Cadastru

Cad = CURS 1

Privire generala1. Definitii ale cadastrului

« Forma de inventar funciar alcatuit dintr-un registru cadastral si din planuri, cuprinde datele tehnico-economice privitoare la toate imobilele situate pe teritoriul unui oras, raion, comuna sau sat. In registrul cadastral sunt trecute datele obtinute prin lucrarile de identificare, de masuratoare si de ridicare in plan a imobilelor situate pe un anumit teritoriu, continand pentru fiecare imobil (parcela) urmatoarele date: numar topografic, suprafata destinatiei teritoriului (arabil, pasune, etc.) sau felul folosintei (teren construit, curte), precum si numele posesorului.Serveste la identificarea si evidenta imobilelor pe categorii de folosinta, la planificarea productiei agricole, la asezarea impozitelor si la intocmirea si tinerea la curent a cartilor funciare si a altor registre de publicitate a drepturilor reale privind imobilele. »Dictionar enciclopedic – Ed. Politica Bucuresti – 1962.

« Ansamblul lucrarilor tehnice de masuratori si calcule pentru stabilirea suprafetelor funciare ; forma de inventar cuprinzand datele tehnico-economice asupra terenurilor agricole. »Mic dictionar al limbii romane – Ed. Stiintifica – 1974.

« Totalitatea lucrarilor tehnice de determinare exacta a unor proprietati funciare, cu toate caracteristicile lor ; Registru cadastral = registru in care sunt trecute datele de identificare a proprietatilor funciare pe un anumit teritoriu si care serveste la planificarea productiei agricole, la asezarea impozitelor, etc. »DEX – Ed. Academiei – 1984.

“Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica, prin care se realizeaza identificarea, inregistrarea, descrierea si reprezentarea pe harti si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum si a celorlalte bunuri imobile de pe intrg teritoriul tarii, indiferent de destinatia lor si de propietar”.L.7/1996 – Legea cadastrului si publicitatii imobiliare – 1996.

"Cadastrul general este sistemul unitar si obligatoriu de evidenta tehnica, economica si juridica a tuturor imobilelor de pe intreg teritoriul tarii."L.247/2005-Lege privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei,... - 2005.

2. Scopul si obiectul cadastrului generalScopul principal al cadastrului general este acela de a furniza, in orice moment, datele

reale catre organele juridice si fiscale, privind partea cantitativa a dreptului real imobiliar si respectiv datele economice care atesta partea calitativa a imobilelor din cuprinsul unui teritoriu administrativ ( comuna, oras, municipiu ).

Deosebit de scopul principal aratat, cadastrul general care, se prezinta atat ca un ansamblu de activitati tehnico-organizatorice cat si ca institutie, indeplineste urmatoarele scopuri :

2 furnizeaza datele de sinteza organelor de statistica si conducere a statului cu privire la stadiul si evolutia fondului funciar pe judete si pe tara ;

3 participa la elaborarea studiilor si lucrarilor de cercetare privind sistematizarea teritoriala, protectia mediului si altor activitati care se desfasoara pe suprafete mari din teritoriul tarii ;

4 sprijina autoritatile locale la identificarea resurselor funciare ;5 furnizeaza date aduse la zi pentru actualizarea hartilor cu diverse tematici, etc.Obiectul principal, luate impreuna al cadastrului general il constituie imobilul (una

Cadastrusau mai multe parcele alaturate, cu sau fara constructii, apartinand aceluiasi proprietar), proprietarul si situarea teritorial-administrativa.

La randul sau, fiecare dintre cele trei elemente, vizeaza mai multe insusiri cadastrale si anume :

6 imobilul : suprafata, categoriile de folosinta ale parcelelor (parcela – suprafata de teren cu aceeasi categorie de folosinta) care alcatuiesc terenul, destinatia terenului, folosinta constructiei, calitatea terenului ;

7 proprietarul : identificarea dupa acte a numelui si prenumelui, situatia juridica privind calitatea in temeiul careia detine imobilul ;

8 situarea teritorial-administrativa : situarea imobilelor in limitele administrative ale comunei, orasului sau municipiului (cu ajutorul planurilor si registrelor cadastrale).

