1

Elemente de istorie a gandirii economice

Istoria gandirii economice foloseste 2 criterii de periodizare:

1. Se refera la epocile istorice cunoscute in istoria omenirii.2. Se refera la profunzimea teoretica a reflectiilor economice.

A. Perioada prestiintifica(nestiintifica)->sec XVII-Antichitatea(secV)*Orientul Apropriat si Mijlociu: Egipt si Vechiul BabilonIn Vechiul Babilon functiona “Codul lui Hammurabi”*Orientul Indepartat : Chinafilzofia ganditorilor chinezi Confucius*Greciaopera marilor filozofi : Xenofon, Platon, Aristotel*RomaCato cel Batran, LuciulColumella, Marcus Terentius Varro, Tiberius Granchus, Caius Granchus

Epoca feudala(476 e.n.-1453)

*Marsilio de Padova, Toma de Aquino, Dante Alighieri.

Epoca moderna care debuteaza in gandirea economica cu un current:

*Mercantilismul (sec XV-XVIII)

Reprezentanti: Jean B. Colbert, Thomas Mun, Oliver Cromwell

B. Fiziocratismul: Francis Quesnay Fizis-natura “Leagea ordinii naturale”Crados-putere

Din Fiziocratismin sec XVIII Liberalismul clasic

Liberalismul clasic englez, reprezentant Adam Smith, David Ricardo, Thomas Malthus, Joan B. Say

1776- Adam Smith-“Avutia natiunilor.Cercetarea asupra naturii si cauzelor ei” (numita Biblia liberalismului classic)

Din liberalismul classic se nasc 2 fictiuni:

1reprez Karl Marx—1867”Capitalul”

2da nastere la 3 poli de gandire economica

*Scoala din VIena: Carl Mengen “Teoria utilitatiimarginale”

*Scoala de la Cambridge: Alfred Marshall

*Scoala din Lausanne: Loon Walras

2

Epoca contemporana (sec 20)

*Keynesismul : J. M. Keynes 1936- “Teoria generala a folosirii mainii de lucru, a dobanzii si a banilor”

*Monetarismul : Milton Friedman

Dezechilibru poate fi corectat prin influentarea structurii si circulatiei masei monetare.

3

BANII SI ROLUL LOR IN ECONOMIE

1. APARITIA SI EVOLUTIA MONEDEI2. FUNCTIILE BANILOR3. MASA MONETARA SI COMPONENTELE EI 4. INDICATORII MONETARI

1. APARITIA SI EVOLUTIA MONEDEI

PRIMELE MONEDE AU APARUT IN SEC 11 I.Hr, in China si erau confectionate din argint. In zona europeana primele monde au fost battue in sec 7 i.Hr. , in statul elen Lydia si erau confectionate dintr-un aliaj de aur si argint numit ELECTUM.

Denumirea de moneda vine din latina Juno Moneta (Templul zeitei Junona)

Drept de batere a monedelor il aveau conducatorii cetatilor, armatelor si marii preoti.

Primelefalsuri dateaza din epoca feudala cand unii principi francezi au permis baterea de monede cu un continut diferit de valoarea ei nominal.

Primele banknote, din spatial European, au aparut odata cu aparitia primelor banci in sec 17, in Anglia, Germania si in Tarile de Jos.

La aparitie, bancnota era convertita in aur 100%. Prima bancnota aparuta la Venetia 1171-Banca di Venetia. Nu a fost recunoscuta official pana in 1587 sub numele de Banca di Rialto.

Biserica crestina nu permitea dobanda.

Banca din Barcelona 1341, Banca din Milano 1593. Bancile autentice sunt cele din 17: Banca din Amsterdam 1608, Banca din Hamburg 1619, Banca din Rotterdam 1635, Banca din Stocholm 1650, Banca Angliei 1694- a carei infiintare reprezinta o piatra de hotar pt aparitia bancilor modern.

Mondele cu valoare ierarhica au circulat pana in timpul primului razboi mondial, cand au fost retrase din circulatie si transformate in lingouri. Dupa al II-lea razboi mondial, singura moneda convertita in aur a fost dolarul American, situatie ce a durat pana in 1971, cand presedintele Richard Nixon a decis suspendarea definitive a convertibilitatii in aur a dolarului. Astaziin intreaga lume circula moneda conventionala sau moneda simbolica, iar aceasta moneda are un curs fortat instituit prin lege in functie de puterea economica a tarii emitente.

2. FUNCTIILE BANILOR a. Functia de mijloc de schimb- fc care separa schimbul in doua acte distincte,

vanzarea si cumpararea.b. Fc de masurator al valorii- aceasta se indeplineste ptin functia tehnica de etalon

monetar, adica se stabileste o anumita baza sau support al unitatii monetare nationale, care sa-i dea aceasta valoare.

4

Initial s-a stability prin lege ca etalon monetary o anumita cantitate de metal pretios, de o anumita puritate. Astazi functia de etalon monetary nu mai este indeplinita de metalul pretios, ci de catre puterea de cumparare.

c. Fc de mijloc de plata: aceasta fc poate fi indeplinita atat de catre bani catsi de unele titluri de credit. Prin transmiterea lor de la debitor la creditor in conditiile legii, in interiorul termenului lor de valabilitate se sting datorii fara interventia banilor. Banii se folosesc in aceste cazuri numai la scadența cand posesorul titlului ii va incasa de la posesorul initial.

d. Fc de mijloc de tezaurizare : este in sine o functie proprie banilor cu valoare intriseca nu mai fac obiectul circulatiei monetare si totusi o functie asemanatoare este indeplinita si astazi de catre unii agenti economici si unii exponenti ai populatiei care retag din circulatie cantitati de bani, le pastreaza temporar si le reintroduce atunci cand au nevoie. Aceasta actiune este riscanta atat pt tezauriator pt ca banii se pot deprecia, dar si pt viata economica pt ca readusi in circulatie in cantitate mare, banii pot produce inflatie.

e. Fc de moneda de interventie pe pietele valutare: fc indeplinita de catre banca central, care in anumite momente vinde sau cumpara anumite valute cu scopul de a mentine sau de a influenta un anumit curs de schimb.

