CONF. UNIV. DR. MARIOARA TICHINDELEAN LECTOR UNIV.DRD. MONICA GHEORGHE

DREPTUL MUNCII

Manual pentru uzul studentilor la forma de nvatamnt la distanta

Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu

2009

CUPRINS

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU ...........................................pag.3 TEMA nr. 1. Dreptul muncii ramura a sistemului de drept romn .............................pag.8 TEMA nr. 2. Dreptul international al muncii ................................................................pag.16 TEMA nr. 3. Sindicatele ................................................................................................pag.21 TEMA nr. 4. Reprezentantii salariatilor ....................................................................... pag.36 TEMA nr. 5. Comitetul european de ntreprindere .......................................................pag.40 TEMA nr. 6. Patronatele ...............................................................................................pag.44 TEMA nr. 7. Contractul colectiv de munca ..................................................................pag.51 TEMA nr. 8. Conflictele de interese .............................................................................pag.72 TEMA nr. 9. Greva si lock-out-ul ................................................................................pag.91 TEMA nr. 10. Contractul individual de munca notiune, ncheiere si executare .......pag.117 TEMA nr. 11. Contractul individual de munca clauzele ............................................pag.145 TEMA nr. 12. Modificarea si suspendarea contractului individual de munca .............pag.165 TEMA nr. 13. ncetarea contractului individual de munca...........................................pag.193 TEMA nr. 14. Tipuri de contracte individuale de munca .............................................pag.224 TEMA nr. 15. Slarizarea ...............................................................................................pag.256 TEMA nr. 16. Timpul de muncasi timpul de odihna ...................................................pag.272 TEMA nr. 17. Raspunderea disciplinara .......................................................................pag.291 TEMA nr. 18. Raspunderea patrimoniala .....................................................................pag.314 TEMA nr. 19. Jurisdictia muncii ..................................................................................pag.332

GHID DE UTILIZARE A MANUALULUI DE STUDIU

Dreptul muncii -manualul de studiu propune studentilor o analiza a aspectelor teoretice si practice ale raporturilor de munca nascute ntre angajator si salariati prin prezentarea cronologica a derularii contractului individual si colectiv de munca, prin prisma drepturilor, obligatiilor, interdictiilor si masurilor de protectie consacrate n legislatia nationala, europeanasi internationala.

Prezentarea tematicii se realizeazasi prin exemplificari de natura a oferi studentilor posibilitatea ntelegerii modalitatilor de aplicare a institutiilor dreptului muncii. ntr-un sistem legislativ care se caracterizeaza prin inconsecvente si lacune, fiind frecvent supus modificarilor, manualul, prin prezentarea graduala a institutiilor, urmareste dezvoltarea abilitatilor studentului de a identifica aspecte care un sunt supuse reglementarii legislative.

Manualul este destinat studentilor de la forma de nvatamnt la distanta (ID) si constituie materialul bibliografic minim necesar pentru parcurgerea, nsusirea si evaluarea disciplinei Dreptul muncii.

Structura manualului este fundamentata pe exigentele unui nvatamnt prin care se doreste aplicarea dreptului prin aprofundarea teoriei, dar si identificarea unor probleme, aspecte, situatii si solutionarea acestora, prin prisma principiilor ce guverneaza relatia de munca. Manualul este structurat n conformitate cu standardele si procedurile de uz larg n nvatamnt national si international, care se adreseaza nvatarii individuale pe baze interactive.

Manualul este structurat pe teme de studiu. Tema de studiu reprezinta o parte din continutul manualului, respectiv o institutie de drept material sau procesual, n carul careia studentii urmaresc termenii de referinta (cuvintecheie). Modalitatea de prezentare a temelor solicita din partea studentilor depunerea unui efort intelectiv pe o durata de cel putin 4 ore, durata ce poate fi majorata n functie de dorinta studentilor de aprofundare a acestor tematici. n cadrul fiecarei teme este prezentata necesara aprofundarii acesteia, studentii avnd posibilitatea, dupa finalizarea studiului, de a-si evalua cunostintele prin ntrebarile recapitulative, testele de autoevaluare si evaluare. Temele de casa propuse a fi elaborate de studenti, n cadrul fiecarei teme, urmaresc dezvoltarea capacitatii si formarea deprinderii studentilor de a aplica cunostintele nsusite prin rezolvarea de spete, ntocmirea de acte specifice raporturilor de munca (cont

ract individual de munca, contract colectiv de munca, acte aditionale, actiuni de dreptul muncii etc.). Scopul aplicativ al temelor de casa l constituie dezvoltarea abilitatii studentilor de a realiza conexiuni ntre institutiile dreptului muncii.

Recomandam urmatoarele reguli de baza pentru parcurgerea continutului prezentului manual de catre studenti:

1. Temele de studiu se parcurg n ordinea n care sunt prezentate n manual deoarece la fundamentarea temelor s-au utilizat principiile didactice de la usor la greu, de la simplu la complex, de la general la special, deductiv, inductiv si analogic.

2. Fiecare modul de studiu contine teste de evaluare si teme de casa, modalitati prin care studentului i se ofera posibilitatea de verificare a cunostintelor nsusite prin studiul manualului si bibliografiei indicate. 3. Ordinea logica a parcurgerii unitatii de studiu este urmatoarea: se citesc obiectivele si competentele modulului de studiu; se citesc termenii de referinta (cuvintele cheie); se parcurg ideile principale ale modulului sintetizate n rezumat; se parcurge continutul dezvoltat de idei al modulului; se parcurge bibliografia recomandata; se raspunde la ntrebarile recapitulative, revaznd, daca este necesar, continutul dezvoltat de idei al modulului; se efectueaza testul de autoevaluare si se verifica, prin confruntare cu raspunsurile date la sfrsitul temei, corectitudinea raspunsurilor; se efectueaza testul de evaluare si tema de casa. Tema de casa (TC) reprezinta elaboratul teoretic si practic al studentilor care, prin analizasi sinteza, se circumscriu cerintelor si exigentelor temei prezentate.

PREZENTAREA MANUALULUI DE STUDIU SI A DISCIPLINEI

Manualul de studiu Dreptul muncii reprezinta o sinteza realizata n maniera interactiva a cursului corespondent utilizat la forma de nvatamnt zi.

Continutul de idei nu a fost redus, ci doar sintetizat, pentru aprofundarea temelor studentilor le-a fost recomandata bibliografie corespunzatoare.

Obiectul cursului Dreptul muncii

Obiectul cursului l reprezinta prezentarea institutiilor specifice celor doua subramuri dreptul colectiv al muncii si dreptul individual al muncii.

Obiectivele disciplinei:

Cunoasterea principiilor ce guverneaza relatia individualasi colectiva de munca, precum si a raporturilor conexe acestora; Delimitarea raporturilor juridice de munca de alte categorii de raporturi juridice; Cunoasterea notiunii, obiectului, principiilor dreptului international al muncii, normele Organizatiei Internationale a Muncii, Consiliului Europei si Uniunii Europene n domeniul muncii si influenta acestora asupra dreptului muncii n sistem national. ntelegerea notiunii de dialog social si a celei de pace sociala, privita ca scop la dialogului social; Insusirea reglementarilor legale privind relatia colectiva de munca, a reglementarilor n materia contractului colectiv de munca. Cunoasterea notiunii de conflicte de munca, a categoriilor acestora, a obiectului, partilor si modalitatilor de solutionare. Cunoasterea procedurilor de solutionare a conflictelor de interese: conciliere, mediere, arbitraj, precum si greva etapa finalasi cea mai grava de solutionare a unui conflict de interese. Insusirea reglementarilor legale n domeniul relatiei de munca, a drepturilor si obligatiilor partilor contractului individual de munca, a cazurilor de modificare si suspendare a contractului, precum si situatiilor si procedurilor aplicabile in cazul incetarii relatiei de munca. Identificarea tipurilor de contracte individuale de munca, precum si a caracteristicilor fiecarui tip de contract. Insusirea notiunii de disciplina a muncii -conditie a desfasurarii normale a

activitatilor angajatorilor, specificul si conditiile raspunderii disciplinare. Sanctiunile disciplinare, procedura aplicarii si executarii acestora. Cunoasterea institutiei raspunderii patrimoniale, a formelor acesteia asa cum sunt reglementate de Codul muncii; procedura generalasi procedurile speciale de stabilire si recuperare a prejudiciilor; executarea silita a despagubirilor. Cunoasterea aprofundata jurisdictiei a muncii. Prezentarea tematicii cu multiple aspecte practice. Descrierea structurii manualului:

Manualul este structurat n teme de studiu. Structura fiecarei teme de studiu este urmatoarea:

I. Obiective (rezultatele asteptate ale temei) II. Competentele dobndite de student (utilitatea temei pentru student) III. Termeni de referinta (concepte cheie) IV. Structura temei de studiu V. Rezumatul ideilor principale VI. Continutul dezvoltat de idei al modulului VII. Bibliografia recomandata VIII. ntrebari recapitulative IX. Teste de autoevaluare, teste de evaluare, teme de casa I. Prezentul manual constituie bibliografia generala minimala obligatorie pentru studiul disciplinei Drept roman. El reprezinta minimul de informatie necesara pentru ntelegerea si nsusirea notiunilor fundamentale ale disciplinei. II. Bibliografia generala complementara: Studiul stiintific al disciplinei impune parcurgerea urmatoarei liste de bibliografie romneasca selectiva:

Nr. Crt. Nume autor Titlu Editura, localitatea, anul publicarii 1 Ion Traian Stefanescu Tratat de dreptul muncii Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007. 2 Ion Traian Stefanescu Tratat de dreptul muncii. Vol I si II. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003. 3 Ion Traian Stefanescu, Serban Beligradeanu Codul muncii. Prezentare de ansamblu. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003. 4 Alexandru Ticlea Tratat de dreptul muncii Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007. 5 Alexandru Ticlea Dreptul muncii. Curs universitar. Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2008. 6 Alexandru Ticlea coordonator Codul muncii comentat si adnotat Ed. Universul Juridic, 2008. 7 Alexandru Athanasiu Luminita Dima Dreptul muncii. Ed. All Beck, Bucuresti, 2005. 8 Andrei Popescu Dreptul international al muncii. Ed. CH Beck, Bucuresti, 2006. 9 Andrei Popescu Dreptul international si european al muncii. Ed. CH Beck, Bucuresti, 2008. 10 Andrei Popescu Dreptul international al muncii. Ed. Holding Reporter,

6

Bucuresti. 11 Raluca Dimitriu Contractul individual de munca prezent si perspective. Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2004. 12 Raluca Dimitriu Conflictele de munca si solutionarea lor. Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2006. 13 Raluca Dimitriu Legea privind solutionarea conflictelor de munca. Comentarii si explicatii. Ed. CH Beck, Bucuresti, 2007. 14 Ovidiu Tinca Drept social comunitar. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002. 15 Ovidiu Tinca Dreptul muncii. Relatiile colective de munca. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004. 16 Dan Top Tratat de dreptul muncii. Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2008. 17 Alexandru Ticlea Constantin Tufan Dreptul securitatii sociale Ed. Global Lex, Bucuresti, 2005. 18 Costel Glca Dreptul securitatii sociale Ed. Wolters Kluver, Bucuresti, 2008 19 Nicolae Voiculescu Dreptul muncii. Reglementari interne si comunitare. Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007. 20 Olia Maria Corsiuc Solutionarea conflictelor de munca. Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2004. 21 Mona Lisa Belu Magdo Conflictele de munca. Ed. All Beck, Bucuresti, 2001.

