Curs -Tehnologia de Crestere a Suinelor

TEHNOLOGIA CRESTERII ANIMALELOR – NOTE DE CURS

TEHNOLOGIA CRESTERII SUINELOR

1. CREŞTEREA PORCILOR DE REPRODUCŢIE

Procurarea şi alegerea materialului de reproducţie se face din unităţile de elită specializate, în conformitate cu programul de ameliorare stabilit.

Scrofiţele de prăsilă se asigură în principal din fermele de înmulţire. In cazul unităţilor care nu au ferme de înmulţire sau acestea nu satisfac necesarul, până la realizarea fermei de înmulţire, scrofiţele se pot asigura din matca comercială.

Anual trebuie să se reţină pentru prăsilă, în medie pe scroafă, din ferma de înmulţire, 6,5 scrofiţe . Scrofiţele se vor selecta din maternitate la vârsta de 21 zile sau înainte de înţărcare, de la scroafele al căror lot de purcei este uniform şi de minimum 8 capete, sau de la scroafe al căror lot de purcei depăşesc media compartimentului ca număr şi greutate.

Scrofiţele alese trebuie să aibă o conformaţie corespunzătoare, să fie clinic sănătoase şi să aibă minimum 12 sfârcuri.

La sfârşitul acestei perioade, scrofiţele se vor alege şi caza în hale separate, asigurându-li-se minimum 0,55 m2/cap până la greutatea de 40 - 50 kg şi 0,80 m2/cap până la vârsta de montă.

Furajarea acestora se va face cu reţete pentru tineret de reproducţie, care vor fi completate cu nutreţuri bogate în vitamine şi săruri minerale (lucerna, morcovi, zer etc).

Organizarea reproducţiei

Introducerea scrofiţelor în sectorul de reproducţie se face la greutatea de 80 - 100 kg, iar a vieruşilor după terminarea testării.

Scrofiţele se vor da la montă după o examinare atentă a acestora la vârsta de 7,5 - 8 luni şi la greutatea minimă de 105 kg. Vieruşii vor fi folosiţi la montă la vârsta de 8 luni şi greutatea minimă de 120 kg , dându-se la montă în primele 2-3 luni numai o dată la 4 - 5 zile , după care vor fi folosiţi ca vieri adulţi o dată la 3 - 4 zile.

În prima lună de folosire la reproducţie, se va face controlul materialului seminal, în laborator sau prin metoda biologică, pe un număr de 3 scrofiţe montate de acelaşi vier.

1


Raportul între vieri şi scroafe, calculat la numărul de monte ce trebuie realizat, va fi în cazul montei naturale de 1: 20 în perioada septembrie - mai şi 1: 15 în restul perioadei (iunie - august), iar în unităţile unde se practică însămânţările artificiale, acest raport va fi de 1: 60 pe perioada septembrie - mai şi de 1: 45 pe perioada iunie - august.

În mod obligatoriu, o dată la 45 de zile în sezonul cald şi o dată pe trimestru în sezonul rece, se face controlul materialului seminal în toate fermele care practică monta naturală. Vierii ce refuză monta se vor marca, iar după trei refuzuri, în mod obligatoriu li se va analiza cauza şi stabili destinaţia.

Numărul de scroafe şi scrofiţe montate zilnic se va stabili astfel încât să se asigure o folosire raţională a boxelor de fătare pentru a se obţine lunar 6,9 purcei în medie pe boxă, în situaţia înţărcării la 36 zile şi 6 purcei pe boxă, când înţărcarea se face la 42 zile.

Numărul de scroafe şi scrofiţe montate zilnic va fi în funcţie de sezon şi natalitatea realizată anterior , corelat cu planul de purcei fătaţi.

în unităţile în care se face monta naturală , depistarea femelelor în călduri se face cu câte o grupă de vieri (care a fost folosită la montă în ziua precedentă), fiind interzis a se menţine în efectiv vieri încercători.

În cazul însămânţărilor artificiale, depistarea se face cu vierii încercători, care vor reprezenta 10 % din numărul de vieri de reproducţie. Nu se vor folosi ca încercători vierii reformaţi, ci numai vierii ageri şi viguroşi.

