MECANISMUL CURSULUI DE SCHIMB

1. Conceptul de curs de schimb

Cursul de schimb reprezintă raportul de schimb între două monede care se compară în cadrul mecanismului cursului de schimb sau altfel definit este prețul unei monede exprimat în raport cu moneda altei țări.

El constituie o variabilă economică deosebit de importantă, evoluția sa având influență asupra dezvoltării economice, asupra nivelului prețurilor, a importului și exportului la nivel mondial, influențând nu numai agenții economici, ci și persoanele fizice.

Pe plan internaţional (ISO 4217), simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3 litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia - denumirea monedei respective).

EXEMPLU: USD (United States Dollar – dolar american), JPY (Japan Yen – yen japonez), CHF (Confederation Helvetique Franc – franc elveţian) etc.

Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 4,4012/104 EUR/RON (sau 1EUR = 4,4012/104 RON). EUR se numeşte monedă de bază (engl. base currency), iar RON monedă variabilă (engl. variable/domestic currency).

Cotația valutară reprezintă prețul de cumpărare/de vânzare afișat de un intermediar pe piață pentru moneda de bază.

4,4012 EUR/RON reprezintă cursul la cumpărare (BID). El este privit prin prisma operatorilor pe piaţa valutară (care acţionează în calitate de intermediari) şi este cursul la care aceştia cumpără moneda de bază (EUR) contra monedei variabile (RON).

4,4104 EUR/RON reprezintă cursul la vânzare (ASK), fiind cursul la care intermediarul pe piaţa valutară vinde moneda de bază (EUR) contra monedei variabile (RON).

Diferenţa între cursul la cumpărare şi cel la vânzare (= 0,0092 = 92 puncte; PIPS = percentage in points) se numeşte marjă (spread) şi reprezintă câştigul intermediarului - el cumpără la un curs mai scăzut şi vinde apoi la un curs mai ridicat. Întotdeauna, cursul la cumpărare practicat de intermediar (bid) este mai mic decât cursul la vânzare (ask) al acestuia. Un pip se determină ca 1/10.000 (excepție JPY pentru care 1 pip = 1/100).

Evoluția cursului de schimb se reflectă în aprecierea/deprecierea unei monede față de altă monedă cu care se compară. Acest fenomen – caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb flotante, este determinat de modificarea cursului de schimb ca urmare a confruntării continue a cererii și ofertei de valute de pe piață. În situația în care modificarea cursului de schimb are loc ca urmare a deciziei băncii centrale prin care aceasta modifică paritatea cursului de schimb, termenul utilizat este de valorizare/devalorizare – caracteristic regimurilor valutare bazate pe cursuri de schimb fixe.

La două momente diferite, într-o cotație valutară aprecierea unei monede implică deprecierea celeilalte monede, însă gradul de apreciere al uneia nu este egal cu gradul de depreciere al celeilalte.

Termeni cheie: curs de schimb, curs la cumpărare, curs la vânzare, cotare directă, cotare indirectă,

cotare încrucişată, curs oficial, curs de piaţă, poziţie valutară, risc valutar, gestionarea riscului valutar

În situația în care se dorește nu numai determinarea aprecierii/deprecierii unei monede față de o singură altă monedă, ci și interpretarea evoluției internaționale (de ansamblu) a cursului unei anumite monede față de un coș de valute, este necesar a se calcula un curs de schimb efectiv care ia în considerare cursurile bilaterale și ponderea pe care diferitele valute din coș o dețin în comerțul internațional al țării analizate.

Pentru clienţii de pe piaţa valutară care adresează intermediarilor ordine de vânzare/cumpărare, cursurile de schimb trebuie privite invers decât din punctul de vedere al intermediarilor. Ceea ce pentru intermediar reprezintă curs la cumpărare, pentru client este curs la vânzare, iar cursul la vânzare al intermediarului este curs la cumpărare pentru client.

Piața valutară implică participarea următoarelor categorii de operatori:- market maker formatorii de piață care acționează în calitate de intermediari și afișează cotații

pentru diferite valute- market taker clienții (persoane fizice și juridice) care efectuează tranzacții de vânzare/cumpărare

de valute la cotațiile afișateUn intermediar nu poate acționa în același timp ca market maker și ca market taker, ci doar la momente

diferite.