III. Pentru realizarea unor studii stiintifice, a temelor pentru acasa, a temelor de control, a lucrarii de licenta precum si pentru aprofundarea disciplinei studentul se va adresa pentru bibliografie suplimentara tutorelui de disciplina. 7

TEMA NR. 1

DREPTUL MUNCII RAMURA A SISTEMULUI DE DREPT ROMN

I.Obiectivele temei de studiu:

-cunoasterea obiectului de studiu al ramurii de drept studiate; -cunoasterea izvoarelor si principiilor specifice dreptului muncii; - sublinierea legaturilor esentiale ntre dreptul muncii si alte ramuri de drept. II. Competente dobndite de student: -delimitarea obiectului de studiu al dreptului muncii de obiectul altor ramuri de drept; -ntelegerea particularitatii principiilor aplicabile n dreptul muncii. III. Cuvinte-cheie: dreptul muncii, contract colectiv de munca, statute disciplinare, regulamentul intern, regulamentul de organizare si functionare. IV. Structura temei: Notiunea si obiectul dreptului muncii 1.Notiuni introductive 2.Dreptul individual si dreptul colectiv al muncii

II. Izvoare specifice dreptului muncii 1. Izvoare interne 2. Izvoare externe III.Principiile fundamentale ale dreptului muncii IV.Corelatia dreptului muncii cu alte ramuri de drept

V. Rezumat. Obiectul de studiu al dreptului muncii l reprezinta relatia de munca individuala si colectiva, precum, si raporturile conexe acestora. Pentru a se constitui, asadar, ca ramura de drept dreptul muncii se caracterizeaz printr-un obiect si metoda proprie de studiu. Sistemul de drept romnesc se fundamenteaza pe principii generale care pot fi ntlnite n orice ramura de drept dar, pe lnga acestea, fiecare ramura de drept se caracterizeaza prin principii specifice care o particularizeaza. n acest sens, putem exemplifica libertatea muncii, negocierea conditiilor de munca, dreptul la asociere. De asemenea, aceasta ramura de drept se caracterizeza prin izvoare specifice precum contracatul colectiv de munca, statutele disciplinare si profesionale, regulamentul intern etc care completeaza izvoarele generale ale ramurilor de drept.

Cunoasterea corelatiilor dreptului muncii cu alte ramuri de drept este foarte importanta: de ex. ntre anumite institutii din dreptul muncii si dreptul administrativ exista asemanari si deosebiri precum drepturile si obligatiile salariatului si functionarul public; ntre dreptul procesual civil si dreptul muncii exista o legatura sub aspectul procedurii de solutionare a litigiilor de munca;ntre dreptul comercial si dreptul muncii avnd n vedere ca angajatorul, persoana juridica sau persoana fizica autorizata participa n calitate de partener

social la negocierea colectiva, etc.

I.Notiunea si obiectul dreptului muncii

1.Notiuni introductive

Societatea umana, sistem dinamic cu autoreglare este supusa permanent schimbarilor prin actiunile indivizilor care nu pot fi dezorganizate.Numai printr-o actiune organizata, dirijata spre realizarea unui anumit scop, societatea poate functiona.Desfasurarea actiunilor umane se bazeaza pe anumite reguli, norme, prescriptii, constrngeri, obligatii, principii.Ordinea sociala poate fi privita sub doua aspecte: moral si normativ.

Daca morala reprezinta ansamblul convingerilor, aptitudinilor, deprinderilor si sentimentelor reflectate si fixate n principii, norme si reguli determinate ce reglementeaza comportarea si raporturile dintre indivizi, ntre acestia si societate, n functie de anumite categorii specifice si a caror respectare se ntemeiaza pe constiinta subiectului si pe forta opiniei publice1 , dreptul se defineste ca fiind ansamblul normelor generale de conduita instituite sau recunoscute(sanctionate) de stat, exprimnd vointa generalasi care are ca scop reglementarea relatiilor sociale n conformitate cu interesele fundamentale ale societatii, iar respectarea lor este garantata prin forta de constrngere a statului.

Latura normativa prezinta interes ntr-o economie care ncearca sa-si defineasca caile de dezvoltare spre o economie de piata, pentru acea categorie de relatii sociale ce se stabileste ntre angajat si angajator sub multiple aspecte, relatii ce formeaza obiectul de strudiu al dreptului muncii.

Munca este factor de productie constnd n activitatea umana specifica, materiala si/sau intelectuala prin care oamenii si utilizeaza aptitudinile fizice si spirituale n scopul producerii bunurilor, prestarii serviciilor si executarii lucrarilor cerute de satisfacerea trebuintelor lor2 .

Dreptul muncii nu are ca obiect toate formele de munca ci numai raporturile dintre angajatori si angajatii care muncesc pentru ei.

Dreptul muncii face parte din ordinea juridica.Dreptul muncii s-a conturat ca ramura distincta a dreptului romnesc datorita specificului obiectului de reglementare si metodei utilizate n studiul fenomenelor sociale supuse studiului.Pentru stabilirea obiectului de reglementare n sfera dreptului muncii sunt incluse raportul juridic de munca, conflictele de munca, concediul de odihna, etc. fenomene sociale specifie unui raport social re

glementat prin norme specifice.

Prin angajatori ntelegem orice persoana juridica sau fizica ce ncadreaza personal prin ncheierea cu fiecare dintre salariati a cte unui contract individual de munca, iar cnd se convine n acest sens si a contractului colectiv de munca la nivel de unitate3.

Salariatul este o persoana fizica, parte ntr-un contract individual de muncasi care prin ncheierea acestuia se subordoneaza celeilalte parti contractante si anume angajatorului de regula, pesoana juridica (poate fi si persoana fizica)4.

Dreptul muncii poate fi definita ca fiind o ramura a sistemului romnesc si cuprinde regulile juridice aplicabile relatiilor individuale si colective care se nasc ntre patron si salariati cu ocazia prestarii muncii5.

2.Dreptul individual si dreptul colectiv al muncii

1 I. Santai,Introducere n studiul dreptului, Sibiu, 1991, pag. 25. 2, S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar de drept al muncii Ed.Lumina Lex,Bucuresti, 1997, pag.106. 3 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar pag. 14. 4 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar pag. 154. 5 S. Ghimpu, A. Ticlea, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2000, pag. 7.

Dezvoltarea societatii romnesti ntr-o economie de tranzitie spre economia de piata a determinat structari fundamentale si n modul de aparare a drepturilor salariatilor prin dezvoltarea de actiuni colective.

Noua dimensiune a dreptului muncii a consacrat aceasta ramura de drept ca fiind de drept privat ntruct majoritatea clauzelor cuprinse n contractul individual de muncasi contractul colectiv de munca sunt negociate.Polii revendicarilor sunt salariile, locurile de munca, securitatea muncii, controlul strict asupra concedierilor ceea ce impune necesitatea unei organizari a salariatilor.Pentru promovarea revendicarilor, salariatii folosesc actiunea colectiva care se materializeaza n primul rnd prin posibilitatea neocierii contractului colectiv de munca.Salariatii au posibilitatea de a echilibra puterea capitalului prin aceasta actiune colectiva.Dreptul muncii este un drept nascut din inegalitate, iar prin aceasta actiune colectiva se urmareste limitarea inegalitatii, asigurarea unui echilibru ntre angajati si angajatori.

n acest context, contractul colectiv de munca, partenerii sociali, conflictele de interese, concedierile colective cu consecintele pe care le produc n plan economic, social si moral sunt aspecte ce contureaza o prima parte de studiu al dreptului muncii si anume dreptul colectiv al muncii.

II.Izvoare specifice dreptului muncii

1. Izvoare interne 1.Contractul colectiv de munca este reglementat de Legea nr.130/1996 modificatasi este definita ca fiind conventia ncheiata ntre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori n alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc clauze privind conditiile de munca, salarizare, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

2.Statutele profesionale si disciplinare.

Statutul de personal este actul normativ din domeniul legislatiei muncii prin care se reglementeaza, n mod unitar si pe ct posibil, exhaustiv ntreaga problematica privind rapotul juridic de munca, fundamentat pe contractul individual de munca a unei categorii de salariati detinnd o anumita functie ori un ansamblu de anumite functii dintr-un domeniu de activitate economico-sociala sau exclusiv pentru personalul salarial al unui angajator6.

Statutele de persoan pot fi ntlnite n domeniul nvatamntului, aviatic, diplomatic etc.

Normele juridice de persoanl pot fi ntlnite si n legi care reglementeaza activitatea autoritatilor precum Curtea Constitutionala, instantele de judecata, curtea de conturi, etc.

De asemenea, n doctrina s-a apreciat ca exista statute de personal adoptate de consiliile de administratie ale unor regii autonome ori societati comerciale avnd capital majoritar de stat n temeiul hotarrii de guvern de nfiintare a acestor agenti economici7.

3.Statute disciplinare

Statutul disciplinar este actul normtiv prin care se reglementeaza regimul juridic al disciplinei muncii n mod derogatoriu de la dreptul comun diciplinar al muncii prevazut de Codul muncii pentru unele categorii de salariati care detin o anumita functie(sau un

6 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar , pag. 164.7 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar, pag. 164.

ansamblu de functii) dintr-un domeniu de activitate economico-sociala ori exclusiv pentru personalul unui anumit angajator8.

Cu titlu de exemplu pot fi enumerate:statutul disciplinar al personalului din unitatile de transport, personalului de postasi telecomunicatii, sistemul energetic national.