Experienta indelungata din tari vecine, situate in vestul tarii noastre, ca si cea dinTransilvania, Banat si Bucovina a demonstrat ca atunci cand cadastrul general functioneaza impreuna cu cartile funciare, aceste activitati se sprijina si se completeaza reciproc. Institutia cadastrului general este menita sa deserveasca pe proprietar in problemele sale vitale ale drepturilor reale de proprietate cat si institutiile administratiei de stat locale si centrale in indeplinirea rolului lor de arbitru si garant in asigurarea acestui drept, precum si la stabilirea in mod echitabil a obligatiilor fiscale.

3. Scurt istoric al cadastrului – Inceputurile activitatii de cadastruCele mai vechi cunostinte asupra activitatii organizate de masurare a terenurilor sunt

cele transmise prin scrierile egiptene. Din acestea, rezulta ca la cancelariile faraonilor se tineau registre in care erau inscrise terenurile ce se repartizau periodic spre cultivare in lunca fluviului Nil. Dupa modul de organizare la egipteni a acestei activitati, rezulta pentru prima data cele doua scopuri principale ale cadastrului, care se pastreaza si astazi si anume, garantarea dreptului de proprietate si aplicarea stricta dar echitabila a fiscalitatii funciare.

Un sistem de masurare organizata a terenurilor agricole a existat si in Asia Mica, sub regele Darius al Persiei (521 - 485 i.C.).

Denumirea meseriei pe care o practicau cei ce masurau terenurile apare pentru prima data la romani, si anume agrimensura, iar cei ce o practicau se numeau agrimensori.

De la formele simple de evidenta cadastrala care au existat in antichitate s-a ajuns treptat la formele perfectionate din epoca feudala, cunoscute mai ales in vestul Europei. In evolutia lui de-a lungul timpului, cadastrul s-a dovedit a fi o institutie progresista, deoarece a contribuit, alaturi de institutiile juridice, la inlaturarea nedreptatilor si prejudecatilor care au existat pe treptele omenirii in ceea ce priveste dovedirea si protejarea dreptului real de proprietate si introducerea echitatii la plata impozitelor cuvenite societatii.

Asupra originei si etimologiei cuvantului “cadastru” exista mai multe ipoteze. Astfel, dupa unii autori acest cuvant ar deriva din cuvantul grec “katastihon” care inseamna “registru de impunere”, iar dupa alti autori ar deriva din cuvantul latinesc “capitastrum” cu sensul de “impozit pe cap de cetatean”. Ulterior, cuvantul “capitastrum” a trecut in forma italiana “il cotastro” ceea ce inseamna registru de plati. Germanii i-au zis “Kataster”, francezii “cadastre”, iar romanii l-au preluat sub forma de “cadastru” la inceputul secolului XIX, forma sub care este folosit si in prezent.

Pana la mijlocul secolului XIII, institutia cadastrului rezolva atat problemele legate de masurarea si stabilirea calitatii terenurilor agricole, cat si cele juridice legate de diferitele forme de publicitate imobiliara. Cu timpul, cadastrul s-a separat in partile sale tehnica si economica, pe de o parte, si juridica, pe de alta parte, conturandu-se chiar institutii separate fiecare evoluand pe laturile specifice, dar cooperand in permanenta in sensul ca datele din cadastru servesc pentru sistemul de publicitate imobiliara, iar cele de la publicitatea imobiliara, cum sunt cartile funciare tinute la zi cu schimbarile ce se produc prin desmembrari, alipiri si schimbari ale categoriilor de folosinta, etc., servesc pentru tinerea la zi a cadastrului general.