3. MASA MONETARA SI COMPONENTELE EI Masa monetara totala reprezinta totalitatea activelor care pot fi utilizate intr-o perioada de timp data in cadrul unei economii nationale pt procurarea bunurilor si serviciilor sip t plata datoriilor.Masa monetara totala include urmatoarele active:1. Moneda efectiva- arelichiditate primara pentru ca poate fi transferata oricand la

dorinta posesorului in bunuri si servicii.2. Moneda scripturala- reprezinta disponibilitati in conturi curente ala agentilor

economici si persoanelor fizice. Asupra ecestor sume se pot trage cecuri, se pot face restituiri si transferuri dintr-un cont in altul. Are acelasi grad de lichiditate cu moneda efectiva, ea detine locul principal in ansamblul tranzactiilor (90% din volum)

3. Depunerile la termen: asupra acestor sume nu se pot trage cecuri, sumele nu pot fi solicitate oricand si oricum, ele au lichiditate secundara si pot capata lichiditate primara numai prin transformarea lor in moneda efectiva sau in moneda scripturala. Pt ca poarta dobanda, depunerile la termen maresc puterea de cunoastere a posesorului lor.

4. Alte active: -active pe termen scurt: bilete la ordin, bonuri de tezaur;-active pe termen mediu si lung: actiuni si obligatiuni au gradul cel mai

scazut de lichiditate, dar se pot transforma in lichiditati prin negociere pe pietele de capital.

4.INDICATORII MONETARI

In practica monetara ce utilizeaza ca indicatori de reflectare a obiectivelor politicii monetare: rata dobanzii si agregatele monetare.

1. Rata dobanzii este un indicator important prin influentele pe care le exercita asupra domeniului monetar, asupra creditului si asupra economiei reale. Astfel daca rata

5

dobanzii scade este incurajat creditul si investitiile, daca rata dobanzii creste este ingradit creditul, descurajate investitiile, dar cresc depozitele bancare.

2. Agregatele monetere sunt indicatori care grupeaza diferite active in functie de gradul lor de lichiditate FMI recomanda utilizarea a 4 agregate monetare:M1=format din moneda efectiva si moneda de cont =masa monetara active =se calculeaza viteza de reactive/circulatie a banilorM2=M1+quasibani (depuneri la termen)M3=M2+a.t.s. (active pe termen scurt)L=M3+a.t.m.l. (active pe termen mediu si lung)

6

ECONOMIA CU PIATA CONCURENTIALA

1. DEFINITIE2. TRASATURI ALE ECONOMIEI DE PIATA CONCURENTIALA3. TIPURI/MODELE4. ESECURILE ECONOMIEI DE PIATA

1. Definitie

Satisfacerea nevoilor umane se poate realiza pe doua cai : - Prin autoconsum : atunci cand bunurile consummate sunt rezultatul productiei proprii

a consumatorului- Prin schimb : atunci cand consumatorul a intrat in posesia bunurilor consummate in

urma unei tranzactii in care el a cedat bunuri proprii sau bani.

Celor doua modalitati de satisfacere a nevoilor le corespund doua forme de organizare a activitatii economice:

-economia naturala

-economia de schimb

ECONOMIA NATURALA este acea forma de organizare si desfasurare a activitatilor economice in care bunurile produse sunt destinate autoconsumului.

ECONOMIA DE SCHIMB este acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care bunurile produse sunt destinate in special schimbului, producatorul primind in compesatie bani nu bunuri de care are nevoie pt a-si satisfacetrebuintele. Este forma universal de organizare si functionare a activitatii economice in lumea contemporana. A cunoscutde-a lungul evolutiei sale mai multe forme din care s-au individualizat doua sisteme economice fundamentale.

a. Sist. economiei de comanda specific tarilor comuniste bazat pe existent proprietatiipublice asupra resurselorsi asupra rezultatelor activitatii economice. Sistem in care orientarea activitatii economice se facea prin intermediul unui plan national unic.

b. Sist economiei de piata : acel tip de organizare a economiei in care raportul dintre cerere si oferta determina prioritatile in producerea bunurilor, metodele de combinare a factorilor de productie, iar accesul persoanelor la aceste bunuri este stability de nivelul si dinamica preturilor.

2. TRASATURILE DEFINITORII ALE ECONOMIEI DE PIATA

1. Pluralismul formelor de proprietate in care ponderea principal o obtine proprietatea private.

2. Relatiile dintre agentii economici imbraca forma tranzactiilor bilaterale de piata in cadrul carora fiecare agent ecomic isi urmareste interesul propriu.

3. Piata este principalul regulator al activitatii economice.

7

4. Pentru majoritatea bunurilor economice pretul se formeaza liber pe baza raportului dintre cerere si oferta.

5. Interventia statului in activitatea economica este limitata, rolul sau constand in asigurarea cadrului democratic de manifestare a liberei initiative a agentilor economici.

6. Manifestarea concurentei loiale care determina supravietuirea doar a agentilor economici puternici si intreprinzatori, intrebandu-I pe cei inadaptabili si slabi.

3. PRINCIPALELE TIPURIALE ECONOMIEI DE PIATA:

1. Tipul anglo-saxon : specific SUA si Marii Britanii.

Acest model manifesta cea mai mare reticenta fata de inventia statului in economie. Pt a putea supravietuii intreprinzatorul depinde de inovarea tehnologica si realizeaza noi produse.

2. Modelul vest-european : indeosebi cel francez cu o pronuntata tenta dirijista.3. Tipul Nordic-european : specific tarilor scandinave, indeosebi Suediei care promoveaza

cooperarea dintre sectorul privat, producator de bunuri economice si sectorul public producator de servicii sociale.