Pentru realizarea montelor necesare, trebuie să se asigure în aşteptare un număr de scroafe şi scrofiţe mai mare de 15 - 20 ori în perioada septembrie – mai şi de 22-25 ori în perioada iunie- august faţă de numărul de animale ce trebuie montate zilnic.

Monta sau însămânţarea se va executa în momentul depistării scroafelor în călduri. Repetarea se va face a doua zi dimineaţa pentru toate femelele montate sau însămânţate în ziua anterioară. Unităţile în care se practică monospermia vor executa obligatoriu cea de - a doua montă la 24 ore.

Insămânţarea artificială se va executa numai acolo unde condiţiile de dotare şi tehnice sunt asigurate, aceasta extinzându-se progresiv în funcţie de condiţiile create şi de rezultatele obţinute în comparaţie cu monta naturală.

Scroafele şi scrofiţele după prima montă se vor transfera în boxele individuale până la monta a doua, după care se vor aduce din nou în boxele individuale, unde vor fi întreţinute în continuare minimum 11 zile. Acolo unde condiţiile de întreţinere individuală nu sunt create, grupa în formare va fi cazată în patru boxe în funcţie de vârstă, stare de întreţinere şi greutate corporală (lotizate), iar după încheierea grupei, efectivele de scroafe montate se vor transfera în gestaţie la boxe.

Scrofiţele care de la data începerii depistării şi scroafele de la data înţărcării nu intră în călduri timp de 43 zile, se reformează ca animale cu sterilitate instalată şi se scot din sectorul de reproducţie.

2


Controlul gestaţiei se face la 30 - 35 zile cu aparatul cu ultrasunete ş prin diagnostic clinic al gestaţiei la 72 - 75 zile de la montă.

Femelele diagnosticate negestante după examenul clinic la 72 - 75 zile se transferă la îngrăşătorie, unde se furajează la discreţie, iar la 116 - 118 zik de la montă vor fi date la sacrificare.

Vierii se vor caza în boxe colective, iar cei mai valoroşi, pe cât posibil, în boxe individuale.

Numărul de vieri în boxe colective se va corela cu numărul de boxe de montă în aşa fel încât să se folosească la reproducţie odată toţi vierii dintr-o boxă sau mai multe boxe în totalitate.

Numărul de scroafe gestante într-o boxă variază în funcţie de tipul de adăpost, asigurându-se în medie pe cap de animal 1,2 - 1,5 m2 suprafaţă utilă.

Întreţinerea vierilor de reproducţie

Într-o crescătorie numărul vierilor necesari se stabileşte în funcţie de numărul scroafelor, existente ori planificate.

Întreţinerea vierilor se face în loturi de 5-10 capete şi li se asigură condiţii foarte bune de igienă. Pentru menţinerea formei-condiţiei de reproducător trebuie să li se asigure zilnic plimbarea, la păşune sau în padoc. Pentru perioadele călduroase trebuie să li se asigure bazin de apă pentru scăldat.

Hrănirea vierilor se face respectând principiul că în perioada de montă să primească supliment de hrană, bogată în proteine.

In general trebuie asigurată o raţie care să cuprindă pentru fiecare UN 1 10-120 g PD, 4 g săruri Ca şi 2 g sodiu cu fosfor. Vierii ejaculează o cantitate foarte mare de spermă (200-250 ml) şi de aceea trebuie să primească nutreţuri bogate în proteine, săruri de Calciu, fosfor şi vitaminele E, D şi A.

Furajele trebuie să conţină ovăz, leguminoase suculente şi de origine animala (faină de carne, de oaie) lapte şi drojdie de berc. Apă la discreţie. In perioada de repaus se pot reduce furajele concentrate la 40% din raţie şi vor creşte fibroase şi suculente.

Folosirea scroafelor la reproducţie

In fiecare crescătorie trebuie să existe un plan de montă şi fătări, conceput judicios pentru potrivirea perechilor. In acest scop datele fătărilor vor fi corelate cu caracterul crescătoriei.

a) In crescătoriile de producţie cu scopul de a livra continuu purcei pentru îngrăşătorii - activitatea de montă şi fătare are caracter permanent tot timpul anului.

