipamentul permite influena direct a aerului asupra pieli. Unele ramuri sportive care se practic n sezonul rece (hochei, patinaj, schi) clesc organismul sportivului. Clirea este necesar i pt alte ramuri sportive care nu se practic n sezonul rece, dar care se desfoar uneori n condiii vitrege.

Pe de alt parte n concursurile internaionale, prin deplasarea dintr-o zon n alta se modific i clima, astfel c sportivii trebuie s se adapteze la condiile de mediu mult deosebite de cle care au fost obinuii.

Trecerea de la antrenamentul din sal la cel de afar necesit respectarea regulilor de clire cu aer, folosirea unui echipament de tranziie, precum i o alimentaie corect. Este bine ca unele antrenamente s se desfoare i iarna afar. Cnd timpul este nefavorabil, se face afar doar nclzirea general i se continu antrenamentul n sal.

Clirea cu ap

Se realizeaz prin folosirea tuturor procedurilor. Duurile calde se fac dup efort, trebuie s fie urmate de duuri cu o temperatur din ce n ce mai sczut.

Clirea picioarelor cu ap rece permite o bun ntoarcere venoas i crete rzistena la frig, n cazul n care nclmintea se umezete.

Sportivii de perforan trebuie s fac not, att pt creterea pregtirii fizice generale, ct i pt clire.

La nottori, clirea cu ap rece duce la creterea performanei.

Cerinte igienice pentru bazele sportive inchise

Amplasarea trebuie sa se faca pe un sol sanatos neinundabil

Orietarea: pe directia E-V

Cerinte igienice

a) Podeaua trebuie sa fie compacta, elastica ,neteda, nealunecoasa,fara crapaturi si usor de intretinut.Aceste cerinte pot fi indeplinite de lemn,deaceea podeaua trebuie confectionata din scanduri de lemn , imbinate . Poate fi si din azbest , dar este mai costisitoare.

b) Peretii trebuie sa aiba o porozitate crescuta pentru a permite ventilatia naturala (ex:caramida). Suprafata peretilor trebuie sa fie neteda , fara ornamentatii pentru a eita depunerea de praf . Tot din acest motiv marginea dintre pereti si tavan trebuie sa fie rotunjita . Pana la aproximativ 1,5-2m de la podea peretii se vopsesc in ulei , iar restul se varuieste cu o culoare deschisa pentru a mari luminozitatea . Si peretii din sticla se pot utiliza pentru a asigura o buna luminozitate. Peretii trebuie sa asigure o fixare solida a aparatelor .

c) Microclimantul:

-temperatura de 16. In salile destinate unor activitati care alterneaza cu pause scurte temperatura poate fi mai mare 17-18 (gimnastica ,haltere)

-umiditate 35-65%

-concentratia de monoxid de carbon cel mult 1%

Aceste cerinte si asigura prin :

-incalzire

-ventilatie

-inluminat

1) Incalzirea - se face prin sistem local, sau central

-trebuie sa fie suficienti si uniform repartizata

-intre temperatura aerului incaperii si temperatura peretilor sa nu fie o diferenta mai mare de 2-3

-pentru incalzirea cu sobe se utilizeaza teracota iar pentru a preveni impurificarea aerului este bine ca gura de alimentare sa fie in afara salii

-pentru incalzirea generala se folosesc radiatoare cu apa calda , aburi sau aer cald

2) Ventilatia

Aerul viciat influenteaza negativ asupra persoanelor din incaperi, determinand astenie, cefalee, scaderea capacitatii de munca.

In salile de sport aerul este viciat de catre sportivi si de catre spectatori.

1)Cauzele vicierii aerului sunt:

- pierderea caldurii de catre organism, si deci cresterea temperaturii aerului.

- cresterea umiditatii prin evaporarea de la nivelul pielii si prin vaporii continuti in aerul expirat.

- modificarea compozitiei chimice a aerului prin descompunerea transpiratiei in compusi organici volatili.

- cresterea concentratiei de C02 si scaderea O2.

Ventilatia reprezinta schimbarea aerului viciat dintr-o incapere cu aerul curat de afara.

Pentru aprecierea ventilatiei trebuie sa se cunoasca urmatoarele:

volumul de ventilatie

coeficientul de ventilatie

cubajul

Volumul ventilatiei = cantitatea de aer necesara pentru un om intr-o ora.

Aceasta cantitate se stabileste luand ca indicator CO2. Se considera ca un om elimina in timpul unei munci usoare aproximativ 22,6 l intr-o ora.

Stiind ca in aerul atmosferic concentratia de CO2 este de 0,3% deci 0,3 l la mc aer si ca limita maxima admisa a CO2 este 1% , deci 1 l la mc inseamna ca aerul mai poate primi inca 0,7 l CO2 la fiecare mc.

Cum omul elimina 22,6 l CO2 pe ora inseamna ca are nevoie de ( 22,6 :0,7 ) l aer = 32,3 mc.

Deci V = C/L-A unde :

V = volumul de ventilatie

C = cantitatea de CO2 expirat pe ora

L = limita CO2 admisa

A = continutul in CO2 a aerului proaspat

Deci aceasta este cantitatea de aer necesara pentru o persoana , timp de o ora, daca nu se schimba aerul din incapere.

In salile de sport , datorita efortului intens cantitatea de CO2 expirat este mai mare de 55-60 l/ora si atunci si volumul de ventilatie va fi mai mare 60 : 0,7 = 85 mc aer.

Aceasta cantitate de aer nu se poate asigura dintr-o data si atunci este nevoie ca aerul sa se schimbe de mai multe ori intr-o ora.

Coeficientul de ventilatie este numarul care arata de cate ori trebuie schimbat aerul in timp de o ora.

In general, pentru incaperile de locuit aerul trebuie sa se schimbe de 2-3 ori/ora iar in salile de sport de 3-4 ori /ora.

Nu se admit mai multe schimbari deoarece iau nastere curenti de aer cu actiune nefavorabila.

Cubajul este spatiul sau volumul necesar pentru o persoana, intr-o incapere, in conditiile unei ventilatii corespunzatoare.

Deci, daca volumul de ventilatie este este 90 mc si aerul se schimba de 3 ori , cubajul va fi de 30 mc pentru fiecare spatiu.

In cazul salilor de sport, inaltimea este de 7-8 m, deci suprafata va trebui sa fie de aproximativ 4mp/sportiv pentru a se obtine un volum de 30 mc.

