Curs Proiectare Tehnologica la Bovine ID

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ŞI BIOTEHNOLOGII Secţia ZOOTEHNIE - ID

STELIAN ACATINCĂI

PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA BOVINE

Timişoara 2005

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI:

Prof. dr. ing. STANCIU GAVRIL - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii

Conf. dr. ing. CZISZTER LUDOVIC TOMA - Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului Timişoara, Facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii

Editura BRUMAR 300115 – Timişoara, Str. Pestalozzi, nr. 22

tel / fax: 0256203934

ISBN 973-602-102-5

PREFAŢĂ

Cursul de PROIECTARE TEHNOLOGICĂ LA BOVINE are ca scop aprofundarea cunoştinţelor referitoare la producerea, creşterea, exploatarea şi ameliorarea principalei specii din subfamilia Bovinae, taurinele.

Acest material are un pronunţat caracter didactic şi se adresează, în principal, studenţilor de la facultatea de Zootehnie şi Biotehnologii, secţia Zootehnie, forma de învăţământ la distanţă (ID). Noţiunile acumulate la disciplina de Tehnologia creşterii bovinelor şi la unele discipline conexe (Alimentaţia animalelor, Producerea şi conservarea furajelor, Reproducţia animalelor, Ameliorarea animalelor, Construcţii zootehnice, Maşini şi instalaţii zootehnice, Marketing şi eficienţă economică în zootehnie etc.), precum şi elementele de proiectare prezentate în acest curs vor fi utilizate la întocmirea unui proiect tehnologic la bovine. Tematica cursului, precum şi temele de proiectare se vor referi la cele două producţii principale ale bovinelor, laptele şi carnea.

Autorul adresează pe această cale, cele mai calde şi mai sincere mulţumiri d-lui Prof. dr. ing. Gavril Stanciu pentru sprijinul deosebit acordat la redactarea prezentei lucrări.

Autorul

CUPRINS Capitolul 1. PROIECTAREA AMPLASĂRII ŞI

SISTEMATIZĂRII FERMELOR DE TAURINE ........... 1 1.1. Proiectarea amplasării fermelor de taurine .............. ....... 1 1.2. Proiectarea sistematizării fermelor de taurine ................. 3 1.3. Proiectarea planului general pentru fermele de

taurine ............................................................................... 4 1.4. Proiectarea capacităţii fermei .................................. ....... 5

Capitolul 2. PROIECTAREA ASIGURĂRII MATERIALULUI BIOLOGIC ÎN FERMELE DE VACI DE LAPTE ..................................................... ....... 6

2.1. Alegerea rasei .................................................................. 6 2.2. Proiectarea asigurării materialului biologic prin

cumpărare ......................................................................... 7 2.3. Proiectarea modului de împrospătare a efectivului

de taurine .......................................................................... 8 2.4. Proiectarea structurii efectivului de taurine ............. ..... 10

Capitolul 3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE REPRODUCŢIE ....................................................... ..... 16

3.1. Stabilirea sistemului de programare a însămânţărilor şi fătărilor .......................................... ..... 16

3.2. Programarea introducerii viţelelor la reproducţie ......... 17 3.3. Programarea la însămânţare a vacilor după fătare ... ..... 19 3.3.1. Stabilirea momentului optim de însămânţare ....... ..... 19 3.4. Stabilirea duratei repausului mamar ........................ ..... 20 3.5. Proiectarea planului de însămânţări şi fătări şi

urmărirea activităţii de reproducţie ........................... ..... 20 3.6. Proiectarea modului de depistare a vacilor şi

viţelelor în călduri ..................................................... ..... 21 3.7. Stabilirea metodei pentru diagnosticul gestaţiei ...... ..... 22 3.8. Proiectarea principalilor indici care exprimă

eficienţa procesului de reproducţie la vaci ..................... 24 3.9. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe

durata repausului mamar ................................................ 24 3.10. Proiectarea organizării fătărilor la vaci ....................... 27

Capitolul 4. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE CREŞTERE A TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIE ....................................................... ..... 30

4.1. Elaborarea planului de creştere a tineretului taurin de reproducţie ................................................................. 30

4.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a tineretului taurin femel de înlocuire ........................................... ..... 39

4.2.1. Apetitul la viţei ..................................................... ..... 39 4.2.2. Consumul de apă la viţei ............................................ 41

4.2.3. Proiectarea tehnologiei de hrănire a tineretuluitaurin femel de înlocuire, până la prima fătare .........

..... 41

4.2.3.1. Proiectarea sistemului şi metodei de alăptare aviţeilor .......................................................................

..... 44

4.2.3.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a viţelelor dela înţărcare până la prima fătare ................................

..... 46

4.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere ...................... ..... 48 4.3.1. Proiectarea numărului de locuri în adăposturile

de tineret taurin ......................................................... ..... 48

4.3.2. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a viţeilor dela naştere şi până la vârsta de 3 luni ..........................

..... 50

4.3.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a întreţinerea tineretului femel după vârsta de 3 luni ...................

..... 51

Capitolul 5. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DEEXPLOATARE A VACILOR ..................................

..... 54

5.1. Proiectarea hrănirii vacilor în lactaţie ...................... ..... 54 5.1.2. Proiectarea tehnologiei de furajare ....................... ..... 54 5.1.3. Proiectarea asigurării furajelor ............................. ..... 54 5.1.3.1. Optimizarea raţiilor furajere .............................. ..... 55 5.1.3.2. Proiectarea necesarului anual de furaje ............. ..... 55 5.1.3.4. Proiectarea structurii bazei furajere ................... ..... 55 5.1.3.5. Proiectarea balanţei furajere .............................. ..... 56 5.2. Proiectarea tehnologiei de mulgere ......................... ..... 57 5.3. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor ....... ..... 57 5.3.1. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe

timp de iarnă ............................................................. ..... 58

5.3.1.1. Proiectarea întreţinerii legate a vacilor .............. ..... 58 5.3.1.2. Proiectarea întreţinerii nelegate a vacilor .......... ..... 59 5.3.2. Proiectarea tehnologiei de întreţinere a vacilor pe

timp de vară ............................................................... ..... 59

5.4. Proiectarea construcţiilor anexe în fermele de vaci . ..... 60 5.5. Proiectarea organizării muncii în fermele de taurine ..... 61 5.5.1. Proiectarea necesarului de forţă de muncă ........... ..... 62

Capitolul 6. PROIECTAREA EXPLOATĂRIITAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DECARNE .....................................................................

..... 67

6.1. Proiectarea sistemului şi tehnologiei de îngrăşare ... ..... 67 6.2. Proiectarea planului de îngrăşare ............................. ..... 68 6.3. Proiectarea asigurării materialului biologic pentru

îngrăşare .................................................................... ..... 68

6.3.1. Modul de calcul al populării unei îngrăşătorii ..… ..... 70 6.4. Proiectarea tehnologiei de întreţinere ...................... ..... 72 6.4.1.Întreţinerea viţeilor la îngrăşarea ultra baby-beef

(carne albă) ................................................................ ..... 73

6.4.2. Întreţinerea tineretului taurin la îngrăşarea baby-beef ..... 73

6.4.3. Întreţinerea la îngrăşarea taurinelor în sistem semiintensiv .............................................................. ..... 74

6.4.4. Întreţinerea la îngrăşarea taurinelor în sistem extensiv ..................................................................... ..... 74

6.5. Construcţii anexe în fermele de îngrăşare ............... ..... 75 6.6. Proiectarea tehnologiei de hrănire ........................... ..... 75 6.6.1. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea

ultra baby-beef .......................................................... ..... 75 6.6.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea

baby-beef ........................................................................ 76 6.6.3. Proiectarea tehnologiei de hrănire la îngrăşarea

semiintensivă .................................................................. 77 6.6.3.1. Tehnologia de îngrăşare semiintensivă

practicată în Anglia ................................................... ..... 77 6.6.4. Proiectarea tehnologiei de hrănire în sistem

extensiv ..................................................................... ..... 79 6.7. Proiectarea asigurării furajelor ................................ ..... 79

Capitolul 7. ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO-PRODUCTIVE ŞI STABILIREA PROFITULUI ÎN FERMELE DE TAURINE ....................................... ..... 85

7.1. Analiza performanţelor tehnico-productive .................. 85 7.2. Stabilirea venitului net (profitului) în fermele de

taurine........................................................................ ..... 85 Plan de derulare al proiectelor tehnologice la bovine .......... 87 Bibliografie ....................................................................... ..... 91

1

Capitolul 1

PROIECTAREA AMPLASĂRII ŞI SISTEMATIZĂRII FERMELOR DE

TAURINE

1.1. PROIECTAREA AMPLASĂRII FERMELOR DE TAURINE

Alegerea judicioasă a terenului pe care se amplasează o

fermă de taurine, precum şi sistematizarea raţională a incintei acesteia sunt factori cu implicaţii majore în reducerea costurilor cu investiţia, a cheltuielilor de exploatare a adăposturilor şi a celorlalte construcţii anexe din fermă.

Prin amplasare se înţelege dispunerea construcţiilor aferente fermei într-un spaţiu (amplasament geografic) care trebuie să îndeplinească o serie de condiţii (cerinţe) de ordin economic, tehnologic, tehnico-constructiv şi sanitar-veterinar.

Condiţiile de ordin economic şi cele de ordin tehnologic au o importanţă deosebită în cazul în care se pune problema înfiinţării sau extinderii unei ferme de taurine. Înainte de a se decide înfiinţarea sau extinderea unei ferme de taurine, se vor lua în consideraţie următoarele cerinţe de ordin economic şi tehnologic:

- existenţa unei pieţe de desfacere (locală şi/sau naţională, posibilităţi de export) pentru produsele obţinute în fermă;

- posibilităţile de achiziţie a terenului de construcţie; - ferma trebuie amplasată în apropierea consumatorilor, în

zone în care există centre de preluare, prelucrare, depozitare şi valorificare a produselor obţinute la nivelul fermei;

- în apropierea zonei de amplasare a fermei, trebuie să existe o reţea minimă de căi de acces, în special a şoselelor sau a drumurilor practicabile în orice anotimp al anului şi, chiar, a căilor ferate;

- posibilităţile de producere a întregului necesar de furaje de volum şi de achiziţie a furajelor concentrate, a premixurilor vitamino-minerale şi, după caz, a unor subproduse rezultate din industria de morărit şi panificaţie, din industria berii şi a alcoolului, de la fabricile de zahăr etc. (tărâţe, gozuri, borhoturi, tăiţei de sfeclă de zahăr, melasă);

- posibilităţile de alimentare cu apă potabilă (prin racordare la reţeaua locală, prin captarea apelor de suprafaţă sau de adâncime);

- posibilităţile de alimentare cu energie electrică, energie termică, gaze naturale, combustibili, piese de schimb etc.;

- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă; - posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor;

2

- posibilităţile de cooperare ale fermei cu unităţi de selecţie şi testare a taurinelor.