În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare:

cotarea directă (incertă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce revine la o unitate de monedă străină. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

EXEMPLU: în România: 1 EUR = 4,4013/62 RON.

Modalitatea de cotare directă a monedelor naționale se întâlneşte în majoritatea ţărilor.

cotarea indirectă (certă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţionala. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

EXEMPLU: în Anglia: 1 GBP = 1,6080/98 USD.

Modalitate de cotarea indirectă a monedelor naționale se întâlneşte în ţări precum Marea Britanie, ţările Zonei Euro, Canada, Australia, Noua Zeelandă.

O valută poate fi monedă de bază în cadrul unei cotații și monedă cotantă în cadrul altei cotații.Regulamentul valutar al României precizează faptul că moneda națională (leul) cotează direct față de

toate celelalte valute.

cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă iniţial cursul printr-o a treia monedă comună, îşi pot determina cursul între ele renunţându-se la moneda comună.

Intermediar

Client

Curs cump

Curs cump

Curs vanz

Curs vanz

straina MonedaMnationala Moneda 1 straina Moneda

nationala Moneda M

nationala MonedaNstraina Moneda 1 nationala Moneda

straina Moneda N

Pentru a determina acest curs, se utilizează următoarele relaţii de calcul:

în cazul monedelor care cotează direct

EXEMPLU: 4,4062/91 EUR/RON şi 1,2660/82 EUR/USD → x USD/RON ?

BID USD/RON = BID EUR/RON / ASK EUR/USD ASK USD/RON = ASK EUR/RON / BID EUR/USD

= 4,4062 / 1,2682 = 3,4744 = 4,4091 / 1,2660 = 3,4827

în cazul monedelor care cotează indirect

EXEMPLU: 4,4062/91 EUR/RON şi 0,7885/99 USD/EUR → x USD/RON ?

BID USD/RON = BID USD/EUR * BID EUR/RON ASK USD/RON = ASK USD/EUR * ASK EUR/RON

= 4,4062 * 0,7885 = 3,4743 = 4,4091* 0,7899 = 3,4827

În funcţie de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naţionale şi de reglementările existente pe fiecare piaţă, există mai multe tipuri de cursuri:

cursul oficial (central) este stabilit de autoritatea monetară fiind mai apropiat sau mai îndepărtat de raportul valoric real dintre monedele care se compară.

Astfel, cursul oficial poate fi determinat de autoritatea monetară ca o medie ponderată a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri şi servicii ce fac obiectul schimburilor între ţările ale căror monede se compară sau poate fi determinat ca un curs mediu interbancar calculat de banca centrală şi utilizat în diverse operaţiuni de decontare internă, la evaluări, raportări statistice.

cursul de piaţă (curs economic) reflectă condiţiile pieţei fiind determinat ca punct de echilibru între cererea şi oferta de valută de pe piaţă la un moment dat. Este un curs liber, variabil şi care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile în principiu fără nici o limită a variaţiei de curs.

cursul internaţional se stabileşte ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe anumite pieţe valutare având scop de informare şi nu de utilizare efectivă (exemplu: cursul reprezentativ utilizat de FMI în raport cu țările membre).

cursul tolerant (al “bursei negre”) este stabilit în afara reglementărilor legale, fiind întâlnit cu precădere în țările cu restricții valutare sau monedă neconvertibilă.