Se cunosc doua moduri de ventilatie:

naturala

artificialaVentilatia naturala se realizeaza in permanenta prin porii peretilor, crapaturile de la usi, ferestre. Aceasta ventilatie este cu totul insuficienta deoarece mijlocul principal de ventilatie naturala il reprezinta aerisirea. Ea se realizeaza prin deschiderea usilor si a ferestrelor. Un mijloc eficient este crearea unui curent de aer prin deschiderea ferestrelor diametral opuse. Acest sistem se recomanda in salile de sport in timpul pauzelor.

O aerisire buna se face si cu ajutorul oberlihturilor , care trebuie sa reprezinte 1/6 din suprafata ferestrelor. Deschiderea lor trebuie sa se faca spre tavan intr-un unghi de 45 grade.

Ventilatia naturala nu este suficienta, mai ales in salile de sport , deoarece trebuie sa se utilizeze si ventilatie artificiala.Ventilatia artificiala poate fi :

- locala se schimba aerul dintr-o incapere

- centrala se realizeaza ventilatia simultana a mai multor incaperi

Exista trei sisteme de ventilatie artificiala :

- ventilatie prin aspiratie (aflux) =aerul proaspat este introdus prin aspirare mecanica, iar cel din incapere se elimina prin orificiile de ventilatie, porii peretilor, etc, datorita cresterii presiunii in interior.

- ventilatie prin refulare (respingere) = aerul din incapere este impins afara, iar cel proaspat patrunde prin orificiile de ventilatie, pori, etc, prin scaderea presiuniii din incaperi.

- ventilatie combinata (aspiro-respingatoare) prin folosirea ambelor sisteme.

Indiferent de sistem, el nu trebuie sa produca zgomote . Cel mai bun sistem este cel cu aer conditionat , care permite reglarea temperaturii, umiditatii si miscarii aerului in functie de cerintele activitatii care se desfasoara in sala.

3) IluminatulPentru un randament ridicat , este nevoie printre altele de o functie vizuala corespunzatoare.

Pentru aceasta este necesara o iluminare favorabila.

Iluminatul poate fi natural si artificial.

Iluminatul natural se realizeaza cu ajutorul luminii solare care patrunde prin ferestre . Pentru aceasta orientarea ferestrelor se face spre sud, sud-est sau sud-vest.

Pentru aprecierea iluminatului natural se utilizeaza urmatorii indici:

coeficientul de luminozitate = raportul dintre suprafata luminoasa a ferestrelor si suprafata podelei. In salile de sport coeficientul trebuie sa fie de 1/4- 1/5

-in vestiare 1/10 1/12, in cabinete medicale 1/5 1/7- unghiul de inclinare (incidenta) a razelor de lumina = unghiul dintre orizontala ce uneste mijlocul podelei cu fereastra si raza de lumina care ajunge in acel punct, patrunzand prin marginea superioara a ferestrei.

Cu cat acest unghi este mai mare, cu atat iluminarea este mai buna.

Pentru salile de sport acest unghi trebuie sa fie de 27- 30 grade, marginea superioara a ferestrei la 50 cm de tavan, iar cea inferioara la 3 m de la podea.

Ferestrele trebuie protejate prin plase de sarma. unghiul de deschidere este unghiul dintre doua linii care pleaca dintr-un punct din mijlocul salii si se indreapata : una spre marginea superioara a ferestrei si alta spre marginea superioara a unui obstacol din afara cladirii. Pentru salile de sport acest unghi trebuie sa fie de 7-8 grade.

Intensitatea iluminatului natural mai depinde si de urmatorii factori: culoarea peretilor si a tavanului;cu cat culoarea este mai deschisa , reflectia luminii este mai mare.

culoarea cladirilor din jur care si ele reflecta lumina

calitatea si curatenia geamurilor ; geamurile duble micsoreaza luminozitatea cu 30%, cele murdare cu 50%, iar cele inghetate cu 80%.

Iluminatul artificial trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie in cantitate suficienta, repartizata uniform, sa nu straluceasca si sa nu produca contraste.

sa nu impurifice aerul din incapere prin produse de ardere si sa nu dagaje caldura.

sa nu prezinte pericol de incendii sau explozii.

Aceste cerinte sunt indeplinite in mare parte de lumina reflectata.

In salile de sport sursele de lumina trebuie asezate simetric in plafon si protejate cu plase de sarma.

Cel mai bun sistem de iluminat este cel cu lampi fluorescente, care prezinta urmatoarele avantaje: sunt mai economice

realizeaza un fascicul luminos mare

lumina dispersata este asemanatoare cu lumina zilei.

II Anexele social-economice

Vestiare suprafata pentru un spatiu este de 1,5 m; temperatura trebui sa fie intre 20-22 grade Celsius si sa fie bine ventilate.

Camere cu dusuri se amplaseaza langa vestiare; se socoteste un dus la 10 sportivi, iar la bazinele de inot se calculeaza un dus la 4 sportivi.

Podeaua se construieste din ciment sau mozaic, iar peretii se acopera cu placi impermeabile pentru apa sau se vopsesc in ulei. Podeaua trebuie sa aibe o inclinatie care sa permita scurgerea apei si sa fie acoperita cu gratare de cauciuc sau material plastic.

Bazele sportive mari vor fi prevazute cu cabinete medicale, camere de masaj, etc.

Igiena alimentatiei

A. Importanta alimentatiei rationale pentru activitatea sportive

B. Substantele alimentare

C. Produse alimentare

D. Regimul alimentar al sportivului in diferite perioade de activitate

A. Importanta alimentatiei rationale pentru activitatea sportiva

Pentru a realiza performante sportive si pentru a se mentine longevitate sportiva, este necesar nu numai o pregatire temeinica, ci si respectarea unui regim de viata sportiva, in care alimentatia corecta are un rol esential.

Toate procesele vitale si activitatile pe care le realizeaza omul in timpul vietii se efectueaza pe baza unor cheltuieli energetice si prin incorporarea unor substante nutritive. Elementele care acopera aceste necesitati, poarta numele de alimente.

Alimentul este orice produs care introdus in organism,, serveste la mentinerea proceselor vtale, asigurand cresterea si refacerea celulelor, precum si activitatea depusa, fara a fi daunatoar sanatatii.

Alimentele sunt alcatuite din substante nutritive, numite trofine; acestea sunt: proteine, glucide, lipide, saruri minerale, vitamine, apa.

In functie de rolul lor in organism ele se impart in:

- energetice sau calorice= glucidele si lipidele

- protectoare sau de intretinere si se subimpart in:

- substante cu rol plastic, sau de refacere: proteinele si unele saruri minerale (Ca, P, Na, )

- substante cu rol catalitic, de reglare a unor reactii chimice: vitamine, unele saruri (Fe, I) si apa

In functie de importanta lor substantele alimentare se impart in:

Esentiale- nu pot fi elaborate in organism si trebuie furnizate din mediul estern: elemente minerale, unii amioacizi, cativa acizi grasi

Neesentiale pot fi sintetizate de organism pe seama altor trofine : glucidele, acizii grasi si aminoacizii (cea mai mare parte).