4. Tipul social de piata intalnit in Germania, Olanda,Austria si care imbina exigentele pietei cu economia sociala.

5. Tipul paternalist specific Japoniei cu puternice elemente traditionale.O a doua tipologizare identifica 3 modele :

a. Economia de piata clasica si neoclasica in care libertatea economica este practice nelimitata.

b. Economia de piata cu libertate economica manipulate indirect de catre govern prin politica monetara si fiscal.

c. Economia de piata cu libertate economica restransa, iar interventia statului se face direct prin reglementari obligatorii.

Alte opinii identifica doua modele :

a. Modelul neoamerican : SUA, UK, Australia, Noua Zeelanda,noile tari industrializate din Asia.

b. Modelul Renan care isi are nucleul in Germania, dar se regaseste si in Elvetia, Olanda, Austria, Tarile Nordice, dar si in Japonia.

4. ESECURILE ECONOMICE DE PIATA

a. Saracia chiar si in cele mai dezvoltate state ale lumii cu consecinte grave asupra criminalitatii si dezvoltarii sociale din marile orase.

b. Somajul in randul unor categorii socio-profesionalec. Inglobarea, in tendinta generala de evolutie a sistemului economiei de piata, a unor perioade

uneori prelungita de stagnare si chiar recesiune.d. Inflatia ca principal amenintare pt economiile modern, dat fiind faptul ca majoritatea

populatiei traieste din venituri fixe ( salarii, pensii sau economii ). In aceste conditii problema principal a economiilor cu piata concurentiala este sa reduca la minim conflictul dintre inflatie si somaj.

8

e. Deficitul bugetar care ramane o chestiune nerezolvata sub aspectul cresterii sau descresterii lui, prin politici bugetare sau fiscal necesare din punct de vedere social si acceptate din punct de vedere politic.

f. Distribuirea veniturilor se realizeaza de mai multe ori intr-o maniera inechitabila cu efecte sociale negatice.

g. Accesul discriminatoriu al saracilor la institutiile de invatamant din cauza frecventarii unor scoli elementare si secundare mai slabe, lipsite de sprijn finaciar.

h. Existent birocratiei politice si administrative care franeaza de mai multe ori activitatea economica

i. Accentuarea conflictului dintre exigentele echilibrului ecologic si efectele economiei de consum.

9

NEVOILE UMANE SI RESURSELE ECONOMIECE

1 DEFINITIA NEVOILOR2 CARACTERISTICILE NEVOILOR3 CLASIFICAREA NEVOILOR4 MASURAREA NEVOILOR5 CLASIFICAREA NEVOILOR

1. Definitia nevoilor

In sensul cel mai general nevoile sunt cerinte obiective ale existentei purtatorilor lor,care pot fi indivizi ,grupuri sociale , natiuni , colectivitati international sau colectivitatea mondiala in amsamblul ei.Prin nevoi se intelege ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar pt o existentata , dar si pentru formarea si manifestarea personalitatii lor.

Din punct de vedere sociologic nevoile sunt intelese sau definite ca lipsa a unui lucru dorit , o dorinta sau o pasiune , o stare provocata de diferentele intre ceea ce ii este necesar individului si ceea ce poseda el in present sau un stimul intern care determina o persoana sa actionez , rezultata ca nevoile au doua laturi:

- Subiectiva : reprezinta dorintele si latura obiectiva care decurge din faptul ca nevoile exista indifferent daca sunt constientizate sau nu.

In sens economic nevoile umane reprezinta trebuitele sau cerintele oamenilor de a avea si de a folosi bunurile material si servicii , dorinte care devin nevoi effective in functie de conditiile de productie existe la un moment dat , rezulta ca productia determina noi nevoiiar acestea la randul lor influenteaza activitatea productiei (rol de interdependenta).

Nevoile au o dubla conditionare ele sunt conditionate obiectiv de nivelul de dezvolatre al societatii si condintionate subiectiv de nivelul aspiratiilor individului .

Nevoile umane se intruchipeaza in interese economice in masura in care sunt constientizate . Practica economica indelungata atesta ca trebuintele umane si eforturile de statisafacere a lor , au fost si raman motorul intregii activitati economice si punct de plecare al oricarei stiinte economice.

2. Caracteristicile nevoilor 1 Nevoile au un caracter nelimitat , oamenii largindu-si aria trebuintelor pe masura

dezvoltarii societatii.Nevoile sunt in continua creste si diversificare de unde rezulta noi nevoi , o crestere a numarului llor da si o crestere a calitatilor sau o modificare a structurii lor.

2 Caracterul systematic care se refera la interactiune sau interdependenta lor.3 Elasticitatea care isi gaseste expresia in doua aspect si anume

In intensitatea diferita a nevoilor in timp si spatiu de la un individ la altul.

Existenta unor stari graduale de satisfacere a nevoilor , pornind de la limita minima , pana la saturatie.

4 Rivalitatea :nevoile devin concurente in plan temporal

10

3. Clasificarea nevoilor I. Dupa pozitia lor in ierarhie.

Nevoi fundamentale(de baza) Nevoi superioare

Nevoi fiziologice Nevoi de securitate Nevoi sociale Nevoi de respect Nevoi de autodepasire

II. Dupa ordinea satisfacerii lor sunt nevoi Primare Secundare Tertiale

III. Dupa continutul lor Obligatii Aspiratii

IV. Dupa subiectul purtator Nevoi individuale Nevoi de grup Nevoi de societate

V. Dupa mijloacele banesti existente pentru satisfacerea lor Nevoi solubile Nevoi insolubile

VI. Dupa extensia temporala Nevoi zilnice Nevoi saptamanale Nevoi lunare Nevoi trimestriale Nevoi anuale

VII. Dupa frecventa Nevoi frecvente Nevoi periodice

11

Nevoi rare

4. Masurarea nevoilor

Bazele masurarii nevoilor au fost puse de disciplina Eonometrie , si anume Ernst Enghel (1857), fondatorul Econometriei.

Aceasta disciplina porneste de la ipoteza ca orice consummator se confrunta pe piata cu raportul dintre preturile existente si veniturile sale.In functie de acesta, e is allege mijloacele pentru a-si satisfice nevoile .