EXEMPLU 1: determinarea cursului de schimb oficial

Comerţul bilateral între Japonia şi SUA include următoarele produse:

Produs

Preţ Japonia(JPY)

Preţ SUA(USD)

Pondere(%)

A 24.813 250 10B 23.912 300 30C 39.474 400 20D 13.760 100 30E 53.647 350 10

x"" monedain Pret

y"" monedain Pret x/yrevenire de Curs

x/yrevenire de Curspondereponderat revenire de Curs

ponderat revenire de Curs schimb de Curs

i"" produs

i"" produsi"" produs

i"" produsi"" produsi"" produs

i"" produsx/y

ProdusCurs de revenire (USD/JPY)

Curs de revenire ponderat(USD/JPY)

A 99,252 9,9252B 79,71 23,913C 98,685 19,737D 137,6 41,28E 153,277 15,3277

CURS DE SCHIMB USD/JPY

110,18

EXEMPLU 2: determinarea cursului de schimb oficial

Pentru stabilirea cursului oficial X/Y, băncile 1, 2, 3, 4 au comunicat băncii centrale volumul de tranzacţii şi cursurile de derulare a acestora astfel:

BancaVolum tranzacţii Curs

Cumpărare Vânzare Cumpărare Vânzare1 58.400 61.300 3,2575 3,26852 84.200 90.300 3,2300 3,24803 110.000 93.000 3,1982 3,21134 165.800 211.400 3,2415 3,2710

n

ii

n

iii

Q

CVQ

1

1

*referinta de Curs

(Q = volum de valută tranzacţionat CV = curs valutar)

2425,3211.400165.800...61.30058.400

3.2710*211.4003,2415*165.800....3,2685*61.300 3,2575*58.400

referinta de Curs

EXEMPLU 3: determinarea cursului de piaţă

Ordinele adresate de clienţi unei bănci pentru tranzacţionare X contra Y au fost:

Ordine la cumpărare Ordine la vânzare150.000 X la cursul pieţei 200.000 X la cursul pieţei100.000 curs limită 1,3516 X/Y 90.000 curs limită 1,3416 X/Y90.000 curs limită 1,3510 X/Y 80.000 curs limită 1,3440 X/Y70.000 curs limită 1,3498 X/Y 100.000 curs limită 1,3456 X/Y100.000 curs limită 1,3456 X/Y 60.000 curs limită 1,3498 X/Y80.000 curs limită 1,3432 X/Y 110.000 curs limită 1,3510 X/Y

Determinarea cursului de piaţă presupune centralizarea ordinelor de cumpărare şi de vânzare, cumularea lor şi determinarea punctului de echilibru între cerere şi ofertă.

Ordine la cumpărare CURS

Ordine la vânzare MINIM

Efectiv Cumulat Efectiv Cumulat150.000 150.000 CP – cp. - 640.000 150.000100.000 250.000 1,3516 - 640.000 250.00090.000 340.000 1,3510 110.000 640.000 340.00070.000 410.000 1,3498 60.000 530.000 410.000100.000 510.000 1,3456 100.000 470.000 470.000

- 510.000 1,3440 80.000 370.000 370.00080.000 590.000 1,3432 - 290.000 290.000

- 590.000 1,3416 90.000 290.000 290.000- 590.000 CP – vz. 200.000 200.000 200.000

%44,73640.000

470.000 vanzarela

%66,79000.590

000.470cumparare la

cumulat maxim volum

onat tranzactimaxim volumexecutie de Coeficient

X/Y 1,3456 piata de Curs

Y contra X 470.000 onat tranzactimaxim Volum

2. Factori de influenţă asupra cursului valutar

Factorii principali care influențează evoluția pe termen lung a cursului de schimb între monedele a două țări sunt:

- balanța comercială, care este măsura valorii nete a comerțului exterior într-o anumită perioadă de timp;

- ratele relative ale inflației, prin faptul că acolo unde apare o inflație mai mare moneda națională cunoaște o depreciere;

- ratele relative ale dobânzii, prin faptul că produc reorientarea fluxurilor financiare internaționale către piețele care oferă o dobândă mai mare.

Factorii care influențează cursul de schimb pe termen scurt între monedele a două țări sunt determinați în mare măsură de conjunctura pieței și includ:

- intervențiile băncilor centrale pe piața monetară, care pot avea un impact semnificativ asupra cursului de schimb, dacă nu sunt anticipate de piață și sunt coordonate cu operațiunile băncilor centrale din alte țări;

- modificările de politică bugetară, care influențează fie investițiile străine, fie pe cele autohtone, afectând astfel în mod direct balanța comercială;

- modificarea încrederii în sistemul politic, care poate avea un efect de durată dacă se consideră că starea generată nu este temporară;

- tulburările sociale, care pot avea efecte negative de durată dacă nu sunt înlăturate cauzele;- evenimentele neprevăzute referitoare la comerțul dintre cele două țări, care pot influența direct balanța

comercială.