3


b) În crescătoriile de prăsilă - unde se asigură obţinerea de reproducători de valoare se recomandă sistemul de montă sezonieră, realizându-se aşa zisele „fătări la pachet" adică de doua ori pe an (primăvara şi toamna).

Durata gestaţiei la scroafe este de 4 luni ceea ce permite realizarea a doua fătări / an sau cinci fătări în doi ani. Ca urmare, de fiecare scroafa se poate obţine un mare număr de purcei - deci o sursă importantă de carne, ceea ce sporeşte rentabilitatea creşterii porcilor în sistem industrial.

Realizarea montelor, în aceste cazuri, se planifică în lunile noiembrie-decembrie (prima) şi apoi în lunile mai-iunie, cu ratările în februarie-martie şi respectiv în septembrie-octombrie.

Necesarul de reproducători masculii se stabileşte corespunzător planului de montă, corespunzător specificului crescătoriei. De regulă se stabileşte un vier la 20-40 scroafe în funcţie de vârstă, valoare biologică, dezvoltare corporală, etc.

Identificarea scroafelor în călduri se face pe baza comportamentului sunt neliniştite, guiţă, nu mănâncă sau rod scânduri, lemn, apucă în gură diferite obiecte, sar pe alte scroafe, etc. Căldurile din 1-6 zile şi se repetă la 15-25 zile iar ovulaţia are loc după 24 ore de la declanşarea căldurilor.

După fătare căldurile pot apare la 4-9 săptămâni.În creşterea raţională singurul sistem admis este monta dirijată. Scroafa

planificată este adusă în boxa vierului şi se face de regulă dimineaţa ori seara, niciodată ziua, deoarece căldura zilei oboseşte animalele.

Se pot practica şi montele duble după ½-1zile. Gestaţia durează 114-116 zile.

Întreţinerea scroafelor gestante

Se face în grupuri mici de 5-10 capete. O atenţie deosebită se dă în partea a doua a gestaţiei, când trebuie să se asigure o plimbare zilnică de 1-3 ore, pentru stimularea funcţiilor organismului.

Plimbările se suspendă cu o săptămână înaintea fatărilor, dar sunt totuşi lăsate să se mişte în apropierea padocului.

Hrănirea scroafelor, influenţează prolificitatea şi dezvoltarea fetuşilor. O scroafă de 140-160 kg va primi în prima parte a gestaţiei 4,4 UN si 396 g PD, iar ultima parte a gestaţiei 4,9 UN cu 490 g PD.

Furajarea se face însă întotdeauna în funcţie de vârstă scroafei, de greutatea vie, de rasă, etc. în raţie vor predomina concentraţiile 40-50% şi apoi suculentele 30-40%, iar tainurile 10-20%. Cu trei zile înainte de fătare se asigură hrana specifică, tărâţe cu apă.

Hrana se dă în trei tainuri regulate (ore fixe 6-12-18). Adăpatul se face cu apă proaspătă şi la t = 100 - după fiecare tain.

4


Diagnosticul evoluţiei gestaţiei - este dificil în primele doua luni dar se exprimă treptat din luna a treia, când apare o adâncime a flancului, o creştere uşoară a ugerului şi sfârcurilor. In luna a patra, abdomenul este lăsat, ugerul mărit şi puţin congestionat, linia trunchiului devine concava.

Fătarea durează 2-6 ore (chiar 24 ore). Purceii sunt născuţi la 5-20 minute unul după altul.

Fătarea are loc de regulă noaptea şi trebuie respectată liniştea în boxă trebuie să fie un prosop curat, foarfece pentru tăierea cordonului ombilical, un vas cu tinctură de iod (sau creolină) o căldare cu apă fiartă, şomoioage de paie, cârpe curate pentru şters purceii, un vas cu apă curată caldă la 14° C din care să bea scroafa.

Întreţinerea scroafelor care alăptează

Scroafele care alăptează trebuie să aibă condiţii foarte bune de îngrijire şi hrană pentru a asigura secreţia laptelui şi creşterea purceilor viguroşi.