Exista 3 modalitati de abordare a evaluzarii nevoilor:

1 Evaluarea prin determinarea minimului de existent pe baza unor norme de consum avand ca punct de plecare date biologice si sociologice.Limita acestei metode se refera la nevoile spiritual pentru care nu exista norme de consum.

2 Studiul nevoilor solvabile prin metode statistic-matematice.Ipoteza de lucru este ca fiecare individ isi satisfice nevoile pe care le considera importante.Limita acestei metode se refera la multitudinea de variabile.

3 Sondajele de opinie in care consumatorul sa-si evalueze nevoile pe baza propiilor aprecieri asupra costului vietii.

5. Clasificarea nevoilor Sistemul nevoilor trebuie corelat cantitativ , calitativ si structural cu cel al resurselor

economice.Echilibrul dintre nevoi si resurse a fost intodeauna preocuparea central a societatii omenesti si a stiintei economice.

CLASIFICAREA RESURSELOR :1. RESURSE UMANE

Primare populatia (forta de munca) Derivate : stocul de cunostiinte stiintifice, abilitatea intreprinzatorului ,

capacitatea de inovare.2. RESURSE MATERIALE

Resurse naturale (primare) elemente materiale :pamantul si resursele minerale , fauna , flora fortele energetice: energia solara , energia eoliana , caderea apelor , reactiile

chimice si nucleare Resurse material derivate Infrastucturile material , echipamente si tehnologii de produse , baza material a

sistemului de ecucatie si ocrotire a sanatatii3. RESURSELE FINANCIARE

Mijloacele banesti concentrate la dispozitia angajatilor economici.4. RESURSELE INFORMATIONALE

Baze de date,informatii,sisteme informatice , cirucite informationale.Raritea sau insuficienta nevoilor depasesc din punct de vedere al volumului si structurii resursale.

12

PIATA SI CONCURENTA

Definitie:

Piata este locul de intalnire a agentilor economici,vanzatori si cumparatori,dau mai poate fi inteleasa ca locul de intalnirea a ofertei cu cererea. Regulatorul pietei este concurenta.Concurenta deseneaza relatiile de competie si rivalitate dintre agentii economici,vanzatori sau cumparatori,relatii in care se urmareste cresterea eficientei economice a producatorului , adica maximizarea profitului si a consumatorului, adica maximizarea satisfactiei.Cunoasterea pietei presupune , cunoasterea cererii, a ofertei, a pretului si a concurentei.

Avantajele concurentei:

- Stimuleaza invatia

- Conduce la realizarea de noi produse , la folosirea de noi tehnici de fabricatie la ridicarea nevelului de calificare a personalului si la mai buna organizare a productiei si a muncii.

Consecintele negative ale concurentei

- Incercarea unor agenti economici de a reduce costurile prin micsorareaa salariilor , prin reducerea unor cheltuieli cu protectia mediului sau prin creearea unor bunuri de slaba calitate.Pentru ca efectele concuretei sa fie predominant benefice este necesara eliminarea atat a surplusului de concurenta cat si insuficientei acesteiea

Structurile pietelor se diferentiaza in functie de urmatorii factori:

1. Abilitatea si forta economica a producatorilor si cosumatorilor deci posibilitatea acestora de influenta pretul

2. Gradul de diferentiere a produselor dintr-o anumita categorie si gradul de substituire a unor produse cu altele

3. Gradul de mobilitate a factorilor de productie4. Gradul de transparenta a pietelor

In functie de acesti factori , se pot deosebi:piata de concurenta perfecta si piata de concurenta imperfecta.

Piata concurentei perfecte este o situatie teoretica virtuala , care presupune indeplinirea urmatoarelor condiitii.

1. Atomicitatea agentilor economici:vanzatorii si cumparatorii , trebuie sa fie sufficient de numerosi astfel incat sa nu poata influenta pretul prin comportamentul lor individual.

2. Omogenitatea produselor:bunurile economice, trebuie sa fie indentice calitativ , astfel incat cumparatorii sa nu dispuna de niciun criteri de selctie , real sau imaginar.

3. Mobilitatea perfecta a factorilor de productie si a bunurilor de consum.4. Transparenta perfecta a pietei :producatorii si consumatorii dispun de informatii complete si

certe , privind conditiile pietei, preturile factorilor de productie si evolutia lor.

Firmele aflate in concurenta perfecta sunt egale in privinta dimensiunilor calitati produselor, capacitatii de adaptare, volumului de informatii si nivelului de eficienta.

13

Piata cu concurenta imperfect reprezinta un amsamblu de piete ,care seamana intre ele dar se si deosebesc sub aspectul conditiilor ce defines concurenta perfecta .Din acest ansamblu fac parte

- Piata de monopol

- Piata de duopol

- Piata oligopolitica

- Piata monopolitica

- Piata de tip monopson

- Piata reglementata de stat

1. Piata de monopol este piata aflata la distanta cea mai mare de piata cu concurenta perfecta fiind opusul acestea.

Piata de monopol apare in mai multe variante:

- Monopol ca producator unic pe ramura

- Monopol prin alianta

- Monopolul intemeiat pe calitatea unui produs industrial

- Monopol ce rezulta din calitatea deosebita a unui produs agricol care poate cultiva pe suprafetele restranse

- Monopolul unor inteprinderi , propietate de stat care au dreptul sa comercializeze singure unele produse la preturi mai mari.

2. Piata de tip duopol se caracterizeaza prin existent intr-o singura ramura a doua intreprinderi mari , ele furnizeaza intreaga productie a ramurii , iar nr de cumparatori este foarte mare

Exista 3 cazuri ale relatiilor , firmelor duopoliste- Cand ambele firme sunt agresive

- Cand una este agresiva si celealata pacifista

- Cand ambele sunt pacifiste3. Piata oligopolitica : implica prezenta intr-o ramura a unui nr relativ mare de agenti economici cel

putin 3 care livreaza intreaga cantitate de marfuri.Cumoratorii sunt numerosi , talia intreprinderilor nu este egala , dar fiecare produce cantintati mari de bunuri

Ex: piata - produselor siderurgice

- automobilelor

4. Piata monopolitica piata cu o concurenta quasiperfecta.Exista un nr mare de producatori de talie relative mica si apropiata , iar produsele sunt foarte diferite.