Cerinţele tehnico-constructive se referă la forma, dimensiunile şi relieful terenului, la condiţiile climatice, geotermice, hidrografice şi hidrologice locale, astfel:

- se recomandă ca amplasarea fermelor să se facă, pe cât posibil, pe terenuri cât mai puţin fertile, dar care să ofere condiţii bune pentru realizarea construcţiilor;

- se preferă terenurile de formă rectangulară, care să permită optimizarea amplasării clădirilor şi a drumurilor din incinta fermei;

- terenul ales pentru construcţie trebuie să aibă o suprafaţă suficient de mare astfel încât, în caz de necesitate, ferma să poată fi extinsă;

- terenul destinat construirii trebuie să aibă o uşoară pantă (1-6%), pentru realizarea facilă a sistemului de canalizare, pentru evitarea băltirii apelor din precipitaţii, precum şi pentru a se evita eroziunea solului;

- sunt preferate terenurile cu expunere sudică, sud-vestică sau sud-estică, care asigură o bună însorire, contribuind în acest fel la îmbunătăţirea regimului de iluminare naturală a adăposturilor.

La amplasarea fermelor de taurine trebuie avute în vedere şi respectarea unor condiţii (cerinţe) de ordin sanitar-veterinar, între care:

- distanţa minimă de protecţie sanitară faţă de localităţi; aceste distanţe se stabilesc în funcţie de profilul şi capacitatea fermelor de taurine (tabelul 1.1);

Tabelul 1.1 Distanţele minime de protecţie sanitară între localităţi

şi fermele de taurine

Denumirea obiectivului Distanţa (m) Ferme pentru taurine, până la 500 capete ≥200 Ferme pentru taurine, peste 500 capete ≥ 500 m

- între adăposturile de animale şi căile de comunicaţie trebuie să existe o distanţă minimă (zonă de protecţie), de peste 20 m faţă de căile ferate, şosele şi drumuri;

- în fermele de vaci, între sectorul de producţie (adăposturile pentru vaci) şi sectorul de reproducţie (repaus mamar, maternitate, profilactoriu, adăposturi pentru tineret) se va sigura o distanţă de min. 30 m, iar între pavilionul sanitar-veterinar şi celelalte sectoare se va sigura o distanţă de 30-50 m;

- în unităţile de îngrăşare a taurinelor, între adăposturi se va asigura o distanţă de 50 m, distanţă care se păstrează şi faţă de celelalte sectoare din fermă;

3

- se recomandă ca drumurile de acces către păşune să nu se intersecteze cu căile de comunicaţie intens circulate (şosele, căi ferate, drumuri);

- în cazul terenurilor în pantă, ferma se va amplasa în aval de localităţi astfel încât să fie prevenită poluarea pânzei de apă freatică din zona localităţii;

- pentru evitarea poluării accidentale a apelor curgătoare care traversează localităţile, fermele se vor amplasa în aval de acestea;

- amplasarea fermei faţă de localitatea învecinată se va face în aşa fel încât vânturile dominante să bată dinspre localitate spre fermă;

- se recomandă ca în jurul fermei să existe o pădure naturală, sau, în caz contrar, să se planteze o perdea forestieră, cu rol de paravan împotriva vânturilor puternice care ar răspândi noxele, gazele de canal şi praful cu încărcătură biologică.

1.2. PROIECTAREA SISTEMATIZĂRII

FERMELOR DE TAURINE Sistematizarea raţională a incintei unei ferme pentru taurine

presupune distribuirea în spaţiul destinat pentru construcţie a tuturor adăposturilor, a construcţiilor auxiliare şi a anexelor, a reţelei interne de drumuri şi de alei, a reţelei de canalizare şi a celei de aprovizionare cu apă şi cu energie electrică, a platformelor betonate şi a zonelor verzi etc.

Planul general al unei ferme de taurine trebuie astfel conceput încât:

- fluxurile tehnologice specifice să se desfăşoare nestingherit;

- accesul la şi dinspre fermă către căile de comunicaţie externe (şosele, drumuri, căi ferate) să fie facil;

- circulaţia în incinta fermei să se poată desfăşura fluent; - între diferitele clădiri din incinta fermei se vor asigura

distanţe minime, pentru a se evita umbrirea reciprocă între adăposturi şi pentru respectarea normelor de protecţie contra incendiilor;

- la amplasarea adăposturilor se va avea în vedere şi corecta orientare a acestora în raport cu punctele cardinale şi cu direcţia vânturilor dominante, astfel încât să se asigure un regim termic şi de iluminare naturală maxim posibil.

În legătură cu amplasarea şi sistematizarea fermelor de taurine, cele mai sus prezentate au un caracter didactic şi informativ, deoarece decizia privind construirea unei ferme noi sau extinderea / modernizarea unei ferme presupune parcurgerea unor etape tehnice distincte, pornind de la studii de fezabilitate şi

4

continuând cu întocmirea şi aprobarea proiectelor de construire, obţinerea autorizaţiilor de construcţie etc. Aceste documente şi acţiuni trebuie realizate de către un personal calificat şi autorizat în acest sens. Cu toate acestea, inginerul zootehnist trebuie cunoască, în amănunt, condiţiile necesare pentru amplasarea şi sistematizarea fermelor de taurine, să colaboreze la întocmirea documentaţiilor necesare, punând la dispoziţia proiectanţilor şi constructorilor elementele tehnice şi tehnologice caracteristice diferitelor tipuri de clădiri şi anexe dintr-o fermă de taurine.

1.3. PROIECTAREA PLANULUI GENERAL

PENTRU FERMELE DE TAURINE În funcţie de tipul şi de capacitatea fermei, într-o fermă de

taurine pot fi întâlnite următoarele tipuri de construcţii şi amenajări specifice:

- adăposturi pentru animale; - construcţii auxiliare şi anexe (magazii pentru furajele

concentrate, depozitele de combustibili, lubrifianţi şi piese de schimb, lăptărie, rampe de încărcare-descărcare pentru animale, filtrul sanitar, pavilion administrativ etc.);

- amenajări pentru depozitarea furajelor de volum (fânare, pătule, depozite pentru rădăcinoase, silozuri de suprafaţă etc.);

- sectorul de gospodărire raţională a dejecţiilor; - centrala termică; - rezervorul de apă şi staţiile de pompare; - reţeaua interioară de drumuri, platforme betonate şi alei. În fermele de mici dimensiuni, în acelaşi adăpost sunt cazate

mai multe categorii de taurine. În fermele cu vaci de lapte cu efective mai mari se întâlnesc

mai multe tipuri de adăposturi, destinate diferitelor categorii de taurine, astfel:

- adăposturi pentru vacile în lactaţie; - adăpost pentru vaci şi juninci în pregătire pentru fătare

(repaus mamar); - maternitate cu profilactoriu şi creşă; - adăposturi pentru tineretul taurin femel de reproducţie. În fermele în care se practică creşterea taurinelor pentru

producţia de carne se întâlnesc următoarele tipuri de adăposturi: - adăposturi pentru creşterea viţeilor, în perioada de vârstă

0,5 – 3 luni; - adăposturi pentru îngrăşarea tineretului taurin mascul în

perioada de vârstă 3 - 15 luni; - adăposturi pentru recondiţionarea taurinelor adulte

reformate.

5

1.4. PROIECTAREA CAPACITĂŢII FERMEI Capacitatea (mărimea) fermei este unul din factorii care

influenţează eficienţa economică a exploataţiei. Din acest motiv, la stabilirea dimensiunilor optime ale unei exploataţii de taurine trebuie luate în considerare următoarele elemente:

- existenţa cererii pentru produsele obţinute la nivelul fermei;

- stadiul cunoaşterii (tehnico-ştiinţific) în domeniul creşterii taurinelor;

- valoarea investiţiei pe cap de animal şi durata de recuperare a cheltuielilor cu investiţia totală (10-15 ani);

- posibilităţile de asigurare, pe termen lung, a furajelor necesare;

- posibilităţile de asigurare a forţei de muncă în zona de amplasare a fermei de taurine;

- posibilităţile de gestionare raţională a dejecţiilor şi a apelor reziduale.

Teme şi întrebări

1. Enumeraţi condiţiile (cerinţele) care trebuie avute în vedere la înfiinţarea, amplasarea şi sistematizarea unei ferme de taurine.

2. Analizaţi, prin prisma condiţiilor impuse la înfiinţarea, amplasarea şi sistematizarea fermelor, situaţia concretă a unei ferme de taurine.

6

Capitolul 2

PROIECTAREA ASIGURĂRII MATERIALULUI BIOLOGIC ÎN FERMELE

DE VACI DE LAPTE

În etapa de proiectare a asigurării materialului biologic necesar pentru popularea unei ferme pot să apară două situaţii distincte, respectiv: pentru ferme nou înfiinţate şi pentru ferme existente. După modul de asigurare a tineretului taurin necesar pentru înlocuirea vacilor reformate, fermele pot fi diferenţiate în ferme cu circuit deschis şi ferme cu circuit închis.

În funcţie de dinamica, în timp, a efectivului de vaci de lapte la nivelul exploataţiei, fermele pot fi ferme cu reproducţie simplă sau ferme cu reproducţie lărgită.

2.1. ALEGEREA RASEI

La alegerea rasei de taurine se vor avea în vedere, în special,

criterii de ordin economic, astfel încât să se asigure realizarea unei eficienţe economice cât mai mari. Rentabilitatea unei exploataţii este determinată de numeroşi factori de influenţă, între care:

♦ cerinţele pieţei pentru producţiile principale obţinute de la taurine (lapte sau/şi carne);

♦ preţul de valorificare al producţiilor principale (lapte sau/şi carne);

♦ performanţele productive şi economicitatea rasei vizate; ♦ adaptarea rasei vizate la condiţiile pedo-climatice

specifice zonei în care este amplasată ferma; ♦ posibilităţile fermierului de a asigura toate condiţiile

necesare punerii în valoare a potenţialului productiv al rasei alese. Având în vedere rasele existente în ţara noastră şi luând în

considerare condiţiile pedo-climatice specifice diferitelor zone ale ţării, se recomandă ca în zonele montane să fie crescută rasa Pinzgau de Transilvania, în zonele de deal şi în cele premontane - rasa Brună de Maramureş şi tipul de carne-lapte din cadrul rasei Bălţată românească. În zonele menţionate, fertilitatea solului este mai mică, iar condiţiile climaterice sunt mai aspre; în acelaşi timp, în aceste zone există întinse suprafeţe de pajişti permanente de calitate bună. Rasele mai sus amintite sunt bine adaptate acestor condiţii climaterice şi au o bună capacitate de a valorifica eficient păşunile, atât pentru producţia de lapte cât şi pentru producţia de carne.

7

În zona de câmpie (unde fertilitatea solului este mai mare şi, ca urmare, se pot obţine producţii mult mai mari de furaje pe unitatea de suprafaţă, într-o gamă largă de sortimente) se recomandă creşterea rasei Bălţată cu negru românească dar şi a rasei Bălţată românească. Aceste rase au nevoie, pentru a-şi exterioriza întregul potenţial productiv, de cantităţi suficiente de furaje, iar raţiile să fie bine echilibrate în substanţe nutritive.

Popularea fermelor cu alte rase de taurine, de import, rase cu aptitudini productive superioare celor specifice raselor locale ameliorate trebuie făcută cu prudenţă, luând în considerare rezistenţa şi adaptabilitatea acestor rase la condiţiile locale de mediu şi, în special, la posibilităţile fermierului de a asigura toate cerinţele biologice specifice pentru punerea în valoare a potenţialului productiv specific acestor rase.