Cadastru4. Evolutia cadastrului in Romania Evolutia activitatii de cadastru in Romania a cunoscut urmatoarele etape: etapa inceputurilor introducerii cadastrului general (1794 in Transilvania, Banat si

Bucovina, 1831 in Muntenia si 1832 in Moldova);

etapa 1919 – 1933, care a debutat cu infiintarea Directiei Cadastrului si intensificarea lucrarilor de cadastru in Moldova si Muntenia dupa primul razboi mondial si a reformelor agrare si incheiata in 1933 cand a aparut prima lege care a reglementat executarea unitara a cadastrului general si cartilor funciare (Legea nr. 23/1933);

etapa1933 – 1955, care a debutat cu inceperea unui cadastru modern, dar a caror lucrari au fost intrerupte pe timpul celui de-al doilea razboi mondial si ulterior fiind influentate negativ din cauza conceptiilor refractare ale regimului fata de aceasta activitate;

etapa 1955 – 1989, in care au fost folosite diverse forme de evidenta a terenurilor (evidenta funciara, cadastru funciar) orientate cu prioritate spre patrimoniul agriculturii colectivizate si de stat;

etapa 1990 – 1995, in care intregul personal al unitatilor de cadastru funciar a fost mobilizat la lucrarile de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 si in care, din lipsa legii pentru noul cadastru general si publicitatii imobiliare, lucrarile de cadastru in sistemul vechi au fost diminuate sau intrerupte in majoritatea judetelor;

etapa noului cadastru, care, dupa anul 1995 a creat cadrul pentru organizarea si executarea unui cadastru modern, la nivelul cerintelor societatilor democratice avansate.

Etapa debuteaza cu aparitia noii legi a cadastrului si reprezinta evenimetul cel mai important pentru activitatea de cadastru, deoarece:

se creeaza posibilitatea punerii in practica a celor mai noi conceptii de realizare a unui cadastru modern, la care sa se racordeze cartile funciare, ceea ce ne-ar situa printre tarile in care sunt create toate conditiile socio-juridice pentru cunoasterea obiectiva, dar si pentru recunoasterea dreptului real de proprietate imobiliara si stabilirea echitabila a obligatiilor fiscale ale proprietarilor de imobile;

pentru generatiile care vor participa la realizarea noului cadastru , vor fi necesare eforturi de recuperare a timpului pierdut cu diferitele forme de evidenta a terenurilor si de gasire a celor mai eficiente cai pentru valorificarea patrimoniului geodezic, topografic si cartografic, dar si de initiere in noile tehnologii, mijloace tehnice si materiale specifice.

4.1. Etapa de inceput a cadastrului in provinciile romanestiCu privire la inceputurile activitatii de cadastru, acestea impreuna cu cartile

funciare au debutat in anul 1794 pe o parte a teritoriului Romaniei, dupa sistemul folosit in fostul imperiu Austro-Ungar, cuprinzand Transilvania, Banatul si o parte a Bucovinei.

Pe teritoriile Munteniei si Moldovei, primele inceputuri au fost facute sub impulsul primelor reglementari cu caracter constitutional din Regulamentul Organic, in anul 1831 in Muntenia si in 1832 in Moldova, cand domnitorii din acea vreme au emis urmatoarele legi : -in Muntenia, sub domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, « Proiectul atingator de masuratori cadastrale in tot cuprinsul printipatului », iar in Moldova, sub domnitorul Mihai Grigore Sturza, « Proiectul atingator de pravilele obstesti si hotarnicii ».

Aceste reglementari nu au apucat sa fie aplicate decat in mica masura, din cauza rezistentei intampinate din partea boierilor din sfaturile celor doua provincii, care erau mari proprietari de mosii si nu doreau sa fie supusi impozitelor dupa suprafetele reale ale proprietatilor lor. A fost preferata mentinerea sistemului declarativ, care, in lipsa cadastrului, s-a

Cadastruperpetuat pana in zilele noastre (si astazi se folosesc datele declarative din registrele agricole).

Este necesar a se mentiona initiativele si eforturile deosebite ale lui Gheorghe Asachi si Gheorghe Lazar care au condus la infiintarea in anii 1813 la Iasi si respectiv in 1818 la Bucuresti a primelor scoli de inginerie care au pregatit cadrele tehnice topografice si cadastrale autohtone si care au contribuit in mod hotarator la introducerea unor sisteme de organizare si metode de lucru asemanatoare cu cele vazute de ei in tari din vestul Europei.