5. Piata de tip monopson: este opusul celei de tip monopol.Exista un singur comparator intr-o zono economica cu numerosi vanzatori.Intreprinderea de tip monopson se poate aproviziona la preturi avantajoase .Cnad intr-o zona oarecare exista 2 unitati de cumparatoare sistemul se numeste duopon , iar cand exista 3 sau mai multi se numeste oligopson.

6. Piata reglementata de stat este piata in care statul fixeaza preturi la unele bunuri si servicii in scopul de a proteja unele categorii de producatori sau populatia in totalitatea sa.

14

EFICIENTA ECONOMICA

Conceptul de eficienta economica apare in secolul 20 desi anumite analize indirecte ale eficientei economice pot fi intalinite si in lucrarile lui Adam Smith.El abordeaza problema maximizarii rezultatelor fara a face referire la minizarea cheltuielilor.Unul dintre economistii care au avut o contributie importanta in studierea concenptului de eficienta economica a fost Wilfredo Pareto.

Eficienta poate fi definite ca maxim de efect cu minim de efort.

In sens general eficienta se refera tat la sfera productive cat si la cea neproductiva , dar in sens restrains , ce vizavi numai productia materiala , deci consumul de factori de productie si rezultatele obtinute .Circumscrisa la domeniul economic, eficienta se exprima ca raport intre rezultatele si efortul necesar (dispus) pentru obtinerea lor.

Eficienta nu este doar un concept catitativ ci si de exprimare a calitatii activitatii economice , care utilizeaza in mod ration factorii de productie.

Forme de exprimare a eficientei

A. La modul mai general eficienta poate fi exprimata in 2 feluri - Randamentul factorilor de productie folositi , adica raportul dintre veniturile realizate si

consumul de factori de productie exprimand venituri realizate la unitate de factori de productie consumata

E= VCFC

Optimizarea acestui raport este o problema de maximizare a veniturilor se este posibila pe o piata sufficient de mare sau in expansiune

- Consumul de factori de productie este raportul dintre factorii de productie consumati si veniturile realizate ;exprimand eforturile depuse prin cheltuirea de factori pentru obtinerea unei unitati de venit.Optimizarea acestui raport presupune minimizarea consumului de factori

E=CFC

VAlegerea uneia dintre cele 2 variante are la baza elasticitatea cererii.Pentru o anumita cerere elastic se allege prima variant care conduce la un profit mai mare.Pentru o cerere inelastica se allege a doua variant care are la baza o rationalitate superioara.

B. A doua forma de exprimare a eficientei este prin rentabilitate care se refera la toti factorii de productie in general ce exprima la nivel microeconomic.

C. Productivitatea ca forma a eficiente se paote evidentia se separate pentru anumiti factori de productie.

Productivitatea muncii Radamentul capitalului sau al pamantului

15

D. Eficienta economica vizeaza implicatiile sociale si cele ecologice ale activitatilor economice.Compatibilitatea acestora cu mediul natural si cel uman.Nu este sufficient ca o activitate sa aduca profit pentru ca ea sa fie considerata eficienta indifferent de consecinte.

Factorii care asigura eficienta in conditiile economiei de piata

- Cunoasterea si anticiparea cererii de piata

- Promovarea tendintelor modern

- Reducerea costurilor si imbunatatirea calitatii produselor

- Foloserea tehnicilor modern de management si marketing.

RENTABILITATEA

Orice activitate economica trebuie sa fie concomitant utila si rentabila. Rentabilitatea exprima capacitatea agentilor economici de a obtine profit.

Rentabilitatea ce poate determina in forma absoluta ca masa a profitului scazand din venituri costul de productie.

Pr=P−C2 p

Si in forma relativa se exprima prin rata rentabilitatii aceasta exprimand gradul in care resursele consummate aduc profit.

R=1+ PC p

Importanta rentabilitatii si caile de crestere

Spoirea rentabilitatii presupune cresterea maxima posibila a profitului raportata la resursele allocate de societate.

Cresterea rentabilitatii ca expresie sintetica a administrarii eficiente a tuturor factorilor de productie disponibil contribuie la accelerarea progresului economic si social.

Factorii care contribuie la cresterea rentabilitatii

- Cresterea productivitatii muncii : efectul pozitiv asupra rentabilitatii , exista doar atunci cand cresterea productivitatii muncii este superioara cresterii salariului

- Reducere costurilor de productie : bazata pe diminuarea cheltuielilor material si a cheltuielilor cu munca vie,

Modificarea acestor factori se realizeaza in principal prin introducerea progresului tehnic.

- Cresterea volumului productiei si realizarea unei structure adresate acesteia

- Nivelul preturilor la care se vand marfurile

- Cresterea vitezei de rotatie a capitalului

16

Pragul rentabilitatii

Acest prag numit si punctual mort al unei firme reprezinta acel nivel al productiei de la care producatorul incepe sa obtina profit , conditia care trebuie indeplinita in pragul de rentabilitate este ca pretul inmultit cu volumul productiei sa fie egal cu contul total , adica suma tuturor incasarilor rezultate din activitatea economica sa fie egala cu suma cheltuielor totale.

P x Q = CT

P = pret

Q = volumul productiei

Profitul obtinut de intreprinzator in cadrul pragului in rentabilitate este 0 (zero), Cunoasterea acestui este foarte importanta , deoarece in fiecare an ,firma incearcda sa-l reduca pt a-asi spori profitul.

PRODUCTIVITATEA

- Reprezinta vrednicia sau randamentul utilizarii factorilor de productie in activitatea care are ca result obtinerea de bunuri economice

Productivitatea este expresia sintetica a rationalitatii in orice activitatea economica.Primele evaluari ale productivitatii sau facut in secolul 19 in SUA si aveau in vedere productivitatea muncii ca raport intre productia obtinuta si cantiatea de munca.Astazi productivatea unui factor de productie(munca, naturam capitalul) productivitatea globala a tuturor factorilor de productie. Ambele se pot determina ca productivitatea medie sic a productivitatea marginala.