Asupra cursului valutar îşi exercită influenţa o serie de factori care pot fi grupaţi în factori de natură internă şi de natură externă. Astfel:

- factori interni (economici, monetar-financiari, psihologici, politici, militari)- factori externi (în principal cererea şi oferta de valută)

Factorii economici pot fi reprezentaţi de volumul şi structura producţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor produse în cadrul unei economii, tehnologiile utilizate, evoluţia productivităţii muncii, nivelul şi dinamica preţurilor etc.

Orice factor economic îşi transmite influenţa asupra cursului valutar prin preţ. Dacă indicele general al preţurilor şi tarifelor scade, aceasta înseamnă o creştere a puterii de cumpărare a monedei naţionale, ceea ce se reflectă în creşterea raportului de schimb al monedei naţionale faţă de o altă monedă cu care se compară, respectiv o influenţă favorabilă asupra cursului de schimb.

În caz contrar, creşterea indicelui general al preţurilor şi tarifelor va avea o influenţă nefavorabilă asupra raportului de schimb, moneda naţională pierzând din puterea de cumpărare.

Nivelul preţurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care generează oferta de bunuri şi servicii într-o economie şi cu inflaţia. Se consideră că dacă într-o economie ritmul anual de creştere a preţurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activităţii economice, ceea ce se va reflecta într-o apreciere a monedei naţionale.

Factorii monetar-financiari ce pot influenţa cursul valutar sunt reprezentaţi în principal de nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulaţie, situaţia finanţelor publice, situaţia balanţei comerciale.

Aceşti factori trebuie priviţi sub două aspecte: ca rezultat direct al activităţii economico-financiare a ţării respective dar şi ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei dobânzii şi pe această bază masa monetară în circulaţie cu efecte asupra modificării cursului de schimb al monedei naţionale.

Majorarea de către banca centrală a ratei dobânzii de referinţă determină creşterea ratei dobânzii la băncile comerciale şi ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scădere a cererii de credite şi reducerea masei monetare în circulaţie.

Într-o economie care funcţionează normal, reducerea masei monetare în circulaţie, în condiţiile menţinerii constante a ofertei de bunuri şi servicii, are ca efect scăderea preţurilor şi implicit o creştere a puterii de cumpărare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

Pentru ţările cu monedă convertibilă oficial, reducerea masei monetare pe piaţa internă se reflectă în reducerea ofertei de monedă naţională pentru piaţa externă, iar dacă cererea externă pentru moneda respectivă este relativ constantă, urmarea este că acea monedă devine mai scumpă, având loc o creştere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au în vedere în principal situaţia bugetului de stat deoarece în cazul în care se înregistrează un deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune monetară. Dacă această operaţiune nu este însoţită şi de creşterea corespunzătoare a ofertei de bunuri şi servicii, urmarea va fi creşterea preţurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

În cazul existenţei unei balanţe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri şi exporturi, urmarea fiind o creştere a cererii de valută în condiţiile creşterii ofertei de monedă naţională, ceea ce va determina scăderea cursului de schimb al monedei naţionale.

Factorii psihologici influenţează direct cursul valutar pe pieţele unde funcţionează burse valutare şi cursul de schimb se determină pe baza raportului cerere/ofertă. Simple informaţii sau păreri cu privire la evoluţia cursului pe alte pieţe sau evoluţii ale preţurilor interne produc modificări imediate asupra cererii de valută influenţând cursul de schimb al monedei naţionale.

Factorii politici vizează încrederea în conducerea ţării, în capacitatea acesteia de a menţine echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne etc.

Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naţionale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar.