După fătare, chiar din primele zile se scot în padocuri, iar după 4-5 zile se pot ţine până la 1 oră. Se scot singure şi numai după doua săptămâni cu purceii.

Există un sistem de creştere şi cu 2-3 scroafe cu purcei în boxe comune, începând după 2-3 zile de la fătare, pentru economisire de spaţiu şi reducere a costurilor de îngrijire. Se poate practica în crescătoriile de producţie, unde nu se face selecţia individuală a animalelor. Hrănirea scroafelor cu purcei se face cu furaje bune şi pe păşuni bune. Obligatoriu se vor asigura furaje bogate în săruri minerale (40 g calciu, 20 fosfor) şi vitaminele A, D.

Hrana se stabileşte pentru fiecare scroafă în funcţie de vârstă, greutate corporală, numărul de purcei.

Se va asigura 100 PD la fiecare UN sare, 30-35 mg, caroten. Adăparea se face cu apă proaspătă, la discreţie schimbată de 3-4 ori / zi.

2. CREŞTEREA TINERETULUI PORCIN

Creşterea sugarilor

Imediat după fătare purceii primesc o îngrijire atentă şi permanentă, o perioadă de timp destul de mare (3-5 săptămâni).

După fătare, purceii sunt şterşi de învelişuri se taie cordonul ombilical (la 3-4 cm) după ce a fost legat cu aţă, şi se introduce într-un pahar cu tinctură de iod.

Apoi sunt cântăriţi, marcaţi, şi puşi într-o lada curată, dezinfectată cu aşternut de paie mărunte şi cârpe unde iarna se pun şi sticle cu apă caldă.

Dacă fătarea durează, purceii fătaţi după 2 ore pot fi daţi să sugă treptat, pe măsură ce sunt fatări.

5


Un aspect particular la scroafe - este că lasă laptele un timp foarte scurt, cca. 1 minut (atunci când sunt culcate şi grohăie des, iar purceii nu mai frământă sfârcurile şi sug). În acest moment îngrijitorul trebuie să aibă grijă ca toţi purceii să sugă în acelaşi timp altfel rămân flamanzi.)

Trebuie avut grijă ca toţi purceii să aibă un sfârc iar dacă sunt mai mulţi decât sfârcurile se dau la altă scroafă.

Pentru evitarea mortalităţilor prin striviri, în fiecare boxă se pun apărători din lemn rotund la 18 cm de podea şi 20 cm de perete. Se mai poate folosi sistemul de separare a purceilor de mame în prima săptămâna, dar sunt aduşi la alăptare din 2 în 2 ore.

Pentru purcei se rezervă o boxă de 5-6 mp, ţinută în permanenţă foarte curată, în care purceii se mişcă în voie, liber pot să doarmă şi să primească hrana suplimentară.

Boxa purceilor trebuie să aibă legătura cu boxa scroafei printr-o uşiţă de 35-40 cm.

Unele sisteme, folosesc o platformă pentru purcei la cca. 1,0-1,5 m deasupra podelei, unde se urcă purceii pe o scândură înclinată, cu şipci -trepte ca să nu alunece.

În zilele frumoase de iarnă la temperaturi de peste 10°- purceii mai mari de 10 zile, pot fi scoşi în padocuri începând cu 5 minute şi treptat până la 1-1,5 ore.

Primăvara şi vara pot fi scoşi în padocuri după 5 zile, iar după 2 săptămâni, chiar pe păşune. Pielea purceilor se va menţine curată prin ştergerea repetată cu o perie moale şi spălarea la cel puţin 15 zile până la 30-40 zile.

Hrănirea purceilor - trebuie făcută cu deosebită grijă mai ales în prima lună, când îşi măresc greutatea de 5-6 ori. În primele 2-3 săptămâni se hrănesc cu laptele matern, apoi se pot introduce furaje suplimentare, adecvate, tărâţe, lapte smântânit de vacă, concentrate, săruri-minerale, vitamine (A, B, C, D).