Cerintele de modernizare ale societatii romanesti de la inceputul secolului XX dupa modelele tarilor cu un nivel inalt de civilizatie din aaaeuropa, mai ales in perioada de dupa reantregirea tarii, au impus si infiintarea cadastrului general. Astfel, in anul 1919 ia fiinta Directia cadastrului in cadrul Ministerului Agriculturii si Domeniilor.

4.2. Etapa de dupa primul razboi mondial (1919 - 1933)In perioada 1919-1933, activitatea de cadastru s-a limitat la masurarea mosiilor si

parcelarea lor pentru improprietaririle care au fost facute dupa primul razboi mondial.Intrucat in aceasta perioada Romania nu dispunea de o retea de triangulatie geodezica

omogena (existau numai determinari izolate in lungul unor arce de maridiane si paralele), masuratorile topografice ale mosiilor s-au facut in sisteme de referinta locale si cu diferente importante in privinta preciziei continutului si a reprezentarii grafice (planurile topografice).

In toata aceasta perioada, o contributie deosebita a avut-o Institutul geografic al armatei romane, care, alaturi de indeplinirea misiunilor de baza care la acea vreme erau construirea retelelor geodezice de ordin superior si a hartilor destinate nevoilor de aparare, a efectuat cu cadrele sale de geodezi si topografi militari un volum important de masuratori topo-cadastrale.

Un exemplu de conlucrare fructuoasa dintre Directia cadastrului si Institutul geografic al armatei l-a constituit adoptarea in anul 1930 a sistemului de proiectie cartografica stereografica in locul proiectiei cartografice Bonne. La adoptarea noului sistem de proiectie cartografica un aport important l-a avut savantul si profesorul francez B. Roussilhe, care a fost consultat si invitat in mod special in Romania in acest scop. In anii care au urmat s-a putut face dovada ca proiectia cartografica stereografica este cea mai indicata pentru tara noastra si ca inlocuirea (dupa anul 1950) cu sistemul de proiectie Gauss-Kruger nu a fost, din multe puncte de vedere, o masura benefica.

4.3. Etapa inceperii cadastrului general modern si unificarii cartilor funciare (1933 – 1955 )

Un moment de referinta pentru activitatea de cadastru si publicitate imobiliara in perioada interbelica l-a constituit legiferarea (Legea nr.23/1933) organizarii unui cadastru general si publicitate imobiliara moderne. Prin aceasta lege, pentru prima data se reglementeaza modalitatea de organizare si realizare a lucrarilor de cadastru general pornindu-se de la retele geodezice unitare si a unor planuri si registre cadastrale unitare pe intreg teritoriul Romaniei. La inceput s-a prevazut executarea lucrarilor cadastrale in Muntenia si Dobrogea, apoi in Moldova si Oltenia, cat si actualizarea celor existente in Transilvania, Banat si Bucovina si, in paralel cu acestea, introducerea cartilor funciare.

Pentru realizarea unor lucrari cu caracter de proba si generalizare, cadastrul si introducerea cartilor funciare au inceput in fostul judet Ilfov si in comunele subordonate municipiului Bucuresti.

Din pacate insa, din cauza razboiului, lucrarile incepute in judetul Ilfov, care urmau sa fie folosite si ca lucrari model pentru celelalte judete, au fost intrerupte in anul 1941 (dupa ce se executase cca.65% din volumul total). De asemenea, au fost sistate din lipsa finantarii si lucrarile incepute in alte judete.

In intervalul 1944-1955 se inregistreaza o stagnare in activitatea de cadastru cauzata in parte si de lucrarile de masuratori si parcelari facute pentru improprietarirea temporara a taranilor, dar mai ales datorita lipsei de sprijin din partea regimului comunist care se baza pe ideile negarii drepturilor de proprietate privata asupra pamantului si, ca atare, nu era interesat in finantarea institutiei cadastrului si cartilor funciare care erau instrumente ce ajutau tocmai la confirmarea si protejarea drepturilor reale de proprietate imobiliara ale persoanelor fizice.