2.2. PROIECTAREA ASIGURĂRII MATERIALULUI BIOLOGIC PRIN CUMPĂRARE

În funcţie de condiţiile concrete din fermă, la stabilirea

numărului de animale care se vor procura prin cumpărare se vor avea în vedere posibilităţile de adăpostire şi de asigurare a furajelor necesare. Popularea se poate face cu tineret taurin cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 luni, cu juninci sau cu vaci, însă este recomandabil ca popularea să se facă cu viţele sau cu juninci, categorii fiziologice care se adaptează mai uşor la noile condiţii de creştere.

La stabilirea numărului de animale şi a categoriei de animale care vor fi procurate prin cumpărare, se va ţine cont şi de situaţia financiară a fermierului.

Materialul biologic necesar pentru populare trebuie să fie în perfectă stare de sănătate şi să provină din ferme indemne de boli infecto-contagioase. Alegerea animalelor se va face individual, pe baza tuturor criteriilor genotipice şi fenotipice disponibile.

În funcţie de capacitatea fermei se recomandă ca popularea să se facă cu viţele în vârstă de 11-17 luni în proporţie de 60% şi cu juninci în proporţie de 40%. Această proporţie asigură o repartiţie relativ uniformă a fătărilor, astfel încât în decurs de cca. 17 luni de la populare, să fie realizat efectivul proiectat de vaci.

Asigurarea, prin cumpărare, a materialului biologic necesar populării fermei presupune parcurgea următoarelor etape:

- identificarea surselor de achiziţie; - încheierea de contracte ferme de vânzare-cumpărare; - stabilirea graficului de livrare; - organizarea transportului animalelor; - recepţia animalelor şi carantinizarea animalelor cumpărate.

8

2.3. PROIECTAREA MODULUI DE ÎMPROSPĂTARE A EFECTIVULUI DE TAURINE

Materialul biologic necesar împrospătării efectivului matcă

poate proveni din propria fermă sau poate fi procurat prin cumpărare. Decizia de a apela la una din cele două posibilităţi de asigurare a materialului biologic necesar împrospătării efectivului matcă trebuie să aibă la bază considerente economice, respectiv să se compare cheltuielile aferente creşterii în propria fermă a viţelelor de reproducţie cu preţul de cumpărare al viţelelor şi junincilor din alte ferme.

După modul de asigurare a tineretului taurin necesar pentru împrospătarea efectivului, fermele pot fi diferenţiate în ferme cu circuit închis şi ferme cu circuit deschis.

♦ Fermele cu circuit închis îşi asigură materialul biologic necesar împrospătării efectivului din prăsilă proprie.

În funcţie de dinamica, în timp, a efectivului de vaci de lapte la nivelul exploataţiei, fermele pot fi ferme cu reproducţie simplă sau ferme cu reproducţie lărgită.

În fermele cu reproducţie simplă, efectivul matcă rămâne constant, iar în fermele cu reproducţie lărgită se urmăreşte creşterea, cu o anumită cotă anuală, a efectivului matcă, până la atingerea efectivului matcă proiectat.

Fermele cu circuit închis valorifică, prin vânzare, surplusul de taurine de reproducţie. Astfel, viţelele pot fi livrate imediat după înţărcare, se vor vinde ca juninci, sau vaci (după testarea primei sute de zile de lactaţie sau după încheierea primei lactaţii). De asemenea, tăuraşii care nu sunt reţinuţi pentru reproducţie se valorifică fie prin vânzare (la diferite vârste şi greutăţi corporale) către ferme specializate pentru îngrăşarea taurinelor, fie tăuraşii sunt îngrăşaţi în ferma proprie.

Surplusul de viţele din fermele cu circuit închis pot fi însămânţate cu material seminal provenit de la taurii din rasele de carne, aplicându-se tehnologia de îngrăşare a vacilor primipare fătate timpuriu, împreună cu viţeii lor.

La programarea necesarului de tineret taurin femel de înlocuire se vor avea în vedere următoarele elemente de calcul:

- procentul anual de reformă la vaci; - procentul de natalitate; - procentul de pierderi la diferitele categorii de tineret femel

destinat înlocuirii efectivului de vaci; - rata de sporire al efectivului de vaci (în cazul fermelor cu

reproducţie lărgită.) ● Procentul anual de reformă la vaci (R%), are valori

cuprinse între 20 şi 35%. Acest indicator este influenţat de durata

9

medie de exploatare a vacilor, respectiv de diferenţa (în ani) dintre vârsta medie de reformă la vaci şi vârsta medie a primei fătări. Calcularea procentului de reformă se face cu următoarea relaţie:

R%= 100

în care: R = procentul de reformă, (%) Vref = vârsta reformei la vaci, (ani) Vpf = vârsta medie la prima fătare, (ani) Vref-Vpf

► Exemplu de calcul:

Să se calculeze procentul anual de reformă la vacile de lapte ştiind că vârsta medie de reformă (Vref) a vacilor este de 6,5 ani, iar vârsta medie la prima fătare (Vpf) este de 2,5 ani.

R = 100

= 100

= 25% 6,5-2,5 4

Răspuns: Procentul anual de reformă (R) este de 25%; în acest caz, întregul efectiv de vaci va fi înlocuit în 4 ani.

● Procentul de natalitate variază între 80 – 90%. ● În raport cu tehnologia de creştere aplicată, procentul de

pierderi luat în calcul este de 3 - 8% la viţeii în intervalul de vârstă 0 - 3 luni, 2 - 6 % la tineretul femel 3 - 6 luni, 2 - 7% la tineretul femel 18 - 24 luni.

● Rata de sporire al efectivului de vaci, în cazul fermelor cu reproducţie lărgită este de 5-10% /an.

♦ În fermele cu circuit deschis (specializate), viţelele se

cresc până la vârsta de 7 zile (pe durata subperioadei colostrale) sau până la vârsta înţărcării, după care acestea sunt vândute fermelor specializate de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie. În acest caz, viţelele necesare înlocuirii vacilor reformate sunt cumpărate de la fermele specializate de creştere a viţelelor de reproducţie, fie ca viţele de diferite vârste (11-17 luni), fie ca juninci în lunile 5-7 de gestaţie.

O altă posibilitate este aceea ca viţelele din fermele cu circuit deschis să fie transferate unor ferme de creştere a propriilor viţele, caz în care se plăteşte întreţinerea acestora. Aceste viţele sunt re-transferate în ferma de provenienţă, ca viţele în vârstă de 11-17 luni, sau ca juninci în lunile 5-7 de gestaţie.

Opţiunea pentru una sau alta din variantele menţionate de asigurare a materialului biologic necesar înlocuirii vacilor reformate trebuie să se bazeze pe calcule de eficienţă economică, având în vedere şi calitatea materialului biologic.

Surplusul de tăuraşi proveniţi din fermele cu circuit deschis sunt vânduţi cât mai repede posibil (eventual, imediat după subperioada colostrală) fermelor de îngrăşare. De asemenea, se livrează către fermele de îngrăşare şi vacile reformate.

10

2.4. PROIECTAREA STRUCTURII EFECTIVULUI DE TAURINE

Prin structura efectivului se înţelege ponderea numerică sau

ponderea procentuală a diferitelor categorii fiziologice de taurine din efectivul total de taurine.

La proiectarea structurii efectivului se vor lua în considerare următoarele elemente de calcul:

- modul de asigurare al tineretului taurin femel de înlocuire (fermă cu circuit închis sau fermă cu circuit deschis);

- caracterul reproducţiei (reproducţie simplă sau reproducţie lărgită);

- procentul anual de reformă la vaci; - procentul de natalitate; - procentul de pierderi la tineretul taurin, pe categorii de

vârstă; - vârsta la care se realizează reforma surplusului de viţele; - vârsta de livrare a tăuraşilor.

În cele ce urmează se prezintă, spre exemplificare, modul de

stabilire a structurii efectivului de taurine într-o fermă, luând în calcul următoarele date tehnice: ► Fermă cu 100 vaci de lapte, cu circuit închis, reproducţie simplă;

tineretul taurin mascul se îngraşă în fermă până la vârsta de 18 luni; vacile reformate se recondiţionează în fermă.

► Procent anual de reformă la vaci: 30%. ► Natalitate: 85%. ► Pierderi la viţei 0-3 luni: 5%. ► Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 3-18 luni: 4%. ► Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 18-24 luni: 5%. ► Surplusul de viţele se valorifică prin vânzare, ca juninci. ► Sacrificări de necesitate: - tăuraşi la îngrăşat 6-12 luni: 5%. - tăuraşi la îngrăşat 12-18 luni: 5%.

Datele rezultate din calcule se înscriu într-un tabel sintetic, asemănător tabelului 2.1, tabel în care se prezintă dinamica şi structura efectivului într-o fermă de taurine, având în vedere datele tehnice anterior menţionate.

Etape de calcul: 1. Stabilirea efectivului de taurine, pe categorii de vârstă,

rulat anual [N] Structura numerică a efectivului este calculată având în

vedere că fătările sunt eşalonate pe tot parcursul anului. Structura efectivului reprezintă numărul de animale, pe categorii fiziologice, în orice moment al anului.

Datele obţinute se vor folosi atât la stabilirea necesarului de furaje, cât şi la calcularea spaţiilor de cazare necesare.

11

Menţionăm că unele cifre zecimale, rezultate din calcule, vor fi rotunjite, astfel încât efectivele de animale vor fi exprimate prin numere întregi şi nu prin numere zecimale. Valorile astfel calculate, rotunjite după caz, se înscriu în tabelul 2.1.

► Pentru început se calculează numărul de viţei care se obţin anual în fermă, având în vedere efectivul rulat anual la categoria vaci (Nvaci = 100 cap.) şi procentul de natalitate (85%), astfel:

Nviţei 0-3 luni = (Nvaci x procentul de natalitate) / 100 ⇓

Nviţei 0-3 luni = (Nvaci x 85) / 100 = (100 x 85) / 100 = 85 viţei

Având în vedere că raportul între sexe este de 1:1, din cei 85 de viţei, vom considera că 43 sunt viţele şi 42 tăuraşi, respectiv:

Nviţele 0-3 luni = 43 cap. Ntăuraşi 0-3 luni = 42 cap.

În continuare, pornind de la efectivul de viţei rulat anual, pe sexe, se va calcula efectivul rulat anual la celelalte categorii fiziologice, în ordinea crescândă a vârstei, luând în calcul procentul de pierderi prin mortalitate sau, după caz, prin sacrificări de necesitate.

► Nviţele 3-6 luni = Nviţele 0-3 luni – 5% pierderiviţele 0-3 luni ⇓

Nviţele 3-6 luni = 43 – (43 x 5/100)=43 – 2,15 ⇒ 43 – 2 = 41 cap.







► Njuninci = Nviţele 18-24 luni – 5% pierderiviţele 18-24 luni ⇓

Njuninci = 39 – (39 x 5/100)=39 – 1,95 ⇒ 39 – 2 = 37 cap.

► Ntăuraşi 3-6 luni = Ntăuraşi 0-3 luni – 5% pierderităuraşi 0-3 luni ⇓

Ntăuraşi 3-6 luni = 42 – (42 x 5/100)=42 – 2,4 ⇒ 42 – 2 = 40 cap.

12

► Ntăuraşi 6-12 luni = Ntăuraşi 3-6 luni – 2% pierderităuraşi 3-6 luni ⇓


► Ntăuraşi 12-18 luni = Ntăuraşi 6-12 luni – 5% sacrificări necesitatetăuraşi 6-12 luni ⇓


► Având în vedere că, la vaci, procentul de reformă proiectat este de 30% pe an, rezultă că anual vor fi disponibile pentru recondiţionare un număr de 30 de vaci reformate.