Pentru a fi folositoare omului alimentele sufera o serie de transformari, in afara organismului sau in interiorul lui, toate insa sunt incluse in notiunea de igiena a alimentatiei.

In ceea ce priveste rolul energetic al alimentelor, energia se obtine prin oxidarea acestora si se exprima in calorii.

In functie de nevoile energetic ale organismului exista un metabolism bazal si un metabolism de efort.

Metabolismul bazal = cantitatea minima de energie, necesara organismului aflat in repaus pentru mentinerea functiilor vitale.

Metabolismul de efort = catitatea de energie necesara pentru diverse activitati. Cu cat activitatea depusa este mai intensa, cu atat nevoile energetic sunt mai mari.

In cazul sportivilor, metabolismul de efort variaza in functie de: natura efortului depus in diferite ramuri de sport, intensitatea si durata efortului, conditii meteorologice, etc.

Deoarece efortul sportiv se realizeaza in special cu ajutorul muschilor, metabolismul muscular la sportivi trebuie sa fie perfect adaptat la nevoile organismului. Aceasta se obtine prin antrenament care in final duce la perfectarea atat a activitatii neuro-musculare, dar si a activitatii intregului organism.

In functie de ramura practicata, consumul de calorii este urmatorul:

alergari de viteza 500 cal/L

alergari de semifond 930 cal/L

alegari de fond 750 cal/L

inot, probe de viteza 700 cal/L

inot probe de fond 450 cal/L

jocuri sportive 500 cal/L

Consumul de energie variaza in functie de intensitate si durata efortului, gradul; de pregatire, etc. Ex: un sportive incepator, cu miscari mai putin coordinate, va cheltui mai multa energie pt aceeasi miscare, decat un sportive avansat care o realizeaza mult mai economic, cu mai mare precizie.

In jocurile sportive, consumul de energie depinde de postul ocupat in echipa de fiecare jucator. Astfel, la fotbal un fundas sau portarul consuma mai putina energie decat un mijlocaj.

In alergari, sarituri si aruncari este greu de stability cheltuiala medie intr-o ora, deoarece aceste probe se desfasoara cu pauze in decurs de o ora.

In principiu se considera consumul de energie astfel:

in efortul sportiv usor sau in perioada dintre competitii 75-100 cal/ora

in efortul de intensitate medie (antrenament) 100-300 cal/L

in efortul intens (competitive) 300-500 cal

In aprecierea metabolismului de efort, trebuie sa se tina seama si de nevoile de crestere si termoreglare. Se vorbeste de inceperea timpurie a practicarii unor ramuri sportive si in acest caz este vorba de organisme aflate in perioada de crestre, asa incat nevoile energetic vor fi mai mari.

De asemenea, activitatea sportiva se desfasoara si in conditii nefavorabile de mediu care solicita functia de termoreglare, asfel ca nevoiele energetic cresc.

Cheltuiala permanenta de matarie si energie trebuie recuperate. Acest lucru il realizeaza prin alimentative, in cadrul ratiei si regimului alimentar.

Ratia alimentara reprezinta cantitatea de alimente necesara unui om in 24 ore, pt mentinerea sanatatii si satisfacerea nevoilor energetic plastic si catalitice.

Regimul alimentar reprezinta o succesiune de ratii alimentare pe o perioada mai mare de timp, care sa asigure omului o buna nutritive ecesara vietii si activitatii depuse.

Atat regimul cat si ratia alimentara trebuie sa fie rationale, corespunzatoare din punct de vedere calitativ si cantitativ. Ele trebuie sa satistfaca nevoile organismului in ceea ce privesc factorii nutritivi plastici, energetici si biocatalitici. Aceste necesitati sunt mai mari la sportivi

Substantele alimentare

- Proteine

- Lipide

- Glucide

- Apa

- Saruri minerale

- Vitamine

A. Proteinele

Sunt substante complexe formate din: carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf si fosfor.

Proteinele reprezinta constituientii principali ai materiei vii si participa la toate functiile celulei.

Rolul lor in organism

a) Rol plastic: de formare si crestere a celulelor si tesuturilor tinere si de refacere a celor uzate

b) Rol biocatalitic, deoarece toate enzimele si multi hormoni sunt de natura proteica

c) Rol energetic: se elibereaza prin arderi 4.1 cal pentru fiecare gram. Nevoile energetic trebuie rezolvate insa pe seama lipidelor si glucidelor, deoarece:

proteinele sunt mai scumpe

au o actiune dinamica specifica mare, ceea ce inseamna ca pentru a fi arse, organismul cheltuieste o cantitate mare de energie, aproximativ 30%. Din acest motiv, in cadrul curei de slabire, baza alimentatiei o constituie carnea slaba, cu continut crescut in proteine.

Sunt arse incomplet, numai pana la uree sau acid uric, care sunt eliminate desi contin inca energie potentiala

d) Rol in procesele de imunitate, deoarece intra in structura globulinelor, care sunt suportul anticorpilor.

e) Rol in stimularea activitatii nervoase superioare datorita fosforului pe care il contin

Provenienta proteinelor

Proteinele sunt de origine vegetala si de origine animala. Alimentele de origine animala care contin catitati mari de protein sunt:

Carnea si produsele de carne

Pestele

Ouale

Laptele si brazeturile

Alimentele de origine vegetala sunt:

Paine si paste fainoase

Fructe si mai ales legume uscate (soia, fasole, mazare)

Din cantitatea totala de proteine, care trebuie sa asigure 12-15% din numarul total de calorii, 60% trebuie sa fie de origine animala si 40% de origine vegetala.

Proteinele de origine animala au o valoare biologica mai mare, datorita urmatorilor factori:

Sunt complete, deoarece contin toti aminoacizi indispensabili oranismului. Proteinele de origine vegetala, cu exceptia celor din soia si nuci sunt incomplete deoarece contin doar o parte din aminoacizi indispensabili.

Au un coeficient de utilizare mai ridicat (90%) decat proteinele vegetale (70%). Acest coeficient este raportul dintre cantitatea de trofine asimilate si cele absorbite. Proteinele vegetale au un grad mai redus de utilizare, deoarece, datorita invelisului de celuloza sunt mai greu accesibile sucurilor digestive. In acest sens, coeficientul de utilizare creste daca invelisul de celuuloza este inlaturat (piureuri).

