Drept administrativ

Cursul 6

Actele Presedintelui

Art. 100 din Constitutie prevede ca in exercitarea atributiilor sale, Presedintele emite decrete. Textul nu trebuie interpretat in sensul ca singurele acte care emana de la Presedinte sunt decretele. Activitatea Presedintelui se concretizeaza in mai multe forme intre care regasim decretele ca acte juridice insa lor se adauga si alte modalitati precum mesajul sau declaratiile politice ( care sunt acte politice) precum si diferite fapte si operatiuni administrative cum ar fi consultarea Parlamentului sau a Guvernului, participarea la sedintele Guvernului sau la diferite alte manifestari interne si internationale.

Din interpretarea art. 100 rezulta ca decretul Presedintelui are urmatorul regim juridic:

1. Este un act juridic din categoria actelor administrative;

2. Din punct de vedere al efectelor pe care le produce, decretele Presedintelui fac parte din categoria actelor administrative cu caracter individual adica actele care produc efecte fata de un subiect determinat de drept. In doctrina exista doua opinii:

a) opinia potrivit careia actele Presedintelui ar avea caracter exclusiv individual;

b) opinia potrivit careia decretele Presedintelui au in anumite situatii si caracter normativ. Ex cele prin care se instituie starea de asediu sau de urgenta in conformitate cu art. 93 din Legea Fundamentala;

3. In calitatea lor de acte administrative, ele se supun controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti de contencios administrativ in baza art. 52 si 106 alin. 6 din Constitutie cu exceptia cazurilor in care prin obiectul lor de reglementare, decretele fac parte din categoria celor exceptate de la un asemenea control potrivit textelor constitutionale mentionate si prevederilor legii in cadru a contenciosului administrativ nr 554/2004. Constitutia se referea la actele care privesc raporturile cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar.

4. Unele din decretele Presedintelui se contrasemneaza de primul ministru. Este vorba de decretele emise in exercitarea atributiiilor de politica externa, a celor in domeniul

apararii art. 92 alin. 2 si 3, atributiilor in situatii exceptionale art. 93 alin. 1 si a atributiilor prin care Presedintele confera decoratii si titluri de onoare art. 93 lit. a), acorda gradele de maresal, amiral si general art. 94 lit) b, acorda gratiere individuala art. 94 lit d).

Prin intermediul contrasemnarii, se realizeaza un control indirect din partea Parlamentului asupra activitatii Presedintelui dat fiind faptul ca Guvernul raspunde politic in fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate, inclusiv pentru decretele Presedintelui contrasemnate de Premier.

5. Se publica in Monitorul Oficial, in cazul nepublicarii intervenind inexistenta care este cea mai groaznica sanctiune.

Raspunderea Presedintelui

Este reglementata de art. 95 si 96 din Constitutie care consacra doua forme de raspundere a Presedintelui si anume suspendarea din functie si punerea sub acuzare. Acestora trbuie sa li se adauge art. 52 care recunoaste dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica printr-un act administrativ de a solicita recunoasterea dreptului sau a interesului legitim care i-au fost vatamate, anularea actului si repararea pagubei. Referirea la repararea pagubei, reprezinta suportul constitutional pentru interventia unei forme de raspundere juridica si anume raspunderea administrativ patrimoniala pentru actele administrative ale autoritatilor publice care au produs prejudicii materiale sau morale persoanelor fizice sau juridice (unui subiect de drept), al carei regim juridic este dezvoltat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

In contextul in care Presedintele emite acte administrative (decrete) care pot fi supuse controlului de legalitate exercitat de instantele de contencios administrativ rezulta ca si el poate fi subiect al raspunderii patrimoniale.

Trebuie facuta diferenta intre faptele savarsite de Presedinte ca orice alt titular de functie sau de demnitate publica in exercitarea acesteia, care atrag o raspundere specifica in regim de drept public si faptele savarsite de acestia in viata lor privata ca simplii cetateni care atrag raspunderea in regim de drept comun in baza principiului constitutional potrivit caruia cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminari.

Suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei

Este calificata a raspunderea politica sau administrativ disciplinara a Presedintelui si intervine in cazul in care acesta a savarsit fapte grave prin care incalca prevederile Constitutiei.