Factorii militari au în vedere faptul că ori de câte ori într-o economie se produc fenomene de această natură (războaie, revoluţii etc.) activitatea economică este îndreptată către satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar şi de aceea încrederea în capacitatea economiei naţionale de a produce bunuri şi servicii de larg consum care să acopere masa monetară scade, ceea ce influenţează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

Factori externiEvoluţia unei anumite valute pe piaţa internaţională va influenţa cursul valutar al monedei naţionale

deoarece prin intermediul cursului valutar se preiau la nivelul unei economii naţionale influenţele provenite din economiile cu care se compară moneda ţării respective.

Existenţa unor stări conflictuale poate determina întreruperea pentru o anumită perioadă a relaţiilor comerciale dintre economia naţională şi o anumită zonă, ceea ce va produce dezechilibre la nivelul balanţei comerciale cu urmări asupra evoluţiei cursului de schimb.

Existenţa unui embargou într-o zonă învecinată are ca efect reorientarea activităţii economice internaţionale, ceea ce va determina costuri suplimentare pentru economia naţională respectivă, decalaje între încasările şi plăţile derulate la nivel internaţional şi astfel creşterea/scăderea cursului de schimb al monedei naţionale.

3. Determinarea cursului valutar

În condiţiile sistemelor monetare bazate pe etalonul aur, determinarea cursului valutar era simplu de realizat şi rezulta din raportarea conţinutului în aur al monedelor care se comparau.

Complexitatea etalonului monetar actual, puterea de cumpărare, face ca modelele practice de determinare a cursului valutar să fie mult mai cuprinzătoare, având o determinare reală, bazată pe preţurile bunurilor şi serviciilor practicate în ţările ale căror monede se compară.

Cursul de schimb apare ca medie aritmetică ponderată a cursurilor de revenire pentru bunuri şi servicii. Se porneşte de la premisa potrivit căreia ţările cu monedă convertibilă oficial publică la intervale

regulate de timp indicele general al preţurilor şi tarifelor, dar şi preţurile medii practicate pentru acestea. Se ia în considerare structura produsului intern brut din ţările ale căror monede se compară şi categoriile de bunuri şi servicii care intră preponderent în structura schimbului reciproc între ţările ale căror monede intră în mecanismul de determinare a cursului de schimb.

Determinarea acestui curs prezintă o importanţă deosebită deoarece el este considerat un curs central, oficial. Nivelul său rămâne nemodificat atât timp cât indicele preţurilor nu se schimbă. Importanţa lui este dată de compararea cu cursul pieţei, determinat ca raport între cererea şi oferta zilnică de valută şi care oscilează în jurul cursului oficial. La un moment dat cursului central îi poate corespunde o multitudine de cursuri de piaţă (economice).

În ţările cu monede neconvertibile, determinarea cursului de schimb se poate face prin legarea monedei naţionale de cursul unei monede mai puternice.

4. Poziţia valutară

O bancă activă în tranzacţii internaţionale trebuie să deţină sume oarecum echilibrate din toate valutele principale pentru a face faţă necesităţilor de plăţi internaţionale. De regulă, conturile deţinute la bănci străine nu trebuie să fie supraalimentate (sumele respective pot fi supuse riscului valutar), dar nici subalimentate (dacă apare un deficit de scurtă durată, costurile procurării sumelor necesare sunt ridicate).

Poziţia valutară deschisă a unei societăţi bancare într-o anumită monedă străină reprezintă diferenţa dintre totalul creanţelor şi totalul angajamentelor băncii pe moneda străină respectivă. Astfel, se compară activele şi pasivele deţinute de bancă pe fiecare valută şi se determină poziţia băncii pe valuta respectivă: poziţie lungă sau poziţie scurtă.

O poziţie valutară deschisă este definită ca poziţie lungă (LONG) atunci când totalul creanţelor depăşeşte totalul angajamentelor şi este definită drept poziţie scurtă (SHORT) atunci când totalul angajamentelor depăşeşte totalul creanţelor.

Poziţiile valutare ale băncilor se schimbă continuu, din cauza operaţiunilor curente. Poziţia lungă dintr-o anumită valută are corespondent întotdeauna o poziţie scurtă într-o altă valută.