Adăpatul este deosebit de important pentru purcei deoarece au nevoie de multă apă. Se dă la discreţie proaspătă, în vase mari şi se schimb de 4-5 ori/zi.

Purceii se înţărcaă la cca. 8 săptămâni şi trebuie să aibă 12-14 kg.După înţărcare purceii se menţin încă 10-15 zile în boxă maternă pentru a

se obişnui cu noul sistem de hrană.După această perioadă se fac loturi de cea. 100 purcei, după greutatea

corporală să nu fie diferenţe mai mari de 2-3 kg.Furajarea trebuie să asigure 1,1-1,9 UN cu 140-220 g PD pentru a asigura

un spor de creştere de 400 g / zi, iar la 3 luni să ajungă la 25-30 kg.

Creşterea purceilor

După lotizare, purceii, sunt crescuţi corespunzător destinaţiilor şi anume pentru reproducţie sau îngrăşare.

6


Purceii destinaţi reproductiv, sunt selectaţi pe baza originii şi a dezvoltării corporale, corespunzător rasei. De regulă la început se reţin de 4 ori mai multe scroafe şi de 5 ori mai mulţi vieruşi, decât necesarul pentru efectivul matcă.

Trierea se face la 6-8-10-12 luni şi se reţin în final cu 50% mai mulţi reproducători decât necesarul stabilit. Mărimea loturilor se face de 20-25 purcei de acelaşi sex şi greutate corporală.

Îngrijirea şi hrănirea se face corespunzător destinaţiei asigurându-se raţii de 1,2-3,7 UN cu 156-333 g PD pentru vieruşi si 1,2-3,3 UN cu 156-297 gPD pentru scrofiţe.

Furajele sunt diferite, folosind în general 70-75 % concentrate şi restul rădăcinoase, siloz, cartofi de origine animala etc.

Tineretul porcin destinat îngrăşării este îngrijit şi furajat în primele luni, la fel ca tineretul de reproducţie, dar loturile sunt mai mari de cea. 100 capete.

Purceii destinaţi îngrăşării pot fi crescuţi la păşune, în tabere de vară sau în padocuri. Aceştia primesc supliment de hrană, dar în raţie alimentară şi trebuie să predomine hidrocarburile care favorizează îngrâşarea.

Întreţinerea porcilor la păşune

Creşterea porcilor la păşune, contribuie la obţinerea unor animale cu conformaţie armonioasă, viguroşi cu dezvoltare corporală bună, sănătoşi.

Păşunatul este recomandat pentru toate categoriile de vârstă atât pentru economie de furaje, cât şi pentru reducerea costurilor de producţie, care poate fi de 25-30%.

Pregătirea pentru păşunat - se face prin scoaterea timp de 7-15 zile treptat a porcinelor pa laturi în padocuri, la soare, pentru ai obişnui cu căldura solară şi a evita insolaţia.

Se face apoi verificarea numerelor matricole şi vopsirea pe spinare, pe laturi.

Adăposturile din taberele de vară se fac din materiale ieftine asigurând 1,5-2,0 mp / cap pentru scroafele în gestaţie şi pentru vieri se asigură 7 mp / cap.

Padocurile pentru îngrăşare, trebuie să asigure 2-4 mp / cap iar pentru scroafele cu purcei 15 mp şi 33 mp pentru vieri.

Pentru păşunat animalele se împart în grupe de scroafe eu purcei sugari, purcei înţărcaţi, tineret la îngrăşat, tineret de prâsila, vieri, porci la îngrăşat, etc.

Pentru păşunat se repartizează 30-40 porci adulţi / 1 ha sau 150 purcei / 1 ha. Păşunea se organizează în 3-4 tarlale fiecare cu 3-4 parcele. Păşunea se organizează în 3-4 parcele. Păşunatul se face prin rotaţie pe parcele. Se recomandă realizarea de umbrare şi instalarea de stănoage şi scărpinători.

O atenţie deosebită se acordă asigurării apei pentru băut.

7


Îngrăşarea purceilor

Scopul principal în creşterea porcilor este producţia de carne şi grăsime. Această producţie trebuie făcută cu costuri şi eforturi cât mai reduse şi într-un timp cât mai scurt.