► Faţă de 30 de juninci, necesare pentru înlocuirea vacilor reformate, în fermă s-au obţinut un număr de 37 de juninci, deci există un surplus de 7 juninci care sunt disponibile pentru vânzare către alte ferme.

2. Calculul ponderii numerice [n] a fiecărei categorii de

taurine Ponderea numerică a fiecărei categorii de taurine se

calculează după relaţia:

n =

D x N

în care:

N - numărul de animale din categoria respectivă, (cap.)

D - durata menţinerii animalelor în categoria respectivă, (luni)

12 - numărul de luni dintr-un an

12

Valorile obţinute se înscriu în tabelul 2.1. ► n vaci = 12 x 100 / 12 = 100 cap. ► n vaci în lactaţie = 12 x 80 /12 = (80 cap.) ► n vaci în RM = 12 x 20 /12 = (20 cap.)

► n juninci = 6 x 37 / 12 = 18,5 ⇒ 19 cap.

► n viţele 18-24 luni = 6 x 39 / 12 =19,5 ⇒ 20 cap.

► n viţele 12-18 luni = 6 x 40 / 12 =20 cap. ► n viţele 6-12 luni = 6 x 40 / 12 = 20 cap.

► n viţele 3-6 luni = 3 x 41 / 12 = 10,25 ⇒ 10 cap.

► n viţele 0-3 luni = 2 x 43 / 12 =10,75 ⇒ 11 cap.

► n tăuraşi 0-3 luni = 3 x 42 / 12 =10,5 ⇒ 11 cap.

► n tăuraşi 3-6 luni = 3 x 40 / 12 = 10 cap.



► n vaci recondiţionate = 3 x 30 / 12 =7,5 ⇒ 8 cap.

13

3. Calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii fiziologice din efectivul de reproducţie - n r (%)

Pentru calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii de taurine din efectivul total de taurine se foloseşte următoarea relaţie:

nr(%)= n x 100

în care: n - ponderea numerică a categoriei

fiziologice, (cap.) Nr - efectivul de reproducţie, (cap.) Nr

Înainte de calcularea ponderii procentuale a fiecărei categorii fiziologice din efectivul de reproducţie, se calculează efectivul de taurine de reproducţie, prin însumarea efectivului numeric [n] la următoarele categorii fiziologice: vaci total, juninci, viţele 18-24 luni, viţele 12-18 luni, viţele 6-12 luni, viţele 3-6 luni, viţele 0-3 luni, tăuraşi 0-3 luni şi tăuraşi 3-6 luni. Valorile obţinute se înscriu în tabelul 2.1.

► nr vaci = 100 x 100 / 221 = 45,25% ► nr juninci = 19 x 100 / 221 = 8,60% ► nr viţele 18-24 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05% ► nr viţele 12-18 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05% ► nr viţele 6-12 luni = 20 x 100 / 221 = 9,05% ► nr viţele 3-6 luni = 10 x 100 / 221 = 4,52% ► nr viţele 0-3 luni = 11 x 100 / 221 = 4,98% ► nr tăuraşi 0-3 luni = 11 x 100 / 221 = 4,98% ► nr tăuraşi 3-6 luni = 10 x 100 / 221 = 4,52% +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Total = 100%

4. Calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii fiziologice din efectivul total de taurine - nt[%]

Pentru calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii de taurine din efectivul total de taurine se foloseşte următoarea relaţie:

nt (%) = n x 100

în care: n - ponderea numerică a categoriei

fiziologice, (cap.) Nt - efectivul total, (cap.) Nt

Înainte de calculul ponderii procentuale a fiecărei categorii fiziologice din efectivul total de taurine se calculează efectivul total de taurine, prin însumarea efectivului numeric [n] la următoarele categorii fiziologice: vaci total, juninci, viţele 18-24 luni, viţele 12-18 luni, viţele 6-12 luni, viţele 3-6 luni, viţele 0-3 luni, tăuraşi 0-3 luni, tăuraşi 3-6 luni, tăuraşi 6-12 luni, tăuraşi 12-18 luni şi vaci reformă la recondiţionat. Valorile obţinute se înscriu în tabelul 2.1.

14

► nt vaci = 100 x 100 / 268 = 37,34% ► nt juninci = 19 x 100 / 268 = 7,09% ► nt viţele 18-24 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46% ► nt viţele 12-18 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46% ► nt viţele 6-12 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46% ► nt viţele 3-6 luni = 10 x 100 / 268 = 3,73% ► nt viţele 0-3 luni = 11 x 100 / 268 = 4,10% ► nt tăuraşi 0-3 luni = 11 x 100 / 268 = 4,10% ► nt tăuraşi 3-6 luni = 10 x 100 / 268 = 3,73% ► nt tăuraşi 6-12 luni = 20 x 100 / 268 = 7,46% ► nt tăuraşi 12-18 luni = 19 x 100 / 268 = 7,09% ► nt vaci recondiţionate = 8 x 100 / 268 = 2,99% +++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Total = 100%

Tabelul 2.1 Dinamica şi structura efectivului de taurine,

într-o fermă de 100 vaci

Categoria de taurine

Efectiv rulat anual

[N] (cap.)

Structura efectivului:

Numeric [n]

(cap.)

în % din efectivul de

reproducţie [n r] (%)

în % din efectivul total [nt]

(%)

1 Vaci,

din care:

- total 100 100 45,25 37,31 - în lactaţie (80) (80) - - - în repaus mamar (20) (20) - -

2 Juninci (luna 3-9 de gestaţie) 37 19 8,60 7,09 3 Viţele 18-24 luni 39 20 9,05 7,46 4 Viţele 12-18 luni 40 20 9,05 7,46 5 Viţele 6-12 luni 40 20 9,05 7,46 6 Viţele 3-6 luni 41 10 4,52 3,73 7 Viţele 0-3 luni 43 11 4,98 4,11 8 Tăuraşi 0-3 luni 42 11 4,98 4,11 9 Tăuraşi 3-6 luni 40 10 4,52 3,73

10 Total efectiv de reproducţie 422 221 100 -

11

Taurine la

îngrăşat, din care:

- tăuraşi 6-12 luni 39 20 - 7,46 - tăuraşi 12 -18 luni 37 19 - 7,09 - vaci recondiţionate

(90 de zile) 30 8 - 2,99

12 Total efectiv de taurine la îngrăşare

106 47 - -

13 EFECTIV TOTAL 528 268 - 100

14 Juninci disponibile pentru vânzare

7 - - -

În tabelul 2.2 este prezentată structura efectivului de taurine,

pe diferite tipuri de fermă, la un procent de natalitate de 80% şi la un procent de reformă la vaci de 20%.

15

Tabelul 2.2 Structura procentuală a efectivului de taurine - nr (%), pe tipuri de fermă, la un procent de natalitate de 80% şi la un procent de reformă la vaci de 20%

Categoria fiziologică

Fermă cu circuit închis şi livrarea

surplusului de viţele la vârsta de 3 luni nr (%)

Fermă cu circuit închis şi testarea primiparelor în

prima o sută de zile de lactaţie nr (%)

Fermă specializată, cu livrarea tuturor

viţelelor la vârsta de 3 luni nr (%)

Vaci, d.c.:

- total 60,0 50,0 80,0 - primipare (12) (6,0) (16)

Juninci 6,0 10,0 9,0 Viţele 12-18 luni 7,0 10,5 - Viţele 6-12 luni 7,0 11,0 - Viţele 3-6 luni 7,5 5,5 - Viţele 0-3 luni 11,0 6,0 9,0 Tăuraşi 0-3 săptămâni 1,5 1,0 2,0

TOTAL 100 100 100

Teme şi întrebări 1. Proiectaţi şi analizaţi dinamica şi structura efectivului de taurine

(valorile obţinute se vor înscrie în tabelul 2.3) în două ferme de vaci de lapte (A şi B), având în vedere următoarele date tehnice:

- ambele ferme au capacitatea 50 vaci de lapte, cu circuit închis, reproducţie simplă; tineretul taurin mascul se îngraşă în fermă până la vârsta de 18 luni; vacile reformate se recondiţionează în fermă, surplusul de juninci se vând altor ferme.

Ferma

A B Procent anual de reformă la vaci 20% 30% Natalitate 85% 90% Pierderi la viţei 0-3 luni 5% 5% Pierderi la viţei 3-6 luni 3% 2% Pierderi la viţele 6-12 luni 2% 1% Pierderi la viţele 12-18 luni 1% 1% Pierderi la tineretul taurin femel de reproducţie 18-24 luni 5% 5%

Sacrificări de necesitate: - tăuraşi la îngrăşat 6-12 luni 5% 5% - tăuraşi la îngrăşat 12-18 luni 5% 5%

Tabelul 2.3 Dinamica şi structura efectivului de taurine, în două ferme

a câte 50 de vaci fiecare

Categoria de taurine Efectiv rulat

anual [N] (cap.)

Structura efectivului: Numeric

[n] (cap.)

în % din efectivul de reproducţie [n r]

(%)

în % din efectivul total [nt] (%)

FERMA A B A B A B A B

1 Vaci,

din care:

- total - în lactaţie - în repaus mamar

2 Juninci (luna 3-9 de gestaţie) 3 Viţele 18-24 luni 4 Viţele 12-18 luni 5 Viţele 6-12 luni 6 Viţele 3-6 luni 7 Viţele 0-3 luni 8 Tăuraşi 0-3 luni 9 Tăuraşi 3-6 luni 10 Total efectiv de reproducţie

11

Taurine la

îngrăşat, din care:

- tăuraşi 6-12 luni - tăuraşi 12 -18 luni - vaci recondiţionate (90 de zile)

12 Total taurine la îngrăşare 13 EFECTIV TOTAL 14 Juninci disponibile pentru vânzare

16

Capitolul 3

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE REPRODUCŢIE

Obiectivul principal în procesul de reproducţie îl constituie

obţinerea unei natalităţi maxime, respectiv acela de a obţine în fiecare an, de la fiecare vacă, un viţel cu viabilitate ridicată. Realizarea acestui obiectiv impune programarea judicioasă, pe baze ştiinţifice, a activităţii de reproducţie în fermele de taurine.

Prin proiectarea activităţii de reproducţie se urmăreşte realizarea unei structurări optime a efectivului de vaci pe stări fiziologice, astfel încât să se asigure obţinerea unor producţii mari şi, pe cât posibil, constante pe parcursul întregului an. Proiectarea activităţii de reproducţie în fermele de taurine presupune:

- stabilirea sistemului de programare la însămânţări şi fătări preconizat;

- programarea introducerii viţelelor la reproducţie; - programarea la însămânţare şi stabilirea termenului optim

de însămânţare al vacilor după fătare; - stabilirea duratei repausului mamar.

3.1. STABILIREA SISTEMULUI DE PROGRAMARE A ÎNSĂMÂNŢĂRILOR ŞI

FĂTĂRILOR

În funcţie de condiţiile concrete din fermă, de baza tehnico-materială existentă, de mărimea efectivului de vaci din fermă şi de distanţa de amplasare a fermei faţă de centrele de valorificare a producţiilor obţinute (lapte sau/şi carne), programarea însămânţărilor şi fătărilor se poate realiza în sistem “eşalonat” sau “grupat”.