4.Regulamentul intern

Codul muncii prevede obligativitatea ntocmirii regulamentului intern cu consultarea sindicatelor sau, n lipsa acestora, a reprezentantilor salariatilor.

Regulamentul intern stabileste obligatiile unitatii si cele ale salariatilor, cuprinde dispozitii referitoare la organizarea lucrului n unitate, disciplina muncii, recompensele ce se pot acorda, modul de aplicare a sanctiunilor disciplinare si persoanele care au dreptul a le aplica.

5.Regulamentul de organizare si functionare este actul intern al unei persoane juridice prin care se stabileste potrivit reglementarilor legale, strucura generala, compartimentele(de productie ori functionale, de lucru, sectie, birou, departament, directie etc) si atributiile lor, conlucrarea dintre ele, raporturile de conducere a persoanei juridice respective9.

6.Normele Uniunii Europene care se aplica n dreptul intern ori de cte ori normele interne nu sunt armonizate cu acestea sau dreptul intern nu contine prevederi de natura celor cuprinse n normele comunitare. Normele U.E. sunt cuprinse n: -regulamente care sunt obligatorii pentru toate statele membre ale uniunii dar si pentru persoanele fizice si juridice care traiesc sau si desfasoara activitatea pe teritoriul acestor state: -directivele sunt oligatorii sub aspectul obiectivelor, modalitatilor concrete de realizare, fiind n sarcina statelor componente ale U.E.

2. Izvoare externe 1.Acte ale Organizatiei Internationale a Muncii

OIM adopta: -conventii care, numai dupa ce sunt ratificate de statele membre, si produc efectele pe teritoriul statului respectiv prin cuprinderea n dreptul intern al acestuia; -recomadari care nu se supun ratificarii, dar pot fi avute n vedere n procesul de fundamentare a dreptului intern al muncii al fiecarui stat membru al organizatiei.

2.Actele normative ale Consiliul Europei

Acest organism a elaborat acte care fundamenteaza problematica relatiilor de muncasi protectiei sociale precum Carta sociala europeana din 1965, semnata de Romnia n 1994, Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale din 1953, ratificata de Romnia, acte care consacra dreptul munca, la negociere colectiva, la asociere, la protectia salariatilor, formare profesionala, etc.

3.Conventiile ncheiate de Romnia cu alte state, fie din cadrul U.E., fie din afara acestui spatiu avnd n vedere libertatea de a ncheia conventii internationale.

8 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar, pag. 166. 9 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar, pag. 146.

III. Principiile fundamentale ale dreptului muncii Principiile fundamentale ale dreptului muncii sunt idei calauzitoare pentru ntreaga legislatie a muncii si si au sorgintea n Constitutie, acte normative interne si acte internationale.

Principiile dreptului muncii sunt:

1. Nengradirea dreptului la muncasi libertatea muncii. Prevederea constitutionala, art.40, alin.1, statueaza ca dreptul la munca nu poate fi ngradit iar alegerea profesiei si locului de munca sunt libere.Recunoasterea dreptului la munca fara impunerea unor limitari, restrictii n conditiile alegerii libere a profesiei si locului de munca reprezeinta o concretizare n dreptul constitutional romnesc a prevederii cuprinse n art.23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului potrivit careia orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii, la conditii echitabile si satisfacatoare de munca, precum si la protectie mpotriva somajului. 2. Negocierea conditiilor de munca Potrivit art.1 din Conventia OIM nr.98 privind aplicarea principiilor de drept n organizarea si negocierea colectiva din anul 1948, lucratorii trebuie sa beneficieze de o protectie adecvata mpotriva actelor discriminatorii ce tind sa aduca atingere libertatii sindicale n materie de angajare iar organizatiile lucratorilor si a celor care angajeaza trebuie sa beneficieze de o protectie corespunzatoare contra tuturor actelor de amestec ale unora fata de altii.

Potrivit art.2 din Conventia OIM nr.154/1981 privind promovarea negocierii colective termenul de negociere colectiva desemneaza negocierile care au loc ntre o persoana care angajeaza, un grup de persoane care angajeaza sau una ori mai multe organizatii ale celor care angajeaza, pe de o parte, si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor, pe de alta parte, n vederea: -fixarii conditiilor de muncasi angajarii: -reglementarii relatiilor ntre cei care angajeaza lucratori: -regelementarii relatiilor ntre cei care angajeaza sau organizatiile lor si una sau mai multe organizatii ale lucratorilor.

Norma constitutionala romna consacra un principiu nou adaptat noilor conditii economice si sociale ale societatii noastre care permite ncheierea unei conventii ntre cei doi parteneri sociali, angajator si angajat, cu privire la drepturile si obligatiile reciproce n materia contractului individual de munca, ntr-o fomulare sintetica. Principiul enuntat dobndeste o dimensiune normativa ntruct ntelegerile dintre patronat si salariati au

o valoare de lege iar, orice ncercare a acestora de nerespectare a ntelegerii antreneaza raspunderea juridica a celor vinovati.

3. Disciplina muncii Disciplina muncii este definita ca fiind starea de ordine existenta n desfasurarea procesului de munca, rezultnd din respectarea ntocmai a normei juridice care reglementeaza acest proces si de ndeplinirea de catre toti participantii a obligatiilor asumate, potrivit legii, contractului colectiv de muncasi contractului individaual de munca10. Raportul juridic de munca prezinta o trasatura semnificativa pentru disciplina muncii: subordonarea. n virtutea acestei caracteristici, salariatul este subordonat angajatorului ceea ce presupune pe de 10 S. Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar, pag. 59.

o parte, obligatia primului de a respecta ansamblul normelor legale de convietuire la locul de munca n vederea realizatrii sarcinilor de serviciu iar, pe de alta parte, obligatia secundului de a sanctiona atitudinea salariatului de ncalcare cu vinovatie a disciplinei muncii prin antrenarea raspunderii disciplinare. 4. Perfectionarea pregatirii profesionale Orice persoana are dreptul la educatie care trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si ntarirea respectului pentru drepturile omului si pentru libertatile fundamentale.

n conceptia legiuitorului11 salariatii au dreptul la acces la formare profesionala, perfectionarea profesionala fiind un drept dar si o obligatie a acestora n raport cu care urmeaza a fi ncadrati ori promovati n functii corespunzatoare.

5. Dreptul de asociere n sindicat Dreptul de asociere n sindicat este consacrat n art.40, alin.1 din Constitutie iar sindicatele se constituie si si desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, n conditiile legii.Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale salariatilor. Potrivit art.1din Legea nr.54/2003-legea sindicatelor-sindicatele sunt constituite n scopul apararii drepturilor prevazute n legislatia nationala, pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romnia este parte, precum si n contractele colective de muncasi promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora.

6.Dreptul la greva

Potrivit art.45 din Constitutie salariatul are dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale. Legea nr.168/1999 privind conflictele de munca stabileste conditiile si limitele acestui drept precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate.

7.Dreptul la odihna

Declaratia Universala a drepturilor Omului si Constitutia Romniei consacra dreptul la odihna.Persoana ncadrata ntr-o unitate are dreptul sa i se asigure repaus saptamnal si

concediu de odihna anual platit, sa foloseasca conditiile create de societate pentru recreere, refacerea capacitatii de munca, ridicarea nivelului de cultura etc. Datorita importantei institutiei concediului de odihna pentru refacerea capacitatii de munca, biologicasi psihica, legiuitorul a stabilit printr-o norma imperativa interdictia ncheierii oricarei conventii prin care se renunta total sau partial la dreptul la concediul de odihna.

8.Dreptul la sanatate si securitate n munca

Sistemul protectiei sociale a muncii cuprinde ansamblul autoritatilor si mijloacelor prin care se asigura sanatatea si securitatea muncii, regimul de munca al femeilor si tinerilor, stabilirea repaosului saptamnal, concediul de odihna, identificarea locurilor de munca cu factori de risc etc. Sanatatea si securitatea n munca este parte integranta a procesului de munca.

IV. Corelatia dreptului muncii cu alte ramuri de drept 11 Art. 39, lit.g din Codul muncii.

Dreptul romnesc reprezinta un ansamblu unitar de norme dar, n cadrul acestuia n functie de diferite criterii, distingem subsisteme care formeaza ramuri de drept ce cuprind institutii specifice. De asemenea, se pot utiliza criterii ce determina analiza unei institutii juridice prin prisma reglementarilor cuprinse n diferite ramuri de drept, de pilda, dreptul de proprietate.

Credem ca se impune a fi punctate legaturile esentiale ale dreptului muncii cu diferite ramuri de drept, precum: Dreptul constitutional ale carui principii se regasesc n toate ramurile de drept si care consacra reglementari referitoare la relatiile fundamentale, economico-sociale, politice ale societatii romnesti. Constitutia din 1991 prevede drepturile fundamentale ale salariatilor printre care libertatea muncii, dreptul la asociere n sindicate, dreptul la protectia muncii, dreptul la greva, reglementari pentru aplicarea carora s-au adoptat legi ordinare. Dreptul civil reprezinta pentru dreptul muncii, dreptul comun atunci cnd acesta din urma nu contine dispozitii legale care sa reglementeze un anumit aspect al raportului juridic, singura conditie fiind compatibilitatea normei civile cu specificul raportului juridic de munca.

n dreptul muncii sunt aplicabile norme de drept civil referitoare la ncheierea contractului de munca, nulitatea acestuia, raspunderea pentru daune morale, raspunderea patrimoniala a angajatorului fata de angajat. Dreptul procesual civil sub aspectul procedurii de solutionare a conflictelor de munca. Chiar daca Legea nr.168/1999 si Legea nr.304/2004 prevad reguli speciale privind compunerea instantei de judecatasi procedura speciala de solutionare a conflictelor de munca, aceasta din urma se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila. Exemplificam: administrarea probatiunii, motivele de recurs, cererile de interventie, elementele cererii de chemare n judecata etc. Dreptul administrativ. Legaturile dreptului muncii cu dreptul administrativ sunt multiple cu att mai mult cu ct n legislatia romna s-a facut distinctia ntre raportul de serviciu prin Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarului public si raportul de munca specific salariatului. Astfel, raspunderea disciplinara a functionarului public are la baza principiile raspunderii disciplinare din dreptul muncii. Dreptul comercial. Societatile comerciale sunt parte ntr-un contract de munca individual si/sau colectiv participnd la negocierea colectiva, la ncheierea acestor contracte n calitate de partener social. Societatile comerciale au obligatia negocierii tuturor clauzelor contractelor de munca. Reorganizarea internasi externa a unei societati comercia

le are consecinte n planul fortei de munca. Dreptul penal. n dreptul penal functioneaza principiul penalul tine n loc materialul sau disciplinarul atunci cnd, fapta ilicita care a determinat producerea unui prejudiciu n patrimoniul unitatii sau a adus atingere unei relatii n cadrul societatii comerciale. Legea nr.168/1999 privind conflictele de munca stabileste obligatia angajatorului de a reintegra persoana n cauza, n caz contrar atitudinea acestuia constituie infractiune. Drept procesual penal. Un exemplu edificator l reprezinta suspendarea contractului individual de munca atunci cnd angajatul condamnat printr-o pedeapsa privativa de libertate executa o pedeapsa la locul de munca iar daca se executa ntr-o alta unitate, contractul de munca nceteaza. Dreptul securitatii sociale. n calitate de angajati, salariatii contribuie la formarea bugetelor si fondurilor de asigurare sociala, respectiv la sistemul public de pensii, ajutor de somaj, sanatate si drept consecinta vor beneficia de drepturile ce se acorda ori de cte ori se produce riscul asigurat potrivit Legii nr.19/2000, Legii nr.76/2002 si Legi nr. 95/2006. Bibliografie necesara aprofundarii:

1.Ioan Santai,Teoria generala a dreptului, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2004. 2.Serban Beligradeanu, I.T.Stefanescu, Dictionar de drept al muncii Ed.Lumina Lex,Bucuresti, 1997.

ntrebari recapitulative:

1.Principiile dreptului muncii. 2.Izvoarele sprcifice dreptului muncii.