Obiectivele acestei activităţi trebuie să fie următoarele:a) realizarea - unui spor zilnic de greutate, cât mai mare pentru ca

îngrăşarea să dureze un timp cât mai scurt.b) Consumul de furaje pentru 1 kg spor greutate să conţină cât mai puţin

UN.c) Randamentul la tăiere, în carne şi grăsime, să fie cât mai mare.d) Calitatea cărnii şi grăsimii să fie ridicată.Toate acestea, sunt dependente de rasă, sex, individ, vârstă, hrană, metoda

de îngrăşare.Rasele perfecţionate, ameliorate şi metişii acestora, rasele precoce sunt

cele mai pretabile la îngrăşare, deoarece au şi capacitatea de folosire mai bună a furajelor.

Pentru îngrăşare se folosesc mai multe metode:a) pentru carneb) pentru baconc) mixtăd) pentru grăsimeSistemele de îngrăşare folosesc mai multe posibilităţi, în funcţie şi de

hrănirea asigurată.

Ingrăşarea pentru carne

S-au diferenţiat sisteme de îngrăşare în funcţie de modul de furajare- pe baza

de cereale, pe bază de cartofi cu adaos de concentrate, pe bază de reziduri industriale cu adaos de concentrate, s.a.

Fiecare sistem are în vedere în prima parte obţinerea animalelor cu furajele folosite apoi intensificarea furajării.

Aceste sisteme de creştere şi îngrăşare s-au dezvoltat în corelaţie cu resursele

naturale de furaje: la câmpie cerealele, la munte cartofii, în zona fabricilor din industria alimentară (lapte, carne, etc) reziduri le alimentare, etc.

8


Îngrăşarea pentru bacon

Bacon - este carnea de porc preparată în mod special, din jumătăţi de trunchi, la care s-a scos capul, membrele de la genunchi şi jarete în jos, coloana vertebrala şi spetele. Aceste jumătăţi se sărează şi se afumă.

Calitatea baconului este dată de greutatea jumătăţilor de trunchi, obţinută după sacrificare şi anume: calitatea a-I-a are 30-36 kg, calitatea a-II-a 36-40 kg, are calitatea a-IIl-a are 41-46 kg.

Totodată, se cere că grăsimea să f\e albă, cu consistenţă, cu o grăsime maximă de 3-4 cm pe spate şi şale iar carnea trebuie să fie împănată cu grăsime.

Porcii crescuţi trebuie să îndeplinească o serie de condiţii: să fie din rase precoce care la 6-8 luni sa ajungă la 100 kg; să aibă pielea alba şi subţire, părul alb şi fin; să aibă osatura fină (nu grosieră) cu randament mare la tăiere; să aibă capul lung, şuncile bine dezvoltate; peretele abdominal să fie gros şi cărnos, cavitatea abdominală

redusă. să aibă la înţărcare 16-18 kg.

Se pretează rasele Marele Alb şi Landrace. Furajarea acestor animale se realizează pe categorii şi se aplică pe etape de creştere.

Ingrăşarea mixtă

Se face pentru a obţine atât carne cât şi grăsime. Ingrăşarea se începe la vârsta de 6-7 luni, la greutatea de 50-60 kg şi durează până la 12-14 luni, când porcul ajunge Ia 140-160 kg. La această greutate carnea este fragedă, slănina bună, de 5-6 cm, consistentă, randamentul la tăiere de 75-85% proporţia de carne x grăsime este egală.

Ingrăşarea se poate realiza prin sistemul gospodăresc şi prin sistemul industrial.

Ingrăşarea pentru grăsimi

Se face cu scopul de a obţine o cantitate mare de grăsime.Pentru acest scop se pretează porcii adulţi şi reformaţi şi scoşi de

lareproducţie. De regulă au greutate mare 120-250 kg şi sunt ţinuţi la îngrăşat 3-4 luni, când realizează sporuri de creştere de greutate de 70-150 kg. Furajarea se bazează de hidrocarburi.

9

Curs -Tehnologia de Crestere a Suinelor

Documents

Transcript of Curs -Tehnologia de Crestere a Suinelor