Productivitatea medie se masoara facand raportul intre productia obtinuta si factorul/factorii de productie implicate , deci exprima eficienta medie a muncii, randamentul mediu al capitalului sau al pamantul.

PRODUCTIVITATEA MEDIE PARTIALA

W mp=QF

PRODUCTIVITATEA MEDIE GLOBALA

W mg=Q

L+K+P

L=munca, K=capital, P=natura

Productivitatea marginala exprima sporul de rezultate care se obtin in situatia in care se creste cu o unitate unul sau mai multi factori de productie implicate.

PRODUCTIVITATEA PARTIALA MARGINALA

W pmg=∆ Q∆ F

17

PRODUCTIVITATEA GLOBALA MARGINALA

W gmg=∆ Q

∆ L+∆ K+∆ P

Productivitatea muncii se defineste ca eficienta cheltuirii muncii in conditiile de productie existente (date). Este cea mai importanta forma a productivitatii ,munca fiind factorul active determinat al productivitatii. Totusi productivitatea muncii nu este tot una cu eficienta.Eficienta trebuie privita nu doar din punct de vedere al efectelor utile masurabile , ci si din punct de vedere ecologic , adica productivitatea poate sa creasca , dar daca odata cu ea creste poluarea atunci eficienta scade.Formele productivitatii muncii

1) In functie de diferite nivele vorbim despre

Productivitatea muncii - A unui lucrator- A unei sectii- A unei unitati economice- A unei ramuri economice- A economiei nationale

2) In functie de inzestrare tehnica de organizarea si calificarea muncii:

- Productivitatea individuala muncii care exprima eficienta muncii unui lucrator in conditii certe/specifice de inzestrare tehnica , organizarea , calificarea si intensiatate a muncii

Productivitate individuala a muncii ce calculeaza raportand cont de produse realizate de o anumita calitate la timpul necesar realizarii lor.

W L=QT

Productivitatea muncii sociale se exprima la nivel macroeconimic prin raportul dintre produsul national si nr de lucratori.

W S=PNN

N

Productivitatea marginala a muncii exprima eficienta ultimei unitati de munca atrasa in activitate.

W mgL=∆ Q∆ L

Factorii care inflenteaza productivitatea muncii:

1. Nivelul de calificare al fortei de munca2. Gradul de inzestrare tehnica a capitalului fix3. Organizarea productiei si a muncii4. Climatul social si calitatea conditiilor de munca

18

5. Gradul de cointeresare materiala a factorului munca atat prin stimulare cat si prin penalizare.6. Conditiile natural

O conditie pentru a asigura sanatatea economica a firmei este ca dinamica productivitatii muncii sa fie superioara ( si doar in mod exceptional si temporal egala) dinamicii salariului mediu.

SALARIUL . FORME DE SALARIU . FORME DE SALARIZARE

Formele salariului

Salariul individual poate fi de 2 feluri:

1. Salariul NOMINAL reprezinta suma de bani pe care salariatii o primesc in schimbul fortei de munca.Valoarea lui depinde de pretul fortei de munca pe piata , de evolutia situatiei economice si politica de salarizare,adica nivelul salariilor in functie de ramura economica, de profesie,de nivelul de pregatire, etc.

2. Salariul REAL reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care se pot procura cu salariul nominal la un moment dat.

Dinamica salariului real depinde de :

- Salariul nominal , fata de care este direct proportional

- Nivelul preturilor , fata de care este direct proportional

- Puterea de cumparare a banilor fata de care este direct proportional

Pentru stimularea salariatilor s-au constituit urmatoarele forme de salariu:

- Salariu obiectiv – care se atribuie salariatilor unei firme ca participare la beneficii sau alte facilitate.

- Salariu social – ca parte din nivelul net transferat prin politica de nedistribuire acelor categorii de angajati care se confrunta cu dificultati de munca.

Forme de salarizare

Formele de salarizare sunt modalitati de plata , de determinare a partii din muncii care revine salariatilor.Ele trebuie sa restituie lucratorului echivalentul muncii sale in vederea refacerii capacitatii sale de munca.

Exista 3 forme de salarizare:

1. salarizarea pe unitate de timp sau in energie2. salarizare in accord , adica pe operatiuni sau la bucata3. salarizare mixta

Fiecare forma de salarizare reflecta conditiile de piata muncii si criteriile care dau dimensiunea salariilor.

Aceste criterii sunt:

19

- rezultatele muncii-se refera atat la calitate cat si la cantitate

- complexitatea muncii-respectic nivelul de calificare ,conditiile de munca, raspunderea asumata, importanta muncii.

1. Salarizarea pe unitate de timp sau in regie fara a se priciza expres cantitatea de munca ce trebuie dispusa.Fiecare salariat trebuie sa aiba sarcinile de service.

2. Salarizarea in accord- Consta in rememorarea pe operatiuni sau pe bucati dintr-un produs

- Avantaje : o se reflecta mai bine legatura din masurarea salariului si efortul depus

o tinde sa sporeasca productivitatea

o scade cheltuielile angajatorului prin renuntarea la control sau

supraveghere- Dezavantaje :

o Starea de incordare a salariatului privind nerealizarea normei

o Necontribuie la intensificarea muncii

o Poate sa duca la extenuare

Salarizarea in accord imbraca urmatoarele forme:

- In accord direct cand marirea salariului este direct proportional cu numarul de produse sau operatriuni facute.

- In accord progresiv sau negresiv – atunci cand peste sau sub un nivel al rezultatilor , tariful se majoreaza sau se micsoreaza

- In accord global – care se refera la o echipa care se angajeaza ca intr-un interval de timp sa execute o lucrare in comun , imposibil de realizat individual.

3. Salarizarea mixta consta in sabilizarea unui salariu fix pe unitate de timp (de regula pe zi) ce se acorda in functie de indeplinirea unor sarcini de serviciu.