Se realizeaza dupa urmatoarea procedura:

a) propunerea de suspendare se face de catre o treime din numarul total al Parlamentarilor. Sub aspect procedural aceasta se inregistreaza la secretariatul general al Camerelor pentru a se derula procedurile ulterioare;

b) aducerea in mod neintarziat la cunostinta Presedintelui a propunerii de suspendare. Presedintelui ii este recunoscuta posibilitatea de a da explicatii Parlamentului cu privire la faptele care i se imputa fara a avea obligatia sa faca acest lucru. Daca decide sa dea explicatii Parlamentului, acest lucru se poate realiza fie prin prezentarea in fata Parlamentului, fie prin ale moduri ( Ex. Transmiterea unui mesaj sau prin consilierul responsabil in domeniul care a generat initierea procedurii);

c) solicitarea si obtinerea avizului Curtii Constitutionale, aviz care are caracter consultativ potrivit art. 95 si 147 lit. h) din Constitutie. Regimul juridic al acestui tip de aviz (consultativ) este acela ca este obligatoriu sa fie solicitat dar nu este obligatorie respectarea lui;

d) supunerea spre aprobare a propunerii care intra in competenta celor doua Camere reunite in sedinta comuna cu votul majoritatii parlamentarilor. Camerele Parlamentare pot constitui o comisie de ancheta prin care cerceteaza faptele Presedintelui si care intocmeste un raport care este supus dezbaterii in procedura de adoptare a propunerii de suspendare.

e) in functie de rezultatul votului se poate ajunge la doua situatii:

-respingerea propunerii de suspendare ceea ce echivaleaza cu reluarea atributiilor, prerogativelor;

-admiterea/ adoptarea propunerii ceea ce echivaleaza cu necesitatea organizarea in termen de cel mult 30 de zile a unui referendum in vederea demiterii Presedintelui.

Aprobarea suspendarii Presedintelui atrage dupa sine interventia interimatului in functia de Presedinte care se exercita in succesiune de catre presedintele Senatului sau al Camerei Deputatilor.

Referendumul, la randul lui, poate duce la doua dezultate:

-aprobarea demiterii Presedintelui ceea ce atrage vacanta functiei, prelungirea interimatului si organizarea de noi alegeri in cel mult 3 luni de la data la care a intervenit starea de vacanta;

-respingerea propunerii de demitere, caz in care, Presedintele suspendat isi reia prerogativele.

In aceste etape intervin si atributiile Curtii Constitutionale care potrivit art. 146 lit. g) si i) pe de-o parte consacra existenta imprejurarilor pentru interventia interimatului functiei de Presedinte si pe de alta parte vegheaza la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirma rezultatele acesteia.

Raspunderea penala a Presedintelui Romaniei este reglementata de art. 96 sub forma punerii sub acuzare a Presedintelui pentru fapte de inalta tradare.

Pana la adoptarea actualului Cod Penal al Roamniei, fapta de inalta tradare a generat o anumita disputa in doctrina, in contextul in care ea nu era definita de lege considerandu-se ca este o fapta cu caracter complex, politic si juridic in egala masura, si a ramas astfel, si ca nu se impune definirea ei intr-o lege organica. Alti autori au considerat ca ea trebuie sa fie definita de lege, cerinta impusa de principiul legalitatii infractiunii nullum crimen sine legem, nulla poena sine legem (nicio crima/infractiune si nicio pedeapsa nu pot exista fara lege). Actualul cod penal transeaza aceasta problema definind infractiunea de inalta tradare.

Procedura constitutionala de punere sub acuzare parcurge doua etape si anume etapa politica si cea judiciara.

1. Etapa politica are la randul ei mai multe faze prima dintre ele fiind formularea propunerii de punere sub acuzare de catre majoritatea absoluta a Parlamentarilor.

A doua etapa, Aducerea neintarziata la cunostinta Presedintelui care, ca si in cazul suspendarii din functie, poate da explicatii cu privire la faptele care i se imputa, ca si in

cazul suspendarii se pot constitui , si regulamentele camerelor, comisii pentru cercetarea faptelor de care este acuzat presedintele.

Votarea care se face cu majoritatea de doua treimi din numarul total al Parlamentarilor care atrage interventia celei de-a doua faze si anume, faza judiciara.

2. Etapa judiciara are si ea urmatoarele faze:

Prima este sesizarea parchetului de pe langa ICCJ care, in urma cercetarii pe care o deruleaza poate ajunge la una din urmatoarele concluzii:

a) ca Presedintele a savarsit fapta ceea ce atarge trimiterea lui prin rechizitoriu la instanta judecatoreasca;

b) ca Presedintele nu a savarsit fapta, caz in care dispune prin rezolutie scoaterea din urmarire penala

A doua faza in aceasta etapa este judecarea presedintelui care se face ca si in cazul altor demnitari de catre iccj care judeca in doua grade de jurisdictie fondul prin sectia penala si recursul prin sectiile unite al inaltei curti.