Teste de autoevaluare:

1.Principiile n dreptul muncii sunt: a) dreptului la asociere: b)disciplina muncii c)statutul de personal; d)niciuna din variante.

2.Dreptul colectiv al muncii reglementeaza: a)conflictele de interese; b)dreptul la asociere; c)contractul individual de munca; d)niciuna din variante.

Raspunsurile corecte sunt: 1.a, b; 2.a,b.

Teste de evaluare:

1.Corelatia dintre dreptul muncii si alte ramuri de drept pune n evidenta: a)asemanarile; b)deosebirile; c)niciuna din variante.

Tema de casa. Elaborarea unui Regulament intern

TEMA NR. 2

DREPTUL INTERNATIONAL AL MUNCII

Obiectivele temei de studiu:

- cunoasterea sistemului de drept international al muncii, -forta juridica a normelor internationale n dreptul national. Competente dobndite de student:

-cunoasterea modului de aplicare a normelor internationale n dreptul intern. III. Cuvinte-cheie: O.I.M., Consiliul Europei, U.E., conventii, directive, recomandari, avize. IV. Structura temei: I. Consideratii introductive II. Organizatia Internationala a Muncii III. Consiliul Europei IV. Uniunea Europeana V. Rezumat. Normele internationale n domeniul relatiilor de muncasi securitatii sociale reprezinta pentru statele membre sau nemembre ale organizatiilor care le elaboreaza, fie norme obligatorii, fie norme de recomandare, scopul acestora fiind asigurarea unei fundamentari uniforme a aspectelor ce deriva din activitatea desfasurata n baza unui contract de munca. Normele internationale reglementeaza dreptul la asociere, la negocierea colectiva, timpul de muncasi de odihna etc. drepturi pe care statele membre trebuie sau pot sa le cuprinda n dreptul national. I. Consideratii introductive Dreptul international al muncii este alcatuit din totalitatea normelor elaborate de organismele internationale cu atributii n acest domeniu, n primul rnd O.I.M,apoi Consiliul Europei si Uniunea Europeanasi, priveste mbunatatirea conditiilor de muncasi viata ale salariatilor, raporturile dintre angajati si patroni12.Dreptul muncii a aparut prin vointa statelor si se realizeaza prin legislatia interna a acestora, exceptie fac unele norme comunitare carora li se recunoaste suprematia fata de normele interne.

Dreptul international al muncii asa cum s-a apreciat n literatura de specialitate13 nu este un drept mondial constituit din norme valabile n orice stat si orice zona geografica ci ele directioneaza, orienteaza statele n adoptarea legislatiei interne si n masura n care sunt ratificate de state ele produc efecte juridice n statele respective.

Subiectele dreptului international al muncii sunt statele care au calitatea de titular universal al drepturilor si obligatiilor ce-si gasesc izvorul n raporturile juridice

12 S.Ghimpu, Al.Ticlea, Dreptul muncii, Ed.All Beck,Bucuresti, 2003,p.59

13 Andrei Popescu, Dreptul international al muncii,Ed.Holding Reporte, Bucuresti, 1998, p.110

internationale14 si organizatiile internationale care au calitatea de subiect de drept international cu caracter derivat , secundar, si limitat15.

Obiectul dreptului international al muncii l reprezinta reglementarea relatiilor sociale de munca.

II. Organizatia Internationala a Muncii Promotorii ideii crearii unei legislatii internationale a muncii au fost Robert Owen, Jerome-Adolphe Blanqui, Daniel Legrand iar pe aceasta linie se remarca rezolutia adoptata de Internationala I din anul 1866 prin care se solicita elaborarea unei legislatii internationale a muncii16.

OIM a fost creata de statele beligerante dupa primul razboi mondial n data de 11 aprilie 1919 cnd a fost adopta Constitutia acestei organizatii care are scopul de a asigura pacea universalasi durabila doar pe baza unei justitii sociale. Pentru realizarea acestui obiectiv s-a elaborat constitutia organizatiei care a izvort din necesitatea reglementarilor aspectelor legate de conditiile de munca ce implica un numar mare de persoane nendreptatite, privatiuni a caror nerezolvare pun n pericol armonia universala astfel nct se impune ameliorarea acestor conditii prin stabilirea unei durate maxime a zilei si saptamnii de lucru, recrutarea mnii de lucru,lupta contra somajului etc.

S-a apreciat n preambulul Constitutiei ca neadoptarea unui regim de munca realmente uman reprezinta un atac n eforturile natiunilor de a ameliora soarta salariatilor n propriile tari.

Constitutia a fost completata cu declaratia adoptata de OIM la Philadephia n 10 mai 1945 aceasta din urma reprezentnd anexa la Constitutia OIM

OIM a devenit dupa 1946 prima institutie specializata a ONU si cu activitatea cea mai vasta n domeniul relatiilor de muncasi protectiei sociale din lume.

Actele Organizatia Internationala a Muncii.

Agenda tuturor ntlnirilor Conferintei va fi stabilita de Consiliul de Administratie dupa luarea n considerare a tuturor propunerilor facute de guvernul unui membru, de orice organizatie reprezentativa recunoscuta sau de orice organizatie politica internationala. Daca Conferinta se pronunta pentru adoptarea propunerilor relative la un punct de vedere de pe ordinea de zi ramne la aprecierea Conferintei daca va lua forma conventiei internationale sau a unei reglementari atunci cnd subiectul tratat sau unul din aspectele sale nu ofera ocazia adoptarii imediate a unei conventii. Pentru a fi adoptate aceste doua

acte se cere a fi ntrunita o majoritate de 2/3 din voturile delegatiilor prezenti la Conferinta. Conventia va fi comunicata tuturor membrilor n vederea ratificarii. Membrii au obligatia de a informa pe Directorul General al B.I.M de masurile luate pentru ratificarea conventiei de catre autoritatile competente ale statului membru al OIM. Statele membre au obligatia de a supune conventia spre ratificare autoritatii competente a statului respectiv ntre o perioada cuprinsa ntre 1 an si 18luni de la terminarea Conferintei. Statul membru dupa ratificarea conventiei de catre autoritatile competente din stat vor comunica ratificarea oficiala a conventiei Directorului General al BIM care va dispune masurile ce se impun pentru a da eficienta juridica dispozitiilor acestor conventii.

14 Andrei Popescu,op.cit.,p.122 15 Ion Diaconu,Curs de drept international public, Casa de Editurasi presa Sansa, Bucuresti, 1993, pag. 72. 16 S.Ghimpu, Al.Ticlea,op.cit. p.60

Daca o conventie nu obtine ncuviintarea autoritatii, membrii nu vor fi tinuti de nici o obligatie dar, statul-membru va raporta Directorului General al BM dupa ce va decide Consiliul de Administratie cadrul legislatiei sale si asupra practicii sale constnd n problema care face obiectul conventiei, preciznd n ce masura i s-a dat efect dispozitiei pe cale legislativa, administrativa sau prin ncheierea contractelor colective de munca sau orice alta cale expunnd cteva din dificultatile care mpiedica sau interzice ratificarea unei astfel de conventii. Recomandarea va fi comunicata tuturor membrilor pentru examinarea ei si pentru a i se da efect prin legislatia nationala sau n alt mod. Statele membre se obliga ca pe o perioada cuprinsa ntre 1 an si 18 luni sa accepte recomandarea n vederea transformarii sale n lege sau luarii de alte asemenea masuri. Membrii vor informa Directorul General al BIM de masurile luate pentru acceptarea recomandarii de catre autoritatile competente. Statele membre nu vor fi supuse la nici o obligatie cu exceptia efectuarii unor rapoarte periodice care sa cuprinda masurile ce se impun a fi luate de statele membre pentru a le permite adoptarea sau aplicarea recomandarii. Adoptarea unei conventii sau recomandari de catre Conferinta sau ratificarea acestor acte juridice de catre un membru nu trebuie sa afecteze vreo lege, hotarre judecatoreasca, cutuma car asigur conditii favorabile membrilor interesati, altele dect fel prevazute de conventie sau recomandare.

III. Consiliul Europei Consiliul Europei a luat fiinta n anul 1949 ca organizatie europeana de cooperare interguvernamentalasi parlamentara. Scopul Consiliului Europei potrivit art.1din Statut este realizarea unei legaturi mai strns ntre membrii ai n scopul salvgardarii si promovarii idealurilor si principiilor care sunt patrimoniu comun si sa favorizeze progresul lor economic si social.

Principiul preeminentei dreptului, al dreptului omului si al libertatilor fundamentale constituie principalul criteriu al admiterii n cadrul C.E.

Consiliul Europei se compune de regula din ministrii de externe ai tarilor membre ca titulari putnd fi nlocuiti n anumite mprejurari si de alti ministri. Deciziile C.E. se fundamenteaza pe recomandarile Adunarii Parlamentare, pe propunerile Comitetului de Experti Guvernamentali, ale Conferintei specializate ale ministrilor si ale Secretariatului General al Consiliului Europei si ale conferintelor ministrilor din tarile membr

e.