Un aliment important pentru sportiv este gelatina, care se transforma prin digerare in glicocol, iar din el se formeaza creatina.Creatina se combina cu acidul fosforic rezultand fosfocreatina, una din principalele surse de energie necesara contractiei musculare.

Gelatina se recomanda in sezonul rece si in perioada pregatitoare si este contraindicata in perioada de refacere, dupa eforturi de lunga durata.

Ratia zilnica de proteine

Depinde de: - varsta

sex

conditii meteorologice

efort

La sportivi nevoile de proteine sunt mai mari (>2g/kg/zi) si depind de:

caracterul si intensitatea efortului

perioada de pregatire

conditiile de mediu, etc.

De exemplu, in eforturile de scurta durata, alimentatia trebuie sa fie bogata in carne deoarece ea furnizeaza creatinina, iar in eforturile de rezistenta se recomanda un regim vegetarian care permite o refacere mai rapida a glicogenului si o crestere a rezervei alcaline.

Consecintele lipsei de proteine in alimentatia sportivului:

slabirea, deoarece organismul va apela la proteinele proprii

atrofia maduvei osoase hematopoieza si leocopoeza insuficienta

scaderea randamentului fizic si psihic

scaderea rezistentei la infectii

scaderea debitului sanguine din muschi.

Consecintele excesului de proteine:

cresterea in greutate deoarece surplusul se depoziteaza

intoxicatia acida a organismului deoarece produsele acide rezultate din metabolismul proteinelor (in special animale) se adauga produsilor acizi rezultati in urma efortului; aceasta aciditate depaseste rezerva alcalina.

Aceste efecte negative sunt mai evidente in cazul curselor de fond. In acest caz, pentru a neutraliza PH-ul acid (rezerva alcalina s-a epuizat), organismul apeleaza la apa si saruri minerale. Aceasta duce la senzatia de sete, cu uscarea mucoaselor, precum si la o serie de tulburari functionale, ajungandu-se la epuizarea totala a organismului. Acesta este si motivul pentru care fondistilor li se recomanda un regim vegetarian (evitarea carnii).

Indicatii privind introducerea unei ratii crescute de proteine:

cresterea sa se faca progresiv

suplimentarea se face concomitant cu un aport hidric crescut

controlul functiei hepatice si renale pentru ca acestea sunt suprasolicitate in cazul unui aport crescut de proteine

aport crescut de vit. B6 si K deoarece intervin in metabolismul proteic.

Lipidele

Pot fi simple sau complexe. Cele simple sunt formate din carbon, hidrogen i oxigen, iar cele complexe au n plus azot, fosfor i sulf.

Pot fi de origine animal: unt , smntn, lapte, glbenu, slnin; sau pot fi de origine vegetal : nuci, alune, msline, semine de floarea soarelui, soia, porumb.

Rolul lipidelor n organism

rol energetic, prin arderea unui gram de lipide se elibereaz 9,3 Kcal

rol plastic deoarece intr n componena unor celule sub form de granulaii

protecia mecanic a organelor interne

protecia mpotriva frigului deoarece stratul de grsime este ru conductor de cldur

este suportul vitaminelor liposolubile: A, D, E i K

Raia de lipide depinde de urmtorii factori:

vrsta: la copii raia este de 2-3g/kg/ zi, la adulii care nu depun un efort deosebit raia este de 1g/kg/zi, iar la btrni scade la 0,6g/kg/zi

profesie: cei care lucreaz n mediu cu temperaturi sczute au nevoie de o raie mai mare

ramura sportiv : cele care se desfoar n mediu rece impun un consum mai mare de lipide(schiori, hocheiti, alpiniti).

Lipidele trebuie s asigure 25-30% din totalul de calorii, iar cele animale trebuie s reprezinte 70% i cele vegetale restul de 30%.

Lipidele de origine animal se asimileaz mai uor i se transform mai repede n grsimea specific organismului. Uleiurile vegetale activeaz secreia d ebil necesar la digerarea grsimior animale.

Lipidele nu se pot metaboliza dect n prezena catalitic a glucidelor i a proteinelor. Din acest motiv se recomand alctuirea unui regim alimentar complex pentru sportivi.

Regimurile prea bogate n grsimi au o serie de neajunsuri:

deoarece digestia i metabolizarea lipidelor se face lent, excesul de lipide va determina o digestie mai dificil

dac aportul de lipide este mai mare dect cel de proteine, ele nu vor fi arse complet i vor produce compui intermediari cu aciune nociv

Recomandri privind aportul de lipide la sportivi:

s nu se consume grsimi mai ales prjite, naintea competiiei

s nu se dea raii hiperlipidice deoarece determin un exces de greutate ceea ce mrete cheltuiala energetic

s se foloseasc mai ales lipide care se metabolizeaz uor cum sunt cele din lapte, precum i uleiuri vegetale

n zilele n care se depun eforturi mari se va evita consumul crescut de lipide att nainte ct i dup efort.

Vitaminele

Sunt substane organice naturale necesare organismului n cantiti foarte mici , dar pe care omul nu le poate sintetiza pe msura nevoilor sale. Deaceea el le primete din alimente, fie ca atare, fie ca provitamine.

Prezena vitaminelor este indispensabil desfurrii proceselor eliberatoare de energie i a celor anabolice, morfogenetice etc. Din acest motiv ele intr n categoria substanelor active, alturi de enzime i hormoni.

Se clasific n vitamine:

- liposolubile: A,D,E si K;

-hidrosolubile: C, complexul B.

Caracterele vitaminelor liposolubile

- sunt solubile n grsimi i insolubile n ap. Ca urmare, ele se vor gsi numai n alimentele grase, iar pierderile prin splare i preparare culinar vor fi minime;

- coeficientul de utilizare depinde de digestia i absorbia grsimilor alimentare, de secreia de bil i sruri biliare;

- excesul de vitamine se depoziteaz n lipidele tisulare i mai ales n ficat, motiv pentru care tulburrile datorit carenei se vor instala mai trziu;

- particip mai ales la procesele anabolice acionnd asemntor cu hormonii i se mai numesc i hormonovitamine.

Caracterele vitaminelor hidrosolubile

- sunt foarte rspndite n natur;

- sunt solubile n ap, deci se pierd uor prin splare sau preparare culinar dearece trec repede n ap;

- absorbia lor se face uor, ns necesit prezena acidului clorhidric. Din acest motiv nu se administreaz nainte de mas, cnd secreia acid este sczut;

- excesul se elimin prin urin;

- organismul nu face rezerve i atunci efectele carenei apar devreme;

- deoarece sunt solubile n ap, vitaminele hidrosolubile se pierd i prin transpiraie abundent;

- majoritatea intr n alctuirea enzimelor care catalizeaz procesele eliberatoare de energie i se mai numesc i enzimovitamine.