Între poziţiile valutare înregistrate de o bancă şi modificarea cursului de schimb există o legătură ce influenţează performanţele bancare. Astfel, o situaţie favorabilă se înregistrează atunci când poziţia lungă creşte şi cea scurtă scade, iar situaţia nefavorabilă apare atunci când poziţia lungă scade şi cea scurtă

creşte. Ceea ce urmăreşte o bancă este corelarea pe cât de mult posibil a poziţiilor lungi şi scurte pe diversele valute cu care lucrează deoarece astfel îşi poate minimiza expunerea la riscul valutar.

5. Riscul valutar

Reprezintă pierderea înregistrată de un participant la tranzacţiile economice internaţionale ca urmare a unor fenomene economice, monetare şi valutare ce se pot produce în intervalul cuprins între momentul încheierii contractului (To) şi momentul decontării (T1) şi care afectează cursul de schimb.

Gestionarea factorilor care influenţează riscul valutar se realizează cu ajutorul mai multor procedee şi metode la nivelul economiilor naţionale (nivel macro), la nivelul instituţiilor bancare (nivel mezo) şi la nivelul firmelor (nivel micro).

Factorii de bază care determină riscul valutar au în vedere:

la nivel macro- ritmul creşterii economice- nivelul inflaţiei- situaţia finanţelor publice- situaţia balanţei comerciale şi de plăţi- migrarea capitalului- situaţia rezervei valutare- datoria de stat (internă şi externă)- schimbări în legislaţie- evenimente politice

la nivel micro - fluctuaţiile ratei dobânzii- situaţia economică a partenerului comercial- nivelul dezvoltării pieţei valutare la vedere şi la termen- nivelul modernizării decontărilor externe- nivelul informării operative asupra evoluţiei cursului valutar- factori subiectivi

Gestionarea acestor riscuri are în vedere adoptarea de măsuri care să limiteze sau să elimine pierderea ce s-ar putea înregistra la nivelul partenerilor comerciali. Astfel, în practică se delimitează metode (tehnici) contractuale şi metode (tehnici) extracontractuale de acoperire a riscului.

Tehnici contractuale de acoperire a riscului valutar

Constau în clauze ce se includ în contractele internaţionale şi care permit recuperarea parţială sau integrală a pierderii determinată de evoluţia nefavorabilă a cursului de schimb. Includerea acestor clauze echivalează cu recalcularea preţului contractual în situaţia în care fluctuaţia cursului valutar depăşeşte o anumită marjă specificată în contract.

În cazul scăderii cursului valutar între momentul To (încheierea contractului) şi T1 (decontarea contractuală) apare:

- risc pentru creditor (exportator) reprezentat de pierderea de valoare, ca diferenţă între nivelul real al creanţei şi valoarea ce urmează a fi recuperată prin utilizarea viitoare a mijloacelor de plată încasate;

- avantaj pentru debitor (importator) care va trebui să facă un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plată cu care să îşi achite datoria iniţială.

În cazul creşterii cursului valutar se înregistrează:- risc pentru debitor (importator) deoarece acesta va avea nevoie de mijloace de plată suplimentare

pentru acoperirea datoriei de plată iniţială;- avantaj pentru creditor (exportator) care va putea procura o valoare efectivă mai mare prin utilizarea

semnelor băneşti de la data decontării.

Introducerea într-un contract internaţional a unei clauze de evitare a riscului se bazează pe previziunea participanţilor cu privire la evoluţia cursului monedei de contract în perioada de derulare a contractului.

În practica internaţională se utilizează cu precădere următoarele tipuri de clauze valutare:- clauza valutară simplă- clauza coşului valutar simplu

- clauza coşului de valute ponderat- clauza indexării sau rectificării preţului etc.