Sistemul de însămânţări şi fătări eşalonate se aplică în fermele de vaci exploatate pentru producţia de lapte, urmărindu-se repartizarea relativ uniformă a fătărilor pe parcursul întregului an.

Se recomandă ca pe timpul sezonului rece (trimestrele I şi IV) să fie programate la fătare câte 30% din vaci pe trimestru, iar în sezonul cald (trimestrele II şi III) să fie programate la fătare câte 20% din vaci pe trimestru. Reuşita unui asemenea sistem de programare la fătări este condiţionată de o structurare optimă a vacilor pe stări fiziologice, astfel: 80% din vaci să fie în lactaţie (50% să fie recent fătate sau însămânţate în primele 3 luni de la fătare, iar 30% să fie gestante în lunile 3-7) şi 20% să fie în repaus mamar.

17

Practicarea acestui sistem de programare a însămânţărilor şi fătărilor prezintă o serie de avantaje, între care: folosirea raţională a forţei de muncă şi a adăposturilor, obţinerea unor producţii de lapte relativ constante pe parcursul anului şi, implicit, se realizează venituri mari şi constante prin valorificarea laptelui, iar pieţele de desfacere sunt aprovizionate ritmic cu produse proaspete.

Între dezavantajele acestui sistem de programare la fătare pot fi menţionate costurile de producţie mai mari (în special pe timpul sezonului rece) şi, de asemenea, valoarea mai mare a investiţiilor iniţiale cu construcţiile şi anexele zootehnice.

Se recomandă ca acest sistem de planificare al fătărilor să se practice în fermele aflate în vecinătatea marilor centre urbane.

Reuşita aplicării acestui sistem presupune asigurarea în fermă a bazei furajere pe tot parcursul anului, precum şi existenţa unor adăposturi corespunzătoare pentru viţei.

Sistemul de însămânţări şi fătări grupate (sezoniere) se practică în cazul fermelor în care se exploatează taurine din rasele de carne, în fermele situate în zona de deal şi premontană (ferme în care se practică îngrăşarea tineretului mascul pe păşune), precum şi în fermele cu vaci de lapte care nu pot asigura pe timpul sezonului rece baza furajeră necesară şi nici condiţii optime de cazare pentru viţei.

Acest sistem presupune organizarea însămânţărilor în lunile iulie-august, astfel încât la 75-80% din efectivul de vaci fătările să aibă loc în primăvara anului următor, în lunile martie-aprilie.

Punerea în practică a sistemului de însămânţări şi fătări grupate este facilitată de posibilitatea sincronizării estrului la vaci şi la viţele prin tratamente hormonale. În acest fel, se măreşte probabilitatea de încadrare în sezonul de însămânţare şi fătare proiectat, creşte frecvenţa fătărilor gemelare şi se reduce timpul necesar pentru depistarea femelelor în călduri. De asemenea, se obţine un număr mai mare de viţei de vârstă apropiată, şi prin transfer de embrioni - chiar din sexul dorit, ceea ce uşurează unele procese tehnologice (hrănirea şi întreţinerea viţeilor pe loturi relativ omogene) şi a unor acţiuni sanitar-veterinare specifice (individualizarea, ecornarea, înţărcarea, vaccinarea etc.).

3.2. PROGRAMAREA INTRODUCERII

VIŢELELOR LA REPRODUCŢIE

Programarea introducerii viţelelor la reproducţie este o acţiune tehnologică deosebit de importantă, cu implicaţii directe asupra dezvoltării ulterioare a femelelor şi a performanţelor productive ale acestora.

18

La programarea introducerii viţelelor la reproducţie se vor lua în considerare următoarele elemente: vârsta apariţiei pubertăţii, dezvoltarea şi armonia corporală.

Apariţia pubertăţii. La rasele crescute în ţara noastră, pubertatea apare la vârsta de 8-12 luni pentru rasele Bălţată românească şi Bălţată cu negru românească, 8-16 luni la rasa Brună şi 8-18 luni la rasa Pinzgau de Transilvania.

Dezvoltarea şi armonia corporală. Viţelele pot fi însămânţate atunci când acestea realizează o dezvoltare corporală ce reprezintă 65% din dezvoltarea corporală specifică maturităţii morfologice. Viţelele admise la reproducţie trebuie să aibă o dezvoltare corporală armonioasă, principalele segmente corporale să fie corect proporţionate, să se afle într-o bună stare de întreţinere şi să fie sănătoase.

Vârsta şi masa corporală optimă la care viţelele pot fi admise la reproducţie sunt influenţate de precocitatea rasei, de condiţiile de furajare şi de întreţinere din perioada de creştere (vezi tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Vârsta şi masa corporală la care se recomandă introducerea la reproducţie a viţelelor din rasele locale

Rasa Vârsta Masa corporală

Bălţată românească 18 - 19 luni 380 - 390 kg Bălţată cu negru românească 17 - 18 luni 370 - 380 kg Brună de Maramureş 18 - 19 luni 350 - 360 kg Pinzgau de Transilvania 20 - 21 luni 330 - 350 kg

Abaterile privitoare la stabilirea corectă a momentului optim de introducere a viţelelor la reproducţie generează o serie de neajunsuri de ordin biologic şi economic.

Introducerea prea timpurie a viţelelor la reproducţie determină stagnarea procesului de creştere al junincii, creşte incidenţa fătărilor distocice, producţia de lapte din primele două lactaţii se reduce semnificativ, iar viţeii obţinuţi sunt subponderali şi puţin rezistenţi la îmbolnăviri.

Amânarea admiterii viţelelor la reproducţie are implicaţii economice negative: se prelungeşte nejustificat durata de viaţă neproductivă a animalelor, se obţine un număr mai mic de viţei şi o producţie mai redusă de lapte pe durata exploatării. În acelaşi timp, funcţia de reproducţie poate fi afectată, ca urmare a depunerii de ţesut adipos pe ovare, oviduct şi uter. De asemenea, la viţelele la care se întârzie introducerea la reproducţie, se depune ţesut adipos în uger, ceea ce contribuie la reducerea capacităţii glandei mamare de a secreta lapte după parturiţie.

19

3.3. PROGRAMAREA LA ÎNSĂMÂNŢARE A VACILOR DUPĂ FĂTARE

Din punct de vedere tehnologic, durata repausului de gestaţie se stabileşte diferenţiat, pentru fiecare vacă, luând în considerare: nivelul productiv din lactaţia anterioară, vârsta vacii, starea de întreţinere şi modul în care s-a desfăşurat parturiţia.

● Vacile primipare cu producţii mici de lapte (sub 15 kg lapte/zi în primele două luni de lactaţie) vor fi însămânţate la primul ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare, iar cele cu producţii mari (peste 15 kg lapte/zi în primele două luni de lactaţie), la primul ciclu de călduri care apare după 75 de zile de la fătare.

● Vacile multipare cu producţii mici şi mijlocii (sub 4000 kg lapte/lactaţie la rasa Bălţată cu negru românească şi sub 3000 kg la rasele Bălţată românească, Brună de Maramureş şi Pinzgau de Transilvania) vor fi însămânţate în intervalul cuprins între 40 şi 60 de zile de la fătare.

● Vacile multipare cu producţii mari de lapte se vor însămânţa la primul ciclu de călduri care apare după 60 de zile de la fătare.

● Vacile recordiste vor fi însămânţate la primul ciclu de călduri care apare după 80 de zile de la fătare.

Indiferent de vârsta vacilor, dacă acestea au o stare necorespunzătoare de întreţinere, dacă au avut fătări distocice sau afecţiuni post-partum, însămânţarea va fi amânată cu un ciclu de călduri (cca. 21 zile) faţă de valorile care au fost stabilite în funcţie de performanţele productive realizate.

3.3.1. STABILIREA MOMENTULUI OPTIM DE ÎNSĂMÂNŢARE

Fecunditatea la vaci este determinată şi de momentul ales pentru efectuarea însămânţării. Alegerea momentului optim de însămânţare se stabileşte având în vedere particularităţile biologice ale funcţiei de reproducţie la taurine (durata căldurilor, momentul ovulaţiei, durata de supravieţuire a celulelor sexuale, tipul, momentul şi condiţiile în care se execută însămânţarea).

Pentru a obţine o fecunditate ridicată, în special la vacile cu stare necorespunzătoare de întreţinere, cu 2-4 săptămâni înainte de data stabilită pentru însămânţare, se vor administra raţii furajere stimulative (mai bogate în proteină, săruri minerale şi vitamine).

Practic, se recomandă ca vacile depistate în călduri dimineaţa să fie însămânţate în seara zilei respective, iar cele care au fost depistate seara să fie însămânţate în dimineaţa zilei următoare (Programul AM / PM). Pentru a mări şansele de instalare a gestaţiei, în fermele cu probleme de reproducţie, se recomandă repetarea însămânţării artificiale după 10-12 ore.

20

3.4. STABILIREA DURATEI REPAUSULUI MAMAR

Durata repausului mamar (RM) se stabileşte diferenţiat, în

funcţie de: - vârsta vacilor (primipare sau multipare); - nivelul productiv; - anotimpul în care are loc repausul mamar. Stabilirea duratei RM se face cu ajutorul datelor din tabelul 3.2.

Tabelul 3.2 Durata repausului mamar recomandat (în zile)

Categoria Nivelul productiv

Redus Mijlociu Ridicat Vara Iarna Vara Iarna Vara Iarna

Vaci primipare 60-65 66-70 60-65 66-70 71-75 76-80 Vaci multipare 40-45 46-50 51-55 56-60 61-65 66-70

Dacă starea de întreţinere a vacilor este necorespunzătoare, sau dacă vaca suferă de anumite afecţiuni cronice, durata RM se prelungeşte cu cca. 10 zile faţă de termenele menţionate.

3.5. PROIECTAREA PLANULUI DE ÎNSĂMÂNŢĂRI ŞI FĂTĂRI ŞI URMĂRIREA

ACTIVITĂŢII DE REPRODUCŢIE Proiectarea activităţii de reproducţie este o lucrare tehnică

deosebit de importantă şi care se materializează prin întocmirea Planului individual de însămânţări şi fătări.

Planul de însămânţări şi fătări este mijlocul de programare organizată, pe baze ştiinţifice, a activităţii de reproducţie în fermele de taurine şi de urmărire a acesteia. Acest plan se întocmeşte în luna decembrie şi are valabilitate pentru anul calendaristic următor. Întocmirea acestui plan impune cu necesitate ca la nivelul fermei să existe evidenţe zootehnice completate la zi iar animalele să fie individualizate.

Pentru întocmirea planului individual de însămânţări şi fătări se analizează fiecare vacă în parte din punct de vedere al stării fiziologice, sanitare şi productive. De asemenea, se vor lua în considerare următoarele elemente: sistemul de programare la însămânţări şi fătări; termenul optim de introducere a viţelelor la reproducţie; termenul optim de însămânţare a vacilor după fătare; durata repausului mamar. Având în vedere că în planul individual de însămânţări şi fătări este prevăzut şi taurul de la care se va folosi material seminal, acest document constituie, în acelaşi timp, şi un plan de potrivire a perechilor.

21

3.6. PROIECTAREA MODULUI DE DEPISTARE A VACILOR ŞI VIŢELELOR ÎN CĂLDURI

Depistarea vacilor şi viţelelor în călduri este o operaţiune

tehnică deosebit de importantă, cu influenţă directă asupra indicilor de reproducţie şi, implicit, economici la nivelul fermei.