Necesarul de vitamine depinde de vrst, sex, efortul depus. La sportivi nevoia de vitamine este mai mare, ele ducnd la mbuntirea rezultatelor, la creterea rezistenei la efort i la reducerea perioadei de refacere.

Consumul de alimente care conin vitamine este mult mai eficient dect consumul vitaminelor sub form medicamentoas.

Vitamina B1

Rolul vitaminei B1

n metabolismul proteinelor, lipidelor i glucidelor. Mrete depunerile de glicogen n ficat i n muchi;

intervine n metabolismul apei, lipsa acesteia determin apariia edemelor;

stimuleaz activitatea sistemului nervos central: scade oboseala nervoas i crete capacitatea de efort.

Datorit acestor aciuni este deosebit de important pentru activitatea sportiv. Ea crete capacitatea de efort prin mrirea rezervelor de glicogen, scurteaz timpul de reacie i previne oboseala prin stimularea activitii nervoase.

Sportivii trebuie s primeasc o cantitate sporit de vitamina B1 , mai ales n cazul ramurilor sportive care necesit o mare ncordare nervoas sau o rezisten crescut.

Ea se gsete n coaja cerealelor, drojdia de bere, fina de gru, varz, morcovi etc.

Vitamina B2

Rolul vitaminei

n metabolismul lipidelor (fosfolipidelor);

n metabolismul glucidelor, scade glicemia;

n metabolismull proteinelor.

Vitamina B6

Rolul vitaminei

n metabolismul proteinelor;

n metabolismul glucidelor, stimuleaz gliconeogeneza;

n metabolismul lipidelor (fosfolipide i colesterol);

stimuleaz producerea de energie n timpul efortului prin folosirea proteinelor.

Vitamina B12

Rolul vitaminei

stimuleaz eritropoeza i leucopoeza;

protejeaz celulele hepatice mpiedicnd ncrcarea gras;

particip la refacerea celulelor nervoase;

are do aciuni favorabile n efortul fizic: stimuleaz refacerea glicogenului i scade acidoza.

Viatminele din grupul Bpot fi sintetizate de organism i anume de ctre floara bacterian din intestinul gros.

Vitamina C

Rolul vitaminei

intervine n respiraia celular;

are rol n metaboismul glucidelor, lipidelor i proteinelor;

n formarea esutului conjunctiv;

n eritropoez;

intervine n coagularea sngelui;

scade permeabilitatea capilar;

crete rezistena la mbolnviri;

la nivelul ficatuluiare dou aciuni importante i anume: stimuleaz funcia antitoxic i crete cantitatea de glicogen.

Ea se gsete mai ales n legume i fructe. Prin fierberea lor vitamina se distruge n mare prte. Uscarea fructelor i legumelor n prezena aerului are acelai efect. n schimb uscarea industrial sau nghearea lor imediat dup ce au fost culese, pstreaz aproape neatins cantitatea de vitamin C coninut.

Atunci cnd sursele naturale de vitamina C sunt reduse, se recomad administrarea ei sub form medicamentoas, mai ales n timpul activitilor sportive.

Vitamina A

Rolul vitaminei

rol trofic pentru tegumente i mucoase;

intervine n metabolism;

rol antiinflamator;

rol n pstrarea vederii.

Se gsete n alimente de origine animal (lapte, ou, untura de pete), i n alimente de origine vegetal sub form de provitamin A sau caroten (morcovi, spanac, varz).

Vitamina D

Are rol n absorbia calciului i a fosforului, precum i n mineralizarea osoas.

Se gsete n unt, untur de pete, carnea gras de porc, lapte, smntn. Poate fi sintetizat i de organism din provitamina D din esutul subcutanat, sub influiena razelor U.V.

Vitamina E

Rolul vitaminei:

favorizeaz creterea i reproducerea;

asigur formarea rezervelor de glicogen;

intervine n absorbia calciului i fosforului;

crete capacitatea funcional a muchilor i este din ce n ce mai folosit n activitatea sportiv.

Sarurile minerale

Au rol plastic (Ca, P, Na, K, Fe) sau rol catalitic (Cu, I, Co, Fe). Aportul de sruri este realizat prin alimentaie iar eliminarea se face prin urina i transpiraie.

Fierul

Rolul fierului

- fierul din hemoglobin transport oxigenul de la nivelul plamnilor la celule i esuturi sub form de oxihemiglobin;

- fierul din mioglobin fixeaz oxigenul astfel nct formeaz rezerve pe care le pot folosi muchii n timpul contraciei;

- intervine n eritropoez, n lipsa lui aprnd anemia feripriv.

n organism fierul se gsete n cea mai mare parte (70%) n hemoglobin , apoi n mioglobin (10%). Restul de fier este combinat n complexe proteice din care o parte se depoziteaz n ficat, splin i mduva osoas.

Raia de fier

Necesarul de fier al organismului este de aproximativ 1,5 mg/zi. Avnd ns n vedere c absorbia se face doar n proporie de 10%, trebuie ca raia alimentar s conin o cantitate de zece ori mai mare.

La sportivi necesarul de fier ajunge chiar la 15mg/zi, mai ales n cazul activitilor care se desfoar la altitudine i impun o ventilaie crescut.

Alimentele bogate n fier sunt carnea, viscerele ( rinichi, splin, ficat, inim), petele, ciocolata, nucile, spanacul,urzicile i pinea neagr.

Calciul

Rolul calciului

- rol plastic deoarece 99% din cantitatea de calciu intr n componena oaselor i a dinilor;

- intervine n coagularea sngelui;

- activeaz o serie de enzime : tripsina, lipaza, colinesteraza;

- favorizeaz absorbia vitaminei B12;

- particip la mecanismul contraciei musculare;

- mpreun cu magneziul scade excitabilitatea neuro-muscular. Lipsa calciului determin spasmofilie, tetanie i convulsii.

Raia de calciu

Necesarul de calciu este de 0,8-1g/zi, iar la sportivi de 1,5-1,8g/zi.

Unele cercetri au artat c trecerea de la un regim de via sedentar la o activitate fizic intens duce la pierderea unei mari cantiti de calciu prin urin, materii fecale i transpiraie. Acest lucru impune o suplimentare a aportului de calciu. Dup primele zile de efort se produce treptat o adaptare i o revenire la normal a cantitii de calciu, chiar i fr creterea aportului.