Cadastru

4.4. Etapa sistemelor de evidenta funciara si de cadastru funciarCu toata reticenta manifestata, s-a constatat ca totusi era necesara o forma de

Evidenta a terenurilor agricole, folosindu-se pentru aceasta numai unele din metodologiile de lucru ale cadastrului si anume cele utile pentru inregistrarea existentei si dinamicii terenurilor agricole ale unitatilor agricole cooperativizate si de stat, ignorandu-se aplicarea acestui sistem pentru cunoasterea proprietatilor particulare.

Astfel, in anul 1955 se legifereaza (prin Decretul nr. 280/1955 si Hotararea de guvern nr. 1240/1955) organizarea si executarea “evidentei funciare” cu scopul principal de a servi la comasarea terenurilor agricole in actiunea de colectivizare a agriculturii. Planurile topografice pentru aceasta evidenta au fost executate intr-o perioada relativ scurta (de cca. 6 ani), prin metode fotogrammetrice si in mai mica masura prin metode topografice clasice. Aceste planuri topografice au fost executate la scara 1:10 000 pe o suprafata de cca. 13 milioane hectare.

In scopul grabirii executarii planurilor topografice necesare evidentei funciare si organizarii teritoriului agricol, in anul 1958 a luat fiinta Centrul de Fotogrammetrie subordonat Directiei generale geotopografice si organizarii teritoriului agricol din cadrul Ministerului Agriculturii si Silviculturii. Infiintarea Centrului de Fotogrammetrie (devenit dupa cativa ani Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie si Organizarea Teritoriului) a marcat o cotitura fundamentala in extinderea utilizarii fotogrammetriei in Romania si in primul rand in agricultura.

Masurile de obligare a tuturor unitatilor care aveau in profil si activitati de geodezie, topografie, fotogrammetrie si cartografie de a asigura conditii tehnice pentru utilizare si la evidenta funciara (HCM nr.1272/1958) nu au dat rezultate notabile, intrucat nu s-a reusit decat intr-o mica masura a se spori, prin astfel de masuri, cantitatile de planuri topografice necesare sistemului de evidenta funciara. S-a dovedit astfel ca, prin sistemul de comanda si control pe care l-a exercitat fosta Directie generala geo-topografica si organizare a teritoriului din Ministerul Agriculturii, nu se puteau obliga unitatile cu profil geo-topografic apartinand altor ministere de a executa, fara plata, lucrari suplimentare, pe langa cele strict necesare nevoilor proprii.

De mentionat ca, pe parcursul introducerii sistemului de evidenta funciara, aceasta a suferit modificari « de adaptare » la modificarile si tatonarile numeroase care au avut loc in actiunile de sistematizare intergospodareasca si de organizare a teritoriului unitatilor agricole. Aceasta din urma activitate, cu diversele ei variante, a mobilizat o mare parte a personalului topo-cadastral si a influentat negativ atat ritmul cat si calitatea lucrarilor de evidenta funciara si ulterior de cadastru funciar.

Masurile abuzive specifice, de ingradire a cailor de dovedire a drepturilor reale imobiliare (printre care si aceea de a nu se continua lucrarile de cadastru si carti funciare incepute in anul 1933, de care s-ar fi putut folosi proprietarii in revendicarile lor) s-au dovedit prost inspirate si in ceea ce priveste proprietatile unitatilor de stat. S-a constatat astfel ca, evidenta simpla funciara nu era suficienta in curmarea abuzurilor si divergentelor dintre unitatile agricole si cele ale altor sectoare (silvic, urbanistic, minier, cai de comunicatii, gospodarirea apelor, etc.) in procesul de supraveghere al folosirii intregului fond funciar al tarii. De aceea, in anul 1968 (prin Legea nr. 12/1968, privind apararea, conservarea si folosirea terenurilor agicole) se prevede printre altele introducerea cadastrului funciar pe intreg teritoriul tarii.