Deciziile Consiliul de Ministri se concretizeaza fie n recomandari catre Guvernele statelor membre, fie n conventii si acorduri europene, acestea din urma avnd un caracter obligatoriu pentru statele ce le ratifica. Comitetul adopta declaratii si rezolutii n probleme politice internationale.

Romnia este din anul 1993membra a Consiliului Europei si este reprezentata de 10 parlamentari.

Activitatea normativa a Consiliul Europei se concretizeaza n conventii si acorduri europene majoritatea deschise spre ratificare sau aderare si statelor care nu ac parte in organizatie.

Conventiile Consiliului Europei nu intra n vigoare dect n tarile car le semneazasi ratifica sau adera la acestea.

Consiliul Europei adopta recomandari adresate statelor membre ce stabilesc orientari n diverse probleme dar pot fi transformate n conventii si acorduri.

Actele normative adoptate de Consiliul Europei acopera aspecte multiple din dreptul civil, dreptul familiei, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul muncii si securitatii

sociale iar edificiul normativ al Consiliul Europei este menit sa deschida calea statelor membre sa alinieze legislatia nationala la normele elaborate de Consiliul Europei.

IV. Uniunea Europeana Uniunea Europeana a luat fiinta n urma declaratiei din data de 9 mai 1950 a lui Rober Schuman, ministrul francez al afacerilor externe n care prezenta planul pe care l elaborase n vederea unificarii industriei europene a carbunelui si otelului. Ulterior, s-a ncheiat tratatul ce a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului semnat la Paria la data de 18 aprilie 1951.

Prin Tratatul de la Roma din data de 25martie 1957 s-a format Comunitatea Economica Europeanasi Comunitatea Europeana a Energiei Atomice.

La data de 7 februarie 1992 a fost semnat Tratatul de la Maastricht iar prin ratificarea de la sfrsitul anului 1993 cnd devine din Comunitate, Uniunea Europeana, s-a deschis drumul realizarii unei uniuni politice, economice si monetare. Caracteristicile dreptului comunitar.

n cadrul dreptului comunitar distingem dreptul comunitar originar format din cele trei tratate, anexe, protocoale, modificate si completate ulterior, fiind dreptul creat direct de catre satele membre si dreptul comunitar derivat creat de institutiile comunitare pe baza tratatelor.

Conformart.189 din Tratatul de la Roma, izvoarele de dreptul comunitar sunt: 1.Ordonantele adoptate n general de Consiliu, sunt generale, obligatorii, direct aplicabile n ordinea juridica interna a statelor membre, sunt creatoare de drepturi subiective n folosul indivizilor. Ordonantele sunt cele mai importante acte ale U.E. 2.Directivele obliga statele membre sa se conformeze unui anumit obiectiv, care lasa libertatea alegerii mijloacelor menit sa-i asigure realizarea ntr-un anumit termen. Este un instrument important n procesul apropierii legislatiilor asa cum reiese din art.1000 in Tratatul CEE.

Directivele au ca destinatie statele si nu cetatenii si numai punerea n aplicare de catre autoritatile nationale confera drepturi si impune obligatii cetatenilor. 3.Deciziile sunt adoptate de Comisie, Consiliu, sunt obligatorii si sunt direct aplicabile, au caracter individual si nu leaga dect destinatarul lor. Printr-o asemenea decizie, institutiile europene comunitare pot cere unei tari membre sau unui cetatean sa actioneze sau sa nu actioneze, conferindu-le drepturi sau impunndu-le obligatii. 4.Declaratiile si rezolutiile sunt adoptate de Consiliu pentru a se manifesta intentia ntr-un

domeniu determinat. Carta drepturilor sociale fundamentale a luat nastere sub forma unei declaratii. 5.Recomandarie si avizele sunt utilizate de Consiliu si Comisie n raporturile cu statele membre si sunt folosite pentru a le invita sa se alinieze, sa armonizeze legislatiile n diferite domenii.

Avizul poate fi adresat statelor membre de catre Comisie si nu leaga cu nimic statele.

n raportul dintre dreptul comunitar si dreptul national se aplca doua principii: 1.Aplicabilitatea imediatasi efectul direct al dreptului comunitar nseamna ca acesta confera si impune n mod direct drepturi si obligatii nu numai institutiilor comunitare si statelor membre dar si cetatenilor U.E. 2.Suprematia dreptului comunitar cnd exista o neconcordanta ntre dreptul comunitar si dreptul national,conflictul se rezolva doar prin recunoasterea dreptului comunitar asupra celui national. Neasigurarea suprematiei dreptului comunitar ar nsemna slabirea solidaritatii

dintre statele membre, imposibilitatea ndeplinirii misiunii pentru care s-a instituit Uniunea Europeana.

Bibliografie necesara aprofundarii

1. A. Popescu, Dreptul international si european al muncii, Editura CH Beck, Bucuresti, 2008. 2. S.Ghimpu, Al.Ticlea, Dreptul muncii, Editura All Beck, Bucuresti, 2003. 3. Andrei Popescu, Dreptul international al muncii, Editura Holding Reporter, Bucuresti, 1998. 4. N. Voiculescu, Dreptul muncii. Reglementari interne si comunitare, Editura Wolters Kluvers, Bucuresti, 2008. 5. Ion Diaconu, Curs de drept international public, Casa de Editurasi presaSansaBucuresti, 1993. ntrebari recapitulative:

1. Prezentati organismele internationale care elaboreaza norme n domeniul muncii si securitatii sociale. 2. Precizati daca Romnia este membra a unei organizatii internationale care elaboreaza norme n domeniul muncii si securitatii sociale. Teste de autoevaluare:

1. Actele U.E.sunt: a) recomandarile;

b) ordonantele,

c) conventiile,

d) niciuna din variante.

2. O.I.M. este o organizatie cu vocatie: a) mondiala, b) europeana; c) zonala; d) niciuna din variante Raspunsurile corecte sunt: 1.b; 2.a.

Tema de casa. Prezentarea unei institutii din dreptul muncii national prin prisma normelor comunitare.

TEMA NR. 3 SINDICATELE

I. Obiective: -Cunoasterea izvoarelor interne si internationale de reglementare a dreptului sindical. -Cunoasterea principiilor si trasaturilor sindicatelor, a modului de constituire, organizare, functionare si ncetare a personalitatii juridice a sindicatului. -Identificarea categoriilor de persoane care se pot sindicaliza si care un se pot

sindicaliza. -Actiunea sindicala. -Masuri legale de protectie a membrilor de sindicat, precum si a liderilor de sindicat.

II. Competente dobndite de student: -studentul va fi capabil sa delimiteze sindicatul de alte forme de asociere a cetatenilor; -studentul va fi capabil sa identifice persoanele care se pot sindicaliza si care un se pot sindicaliza; -studentul va fi capabil sa stabileasca procedura de infiintare si functionare a sindicatului.

III. Cuvinte cheie: sindicat, libertate sindicala, actiune sindicala, lider de sindicat, federatie sindicala, confederatie sindicala, aparare si promovare a drepturilor si intereselor salariatilor. IV. Structura temei I. Izvoarele dreptului sindical II. Definitia sindicatelor III. Principii IV. Trasaturile sindicatului V. Constituirea, organizarea si functionarea organizatiilor sindicale VI. Protectia membrilor de sindicat si a persoanelor alese n organele de conducere ale sindicatului VII. Dobndirea personalitatii juridice a sindicatului VIII. Reorganizarea si dizolvarea organizatiilor sindicale IX. Asocierea si afilierea organizatiilor sindicale X. Atributiile organizatiilor sindicale n domeniul raporturilor juridice de munca V. Rezumat. Ansamblul normelor juridice care reglementeaza organizarea si functionarea sindicatelor, rolul lor n cadrul societatii, ndeosebi n raporturile cu patronatele si cu autoritatile publice, constituie dreptul sindical. Pe plan intern, principiul libertatii sindicale are valoare constitutionala ntruct a fost inclus n categoria drepturilor si libertatilor social-politice din Constitutia Romniei din 1991 receptnd trasaturile fundamentale ale libertatilor juridice protejate prin instrumente juridice internationale. Principiul libertatii sindicale este dezvoltat de Legea nr. 54/2003 privind sindicatele act normativ ce constituie reglementarea speciala n materie.

I. Izvoarele dreptului sindical O miscare sindicala realmente liberasi independenta nu poate sa se dezvolte dect daca sunt respectate drepturile fundamentale ale omului. n acest sens trebuie adoptate toate masurile adecvate pentru a garanta exercitarea drepturilor sindicale si a celorlalte drepturi ale omului ntr-un climat lipsit de violenta, presiune, de ncredere si mentinere a ordinii.

Liberatea sindicala este considerata un drept al omului; ea este fondata pe legaturi naturale stabilite ntre membrii unei profesii.

Pentru realizarea scopurilor propuse, sindicatele trebuie asadar, sa-si desfasoare activitatea ntr-un climat de securitate si libertate ceea ce implica, iar atunci cnd drepturile lor nu sunt respectate, sa ceara recunoasterea exercitiului acestei libertati si a revendicarilor formulate.

Toate guvernele trebuie sa desfasoare o politica de respectare a drepturilor omului.

Ansamblul normelor juridice care reglementeaza organizarea si functionarea sindicatelor, rolul lor n cadrul societatii, ndeosebi n raporturile cu patronatele si cu autoritatile publice, constituie dreptul sindical17.