Absorbia calciului se face n proporie de 20-40% i depinde de o serie de factori favorizani i defavorizani.

Factorii favorizani sunt : aciditatea gastric, prezena vitaminei D, a acidului lactic i a srurilor biliare.

Factorii defavorizani sunt cei care insolubilizeaz calciul (excesul de fosfor, oxalaii, acidul fitic).

Alimente bogate n calciu sunt laptele, iaurtul, brnzeturile, pinea de secar, mazrea i fasolea.

Magneziul

Rolul magneziului- rol plastic deoarece intr n componena oaselor i a dinilor, precum i n celulele din esuturile moi;

- rol catalitic deoarece activeaz enzime care intervin n metabolismul proteinelor i lipidelor, precum i n reaciile ce elibereaz energie necesar contraciei;

- deprim excitabilitatea neuro-musculara.

Raia de magneziu

Nevoia zilnica de magneziu este de 60-200 mg care se asigur printr-o alimentaie care conine 500-800 mg. Alimentele bogate n magneziu sunt cerealele, legumele i fructele.

Fosforul

Rolul fosforului- rol plastic deoarece:

1- se concentreaz n oase i dini;

2 intr n alcatuirea acizilor nucleici astfel c are rol i n multiplicarea celular i transmiterea caracterelor ereditare;

- moleculele macroergice de ATP, ADP etc. sunt eseniale pentru stocarea i eliberarea rapid a energiei. Din acest motiv sportivii trebuie s consume ct mai mult fosfor;

- particip la metabolismul proteic,lipidic si glucidic;

- activeaz vitaminele din grupul B;

- sistemul nervos central i periferic conine mult fosfor.

Ratia de fosfor

Necesarul de fosfor este de 1,5- 2g/zi, iar pentru sportivi este de 3-3,5g/zi. Fosforul se gsete n ou, carne, ficat, icre, pete, lapte. brnzeturi, spanac, nuci.

Sodiul i clorul

Sodiul are rol n metabolismul apei (reine apa), n meninerea echilibrului acido-bazic, n reglarea permeabilitii membranei i este un stimulator al tonusului neuro-muscular.

Necesarul de sodiu este de 2g/zi, dar n cazul sportivilor , prin transpiraie se pierde o cantitate mare de sodiu care trebuie recuperat i nevoile vor fi mai mari.

Clorul este necesar pentru formarea acidului clorhidric i stimuleaz eliminarea renal a cataboliilor azotai (uree, acid uric).

Raia de clor este de 4-5g/zi, dar i n acest caz la sportivi raia trebuie s fie mai mare pentru a acoperi pierderile.

Deoarece alimentele nu conin o cantitate suficient de clorur de sodiu, ea se adaug sub form de sare de buctrie.

Necesarul de sare este de 8-15g/zi, i crete la 20-25g/zi n cazul eforturilor intense.

Unii autori au artat c administrarea buturilor srate (2-3g/l)naintea competiiei, determin creterea eficienei activitii musculare.

Potasiul

Rolul potasiului

intr n componena lichidelor intracelulare;

faciliteaz eliminarea renal a apei;

stimuleaz excitabilitatea neuro-muscular;

intervine n funcia miocardului i n contracia muscular.

Raia de potasiu

Necesarul este de 3-4g/zi. Avnd n vedere rolul su n contracia muscular, se recomand consumul de fructe uscate (smochine, prune i caise ), care sunt bogate n potasiu, att nainte ct i dup efortul de lung durat.

Dup competiii rezult o serie de compui toxici care trebuie eliminai. innd seama de capacitatea potasiului de a elimina apa i odat cu ea i compuii toxici, se recomand administrarea de potasiu.

Iodul

Iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Acetia intervin n creterea normal a corpului, n metabolism i n funcionarea normal a sistemului neuro-muscular.

Raia de iod este de 100-200g/ zi. Iodul se poate aduga n alimentaie sub form de sare de buctrie iodat, sau sub form medicamentoas.

Alte substane minerale necesare organismului sunt sulful, cobaltul, fluoru, cuprul.

Prim ajutor

Notiunea de prim ajutor se refera la manevrele imediate care trebuiesc efectuate dupa producerea accidentelor pana la interventia cadrelor specializate. Felul in care se acorda primul ajutor are o insemnatate deosebita pentru cel accidentat atat prin faptul ca ii poate salva viata cat si prin faptul ca astfel se pot preveni complicatiile posttraumatice.

In ceea ce privesc in mod special accidentele de sport, ele cuprind o gama larga de leziuni traumatice dintre care cele ale aparatului locomotor se situeaza pe primul loc ca gravitate si frecventa.

Accidentele de sport prezinta o serie de caracteristici care le deosebesc de restul accidentelor. Acestea sunt:

- se produc la grupe de varsta tanara, la indivizi cu un potential biologic crescut

- mecanismele de producere si formele anatomo-clinice sunt specifice fiecarei ramuri sportive

- uneori, la sportivii supraantrenati (ce prezinta un grad de uzura din acest motiv), traumatismele sunt minore si uneori chiar neevidente

- diagnosticul traumatismelor sportive trebuie sa fie precoce, tratamentul intensive si complex pentru recuperarea cat mai rapida a sportivului si reluarea activitatii sale competitionale.

Cauzele care produc accidente de sport se impart in:

cauze favorizante

cause determinante

Cauzele favorizante pot fi de ordin local sau de ordin general.

Cauzele locale, exemplu: leziuni repetate la nivelul aceluiasi segment anatomic; Cauze generale: lipsa de antrenament, suprasolicitarea, depasirea greutatii normale, etc.

Cauzele determinante sunt reprezentate de agenti traumatic ice actioneaza direct, indirect sau combinat.

Cele mai frecvente traumatisme la sportive sunt: entorsele, rupturile si intinderile musculare, contuziile si hematoamele partilor moi, fracturile si fisurile, plagile, intinderile ligamentare si leziunile de menisci. Deasemena, microtraumatismele pot produce: epifizite, periostite, discopatii, artroze.

Accidentele sportive pot fi evitate in mare parte daca se respecta urmatoarele conditii:

- o pregatire fizica, tehnica si tactica superioara a sportivilor

- echipament sportive adecvat si de buna calitate

- conditii optime de desfasurare a antrenamentelor si meciurilor

- asistenta medicala calificata pe teren si cu dotare corespunzatoare

- o buna colaborare intre medic, antrenor si sportiv

Plagile In cadrul traumatismelor plagile ocupa locul cel mai important.

Plaga este o solutie de continuitate a tegumentelor insotita de tulburari generale si este cauzata de un agent vulnerant mecanic , termic sau chimic.

