Evolutia ideilor legate de saracie si asistenta sociala in sec XIX

Sec XIX este unul complex din perspectiva tuturor dezbaterilor pe margina cooperismului si a

metodelor de interventie sociala propuse dar si datorita internationalizarii pe tema pauperismului

( se face o siferentiere clara la nivelul al saracilor care pot sa acopere largi categorii populare in

sensul in care este recuperat saracul munictor care se va transforma in clasa muncitoare. El va fi

integrat in ordinea sociala burgheza, in timp ce saracul ”rau” se criminalizeaza si diabolizeaza

spre sf secolului XIX).

Cele doua mari modele de interventie sociala in ceea ce priveste saracia:

Modelul englez-este singular, apreciat si functional datorita caracteristicilor economiei

engleze si a unei traditii a non-interventiei statului in materie de asistenta. Se cristalizeaza

dupa 1850 cand statul incepe sa intervina in masurile care privesc populatia saraca dar

este o interventie strict administrativa( este caracteristica si conditia pentru care acest

model a fost atat de eficient). Englezii nu si-au pus problema moralitatii saracilor ci au

tratat saracia ca o problema strict administrativa unde statul putea sa impuna o serie de

legi si sa urmareasca aplicarea lor. Principalul domeniu de interventie sociala, este

IGIENIZAREA SPATIULUI PUBLIC din perspectiva spatiului comun de viețuire

(gestionat de stat). Imbunatatiri vizibile au fost realizate la nivelul conditiilor de viata:

-construirea de cartiere salubre pentru muncitori pe care sa le vanda/inchirieze

muncitorilor la preturi modice;

-au obligat intreprinderile industriale sa respecte masuri de asigurare a sanatatii

muncitorilor in ateliere( aerisire, lumina, distanta corecta intre muncitori);

-la nivel local, s-a intervenit prin santiere mari, finantate de stat la Londra pentru

construirea unor intregi retele de igienizare ( canalizare, aductie de apa, sistem de bai,

evacuare prin canalizare);

-asanarea spatiului public;

Secolul al XIX este foarte atasat conceptului de bogatie nationala. La francezi aceasta

consta in numarul de oameni in vreme ce pt englezi acest concept are legatura cu

acumularea de capital.

Pentru englezi populatia este O MARFA, mai ales in mediile medicale .

Ideologic s-au dezvoltata 2 mari curente de gandire :

MALTUSIANISM SOCIAL( prima jum) –necesitatea controlului nasterilor, practicat

inca din sec XVII. O familie trebuie sa aiba atatia copii cat poate sa hraneasca. Statul nu

trebuie sa intervina pentru a stopa saracia pentru ca acesta ii determina pe oameni sa

munceasca.Nu au refuzat asistenta de tip caritabil dar au restrans-o , ea fiind acordata

doar celor care nu pot munci ( invalizi, copii). Aceasta binefacere trebuie organizata doar

la nivel local pentru ca beneficiarii sa poate fi atent supravegheati.

DARWINISM SOCIAL (a doua jumatate)- saracia va disparea in mod natural, datorita

luptei pentru existenta.

Modelul francez

-infrumusetarea spatiului public;

-etatism pronuntat unde statul nu finanteaza asistenta sociala dar trebuie sa asigure cadrul

legal de functionare a acesteia ( cadru legislativ, juridic, controlul gestiunii asezamintelor

de prefect/subprefect)

-mult mai raspandit pe continent pentru ca in Europa Ociidentala exista o traditie a

statelor centralizate si totodata exista o internalizare a acestui model in legatura cu

evolutia Imperiului Napoleonian.

-exista o ruptura intre ideologia controlului statului si neinterventia reala a acestuia in

problemele de igiena publica.

-accentul cade pe populatie;

Exista 2 miscari legate de asistenta sociala:

1. Din spatiul antropologic- antropologia se dezvolta odata cu cercetarile facute asupra

populatiilor africane. Parte din cei implicati fusesera f legati de societatile filantropice

de dinainte de Rev Franceza ( egalitate intre oameni).

2. Din spatiul medical

Practica asistentei sociale se va dezvolta pe 2 directii:

1. Filantropica- Statistica morala se dezvolta ca urmare a constatarilor celor implicati in

actul de justitie

care incep sa isi inventarieze propriile decizii. Aceste inventarii au dus la o schimbare a tipului

de criminalitate ( trecere de la criminalitatea de sange la criminalitate de bunuri). Clasele

muncitoare sunt percepute drept clase periculoase, existand un interes foarte crescut din partea

juristilor asupra modului in care se produc crimele. In sec XIX, in Franta Napoleoniana apar

tipografiile medicale, care pleaca de la neohipocratism, teorie medicala care spune ca omul se

afla in relatie directa cu mediul in care traieste. Rezultatul direct a fost retragerea statului din

sfera actiunii sociale.Pauperismul devine o maladie ce trebuie eradicata.

2. Igienista-incep sa se contureze preocuparile de biopolitica.”Medicina are raporturi stranse

cu organizarea sociala. Uneori il ajuta pe legislator in producerea legilor, adesea il lumineaza

pe magistrat in elaborarea legilor.Igiena publica-arta de a pastra sanatatea oamenilor prezenti

in societate. Saracul nu este cel impotriva societatii ci este cel care participa la forta si la

bogatia natiunii. El devine o parte constitutiva a acestor natiuni dar trebuie sa fie disciplinat,

sa asimileze valorile societatii burgheze ( capacitatea de predictie, capacitatea de a-si

gestiona corect propriul buget cu care va ajunge sa participe la primele sisteme de securitate

sociala). Acest model a interferat si cu spatiul politic (modelul francez intalnit si in

Romania). In Franta celei de-a treia Republici, medicii intervin in politica si influenteaza

adoptarea unor legi legate de asistenta sociala.

Ca fundal idelologic se dezvolta SOLIDARISMUL –justifica interventia statului in opera

de asistenta, existand o datorie sociala manifestata pe orizontala si pe verticala.=Apar

primele sisteme de cotizatii sociale. Vagabondajul devine sursa crimelor si chiar se

diabolizeaza, devenind sursa tuturor relelor din societate. El atrage conotatii diverse:

-tiganilor nomazi care sunt un grup social exclus la sf sec XIX ;

-evreilor ratacitori

Cele doua clase trebuie excluse din spatiul public deoarece reprezinta o sarcina

economica in plus pentru societate( nemuncind, ei traiesc din munca altuia).