Pentru depistarea femelelor în călduri se folosesc diferite metode: etologice, clinice, biologico-chimice şi metode de laborator. Pentru a uşura acţiunea de depistare a femelelor în călduri s-au conceput diferite dispozitive, aparate şi senzori, folosite, în special, în fermele în care se practică întreţinerea liberă.

La proiectarea modului de depistare al vacilor şi viţelelor în călduri se va ţine cont de sistemul de întreţinere al vacilor, de gradul de pregătire al fermierului, de precizia metodei preconizate şi de costurile aferente acţiunilor legate de depistarea vacilor şi viţelelor în călduri.

Pentru depistarea vacilor în călduri se recomandă observarea directă a vacilor de cel puţin două ori pe zi, timp de 30 minute, dimineaţa devreme şi seara târziu. Metodele utilizate pentru depistarea vacilor şi viţelelor în călduri trebuie bine cunoscute de personalul implicat în această acţiune; în practica productivă, metodele cel mai des utilizate sunt cele etologice şi clinice.

Metode etologice. Se bazează pe observarea directă a modificărilor comportamentale ale femelelor în călduri. Pe durata căldurilor, femelele sunt neliniştite, mugesc mai des, sunt mai atente la ceea ce se întâmplă în jur, caută compania altor congenere sau a taurului, execută control olfactiv şi ling trenul posterior al altor vaci, sar pe alte vaci, acceptă saltul. Apetitul, rumegarea şi producţia de lapte se reduc, vulva este edemaţiată iar la comisura inferioară a acesteia se observă un mucus filant, transparent. Utilizând această metodă, procentul de depistare al femelelor în călduri este de 60-90%, în raport cu numărul şi durata depistărilor executate în 24 ore, precum şi cu experienţa fermierului.

Metodele clinice se bazează pe modificările morfologice şi funcţionale ale aparatului genital, ca urmare a prezenţei hormonilor estrogeni în circuitul sanguin. Principalele modificări constatate la examenul clinic al femelelor în călduri sunt următoarele: ovarul în care se dezvoltă foliculul este mărit în volum; corpul galben este mic (1 cm), iar foliculul matur are diametrul de 1,5-2 cm; uterul este turgescent, rigid; cervixul este turgescent şi uşor deschis; vulva este congestionată, de culoare roşie-deschisă, acoperită cu un strat de mucus; ugerul este uşor edemaţiat şi congestionat; temperatura corporală este uşor crescută (cu cca. 1ºC).

22

Metodele biologico-chimice se folosesc cu precădere în cazul întreţinerii libere şi presupune utilizarea altor animale pentru depistarea vacilor şi viţelelor în călduri. Astfel, pot fi folosiţi tauri genito-stimulatori (tauri vasectomizaţi, tauri cu deviere chirurgicală permanentă a penisului, tauri castraţi chirurgical şi trataţi hormonal) sau vaci reformate tratate hormonal (androgenizate). Aceste animale sunt echipate cu un căpăstru prevăzut, sub bărbie, cu o bilă impregnată cu vopsea ce marchează femelele în călduri şi care acceptă saltul.

În unele ferme se folosesc şi câini special dresaţi, pentru depistarea femelelor în călduri.

Metode de laborator. Pentru depistarea femelelor în călduri se determină concentraţia progesteronului din sânge sau din lapte, rezistenţa electrică a mucusului vaginal etc. Aceste metode au o precizie mare, însă sunt scumpe şi laborioase.

Dispozitive, aparate şi senzori. Se folosesc, în special, în fermele în care se practică întreţinerea liberă a vacilor.

Capsula cu vopsea este confecţionată din material plastic şi conţine vopsea. Această capsulă se ataşează cu ajutorul unei substanţe adezive în zona crupei. În momentul în care vaca în călduri este sărită de o altă vacă, capsula se sparge, vopseaua marcând animalul în zona crupei.

Pedometrul este un dispozitiv electronic care măsoară activitatea de mişcare a vacilor, care este mai intensă la vacile în călduri. Acest dispozitiv se ataşează la fluierul unuia din membrele posterioare. Citirea mişcărilor efectuate de către animal se face de două ori pe zi (la muls). Vacile în călduri efectuează de 2 până la 4 ori mai multă mişcare comparativ cu situaţia dinaintea declanşării căldurilor.

Implantul corporal cu senzori termici. Având în vedere că la vacile în călduri temperatura corporală creşte uşor, s-au conceput senzori care înregistrează automat temperatura corporală. De asemenea, se pot folosi senzori pentru măsurarea automată a temperaturii laptelui.

Utilizând asemenea detectori artificiali (dispozitive, aparate şi senzori) se pot depista 80-85% din vacile în călduri.

3.7. STABILIREA METODEI PENTRU

DIAGNOSTICUL GESTAŢIEI Diagnosticarea stării de gestaţie are o deosebită importanţă

economică şi tehnică. Diagnosticarea timpurie a gestaţiei permite identificarea în timp util a femelelor infecunde şi recuperarea acestora, astfel încât repausul de gestaţie să se încadreze în limite optime.

23

Metoda clinică (prin exploraţie transrectală) permite diagnosticarea stării de gestaţie la 45 de zile la juninci şi la 75 de zile pentru vaci, de la ultima însămânţare. Este metoda cea mai des utilizată în practică. Precizia metodei este de aproape 100%.

Metoda radioimunologică (RIA) constă în dozarea progesteronului din sânge sau din lapte cu ajutorul izotopilor radioactivi. Dacă cantitatea de progesteron este mai mare de 3 ng/ml sânge, sau mai mare de 6 ng/ml lapte, se consideră că vaca este gestantă. Această metodă permite diagnosticul timpuriu al stării de gestaţie, respectiv la 21-24 zile de la ultima însămânţare, precizia metodei fiind de cca. 85%.

Metode fizice. În unele ferme, pentru diagnosticul timpuriu al gestaţiei se folosesc şi aparate cu ultrasunete (ultrasonograf). Cu ajutorul acestor aparate starea de gestaţie poate fi diagnosticată din a 17-a zi de la ultima însămânţare; precizia metodei se apropie de 100%.

Metode zootehnice. Se consideră că vacile care nu repetă căldurile timp de 60-90 de zile de la data ultimei însămânţări, sunt gestante.

După instalarea gestaţiei, femelele devin mai liniştite (mai ales în a doua parte a gestaţiei) şi asimilează mai bine furajele (starea de întreţinere se îmbunătăţeşte vizibil). După luna a 6-a - a 7-a de gestaţie, fătul poate fi simţit prin palpare în partea inferioară a flancului drept. La comisura inferioară a vulvei, la vacile gestante, este prezent un mucus de o consistenţă mai fermă decât cel specific estrului, uşor tulbure.

Realizarea planului de însămânţări şi fătări necesită urmărirea permanentă a activităţii de reproducţie din fermă. Pentru a uşura urmărirea activităţii de reproducţie, în practică se folosesc tăbliţe tehnologice şi calendarul reproducţiei.

De reţinut că tăbliţa tehnologică individuală a vacilor trebuie să ofere suficiente date asupra activităţii de reproducţie, respectiv:

- data ultimei fătări; - data însămânţării; - starea fiziologică în care se găseşte vaca, respectiv: recent

fătată (până la 60 de zile de la fătare); însămânţată recent; gestantă; infecundă.

Pentru urmărirea activităţii de reproducţie, în ferme se întreprind acţiuni zilnice şi acţiuni periodice.

Acţiuni zilnice: - depistarea vacilor şi viţelelor în călduri; - însămânţarea vacilor şi viţelelor în perioada programată; - stabilirea vacilor care se pregătesc pentru înţărcare ; - urmărirea înţărcării vacilor la data programată;

24

- transferarea vacilor din adăpostul de exploatare în cel de R.M. şi, respectiv, în maternitate;

- supravegherea desfăşurării fătărilor; - transferarea vacilor din maternitate în adăpostul de

exploatare; - completarea la zi a calendarului reproducţiei, a tăbliţei

tehnologice şi a celorlalte evidenţe zootehnice specifice. Acţiuni periodice: - lunar, întocmirea listei cu vacile care îşi modifică starea

fiziologică; - lunar, se întocmeşte lista vacilor care vor fi supuse

controlului gestaţiei. În funcţie de metoda de diagnostic utilizată, precum şi de

vârsta animalelor, controlul gestaţiei se efectuează la 40-60 de zile de la ultima însămânţare. Vacile diagnosticate negestante şi cele cu anestru postpartum vor fi luate în evidenţă, se va stabili cauza şi tratamentul aplicat pentru a restabili cât mai rapid funcţia de reproducţie a vacilor infecunde.

3.8. PROIECTAREA PRINCIPALILOR INDICI

CARE EXPRIMĂ EFICIENŢA PROCESULUI DE REPRODUCŢIE LA VACI

Desfăşurarea în mod necorespunzător a activităţii de

reproducţie la taurine determină pierderi economice importante (se reduce producţia de lapte, se reduce ritmul progresului genetic, se reduce numărul de viţei disponibili pentru îngrăşare etc.).

Eficienţa modului de desfăşurare a activităţii de reproducţie în fermele de taurine se poate aprecia cu ajutorul unor indicatori specifici, prezentaţi sintetic în tabelul 3.3. De asemenea, pentru o evidenţă mai bună a modului în care se desfăşoară activitatea de reproducţie în fermele de taurine se pot calcula o serie de indici de reproducţie la vaci (vezi tabelul 3.4).

3.9. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE

ÎNTREŢINERE A VACILOR PE DURATA REPAUSULUI MAMAR

Asigurarea unui repaus mamar optim, stabilit în raport cu

vârsta vacilor, cu nivelul productiv al acestora în lactaţia anterioară, cu starea de întreţinere şi sezonul calendaristic în care se găsesc vacile pe durata repausului mamar, are o influenţă pozitivă atât asupra creşterii şi dezvoltării normale a fătului, cât şi asupra producţiei de lapte din lactaţia următoare.

25

Pe durata repausului mamar, vacile înţărcate pot fi întreţinute fie în acelaşi adăpost cu celelalte vaci din fermă (se practică în fermele cu efectiv redus de vaci), fie în adăposturi, compartimentate, special destinate acestui scop (se recomandă în fermele cu efective mai mari de vaci).

Tabelul 3.3

Indicii eficienţei activităţii de reproducţie în fermele de taurine

Specificare Valoarea urmărită

Valoarea la care se impun măsuri de identificare şi de

eliminare a deficienţelor de ordin

tehnologic sau/şi sanitar-veterinar

Vârsta la prima însămânţare (luni) 17-19 peste 22 Vârsta la prima fătare (luni) 26-29 peste 31 Intervalul până la primul estru observabil (zile) sub 45 peste 60 Intervalul până la prima însămânţare (zile) sub 60 peste 80 Repaus de gestaţie (zile) sub 110 peste 115 Intervalul între fătări (în luni) 12,5 - 13 peste 13 Numărul de însămânţări / concepţie sub 1,75 peste 2 Fecunditatea la prima însămânţare (%) 60 sub 55 Fecunditatea după 2 însămânţări (%) 80 sub 75 Fecunditatea după 3 însămânţări (%) 90 sub 80 Avorturi (%) sub 5 peste 8 Retenţii placentare (%) sub 10 peste 15 Metrite (%) sub 10 peste 15 Ovare chistice (%) sub 10 peste 15

În cazul fermelor cu efective mari de vaci de lapte,

adăpostul pentru vacile aflate în repaus mamar este amplasat în vecinătatea maternităţii şi este compartimentat, astfel încât să poată fi aplicat principiul „populării şi depopulării totale” (totul plin-totul gol). Pentru ca acest principiu de igienă sanitar-veterinară să poată fi aplicat corect, adăpostul de repaus mamar va fi compartimentat în cel puţin 3 compartimente astfel încât unul să fie populat, unul în populare, iar cel de al treilea să fie în repaus biologic.