Dupa adancime, plagile se clasifica in:

- plagi superficiale, care intereaza tesuturile pana la aponemoza

- plagi profunde, subaponemotice, care pot interesa o seroasa viscerala sau chiar organelle interne.

Dupa vechimea lor plagile se impart in:

- plagi recente (contaminate) in primele 6-8 ore de la accident

- plagi vechi (infectate), dupa acest interval.

Clasificarea se bazeaza pe faptul ca infectia unei plagi are un timp de incubatie, ca la bolile infectioase, de 6-8 ore.

Tehnica acordarii primului ajutor Principala interventie de prim ajutor medical in cazul plagilor este pansamentul. El reprezinta actul chirurgical prin care se protejeaza si se aseptizeaza o plaga pentru a I se favoriza vindecarea.

La efectuarea pansamentului trebuie sa se respecte cu strictete regulile de asepsie si antisepsie.

Asepsia este metoda care intrebuinteaza a serie de mijloace fizice pentru evitarea aparitiei infectiei si pentru distrugerea agentilor patogeni de pe toate obiectele care vin in contact cu plaga.

Antisepsia este metoda care foloseste o serie de mijloace chimice pentru distrugerea tuturor germenilor din plaga, de pe mainile celui care efectueaza actul chirurgical si de pe obiectele care vin in contact cu plaga.

Pansarea unei plagi cuprinde patru timpi:

- timpul I = tratatrea regiunilor din imediata vecinatate a plagii

- timpul II = tratarea plagii

- timpul III= acoperirea plagii

- timpul IV= fixarea materialelor asezate pe plaga.

Timpul I tratarea regiunilor din vecinatatea plagii.

se aseaza accidentatul in pozitie optima pentru el si pentru efectuarea pansamentului

cel care efectueaza pansamentul se spala pe maini cu apa si sapun sau cu un antiseptic

se curata tegumentul din jurul plagii de eventuale impuritati; spalarea se face cu grija, prin miscari centrifuge, pentru ca murdaria sa nu fie adusa in plaga

daca plaga este intr-o regiune cu par se va face depilarea tegumentelor din jurul plagii pe o distanta de cativa centimetri; depilarea este necesara pentru a impiedica firul de par sa intre in plaga und ear constitui corpi straini si in plus, ar aduce microbi

se trece la dezinfectarea tegumentelor din jur cu ajutorul tampoanelor confectionate din comprese sterile si imbibate cu antiseptice puternice (alcool, tincture de iod)

se badijoneaza tegumentele pe o distanta de 4-5 cm. de plaga.

Timpul II - tratarea plagii

cuprinde toate actiunile prin care se realizeaza curatirea plagii; mai intai se indeparteaza cu pense corpurile straine din plaga (bucati de zgura, sticla, echipament, noroi). Se spala apoi plaga cu apa sterilizata sau cu antiseptice slabe turnate pe plaga de la distanta. Se utilizeaza apa oxigenata sau rivanol. Apa oxigenata este un bun antiseptic si in plus, prin bulele pe care le formeaza, are proprietatea de a scoate la suprafata resturile mici care mai pot ramane in plaga.

Se contraindica:

1. Curatirea plagii prin frecare cu tampoane pentru ca se traumatizeaza si mai mult tesuturile; o parte din corpii straini sunt presati in profunzime; se pot rupe noi capilare.

2. Turnarea in plaga a alcoolului sau a tincturii de iod provoace dureri mari si are efect antiseptic slab daca se aplica pe tesuturile sangerande.

Timpul III acoperirea plagii

se acopera plaga si tegumentul din jurul ei pe o distanta de 1-2 cm. cu pulbere continand sulfamide sau antibiotice

peste pulbere se aseaza un strat de comprese sterile iar peste ele vata care trebuie sa depaseasca cu 1-2 cm. suprafata stratului de comprese. Nu se aseaza vata direct pe plaga pentru ca din ea se detaseaza fire care constitue corpi straini si intarzie vindecarea. Cantitatea de vata va fi mai mare in plagile din regiunile puternic vascularizate, unde hemoragia este mai abundenta.

Timpul IV - fixarea materialelor asezate pe plaga

Cea mai frecventa forma de fixare este infasarea sau bandajarea. Principiile infasarii- felul bandajului difera in functie de partea de corp unde trebuie sa-l aplicam

- se face cu miscari usoare, fara a provoca dureri

- se aplica de la stanga spre dreapta si de la extremitatea libera catre radacina (in cazul membrelor)

- infasarea incepe de la o distanta de cel putin 10-15 cm. de la plaga si se fac 3-4 ture de fasa pentru a o fixa, continunadu-se inca 10-15 cm. dincolo de plaga, tot cu 3-4 ture la sfarsit

- turele de fasa se fac in asa fel incat, inaintand, sa se acopere la jumatate (cel putin) unele pe altele, pentru a nu se desface bandajul

- latimea fesei trebuie sa corespunda locului unde facem infasarea. Pentru degete latimea este de 4-5 cm, pentru member 6-10 cm. iar pentru trunchi 10-20 cm.

- bandajul trebuie sa fie suficient de strans ca sa nu se miste pansamentul si in acelasi timp suficient de elastic pentru a permite circulatia sangelui.

Dupa infasare segmental de sub bandaj nu trebuie sa se invineteasca, bolnavul nu trebuie sa simta dureri si trebuie sa se simta pulsul la periferia segmentului.

In unele plagi mici sau in cazul in care infasarea se face greu si prezinta un grad redus de stabilitate, fixarea materialelor se realizeaza prin benzi adezive sau solutii adezive.

Benzile adezive trebuie sa ocupe cat mai putin din suprafata plagii pentru ca altfel se mentine un grad crescut de umiditate in plaga.

La utilizarea galifixului de badijoneaja cu solutia respective tegumentele din jurul campului de vata si apoi se acopera totul cu o bucata de tifon; el ramane lipit de tegumente si asigura astfel o buna fixare a tuturor materialelor puse pe plaga.