20

COSTUL DE PRODUCTIE

1. CONCEPT DE COST2. TIPOLOGIA COSTULUI DE PRODUCTIE3. CAILE DE REDUCERE A COSTULUI DE PRODUCTIE

1. CONCEPT DE COST

Costul de productie reprezinta tottalitatea cheltuielilor corespunzatoare consumului factorilor de productie,cheltuieli care se efectueza pt producerea sau desfacerea bunurilor pentru prestarea de servicii.

Factorii de productie se consuma in mod diferit dupa cum urmeaza:

- Consumul factorului capital ,oferit amortizarii de capital fix , are loc loc amortizarea acestuie , el se consuma treptat, deci amortizarea inseamna o recupereare treptata a cheltuielilor facute pentru achizitionarea de capital fix.

- Capitalul circulant se consuma intr-un singur ciclu de productie , el apare atat in expresie fizica cat si valorica

Consumul factorului munca poate fi exprimat fizic prin timpul de munca atribuit sau folosit pentru obtinerea unui produs sau a intregii productie si valoric prin salariile angajatilor

Consumul factorului natura , in cazul pamantului se urmareste doar doar valoare prin ceea ce se plateste pentru a-l dobandi si a-l utiliza , chiar in cazul resurselor natural (petrol, etc) el se poate urmari si in expresie naturala , dar atunci se regaseste in calitate de capital circulant

2. Tipologia costului de productie

In functie de consumul factorilor de productie avem

- Cost global

- Cost mediu

- Cost marginal

Costul global este general de consumul global fiind definit ca amsamblul costurilor corespunzatoare intregii productii.

Costul global fix este determinat de cosumurile fixe,interdependente de volumul productiei.

In costurile fixe iata cheltuielile cu achizitionarea,chiria , utilitatile si salariile personalului administrative pe termen scurt raman relative neschimbate.

Costul global variabil este determinat de consumurile variabile care se modifica odata cu volumul productiei m dar nu neeaparat direct proportional.

- Cheltuielile cu natura : prime si material , energia si combustibilii necesari productiei , salariile personalului productive

21

- Apare si ca suma a costurilor de fabricatie si a celor de distributie / costuri material + costuri salariale . achizitionarea + alte costuri material + costurile salariale.

Costul mediu (unitar)

Este determinat de consumul mediu

CFM=CF

Q

CVM=CV

Q

CTM=CF+CV

Q

Costul marginal

Reprezinta consumul marginal , respective suplimentul de cost antrenat de producerea unei unitati suplimentare

Costul marginal este definit ca sporuri de cheltuieli toate determinate de cresterea consumui de factori de productie pt a spori productia cu o unitate.

CMG=∆ CT

∆ Q

3. Cai de reducere a costurilor de productie

- Cresterea productivitatii muncii deoarece astfel scad cheltuielile salariale pe unitatea de produs.

- Cresterea randamentului

- Reducerea de cheltuieli administrative

- Reducerea de celtuieli de desfacere

- Recucerea stocurilor

22

PROFITUL

1. CONCEPTUL DE PROFIT2. MARIMEA SI FUNCTIILE PROFITLUI3. MAXIMIZAREA PROFITULUI

1. Conceptul de „profit"

Unul din veniturile foarte importante in economia de plata este profitul. Etimologia cuvantului este latina, „proficere", adica rezultatul pozitiv al unei activitati lucrative.

In sens larg profitul poate fi privit ca fiind castigul realizat, in forma baneasca, de cei ce inifinteaza si organizeaza o activitate economica.

In cc priveste continutul categoriei de profit, putem distinge doua curente teoretice:

unul conform caruia profitul este parte din valoarea muncii insusita gratuit de cei ce poseda capital;

altul care cuprinde acele puncte k vedere dupa care veniturile apar ca recompensa a factorilor de productie.

Conform celui de-al doilea punct de vedere intreprinzatorii sunt acei ce organizeaza i conduc o afacere, decid ce, cat, uncle i cum sä se vanda. Toate acestea necesita cunostinte, abilitate i implic un anume rise. Este firesc ca ele sä fie recompensate.

Profitul provine din diferenta dintre venitul obtinut si costul de productie. Forme de profit

Din punct de vedere al marimii, profitul este format din:- profitul normal, ob4nuit, ordinar;:profitul economic sau supernormal.

Intreprinzatorul poate primi profit din doua motive:daca el este proprietarul unora dintre factorii de productie utilizati de firma, el obtine

profit normal, in sensul cä tot venitul obtinut peste costul contabil este al sau si e considerat suficient pentru continuarea activitatii,

daca vinde bunurile firmei la un pre t mai mare decat costul de productie (format din cost explicit si implicit) obtine profit economic.

Deci profitul total sau profitul contabil, este _profitul normal plus profitul supernormal sau economic.

Daca intreprinzatorul nu poseda nici unul din factorii de productie, el nu va obtine profit normal, jar daca va vinde bunurile produse la un pre t mic, cat costul de productie, atunci nu va obtine nici un profit economic.

Din punctul de vedere al contributiei la activitatea economica, profitul economic sau legitim reprezinta venitul obtinut de cei ce intemeiaza, organizeaza administreaza o firma si care sunt proprietarii bunurilor produse de catre firma. El vand aceste bunuri i ceea ce obtin ca excedent peste costul total este profitul economic. Profitul,economic este considerat ca rasplata pentru abilitate si asumarea riscului.

In conditii normale riscul in afaceri apare sunt trei ipostaze:a) incertitudini privind conditiile pietei. Un intreprinzator niciodatã nu este sigur

ca tot ceea ce produce se vinde.b) riscul datorat schimbarilor in tehnologie 5i, implicit, concurentei celor ce au un

23

avans in domeniu;c) rise financiar, juridic si politic.

Profitul nelegitim apare ca un "venit necd5tigat" al agentului economic fard vreo contributie la activitatea economica, rezultdnd din circumstante favorabile precum inflatia, sau imprejurdri social-economice, din ocolirea cheltuielilor pentru protectia mediului, din practicarea unor preturi excesive.