Principiul libertatii sindicale este nscris n documente interantionale care se refera la muncasi salariati.

a. Astfel, potrivit dispozitiilor Conventiei Internationale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicalasi apararea dreptului sindical, muncitorii si patronii, fara nici o deosebire au dreptul, fara autorizatie prealabila, sa constituie organizatii la alegerea lor, precum si sa se afilieze acestor organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora din urma art. 2. Organizatiile lucratorilor au dreptul de a a-si elabora statutele si regulamentele proprii, sa-si aleaga liber reprezentantii, sa-si organizeze activitatea si sa si stabileasca programul de actiune, n timp ce autoritatilor publice le revine obligatia de aseabtine de la orice interventie de natura a limita dreptul sindical sau de a mpiedica exercitarea sa legala. Dobndirea personalitatii juridice a organizatiilor nu poate fi subordonata unor conditii care sa le restrnga drepturile. Conventia confera dreptul organizatiilor lucratorilor de a se constitui n federatii si confederatii, de a adera la acestea sau la organizatii internationale ale lucratorilor. b. Conventia nr. 98/1949 privind dreptul de organizare si negociere colectiva pr

evede dreptul organizatiilor lucratorilor de a beneficia de o protectie adecvata mpotriva oricaror acte de discriminare care tind sa prejudicieze liberatatea sindicala, respectiv n cazul refuzului de a fi ncadrat pe considerente de afiliere sindicala sau de participarea la activitati sindicale, ori n cazul concedierii sau a altor prejudicii cauzate ca urmare a desfasurarii acestor activitati. Aceasta protectie trebuie sa vizeze, conform dispozitiilor acestei conventii si actiunile de natura sa favorizeze dominarea, finantarea sau controlul organizatiilor lucratorilor de catre patroni sau organizatiile patronale. c. Conventia nr. 141/1975 privind organizatiile lucratorilor rurali si Recomandarea nr. 149/1975 prevad dreptul lucratorilor din agricultura de a se constitui n organizatii, la libera lor alegere si de a se afilia la asemenea organizatii. Conventia are drept scop reglementarea libertatii sindicale a lucratorilor din mediu rural, promovarea acestor organizatii si stimularea participarii lor la dezvoltarea economicasi sociala. d. Rezolutia adoptata n anul 1970 privind drepturile sindicale si relatiiloe lor cu libertatile civile prevede ca drepturile conferite organizatiilor salariatilor trebuie sa se bazeze pe respectul libertatilor civile enuntate n Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Pactul International privind drepturile civile si politice. 17 A se vedea, I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, pag. 124.

e. Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Genearla a O.N.U. n 1948, constituie un izvor pentru liberatatea sindicala. Potrivit acestui document, nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr-o asociatie, n schimb orice persoana are dreptul de a constitui cu alte persoane sindicate, de a se afilia la acestea pentru apararea intereselor sale. f. Pactul International cu privire la drepturile civile si politice, adoptat de O.N.U. n 1966, recunoaste dreptul oricarui lucrator de a constitui mpreuna cu alte persoane sindicate, precum si dreptul sindicatelor de a constitui federatii sau confederatii nationale, precum si afilierea la organizatii similare internationale. Exercitiul acestui drept nu poate forma obiectul unor restrictii prevazute de lege si trebuie luate masurile necesare ntr-o societate democratica, n interesul securitatii nationale sau de ordine publica sau pentru protejarea drepturilor si libertatii salariatilor g. Carta Sociala Europeana, elaborata de Consiliul Europei n 1961, consacra dreptul lucratorilor de a se organiza n sindicate, prevaznd interdictii pentru membrii fortelor armate si politie. h. Constitutia pentru Europa prevede, de asemenea, dreptul oricarei persoane la libertate de ntrunire pasnicasi la liberatatea de asociere la toate nivelurile, n special n domeniul politic, sindical si civic, ceea ce implica dreptul fiecarei persoane de a nfiinta mpreuna cu alte persoane, sindicate si de a se afilia cu acestea pentru apararea intereselor sale. Pe plan intern, principiul libertatii sindicale are valoare constitutionala ntruct a fost inclus n categoria drepturilor si libertatilor social-politice din Constitutia Romniei din 1991 receptnd trasaturile fundamentale ale libertatilor juridice protejate prin instrumente juridice internationale.

Izvoarele interne ale libertatii sindicale sunt:

Constitutia Romniei18. Art. 37 alin. 1 consacra liberatatea asocierii n sindicate, iar art. 9 prevede dreptul sindicatelor de a se constitui si a-si desfasura activitatea n mod liber, potrivit statutelor lor, n conditiile legii.

Codul muncii Legea nr. 53/2003 consacra n art. 217-223 liberatea sindicala. Legea nr. 54/2003 privind sindicatele constituie reglementarea speciala n materie, dezvoltnd principiul libertartii sindicale.

II. Definitia sindicatelor Actele normative n vigoare definesc sindicatele dupa cum urmeaza:

art. 9 din Constitutie: Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se c

onstituie si si desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, n conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor;

art. 217 alin. 1 din Codul Muncii: sindicatele sunt persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite n scopul apararii si promovarii drepturilor colective si individuale, precum si a intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor lor;

art. 1 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 dispune ca sindicatele sunt constituite n scopul apararii drepturilor prevazute n legislatia nationala, pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romnia este parte, precum si n contractele colective de muncasi promovarii

18 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991, revizuita prin Legea de revizuire a Constitutiei Romniei din 18 septembrie 2003, publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003.

intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor

acestora.

S-a sustinut ca art. 1 alin. 1 din legea nr. 54/2003 extinde scopul activitatii sindicatelor dincolo de limitele prevazute de Constitutie si Conventia O.I.M. nr. 87/1948 privind libertatea sindicalasi protectia dreptului sindical, respectiv si la apararea unor drepturi de alta natura, cum ar fi: dreptul la viata si la integritate fizicasi psihica, dreptul la informatie, dreptul la nvatatura, dreptul la vot, dreptul de a fi ales, altfel spus, drepturi civile si politice ce nu pot face obiectul apararii de catre sindicate.

Prin Decizia nr. 25/200319, Curtea Constitutionala a evidentiat faptul ca art. 1 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 nu extinde activitatea sindicatelor, ci defineste expres scopul activitatii organizatiilor. Din faptul ca sunt nominalizate izvoarele drepturilor a caror aparare o formeaza scopul activitatii sindicatelor, nu se poate ntelege ca legea are n vedere toate categoriile prevazute n aceste acte normative. Asadar, sindicatele nu apara drepturile civile si nici cele politice ale membrilor lor si nu poate desfasura o activitate politica.

Se observa faptul ca definitiile date de actele normative sus-mentionate nu sunt n contradictie, ci se completeaza reciproc.

Sindicatele pot fi definite ca fiind acele organizatii persoane juridice independente, fara scop patrimonial, constituite n vederea apararii drepturilor colective si individuale ale membrilor lor si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale acestora, desfasurndu-si activitatea potrivit statutelor proprii.

III. Principii Libertatea sinidicala20 se manifesta att pe plan colectiv, ct si pe plan colectiv. Pluralismul sindical deriva din libertatea sindicalasi consta n posibilitatea constituirii mai

multor sindicate n aceeasi unitate, n acelasi domeniu de activitate sau n aceeasi ramura. Independenta sindicala se manifesta:

fata de organele statului, fiind interzisa orice interventie din partea autoritatilor publice de natura a limita ori a mpiedica exercitarea drepturilor si libertatilor sindicale;

fata de partidele politice art. 1 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 sindicatele sunt organizatii fara caracter politic si independente fata de partidele politice; fata de orice alte organizatii21 din cadrul societatii civile. IV. Trasaturile sindicatului Sindicatele prezinta urmatoarele trasaturi:

se constituie n temeiul dreptului de asociere consacrat constitutional, fiinde rezultatul unei asocieri de persoane dupa criteriul locului de munca, al profesiei, ramurii de activitate sau teritorial; sindicatele sunt organizatii profesionale ntruct nu pot reuni dect persoane exercitnd o anumita activitate profesionala, simpla comunitate de interese nefiind suficienta pentru constituirea organizatiei. sindicatele functioneaza n baza statutelor proprii. Potrivit art. 5 din Legea nr. 54/2003, constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si ncetarea activitatii 19 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. 20 Pentru dezvoltari, a se vedea, M. Volonciu, Libertatea sindicala, principiu de baza al dreptului sindical; privire special asupra sindicalismului american, n Studii de drept romnesc nr. 3/1994, pag. 277-287. 21 Ordonanta Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii nu este aplicabila sindicatelor art.1 alin.

3.

unei organizatii sindicale se reglementeaza, cu respectarea legii, prin statutul adoptat de membrii sai. Statutele nu pot sa contina prevederi contrare Constitutiei si legilor.

scopul sindicatelor este, potrivit art. 1 alin. l din lege, de aparare si promovare a drepturilor si intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor acestora. Desi legea nu prevede expres, sindicatele sunt organizatii fara caracter politic, asemeni organizatiilor patronale. sindicatele sunt persoane juridice de drept privat, independente. Potrivit art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954, orice organizatie care are o organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anumit scop n acord cu interesul obstesc se poate constitui ca persoana juridica. Ca atare, pentru a fi persoana juridica trebuie ntrunite n mod cumulativ cele trei elemente constitutive: organizare de sine statatoare (proprie), patrimoniu propriu (distinct) si un scop propriu, determinat, n acord cu interesul general, obstesc. Sindicatul reprezinta un subiect colectiv de drept, legea stabilind procedura si conditiile dobndirii personalitatii juridice, patrimoniul organizatiei, precum si atributiile acestora. Independenta sindicatelor este consacrata expres n art. 217 alin. 2 din Codul muncii care stabileste ca sindicatele sunt persoane juridice independente.

V. Constituirea, organizarea si functionarea organizatiilor sindicale Nu toate aspectele privind organizarea si functionarea sindicatelor se ncadreaza n obiectul dreptului muncii, ci numai atributiile si competentele care vizeaza raporturile juridice de munca22.

Categorii de persoane care se pot sindicaliza

Pe plan individual, liberatatea sindicala se manifesta n dreptul recunoscut oricarui salariat de a adera sau nu n mod liber la un sindicat si de a se retrage atunci cnd doreste.

Liberatatea sindicala individuala cuprinde23 o latura pozitiva dreptul de a face parte dintr-un sindicat sau de a adera si o latura negativa dreptul de a nu face parte dintr-un sindicat.

Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 dispune: Persoanele ncadrate n muncasi functionarii publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea. Persoanele care exercita potrivit legii o meserie sau o profesiune n mod independent,

membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele n curs de calificare au dreptul, fara nici o ngradire sau autorizare prealabila, sa adere la o organizatie sindicala.

Interpretnd textul legal putem trage urmatoarele concluzii:

pot constitui sindicate si pot adera la acestea urmatoarele categorii de persoane: a. persoanele ncadrate n munca, deci salariatii art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 coroborat cu art. 9 din Constitutie si art. 220 din Codul muncii. Nu vor putea adera la un sindicat persoanele care si desfasoara activitatea n baza unui contract civil de prestari servicii sau a unui contract de mandat comercial. b. functionarii publici, cu exceptia celor care detin functii de conducere art. 4 din Legea nr. 54/2003. Art. 2 alin. 1 din legea sindicatelor, privind dreptul functionarilor publici de a constitui si adera la sindicate, trebuie coroborat cu art 27 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici24, conform caruia dreptul la asociere

22 A se vedea, I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, loc. cit. , pag. 124. 23 A se vedea, R. Dimitriu, Exercitiul libertatii sindicale, n Dreptul nr. 5/2004, pag. 106. 24 Republicat n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificata ulterior.

sindicala este garantat functionarilor publici, cu exceptia celor din categoria naltilor functionari publici.