Fracturile

1. Definitie este o solutie de continuitate la nivelul osului produsa in urma unui traumatism de o oarecare violenta.

2. Clasificarea fracturilor

a. dupa mecanismul de producere fracturi directe

- fracturi indirecte

Fracturile directe fractura se produce la nivelul unde actioneaza forta

Fracturile indirecte se produc in alt loc decat acolo unde a actionat agentul traumatic. Mecanismul de producere poate fi:

- flexiune, cand forta se exercita asupra unei extremitati osoase, cealalta fiind fixate

- tractiune , in urma contractiilor musculare violente care duc la smulgerea unor fragmente osoase

- compresiune in lungul axului osului; exemplu, in urma caderilor de la inaltime

- torsiune , cand forta vulneranta produce o rasucire a membrului

b. dupa forma anatomo-patologica fracturi incomplete

- fracture complete

fracturi incomplete pot apare sub urmatoarele forme:

- deformarea osului in grosime se produce prin mechanism de presiune in lungul osului = dislocare trabeculara la nivelul metafizei

- inflexiunea sau fractura in lemn verde se produce la copii, la care din cauza elasticitatii osului traiectul de fractura intereseaza numai orticala dinspre convexitatea osului

- infundarea se observa la oasele late ale craniului

- fisurile

fracturi complete pot avea un singur traiect de fractura sau mai multe. In acest ultimo caz fractura se numeste cominutiva.

Cele doua fragmente osoase, separate de traiectul de fractura, pot ramane pe loc sau se pot deplasa unele fata de altele. In fracturile cu deplasare, aceasta poate fi:

- prin translatie: unul dintre fragmente este deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata de celalalt

- prin ascensiune: un fragment urca in lungul celuilalt

- prin rotatie: un fragment se roteste in jurul axului sau iar celalalt ramane fix.; daca se roteste si celalalt segment deplasarea se numeste decalaj.

- prin unghiulare: cele doua fragmente formeaza un unghi ascutit intre ele

c. dupa leziunile concomitente ale partilor moi perifocale fracturile pot fi inchise sau deschise.

In fracturile inchise osul fracturat nu vine in contact cu exteriorul. Fracturile deschise sunt cele in care osul ia contact cu exteriorul.

Diagnosticul de fractura

Semnele locale se impart in semen de probabilitate si semen de siguranta.

a. semnele de probabilitate:

1. durerea vie, in punct fix, exacerbate de mobilizarea segmentelor

2. echimoza (vanataia) apare tarziu, pentru ca sangele are nevoie de timp de migrare la suprafata; de multe ori echimozele apar la distanta de focar, prin fuzarea sangelui de-a lungul tecilor musculare

3. deformarea locala se datoreaza deplasarii fragmentelor; ea poate insa sa apara si in caz de articulatie luxata sau datorita unui hematom

4. scurtarea regiunii este un semn valoros si se apreciaza prin compararea regiunii bolnave cu cea sanatoasa, de partea opusa

5. impotenta functionala datorita ruperii parghiei osoase membrul fracturat nu poate fi utilizat.

b. semen de siguranta:

1. mobilitatea anormala existenta unei mobilitati intr-un loc in care in mod normal aceasta nu se gaseste; acest semn poate sa lipseasca in fracturile incomplete

2. crepitatia ososasa se gaseste atunci cand se cauta mobilitatea anormala; se datoreste frecarii capetelor osului fracturat, se simte la palpare si se aude; in cazul in care capetele osului rupt sunt mult indepartate, sau daca intre ele se interpun tesuturi moi (portiuni de muschi) acest semn poate lipsi

3. intreruperea continuitatii osoase se apreciaza prin palpare, in special la oasele situate direct sub piele

4. netransmiterea miscarii de-a lungul osului este unul din cele mai importante semne ale unei fracturi complete.

Toate aceste semne trebuiesc cautate in cazul fracturilor inchise deoarece, in cele deschise, este mult mai usor de pus diagnosticul.

Tehnica acordarii primului ajutor in fracturiCea mai importanta manevra este imobilizarea provizorie. Daca este o fractura deschisa se aplica de urgenta un pansament steril care sa puna focarul de fractura la adapost de infectie si se cauta oprirea hemoragiei.

Imobilizarea provizorie se realizeaza cu ajutorul atelelor sau in lipsa acestora cu orice corp dinschiuri, bete, scanduri, cartoane, etc.

Prima manevra consta in imobilizarea manuala a capetelor osului fracturat. Pentru aceasta se introduce ambele maini sub focarul de fractura si se imobilizeaza capetele osului fracturat. Numai dup ace s-a facut aceasta operatie este permisa asezarea accidentatului intr-o pozitie comoda pentru el si pentru continuarea manevrelor de prim ajutor medical.

Imobilizarea provizorie se face de regula cu doua atele. Ele trebuie sa fie mai lungi decat segmental lezat pentru a permite imobilizarea articulatiilor de deasupra si de sub focarul de fractura.

Atelele se aseaza in doua planuri perpendiculare unul pe celalalt, astfel incat una sa impiedice deplasarea antero-posterioara, iar cealalta deplasarea transversala.

Atelele vor fi bine invelite in vata sau in orice tesatura moale pentru a nu rani tegumentele de dedesubt si pentru a realize un contact cat mai bun. Din acelasi motiv golurile care se ivesc prin nepotrivire de forma se umplu cu vata.

Cele doua atele se solidarizeaza prin legaturi de fasa sau orice alt mijloc aflat la indemana.

Deformarile unghiulare produse prin deplasarea capetelor osului fracturat nu se vor indrepta ci se vor imobiliza asa cum se gasesc.

Atela se aseaza pe partea concave a deformatiei iar in unghiul ei se pune o rulare da fasa sau alte corpuri moi care sa mentina nemiscate capetele osului. Cealalta atela se aseaza pe partea laterala.

Se recomanda ca prima atela sa fie cea care sustine greutatea segmentului pentru ca astfel se evita deplasarea capetelor in timpul manevrelor care se fac pana la terminarea imobilizarii.

O atentie deosebita se acorda fixarii atelelor deoarece o strangere exagerata poate sa opreasca circulatia sangelui sau poate sa striveasca un vas de sange sau un nerv important. Dupa imobilizarea provizorie corecta, bolnavul nu trebuie sa aiba dureri mai mari ca inainte, nu trebuie sa simta regiunea sub tensiune, iar in focarul de fractura nu trebuie sa existe miscari.

Numai dupa aceasta se transporta bolnavul la spital pentru tratament de specialitate.

Complicatii ce pot apare in cazul unui prim ajutor neadecvat1. Transformarea fracturii inchise intr-o fractura deschisa: daca in focar se gaseste un fragment ascutit, acesta poate fi mobilizat si ajunge sa strapunga pielea.

2. Deplasarea mai mare a fragmentelor: miscarile inutile pot schimba in rau pozitia capetelor fracturate.

3. ruperea sau inteparea unui vas de sange (artera sau vena); capetele osoase miscate incorrect de cel care acorda primul ajutor pot strivi intre ele, pot intepa sau rupe un vas important ceea ce mareste hemoragia.

4. Strivirea unui nerv care poate provoca paralizii.