Pentru calcularea numărului de locuri din adăpostul de pregătire al vacilor gestante se vor lua în considerare următoarele elemente:

- sistemul de programare al însămânţărilor şi fătărilor; - durata menţinerii vacilor în acest adăpost, având în vedere

că vacile pot fi transferate din acest adăpost în cel de maternitate cu cca. 10 zile înainte de data probabilă a fătării, sau, dacă ferma nu are maternitate, vacile se menţin în adăpostul de repaus mamar încă 10 zile după fătare;

26

Tabelul 3.4 Principalii indici de reproducţie la vaci

SPECIFICARE Definiţie Formula de calcul Valoarea urmărită

Fecunditatea (f%) sau

Rata concepţiei (Rc%)

Aptitudinea unei femele însămânţate de a rămâne gestantă.

Rc%= (VG1 x VI1) / 100 în care: VG1 - vaci gestante după prima însămânţare; VI1 - total vaci însămânţate o singură dată

> 50 - 70 %

% de neîntoarceri la 30 de zile de la ultima însămânţare

(non returns – NR%)

Vaci care nu repetă căldurile până la 30 de zile de la însămânţare. Se poate calcula şi pentru 60 de zile de la însămânţare, luând în calcul valorile aferente.

NR30% = (Vo – VI) / 100 în care: Vo - Vaci care nu repetă căldurile până la 30 de zile de la însămânţare

VI - vaci însămânţate > 85 %

Indicele de însămânţare (IIA) (service per conception)

Reprezintă numărul mediu de însămânţări artificiale efectuate pentru obţinerea unei gestaţii.

IIA = TIA / G în care: TIA - numărul total de însămânţări efectuate la femelele diagnosticate gestante G - femele diagnosticate gestante

< 1,5

Repausul uterin (RU) (open day)

Reprezintă intervalul, în zile, de la parturiţie până la însămânţarea fecundă.

RU = PVA + SP în care: PVA - Perioada voluntară de aşteptare, reprezintă intervalul de timp, în zile, de la parturiţie până la introducerea din nou a femelei la reproducţie (până când fermierul doreşte să însămânţeze vaca). SP - service period, intervalul de timp, în zile, trecut de la sfârşitul PVA şi până la însămânţarea fecundă

85 - 105 zile

Natalitatea (N%)

Numărul de viţei vii şi viabili, obţinuţi într-un an, de la 100 de vaci.

N(%) = (v /VI) x 100 în care: v - numărul de viţei obţinuţi într-un an VI - numărul total de vaci însămânţate

> 90%

Intervalul mediu între fătări / vacă sau

Calving interval (CI)

Reprezintă intervalul mediu de timp dintre două fătări succesive la o anumită femelă (în zile).

CI = RU + DG sau CI = L + RM în care: RU - repausul uterin (zile) DG - durata gestaţiei (zile) L = durata lactaţiei RM = durata repausului mamar

365 - 400 zile

Intervalul mediu între fătări / fermă (CI fermă)

Reprezintă intervalul mediu de timp între fătări într-o fermă (în zile). Se poate calcula numai pentru vacile care au fătat de cel puţin două ori.

CIfermă = (∑RG + (DG x EfVaci)) / EfVaci în care: ∑RG - suma zilelor de repaus de gestaţie, înregistrate la efectivul de vaci, care au fătat de cel puţin două ori DG - durata medie a gestaţiei la vacile care au fătat de cel puţin două ori EfVaci - efectivul de vaci din fermă, care au fătat de cel puţin două ori

< 400 zile

27

În cazul fătărilor eşalonate şi al întreţinerii vacilor în adăpostul de repaus mamar, numărul de locuri din acest adăpost se calculează cu ajutorul relaţiei:

NRM (%) = D

x 100 în care: NRM - numărul de locuri, exprimat în %, din

numărul de vaci şi juninci din fermă D - durata menţinerii în adăpost (în zile) 365

Dacă, spre exemplu, vacile şi junincile sunt transferate în maternitate cu 10 zile înainte de data probabilă a fătării, iar durata medie a repausului mamar este de 60 de zile, atunci:

NRM (%) = (60 – 10) / 365 x 100 = 50 /365 x 100 = 14% În situaţia în care vacile se menţin în adăpostul de repaus

mamar şi după fătare, timp de 10 zile, atunci:

NRM (%) = (60 + 10) / 365 x 100= 70 /365 x 100 = 19,2% ⇒ 20% Pentru vacile înţărcate se poate opta fie pentru sistemul de

întreţinere legată, fie pentru întreţinerea liberă. Opţiunea pentru unul din aceste două sisteme va fi determinată de condiţiile concrete din fermă, având în vedere avantajele şi dezavantajele fiecăruia din cele două sisteme de întreţinere. Indiferent de sistemul de întreţinere practicat, adăposturile de repaus mamar trebuie să fie prevăzute cu padocuri largi. Pe timpul verii, este recomandabil ca vacile în gestaţie avansată să fie întreţinute pe păşuni special destinate şi de calitate bună.

Pe durata repausului mamar, vacile vor fi furajate în raport cu potenţialul productiv, cu masa corporală şi vârsta acestora, evitându-se atât subfurajarea cât şi suprafurajarea vacilor.

3.10. PROIECTAREA ORGANIZĂRII FĂTĂRILOR LA VACI

În funcţie de mărimea fermei şi de posibilităţile financiare ale fermierului, fătarea poate avea loc în adăpostul de exploatare al vacilor de lapte, în adăpostul vacilor înţărcate sau în maternitate.

Fătarea în adăpostul de exploatare al vacilor de lapte sau în adăpostul vacilor înţărcate se practică în fermele de mici dimensiuni, ferme în care construirea unor maternităţi nu se justifică din punct de vedere economic.

Pentru atenuarea dezavantajelor fătării în adăpostul de exploatare al vacilor de lapte, se recomandă amenajarea (la unul din capetele adăpostului) a unui număr de 1 - 4 boxe de fătare, în funcţie de numărul de vaci din fermă. Vacile se introduc în aceste boxe cu 2-3 zile înainte de fătare. Boxele vor fi astfel construite încât să se asigure o suprafaţă utilă de 5-6 m2 / vacă. Vaca-mamă se întreţine în această boxă împreună cu viţelul ei timp de 5-7 zile după fătare.

28

În fermele cu efectiv mare de vaci se recomandă construirea unei maternităţi, amplasată în apropierea adăposturilor de exploatare al vacilor de lapte şi a celui de repaus mamar. În maternitate, vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau în sistem liber (în boxe individuale sau în boxe pentru cuplul vacă şi viţel).

Vacile se transferă în maternitate cu 7-15 zile înainte de data probabilă a fătării şi se menţin în acest adăpost timp de 7-10 zile după parturiţie.

La stabilirea numărului de locuri din maternitate se va lua în calcul durata de menţinere al vacii în maternitate şi sistemul de organizare al fătărilor. În cazul fătărilor eşalonate, numărul de locuri din maternitate se calculează cu ajutorul relaţiei:

NM (%) = D

x 100 în care:NM - numărul de locuri, exprimat în %,

din numărul de vaci gestante D - durata menţinerii în adăpost (în zile) 365

Dacă, spre exemplu, vacile şi junincile sunt transferate în

maternitate cu 10 zile înainte de data probabilă a fătării, iar vacile sunt menţinute timp de 10 zile în maternitate, atunci:

NM (%) = (10 + 10) / 365 x 100 = 20 /365 x 100= 5,47% ⇒ 6%

Maternitatea trebuie compartimentată în cel puţin trei

compartimente astfel încât să poată fi aplicat principiul „populării şi depopulării totale”. Numărul de locuri dintr-un compartiment se stabileşte luând în calcul capacitatea totală a maternităţii, fără a depăşi însă 16 locuri / compartiment.

Organizarea interioară a maternităţii este diferită, în funcţie de sistemul de întreţinere practicat în acest adăpost.

♦ Dacă sistemul de întreţinere este legat, atunci vacile vor fi dispuse pe două rânduri, crupă la crupă. În acest caz, standul va fi lung (2,2 - 2,5 m) şi larg (1,3 - 1,5 m); sistemul de legare va fi, de asemenea, lung.

♦ În cazul întreţinerii libere, în boxă pentru cuplul vaca-mamă + viţel, se recomandă ca în aceste boxe să fie amenajat un ţarc de claustrare pentru viţel (cu dimensiunile de 1,2 x 1 m), astfel încât să se evite dezavantajele menţinerii permanente a viţelului lângă vaca-mamă.

În maternitate se vor asigura condiţii optime de microclimat şi de igienă. De asemenea, în acest sector va fi angajat personal calificat şi conştiincios, care să aplice corect tehnologia specifică sectorului de maternitate (hrănire, supravegherea vacilor, asigurarea asistenţei la fătare).

Maternităţile vor fi prevăzute cu padocuri pentru mişcare (în suprafaţă minimă de 12 m2 / animal), padocuri în care vacile vor fi scoase zilnic (numai pe timp favorabil).

29

Teme şi întrebări 1. Să se calculeze fecunditatea (f%), indicele de însămânţare

(IIA), natalitatea (N%), intervalul mediu între fătări / vacă (CI) şi intervalul mediu între fătări / fermă (CIfermă), cunoscând următoarele date tehnice: - numărul total de vaci însămânţate o singură dată, în trimestrul I al

anului a fost de 25 cap., iar numărul de vaci gestante după această primă însămânţare artificială fost de 17 cap.;

- pentru însămânţarea artificială a celor 100 de vaci s-au utilizat 144 doze de material seminal congelat;

- în cursul unui an calendaristic, de la cele 100 de vaci însămânţate s-au obţinut 92 de viţei.

- la trei din vacile din fermă s-au înregistrat următoarele durate ale repausului uterin: vaca nr. 1 - 80 zile; vaca nr. 2 - 95 zile; vaca nr. 3 - 145 zile;

- la nivelul fermei, la vacile care au fătat de cel puţin două ori (65 cap.), într-un an calendaristic s-au înregistrat 7300 zile de repaus de gestaţie.

30

Capitolul 4

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE CREŞTERE A TINERETULUI TAURIN DE

REPRODUCŢIE

Creşterea dirijată, pe baze ştiinţifice, a tineretului taurin de reproducţie reprezintă o importantă verigă tehnologică prin intermediul căreia se asigură creşterea şi împrospătarea efectivelor de taurine cu material biologic superior din punct de vedere genetic.

Dirijarea procesului de creştere la tineretul taurin de reproducţie se realizează prin intermediul „Planului de creştere”.

4.1. ELABORAREA PLANULUI DE CREŞTERE A

TINERETULUI TAURIN DE REPRODUCŢIE La întocmirea Planului de creştere a tineretului taurin se vor

lua în considerare următoarele elemente: rasa şi aptitudinile productive ale acesteia, precum şi sexul viţeilor, având permanent în vedere rentabilitatea economică a procesului de creştere.