Din punct de vedere legislativ, profitul find un venit impozabil, vorbim despre profitul admis, respectiv o dimensiune a profitului care depinde de cadrul legislativ din fiecare lard. Rezultd astfel profitul net, a cdrui dimensiune depinde de legislatia din fiecare ard:

Prnet=Prbrut−Impozite

in concluzie se poate spune cä profitul se diferentiazd de celelalte venituri.

Spre deosebire de salariu, renta, dobandca, el nu are o bath contractualadepinzcind se succesul in afaceri, este aleatoriu.

Profitul fluctueald in conditii dinamice deosebite (boom sau recesiuneeconomica)

Profitul poate fi negativ, in sensul cä se inregistreazd pierderi intr-o afacere.

2. Marimea si functiile profitului

Mdrimea profitului oferd o imagine asupra modalitdtilor in care se desra5oard activitatile intr-o unitate economica, dacd ea reu5e5te – in urma vanzarii productiei sa-5i acopere cheltuielile i sa obtind ceva in plus. Este o parte a produsului net care ramane la dispozitia intreprinderii 5i conferd rentabilitate acesteia.

Marimea profitului se poate urmari prin doi indicatori: masa profitului, sau cantitatea totald de profit:

Pr = V- Cp

Unde : Pr – profit V – venitul Cp – costul de productiemarimea relativa a profitului, ealculata ca raport procentual intre masa profitului i un termen

de referinta, ne da rata profitului, In trei modalitati diferite:

P r '= PrCp

∙100 P r '= PrCa

∙100 P r '=PrK

∙100

Unde: Pr’=rata profitului Cp=cost de productie K=capital Ca=cifra de afaceri

Dintre aceste forme ale ratei profitului, prima este cunoscuta si sub denumirea de „rata rentabilitatii", fiind cel mai relevant indicator al eficientei economice.

Cea de-a doua forma este rata comerciala a profitului, un raport procentual intre masa profitului si totalul incasarilor la pretul pietei.

24

Marimea profitului depinde de mai multi factori:a) nivelul costului marfii sau serviciului (invers proportional);b) nivelul pretului de vanzare a marfii (direct proportional);c) volumul serviciilor sau produselor realizate;d) structura produselor si serviciilor — daca ele aduc sau nu profit mare;

e)viteza de rotatie a capitalului;f) modul cum se imparte venitul obtinut intre posesorii factorilor de productie (cu

cat salariul si renta sunt mai man, profitul se micsoreaza).Profitul find utilizat atat pentru consumul personal, cat si pentru largirea si

modernizarea activitatii, rezulta ca genereaza progresul si dezvoltarea societatii.

Functiile profitului

Profitul constituie motivatia obiectiva a intreprinderii i proprietarilor firmelor. Principalele functii ale profitului sunt:

-functia de motivare a firmelor. Profitul stimuleaza initiativa economica, el determina acceptarea riscului;

-functia de creVere. Profitul sta la baza cresterii productiei, a dezvoltarii firmelor, este sursa principala de autofinantare;

-functia de control sau barometru asupra activitatii firmelor. El indica nu numai eficienta, ci si pentru fiecare etapa din activitatea intreprinderii - nivelul eficientei, permitand astfel efectuarea de comparatii, conducand la rationalitate superioard

-functie sociala, asigurand indirect, sau direct resurse necesare pentru activitati social-culturale.

3. Maximizarea profitului

Toti intreprinzatorii sunt interesati in a obtine profit. Cu cat profitul este mai mare cu atat rentabilitatea, eficienta este mai mare. In cadrul fiecarei firme se determind volumul profitului obtinut sub forma de masa profitului. Firma reporteaza apoi masa profitului la costurile facute, la capital sau la cifra de afaceri, obtinand procentual gradul de profitabilitate.

Rata profitului da informatii despre mersul afacerilor firmei respective.a. Maximizarea profitului in perioada scurtAFirma obtine venit in perioada scurta atunci cand venitul marginal depaseste costul

marginal pentru toate cresterile de productie. Cu alte cuvinte, maximum de profit este atins la acel nivel at productiei la care venitul marginal egaleaza sau depaseste costul marginal, iar curba costului marginal este in crestere.

b. Profitul in perioada lungaIn perioada lunga numarul firmelor care produc un bun oarecare se va man i daca

firmele din ramura obtin profit economic pozitiv. Daca firmele care produc un bun oarecare inregistreaza pierderi, atunci treptat ele vor renunta la productia bunului respectiv, jar numarul lor va descreste

Efectele intrarii sau ieirii firmelor in ramuraDaca intr-o ramura oarecare se va inregistra la un moment dat o cretere a

numarului de firme care produc un anumit bun, atunci vom sesiza o modificare a costurilor i veniturilor tuturor firmelor care produc bunul respectiv. Acest fapt se

25

datoreaza urmatoarelon- intrarea unui numar insemnat de firme in ramura are ca efect imediat

cre§terea ofertei la bunul produs i scaderea pretului de vanzare. Venitul mediu ca i cel marginal vor scadea deoarece vanzarile se fac la noile preturi;

-intrarea in ramura a noilor firme va duce la cre§terea cererii de factori de productie utilizati pentru producerea bunului respectiv. Pretul factorilor va cre§te i deci va crqte costul total al fiecarei firme.

Scaderea venitului si creterea costului vor avea ca efect reducerea profitului fiecarei firme. In aceste conditii, motivatia pentru noile firme de a produce bunul respectiv va scadea i chiar va dispare atunci cand profitul economic al fiecarei firme va scadea pe perioada lunga, la zero.Fiecare firma in parte va renunta la producerea unui bun daca nu va obtine profit normal. In acest caz firmele vor iesi din ramura sau de pe piata influentand astfel atat costul cat i venitul dar in sens invers. Profitul firmelor care vor ramane in ramura va crete i firmele vor continua sa existe panã ce profitul total al fiecarei firme egaleaza profitul normal.