Inalta curte, la randul ei, poate hotari:

a) condamnarea Presedintelui care este demis de drept la data ramanerii hotararii definitive;

b) achitarea Presedintelui daca apreciaza ca este nevinovat.

Data punerii sub acuzare a Presedintelui atrage suspendarea de drept din functie a acestuia si interventia interimatului.

Presedintele interimar nu poate exercita atributiile prevazute de art 88, 90 respectiv mesajul, dizolvarea parlamentului si referendumul.

Guvernul Romaniei

Este reglementat in Constitutie cu precadere in art 3 si 4 care privesc Guvernul si raportul Guvern-Parlament insa prevedereile care ii sunt aplicabile se regasesc si in alte

parti ale Constitutiei fiind vorba despre alte capitole ale titlului 3 sau alte titluri din Constitutie precum titlul 5.

Potrivit art 102, Guvernul exercita un dublu rol:

a) un rol politic prin care asigura realizarea politicii interne si externe a tarii;

b) un rol administrativ prin care exercita conducerea generala a administratiei publice.

Ambele roluri le realizeaza in baza programului de guvernare care a fost acceptat de Parlament.

In realizarea rolului sau constitutional si a atributiilor care ii sunt conferite prin Legea organiza nr. 20/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului, Constitutia prevede ca el coopereaza cu organismele sociale interesate, sintagma in care introducem patronatele, sindicatele, biserica, societatea civila in ansamblul sau reprezentata de ONGuri.

Norma constitutionala trebuie raportata la art 141 din Constitutie care reglementeaza Consiliul economic si social care este un organ consultativ al Parlamentului si al Guvernului in domeniile de specialitate prevazute in legea sa organica.

Structura Guvernului conf art 102 alin 3 este format din 2 categorii de membrii.

a) prima categorie o reprezinta membrii stabiliti de Constitutie: primul ministru si ministrii

b) alti membrii care pot fi prevazuti prin legea organica a Guvernului, categorie care a starnit in practica guvernamentala, doctrina si jurisprudenta opinii cu privire la acceptiunea ei in sensul statutului juridic pe care il au membrii Guvernului, pe care legea organica ii aduce membrii guv prevazuti de constitutie. Este vorba daca acestia trebuie sa aiba un statut superior celor prevazuti de Constitutie sau unul egal sau inferior fata de acestia. Discutia a fost generata de functia de prim vicepresedinte care a fost recunoscuta si in prima lege preconstitutioanal Legea 37/90, iar dupa adoptarea constitutiei a fost considerata ca fiind contrara acesteia in conditiile in care legea noastra fundamentala nu o mai prevede. Aceasta determinat fie eliminarea fie mentinerea ei in categoriile de membrii ai Guvernului, in prezent Legea 90/2001 prevazand-o. Apreciem ca in virtutea suprematiei Constitutiei si a filozofiei consacrata

de legea fundamentala in ceea ce priveste structura interna a Guvernului, prin legea organica pot fi prevazute categorii de mebrii ai Guvernului care au cel mult acelasi statut cu cei prevazuti de Constitutie cum ar fi functiile de ministrii delegati sau ministrii insarcinati cu anumite atributii si nu functii superioare acestora.

Investitura Guvernului este reglementata de art 85 si 103 din Constitutie, ea parcurgand urmatoarele etape:

a) formularea propunerii de catre presedinte a unui candidat pentru functia de prim ministru. In vederea desemnarii, presedintele consulta partidul care are majoritatea absoluta in Parlament, iar daca nu exista aceasta majoritate consulta toate partidele reprezentate in Parlament;

b) candidatul desemnat are la dispozitie 10 zile in interiorul carora sa alcatuiasca echipa, programul de guvernare si sa se deruleze procedurile pentru numirea viitorului cabinet, astfel candidatii pentru functia de ministru sunt audiati in comisiile de specialitate reunite ale camerelor care dau un aviz consultativ;

c) dezbaterea programei si a listei viitorului cabinet si aprobarea votului de incredere cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor;

d) numirea Guvernului de catre presedinte in baza votului de investitura acordat de Parlament si depunerea de catre membrii Guvernului in mod individual a juramantului de credinta in fata presedintelui. De la aceasta data, Guvernul, in ansamblul sau, si fiecare mebru isi exercita mandatul.