Clauzele contractuale presupun calcularea unui coeficient de corecţie (K%) care se compară cu marja de variaţie a cursurilor (M%) stabilită prin contract. Dacă acest coeficient depăşeşte marja, are loc recalcularea preţului contractual, astfel:

P1 = Po (1± K%)

P1 = preţul recalculat (la data decontării)Po = preţul iniţial

Calcularea coeficientului de corecţie:

în cazul clauzei valutare simple:

CV1 = cursul valutar la data decontăriiCV0 = cursul valutar iniţial (la data încheierii contractului)

în cazul coşului valutar simplu (toate valutele componente au aceeaşi pondere la coşul valutar de referinţă)

n = număr valute participante la coşul valutar de referinţăCV = cursul valutei de contract faţă de fiecare valută din coşul de referinţă, la data încheierii contractului

(0) şi la data decontării contractului (1)

în cazul coşului valutar ponderat (ponderea valutelor la coşul valutar de referinţă este diferită)

a, b,...., m = ponderea de participare a fiecărei valute la coşul valutar de referinţă CV = cursul valutei de contract faţă de fiecare valută din coşul de referinţă, la data încheierii contractului

(0) şi la data decontării contractului (1)

în cazul clauzei indexării

P1 = Po (1 ± %)n

% = diferenţa între rata dobânzii la data finalizării contractului şi rata dobânzii la data iniţierii contractului

n = numărul de ani pentru care se derulează contractul

Această clauză se utilizează în cazul contractelor ce se derulează pe o perioadă de mai mulţi ani, pe bază de credit şi care ţin cont de evoluţia ratei dobânzii.

Tehnici extracontractuale de acoperire a riscului valutar

a) Tehnici extracontractuale interne

În cazul în care unul dintre parteneri nu poate apela la metodele contractuale (poziţia sa pe piaţă fiind modestă), dar şi ca o completare a procedeelor contractuale, se poate face apel la metode neprevăzute în contract:

100100CV

CVK

0

1%

sincronizarea în timp a încasărilor şi plăţilor în aceeaşi valută: este posibilă pentru agenţii economici care derulează concomitent atât operaţiuni de export, cât şi de import. Ei vor căuta să încheie contractele în aceeaşi valută şi cu aproximativ aceeaşi scadenţă astfel încât riscul valutar să fie resimţit doar pentru soldul operaţiunilor.

alegerea monedei de contract: se poate face în funcţie de poziţia (forţa comercială) partenerilor în cadrul negocierilor; exportatorul urmăreşte să impună ca monedă de contract o valută în curs de apreciere (va putea procura o valoare efectivă mai mare prin utilizarea semnelor băneşti de la data decontării), în timp ce importatorul preferă o monedă în proces de depreciere (va trebui să facă un efort valoric mai mic pentru a procura mijloacele de plată cu care să îşi achite datoria iniţială).

amânarea sau devansarea plăţii datoriei de către importator: în cazul anticipării aprecierii monedei de contract, importatorul va urmări urgentarea plăţii; în caz contrar, el va căuta întârzierea plăţii atât timp cât îi permit clauzele acordurilor de plăţi (pentru a nu plăti penalizări de întârziere).

derularea corectă şi conform graficului a relaţiei economice internaţionale: orice abatere în timp sau de la cantitatea/calitatea şi preţul prevăzute în contract atrage întârzierea plăţii şi amplificarea efectelor negative ale modificărilor de curs valutar.

b) Tehnici extracontractuale externe

Constau în principal în transmiterea riscului către o bancă comercială sau către un alt intermediar care acceptă preluarea acestuia în anumite condiţii prevăzute într-un contract încheiat între cele două părţi. Cel mai frecvent, în cazul în care contractele comerciale internaţionale se încheie fără alte clauze, se procedează ulterior la încheierea unui contract de hedging valutar.

Hedgingul constă în operaţiunea la termen prin care se încheie cu o bancă comercială un contract de vânzare sau de cumpărare a valutei, la un curs la termen predeterminat. Rezultatul acestei operaţiuni se determină la data plăţii (la scadenţă) când se compară cursul la vedere al monedei de contract la data respectivă cu cursul la termen prestabilit.

Sinteză: Exprimarea cursului valutar presupune două niveluri: curs la cumpărare şi curs la vânzare. Există trei modalităţi de cotare: cotare directă, cotare indirectă, cotare încrucişată. Tipurile de cursuri ce pot fi întâlnite sunt: curs oficial, curs de piaţă, curs internaţional, curs în afara reglementărilor legale. Cursul valutar este influenţat de factori de natură internă şi externă. Riscul valutar poate fi gestionat prin tehnici contractuale şi extracontractuale.