Cu privire la politisti, anterior adoptarii Legii nr. 54/2003, s-a apreciat25 ca acestia nu se pot sindicaliza deoarece, desi au devenit functionari publici, totusi Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului26 nu se refera expres la dreptul de asociere sindicala a lor. Ulterior, Legea nr. 54/2003 a instituit expres dreptul functionarilor publici de a constitui organizatii sindicale si de a adera la acestea. Avnd n vedere dispozitiile art. 9 din Conventia O.I.M. nr. 87/1948 privind liberatatea sindicalasi apararea dreptului sindical care prevede ca masura n care ganartiile prevazute de conventie se aplicasi fortelor armate si politiei va fi determinata de legislatia nationala, dar si faptul ca, potrivit legii, politistii sunt functionari publici cu statut special, concluzionam ca acesta categorie de persoane are dreptul de a constitui organizatii sindicale sau adera la acestea.

pot doar adera la un sindicat: -persoanele aflate n curs de calificare. n aceasta categorie intra persoanele care se pregatesc n baza unor contracte de formare profesionala, cum este contractul de ucenicie art. 205-213 din Codul muncii, precum si persoanele care se afla n cautarea unui loc de muncasi se califica n conditiile art. 63-69 din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca27 prin cursuri de calificare. - Persoanele care exercita, potrivit legii, o meserie n mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele n curs de calificare. Cu privire la art. 2 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 54/2003 s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate deoarece se exclude posibilitatea constituirii de organizatii sindicale de catre alte categorii de lucratori dect persoanele ncadrate n muncasi functionarii publici. Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 25/2003, a considerat textul constitutional, motivnd ca n sistemul Constitutiei, sindicatele constituie organizatii ale salariatilor, conceptie care concorda cu aceea din Conventia O.I.M. nr. 87/1948 privind liberatea sindicalasi protectia dreptului sindical, care se refera la raporturi ntre cei care angajeazasi lucratori. Asadar, Curtea nu a retinut vreo contradictie ntre textele legale invocate, apreciind ca art. 2 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 54/2003 nu ncalca nici dispozitiile constitutionale si nici normele internationale n materie.

Ca urmare, cele doua categorii de persoane au dreptul de a adera la un sindicat, fara nici o ngradire sau autorizare prealabila.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 54/2003, salariatii minori se bucura de exercitarea libertatii legale, putnd deveni membri de sindicat fara a fi necesra ncuviintarea prealabila a reprezentantilor lor legali, daca au mplinit vrsta de 16 ani.

Potrivit art. 2 alin. 4 din lege o persoana poate face parte, n acelasi timp, numai dintrun sindicat, ntr-o unitate putnd fi constituite doua sau mai multe sindicate, consecinta a pluralismului sindical.

Categorii de persoane care nu se pot sindicaliza

25 A se vedea, S. Beligradeanu, Examen de ansamblu asupra Legii nr. 360/2002 privind statutul politistului, n Dreptul nr. 8/2002, pag. 8; A.G. Uluitu, reglementari specifice pentru politisti comparativ cu functionarii publici si cu salariatii, n Revista de dreptul muncii nr. 3/2002, pag. 76-77. 26 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificarile ulterioare. 27 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 106 din 6 februarie 2002, modificata ulterior.

Interpretnd per a contrario dispozitiile legale n materie si avnd n vedere scopul legal al sindicatelor (de a apara drepturile cuprinse n contractele colective de muncasi de a promova interesele membrilor lor) rezulta ca nu se pot sindicaliza persoanele care nu exercita

o activitate profesionala: somerii, elevii, studentii, pensionarii. Art. 4 din Legea nr. 54/2003 prevede mai multe exceptii de la regula conform careia orice salariat sau persoana care exercita n mod legal o meserie sau profesie poate deveni membru de sindicat sau adera la acesta. Astfel, nu pot constitui sindicate:

1. persoanele care detin functii de conducere. Potrivit art. 294 din Codul muncii prin salariati cu functii de conducere se ntelege administratorii salariati, inclusiv presedintele consiliului de administratie daca este si salariat, directorii generali si directorii, directorii generali-adjuncti, sefii compartimentelor de munca-divizii, departamente, sectii, ateliere, servicii, birouri, precum si asimilatii lor stabiliti potrivit legii sau prin contracte colective de munca ori, dupa caz, prin regulamentul intern. n literatura de specialitate28 se arata ca aceasta interdictie se explica prin specificul nsusi al atributiilor lor de serviciu, prin relatiile speciale cu conducerea unitatii, prin continutul deosebit al obligatiei de fidelitate fata de angajator. 2. Persoanele care fac parte din categoria naltilor functionari publici. Potrivit art. 11 din Legea nr. 188/1999 n categoria naltilor functionari publici intra: a. secretarul general si secretarul general adjunct al Guvernului; b. consilierii de stat; c. secretarii generali si adjunctii lor din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale; d. prefectii; e. subprefectii; f. secretarii generali din cadrul prefecturilor si cei ai judetelor si municipiului Bucuresti; g. directorii generali din cadrul ministerelor si ai celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale. 3. Persoanele care detin functii de demnitate publica. Potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei n exercitarea demnitatilor publice, a

functiilor publice si n mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei sunt demnitati publice cele privind: a. Presedintele Romniei; b. Deputatii si senatorii; c. Consilierii prezidentiali si consilierii de stat ai Administratiei Prezidentiale; d. Primul-ministru, ministrii, ministrii-delegati, secretarii si secretarii de stat si functiile asimilate acestora; e. Alesii locali primari, viceprimari, presedintii si vicepresedintii consiliilor judetene, consilierii locali si judeteni. 4. Magistratii (judecatorii si procurorii). Potrivit art. 61 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lnga acestea29, personalul auxiliar, format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentaristi, grefieri arhivari, informaticieni, registratori, pot constitui organizatii sindicale si pot adera la acestea, n scopul apararii intereselor sale profesionale, sociale si economice. 5. Personalul militar din aparatul Ministerului Apararii Nationale si Ministerului de Interne, Ministerului Justitiei, Serviciului Romn de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, 28 A se vedea, I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, loc. cit., pag. 136. 29 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004.

Serviciului de Pazasi Protectie si Serviciului de Telecomunicatii Speciale, precum si din unitatile aflate n suboedinea acestora.

Constituirea organizatiei sindicale

Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 pentru constituirea unei organizatii sindicale este necesar un numar de 15 persoane din aceeasi ramura sau profesie, chiar daca si desfasoara activitatea la angajatori diferiti.

Art. 5 din lege dispune: constituirea, organizarea, functionarea, reorganizarea si ncetarea activitatii unei organizatii sindicale se reglementeaza prin statutul adoptat de membrii sai. Astfel, statutul trebuie sa cuprinda n mod obligatoriu prevederi cel autin cu privire la:

a. scopul constituirii, denumirea si sediul; b. modul n care se dobndeste si nceteaza calitatea de membru; c. drepturile si ndatoririle membrilor; d. modul de stabilire si ncasare a cotizatiilor; e. organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere si de revocare, durata mandatelor si atributiile lor; f. conditiile si normele de deliberare pentru modificare statutului si de adoptare a hotarrilor; g. marimea si compunerea patrimoniului initial; h. divizarea, comasarea sau dizolvarea organizatiei sindicale, transmiterea ori, dupa caz, lichidarea patrimoniului, cu precizarea ca bunurile date n folosinta de catre stat vor fi restituite acestuia. Statutul trebuie aprobat n adunarea generalasi semnat de cel putin 15 membri fonadtori.

Prin reglementarea legala s-a admis ca sindicatele pot sa se constituie liber, fara autorizatie, singurele exigente legale fiind cele impuse de necesitatea elaborarii statutului si ndeplinirea procedurii de dobndire a personalitatii juridice. n acest context, autoritatile publice si administrative nu intervin n constituirea sindicatului si au obligatia de a se abtine de la orice ingerinta n functionarea sa.

Sindicatul este un grup privat, iar statutul este legea sa.

Conducerea organizatiilor sindicale

Art. 8 din Legea nr. 54/2003 prevede conditiile necesare pentru ca o persoana sa poata fi aleasa membru n organele de conducere, si anume:

1. Sa fie membru al acelui sindicat. Asadar, nu pot fi alesi n organele de conducere, persoanele care sunt membri ntr-un alt sindicat sau care nu au calitatea de sindicalist. 2. Sa aiba capacitatea de exercitiu deplina. Potrivit art. 8 din Decretul nr. 31/1954, persoana respectiva trebuie sa fi mplinit vrsta de 18 ani. 3. Sa nu execute pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savrsirea infractiunii. VI. Protectia membrilor de sindicat si a persoanelor alese n organele de conducere ale sindicatului

Membrii de sindicat, precum si persoanele desemnate n organele de conducere ale sindicatului sunt protejati potrivit legii.

A. Potrivit art. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare30 constituie contraventie discriminarea unei persoane, inclusiv datorita convingerilor sale, manifestata n domeniul dreptului la aderare la sindicat si accesul la faculitatile acordate de acesta. B. Art. 223 alin. 1 din Codul muncii prevede ca reprezentantilor alesi n organele de conducere ale organizatiilor sindicale li se asigura protectia legii contra oricaror forme de conditionare, constrngere sau limitare a exercitarii functiilor lor. ncalcarea acestei dispozitii constituie contraventie si se sanctioneaza, potrivit art. 276 alin. 1 lit. f din Codul muncii, cu amenda contraventionala. Art. 223 alin. 2 din Codul muncii stabileste ca pe toata durata exercitarii mandatului, precum si o perioada de 2 ani de la ncetarea acestuia, reprezentantii alesi n organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediati pentru motive care nu tin de ndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati din unitate.

De asemenea, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 54/2003 interzice ca n timpul mandatului si 2 ani de la ncetarea acestuia, reprezentantilor alesi n organele de conducere ale organizatiilor sindicale sa li se modifice si/sau nceteze contractele individuale de munca pentru motive neimputabile pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeaza, dect cu acordul scris al organului colectiv al organizatiei.