Dar, ignorarea premeditata de catre conducerea politica totalitara a insasi ideii cadastrului, a creat in continuare conditii nefavorabile si pentru executarea cadastrului funciar, astfel :

- lipsa de interes a organelor agricole judetene in utilizarea noilor date ale cadastrului funciar, mai precise si aduse la zi fata de cele ale evidentei funciare si tolerarea folosirii dupa preferinta a surselor de date vechi si de fapt a dezinformarilor cu privire la suprafetele de teren agricole;

- impostura profesionala si masurile abuzive care devenisera practici curente, au condus la plecarea (in perioada 1970-1985) unui numar important de specialisti geodezi si cadastrali din unitatile de cadastru judetene, la alte unitati ;

- desele intreruperi si amanarile de la un an la altul a lucrarilor de cadastru funciar si

Cadastruacordarea prioritatii celor de la organizarea teritoriului (cu numeroasele lor variante si solutii contradictorii) au dus la irosirea de-a lungul multor ani a timpului si muncii personalului topo-cadastral.

In conditiile mentionate, nici tinerea la zi a cadastrului deja executat, nu s-a facut decat intr-o mica masura, fapt ce a afectat negativ valabilitatea documentatiilor cadastrale.

Un moment de referinta important nu numai pentru activitatea de cadastru funciar, dar si pentru activitatile de geodezie, fotogrammetrie si cartografie l-a constituit reglementarile date de Decretul nr. 305/1972 privind activitatea geodezica, topo-fotogrammetrica si cartografica, precum si folosirea datelor si documentelor rezultate din aceasta activitate. Prin acest act normativ au fost reglementate printre altele, pentru prima data, obligatii mai ferme pentru unitatile care executau astfel de lucrari, s-a instituit o coordonare unitara in scopul evitarii suprapunerilor si valorificarii corespunzatoare a patrimoniului geodezic si cartografic existent, dar cea mai importanta masura a fost reglementarea finantarii intocmirii planului topografic de baza al tarii lascarile 1:5 000 si 1:2 000. Evident ca planul topografic de baza al tarii a fost conceput ca un sprijin direct pentru activitatea de cadastru funciar prevazandu-se ca prin derivarea continutului cadastral din foile planului topografic de baza sa se asigure suportul principal pentru lucrarile de cadastru funciar.

Este necesar a se evidentia stradaniile specialistilor din organele de coordonare ale activitatii geodezice civile si militare, precum si a celor din Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie si Organizarea Teritoriului, care au elaborat si pus la punct intreaga gama a tehnologiilor de lucru pentru executarea unitara si coordonata a planului topografic de baza al tarii.

Inca de la elaborarea (inceputa in anul 1965) pentru primele zone din tara, planul topografic de baza si-a dovedit utilitatea in special pentru sectoarele economice care isi desfasoara activitatea pe suprafete mari de teren (agricultura, silvicultura, cai de comunicatii, gospodarirea apelor, sistematizarea localitatilor, etc.) iar dupa acoperirea a 90% din teritoriul tarii (la nivelul anului 1990), s-a confirmat ca aceasta lucrare de mari proportii, reprezinta o opera geodezica si cartografica de mare importanta economica si stiintifica. De mentionat ca, la realizarea acestei lucrari au participat (in procent de cca.10%) si alte institute, cum ar fi : Institutul de Cercetare si Amenajare Silvica, Institutul de Studii si Proiectari pentru Imbunatatiri Funciare, Intreprinderea de Studii si Cercetari Geologice, etc.

Din pacate, eficienta in utilizarea planului topografic de baza al tarii s-a redus din cauza netinerii la zi cu modificarile produse pe teren. Speranta ca planul topografic de baza va fi actualizat la intervalle de timp stabilite odata cu actualizarea planurilor cadastrale derivate, a fost repede risipita datorita lipsei de sprijin organizatoric si financiar in tinerea la zi a cadastrului funciar, situatie care se mentine si dupa anul 1990.

Cadastru