Datorita discordantei ntre cele doua texte legale, n doctrina31, tinndu-se seama de faptul ca legea nr. 53/2003 Codul muncii a intrat n vigoare ulterior Legii nr. 54/2003, se concluzioneaza n sensul ca art. 10 alin.1 din Legea nr. 54/2003 este abrogat implicit, ca urmare, concedierea reprezentantilor alesi n organele de conducere ale sindicatului, n cazurile stabilite n art. 223 alin.2 din codul muncii se poate dispune fara acordul scris al organului colectiv de conducere al organizatiei.

Asadar art. 223 alin. 2 din Codul muncii se va aplica n mod cumulativ cu art. 60 alin. 1 lit. h din Codul muncii care stabilesc ca este interzisa concedierea liderilor de sindicat, pe durata exercitarii functiei, cu exceptia situatiilor n care persoanele care ocupa functii eligibile n sindicat:

1. au savrsit abateri disciplinare; 2.

au fost revocati din functiile sindicale pentru ncalcarea normelor statutare sau legale art. 10 alin. 3 din legea nr. 54/2003. Anterior promulgarii Codului muncii, s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate a art. 223 alin. 2, pe motiv ca ar contraveni art. 16 alin. 1 din Constitutie, conform caruia cetatenii sunt egali n fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 24/2003 a respins aceasta exceptie, bazndu-se pe urmatoarele argumente32:

prevederea legala instituie o masura de protectie, ce nu poate avea caracterul unui privilegiu sau a unei discriminari;

30 Publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 431 din 2 septembrie 2002, aprobata cu modificari prin Legea nr. 48/2002, publicata n Monitorul oficial al Romniei, partea I, nr. 69 din 31 ianuarie 2002, modificata ulterior. 31 A se vedea, I.T. Stefanescu, S. Beligradeanu, op. cit., , n Dreptul, nr. 4/2003, pag. 9; I.T. Stefanescu, Trata de dreptul muncii, vol. I, loc. cit., pag. 143. 32 A se vedea I.T. Stefanescu, Trata de dreptul muncii, vol. I, loc. cit., pag. 145; A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, loc. cit., pag. 165-166.

liderii de sindicat se afla ntr-o situatie juridica diferita de cea a celorlalti salariati, iar protectia lor este nu numai justificata, dar si necesara; principiul egalitatii de tratament a cetatenilor implica un tratament egal pentru situatii identice sau similare si nu acelasi tratament pentru situatii diferite;

liderii de sindicat nu si-ar putea ndeplinimandatul ncredintat de salariati daca ar fi expusi unor represalii sau amenintari din partea angajatorilor.

Cu toate acestea, se apreciaza33 ca dispozitiile art. 223 alin. 2 din Codul muncii sunt vadit neconstitutionale ntruct prin Conventia O.I.M. nr. 135/1971 protectia liderilor de sindicat este limitata doat la motivele care tin de ndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariati si nu la cele care privesc calitatea lor proprie de angajati, fiind astfel privilegiati.

C. Art. 10 alin. 2 din Legea sindicatelor prevede ca sunt interzise modificarea sau desfacerea contractelor individuale de muhnca att ale reprezentantilor alesi n organele de conducere a organizatiilor sindicale, ct si ale membrilor acestora, pentru motive care privesc activitatea sindicala. D. Art. 11 din Legea nr. 54/2003 dispune ca n perioada n care persoana aleasa n organul de conducere este salarizata de organizatia sindicala, si pastreaza functia si locul de munca avute anterior, precum si vechimea n munca, respectiv n specialitate sau n functia publica detinuta, n conditiile legii. Situatia prevazuta n art. 11 din lege trebuie coroborata cu art.50 lit. f din Codul muncii, constituind un caz de suspendae de drept a contractului individual de munca al celui ales n organul de conducere al sindicatului. Asadar, pe durata exercitarii mandatului, pe postul salariatului respectiv poate fi ncadrata o alta persoana numai cu contract individual de munca pe durata determinata. La revenirea pe postul anterior, salariatului i se va asigura un salariu care nu poate fi mai mic dect cel pe care l-ar fi obtinut n conditii de continuitate n acel post.

E. Art. 35 din Legea nr. 54/2003 prevede o alta facilitate acordata membrilor alesi n organele de conducere ale organizatiilor sindicale, respectiv cei care lucreaza nemijlocit n unitate n calitate de salariati, au dreptul la reducerea programului lunar cu 3-5 zile pentru activitati sindicale, fara afectarea drepturilor salariale. F. Potrivit art. 223 alin. 3 din Codul muncii, prin contractele colective se pot stabili si alte masuri suplimentare de protectie a celor alesi n organele de conducere ale s

indicatelor, n conditiile legii. VII. Dobndirea personalitatii juridice a sindicatului n scopul dobndirii personalitatii juridice, potrivit art. 14 din Legea nr. 54/2003, mputernicitul special al membrlor fondatori ai sindicatului depune la judecatoria n a carei raza teritoriala si are sediul sindicatul o cerere de nscriere, la care anexeaza procesul-verbal de constituire a organizatiei sindicale semnat de membrii fonadtori, statutul organizatiei sindicale, precum si lista membrilor din organul de conducere cu mentionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, a profesiei si a domiciliului.

33 A se vedea, I.T. Stefanescu, S. Beligradeanu, op. cit., n Dreptul nr. 4/2003, pag. 11; I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, loc.cit, pag. 146-147.

Judecatoria, n termen de cel mult 5 zile de la nregistrarea cererii, are obligatia de a examina legalitatea actelor depuse. n cazul n care constata ca cerintele legale pentru constituirea organizatiei sindicale nu sunt ndeplinite, presedintele completului de judecata citeaza, n camera de consiliu, pe mputernicitul special, caruia i solicita, n scris, remedierea neregulilor constatate n termen de cel mult 7 zile.

Daca sunt ndeplinite cerintele legale, instanta va proceda la solutionarea cererii n termen de 10 zile, cu citarea mputernicitului special al membrilor fondatori. Instanta va pronunta o hotarre motivata de admitere sau de respingere a cererii, care se comunica semnatarului cererii n termen de cel mult 5 zile de la pronuntare.

n situatia n care mputernicitul special al organizatiei sindicale nu remediaza neregularitatile constatate n termen de cel mult 7 zile, solutia va fi de respingere a cererii.

Art. 16 din Legea nr. 54/2003 prevede ca hotarrea judecatoreasca este supusa numai recursului, care poate fi declarat n termen de 15 zile de la comunicarea ei. nsasi participarea procuromlui reprezinta o garantie a respectarii legalitatii constituirii si dobndirii personalitatii juridice. Procurorul poate sa promoveze recurs mpotriva hotarrii n acelasi termen de 15 zile care curge de la pronuntare. Recursul de judeca cu citarea mputernicitului special al membrilor fonadtori ai organizatiei sindicale. Dupa redactarea deciziei, instanta de recurs va trimite dosarul judecatoriei, n termen de 5 zile de la pronuntare.

Potrivit art. 17 din lege, judecatoria este obligata satina un registru special n care se nscrie data hotarrii judecatoresti definitive de admitere a cererii de nscriere a fiecarui sindicat.

nscrierea n registru se face din oficiu n termen de 7 zile de la data ramnerii definitive a hotarrii. Organizatia sindicala dobndeste personalitate juridica de la data nscrierii n registrul special al hotarrii de admitere a cererii34.

Orice modificare ulterioara a statutului sau schimbare n compunerea organului de conducere a organizatiei sindicale trebuie adusa la cunostinta judecatoriei n termen de 30 de zile, operndu-se mentiunile corespunzatoare n registrul special.

Potrivit art. 53 alin. 1 lit. c din Legea nr. 54/2003, furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobndirea personalitatii juridice a organizatiei sindicale, precum si n timpul fiintarii acesteia constituie infractiune si se pedepseste cu nchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau

cu amenda.

Efectele dobndirii personalitatii juridice

Urmare a dobndirii personalitatii juridice, organizatia sindicala dispune de un patrimoniu, are dreptul de a ncheia contracte si de a sta n justitie.

A. Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 54/2003, organizatia sindicala poate dobndi, n conditiile prevazute de lege, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri mobile si imobile necesare realizarii scopului pentru care a fost nfiintata. Patrimoniul propriu nu poate fi folosit numai potrivit intereselor membrilor de sindicat si nu poate fi mpartit ntre acestia.

Unitatile n care sunt constituite organizatii sindicale reprezentative sunt obligate sa puna, cu titlu gratuit, la dispozitia organizatiilor sindicale, spatiile corespunzatoare functionarii acestora si sa asigure dotarile necesare activitatii.

34 Mentionam ca potrivit reglementarii anterioare, Legea nr. 54/1991 sindicatul dobndea personalitate juridica la data ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti de admitere a cererii de nscriere. n literatura juridica se apreciaza ca s-ar fi impus mentinerea dispozitiei anterioare, fiind mai favorabila organizatiilor sindicale. A se vedea A. Ungureanu, Consideratii privind noile reglementari cuprinse n Legea sindicatelor nr. 54/2003, n Revista de drept comercial nr. 4/2003, pag. 45.

Bunurile dobndite de catre sindicat necesare functionarii sunt insesizabile, potrivit art. 23 din lege, cu exceptia celor necesare pentru plata datoriilor catre stat.

B. Organizatiile sindicale pot ncheia diferite contracte sau acorduri cu persoane fizice sau juridice. Principalul contract n care organizatia sindicala este parte l reprezinta, potrivit Legii nr. 130/1996, contractul colectiv de munca. De asemenea, sindicatele pot ncheia si contracte individuale de munca cu ocazia angajarii personalului salarizat din fondurile organizatiei sindicale. n functiile de specialitate care necesita o calificare superioara pot fi angajati si salariati ai altor unitati, urmnd ca acestia sa-si desfasoare activitatea n afara programului de munca, precum si pensionari.

C. Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003, n exercitarea atributiilor organizatia sindicala poate ntreprinde orce actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiuni n justitie, n numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor n cauza. Dar, actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel n cauza se opune sau renunta la judecata. Raspunderea sindicatului angajata prin organele sale, poate fi contractuala (de exemplu, n situatia nerespectarii unor clauze ale contractului colectiv de munca) sau delictuala (n cazul declansarii unei greve ilegale).

VIII. Reorganizarea si dizolvarea organizatiilor sindicale A. Organizatiile sindicale nu pot fi dizolvate si nu li se poate suspenda activitatea n baza unor acte de dispozitie ale autoritatilor administratiei publuce sau ale patronatelor. Art. 36 din Legea nr. 54/2003 stabileste o singura modalitate de dizolvare a sindicatului, respectiv prin hotarrea membrilor sau delegatilor acestora, adoptata conform statutului propriu.

Patrimoniul orga