Pornind de la masa corporală a viţelului la naştere, în planul de creştere se planifică masa corporală pe care trebuie să o realizeze animalele în diferite etape de vârstă, astfel: la înţărcare, la 6 luni, la 12 luni, la 15 luni, la 18 luni (sau la vârsta montei fecunde), la 24 de luni, la prima fătare şi la vârsta maturităţii somatice. Vârsta şi masa corporală recomandate pentru admiterea viţelelor a fost prezentată în tabelul 3.1 (pag. 18). În funcţie de masa corporală planificată pentru diferite etape de vârstă şi având în vedere particularităţile procesului de creştere şi de dezvoltare a tineretului taurin de reproducţie, se stabilesc sporurile medii zilnice pentru fiecare din aceste etape de vârstă. Planul de creştere este completat, obligatoriu, de Planul de hrănire specific pentru diferitele etape de vârstă a tineretului taurin, precum şi de planul de asigurare al furajelor specifice necesare (Balanţa furajeră). Structura raţiilor furajere trebuie să corespundă cu particularităţile morfo-funcţionale ale aparatului digestiv al animalelor.

În principiu, se recomandă ca sporul mediu zilnic planificat pentru tineretul taurin femel de reproducţie să fie de 500 - 600 g la viţelele din categoria de vârstă 0 - 3 luni, 600 - 800 g la viţelele din categoria de vârstă 3-6 luni, 500 - 700 g la viţelele din categoria de vârstă 6 - 12 luni, 500 - 600 g la viţelele din categoria de vârstă 12 - 14 luni şi de 400 - 600 g la juninci.

31

Pentru tineretul taurin femel de reproducţie poate fi adoptat sistemul de creştere lent, moderat sau rapid, în funcţie de sporul mediu zilnic planificat şi, deci, de vârsta femelelor la prima fătare.

Se consideră creştere lentă atunci când prima fătare are loc la vârsta de 3 ani, creştere moderată la 2,5 ani şi creştere rapidă la vârsta de 2 ani. La stabilirea tipului de creştere adoptat se vor lua în considerare cheltuielile aferente procesului de creştere (determinate de suprafaţa de teren disponibil pentru producerea furajelor de volum, densitatea taurinelor la hectar – condiţionată de cantitatea şi calitatea furajelor obţinute pe hectar), costul furajelor obţinute din afara fermei (furaje concentrate sau combinate, substituenţi de lapte), costurile cu forţa de muncă, modul de planificare al fătărilor. Un factor economic important în alegerea sistemului de creştere al tineretului taurin de reproducţie este venitul pe hectar teren de bază furajeră realizat din creşterea tineretului.

În cazul creşterii lente, cheltuielile cu furajarea sunt mai reduse (se folosesc furaje de calitate medie, produse în fermă), însă cresc cheltuielile aferente întreţinerii, deoarece prima fătare va avea loc la vârsta de 30 luni.

Dacă ferma dispune de o suprafaţă suficientă de teren pentru baza furajeră, suprafaţă de pe care se pot obţine furaje de volum de calitate bună, care pot fi valorificate prin creşterea tineretului taurin de înlocuire, se poate opta pentru tipul de creştere moderată.

În ţările din vestul Europei, în Canada şi Statele Unite se practică, în general, sistemul rapid de creştere a viţelelor, astfel încât acestea sunt admise la reproducţie în jurul vârstei de 15 luni, fătarea având loc la cca. 2 ani. Această variantă tehnologică presupune consumuri ridicate de furaje de foarte bună calitate, în special de furaje combinate, furaje care sunt şi mai costisitoare. Se poate aplica, cu succes, la viţelele aparţinând raselor foarte precoce şi numai în condiţiile aplicării corecte a tehnologiei specifice de creştere.

În funcţie de condiţiile concrete din fiecare fermă, pentru rasele de taurine crescute, cu preponderenţă, în ţara noastră, proiectarea procesului de creştere se poate face luând ca exemplu variantele prezentate în fig. 4.1 - 4.11 (prelucrare după C. Velea, 2004), precum şi în tabelele aferente (tab. 4.1 - 4.3). După cum se poate constata din datele prezentate în aceste grafice şi tabele, în funcţie de rasă, pentru creşterea tineretului taurin femel de reproducţie poate fi adoptat sistemul de creştere lent, moderat sau rapid, în funcţie de sporul mediu zilnic planificat şi, deci, de vârsta femelelor la prima fătare.

32

34 42

94

156

211

262

307

352

390 402 414

685

690

610

567

500

500

423

400

400

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

21 lu

ni

22 lu

ni

23 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)

Masa corporală (kg) Spor mediu zilnic (g)

Fig. 4.1. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie de rasă Bălţată românească: ► vârsta primei însămânţări: 22-23 luni;

► vârsta primei fătări: 31-32 luni

34 42

94

152

223

279

327

372400 412

685

755

680

622

533

500

467

400

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

20 lu

ni

21 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.2. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie de rasă Bălţată românească: ► vârsta primei însămânţări: 20-21 luni;


33

34 42

98

177

251

316

370

415

740

870

820

720

600

50057

0

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

-50

50

150

250

350

450

550

650

750

850

950

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.3. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de

reproducţie de rasă Bălţată românească: ► vârsta primei însămânţări: 17-18 luni;


Tabelul 4.1 Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel de

reproducţie de rasă Bălţată românească ► vârsta primei însămânţări: 17-18 luni;


Faza de creştere

Profilactoriu Alăptare -

creşă Creştere

Intervalul de vârstă

naştere - 14 zile

15 zile - 3 luni

3 - 6 luni

6 - 9 luni

9 -12 luni

12 - 15 luni

15-17-18 luni

Durata perioadei

14 zile 76 zile 90 zile 90 zile 90 zile 90 zile60-90 zile

Lapte colostral (l)

35 - - - - - -

Substituent lapte (kg)

50 20 - - - - -

Concentrate (kg)

7,5 45 40 38 33 32 30

Fibroase (kg)

7,5 35 54 36 25 16 20

Suculente (kg)

- - 6 26 42 50 50

UNL/zi furajată

1,56 2,62 4,01 4,97 5,61 5,80 5,98

PDI g/UNL 125 110 105 95 88 80 76 Consum specific (UNL)

2,74 3,54 4,61 6,06 7,79 9,67 11,96

34

32 39

87

146

198

245

286

324

360 372648

660

580

520

450

415

400

400

500

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

21 lu

ni

22 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.4. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie de rasă Brună de Maramureş: ► vârsta primei însămânţări: 21-22 luni;


32 40

92

154

208

256

301

346 360 373

684

690

600

530

500

500

450

430

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

19 lu

ni

20 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.5. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie de rasă Brună de Maramureş: ► vârsta primei însămânţări: 19-20 luni;


35

32 40

90

162

230

293

345370

395

680

800

750

700

570

520

50057

0

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

16 lu

ni

17 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)



reproducţie de rasă Brună de Maramureş: ► vârsta primei însămânţări: 16-17 luni;



reproducţie de rasă Brună de Maramureş ► vârsta primei însămânţări: 16-17 luni;


Faza de creştere ProfilactoriuAlăptare - creşă

Creştere


naştere - 14 zile

15 zile - 3luni

3 - 6 luni

6 - 9 luni

9 -12 luni

12 - 15 luni

15 - 17 luni

Durata perioadei

14 zile 76 zile 90 zile

90 zile 90 zile 90 zile 60 zile

Lapte colostral (l)

35 - - - - - -


50 21 - - - - -

Concentrate (kg)

7,5 46 42 40 35 33 30

Fibroase (kg) 7,5 33 53 35 22 19 22 Suculente (kg) - - 5 25 43 48 48 UNL/zi furajată 1,56 2,48 3,77 4,78 5,52 5,70 5,89 PDI g/UNL 125 110 100 92 88 80 77 Consum specific (UNL)

2,74 3,65 4,71 6,37 7,88 10,00 11,55

36

30 38

90

153

210

262

309324

339 345380 39270

0

700

640

560

530

500

500

470

420

400

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

16 lu

ni

17 lu

ni

18 lu

ni

20 lu

ni

21 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)



reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească: ► vârsta primei însămânţări: 20-21 luni;


30 38

93

163

227

286

335350

365380

395710 75

0

700

650

530

500

500

500

500

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

16 lu

ni

17 lu

ni

18 lu

ni

19 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.8. Proiectarea dinamicii de creştere a tineretului taurin femel de reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească:

► vârsta primei însămânţări: 18 - 19 luni; ► vârsta primei fătări: 27 - 28 luni

37

30 38

101

180

256

324

379395

800 86

0

830

740

600

550

570

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

14 z

ile

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

16 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)



reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească: ► vârsta primei însămânţări: 15-16 luni;



reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească ► vârsta primei însămânţări: 15-16 luni;


Faza de creştere Profilactoriu Alăptare -

creşă Creştere


naştere - 14 zile

15 zile - 3luni

3 - 6 luni

6 - 9 luni

9 -12 luni

12 - 15 luni

15 - 18 luni

Durata perioadei

14 zile 76 zile 90 zile 90 zile 90 zile 90 zile 60 zile

Lapte colostral (l)

35 - - - - - -


50 21 - - - - -

Concentrate (kg)

7,5 46 42 40 35 33 30

Fibroase (kg) 7,5 33 53 35 22 19 22 Suculente (kg) - - 5 25 43 48 48 UNL/zi furajată 1,56 2,66 3,96 5,06 5,70 5,80 5,98 PDI g/UNL 125 110 105 95 88 80 77 Consum specific (UNL)

2,74 3,33 4,60 6,10 7,71 9,66 10,87

38

30

82

138

191

236

274

309

34136862

0

580

500

420

380

320

300

570

0

100

200

300

400

naşt

ere

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

21 lu

ni

24 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)



reproducţie de rasă Pinzgau de Transilvania: ► vârsta primei însămânţări: 18 – 19 luni;

► vârsta primei fătări: 27 - 28 luni

30

87

147

201

247

288

329

365

660

600

500

500

450

420

625

0

100

200

300

400

500

naşt

ere

3 lu

ni

6 lu

ni

9 lu

ni

12 lu

ni

15 lu

ni

18 lu

ni

21 lu

ni

Vârsta

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

0

100

200

300

400

500

600

700

Spo

r m

ediu

zil

nic

(g)


Fig. 4.11. Proiectarea structurii raţiilor furajere pentru tineretul taurin femel

de reproducţie de rasă Pinzgau de Transilvania ► vârsta primei însămânţări: 20 - 21 luni;


39


reproducţie de rasă Bălţată cu negru românească ► vârsta primei însămânţări: 20 - 21 luni;


Intervalul de vârstă naştere - 3

luni 3 - 6 luni

6 - 9 luni

9 -12 luni

12 - 15 luni

15 - 18 luni

18 - 21 luni

Lapte colostral (l) 35 - - - - - - Substituent lapte (kg) 28 - - - - - - Concentrate (kg) 42 42 40 35 33 30 30 Fibroase (kg) 30 53 35 22 19 22 22 Suculente (kg) - 5 25 43 48 48 48 UNL/zi furajată 2,30 3,22 4,23 4,97 5,15 5,34 5,52 PDI g/UNL 110 100 90 80 78 76 68 Consum specific (UNL) 3,68 4,88 7,05 9,94 10,30 11,85 13,14


HRĂNIRE A TINERETULUI TAURIN FEMEL DE ÎNLOCUIRE

4.2.1. APETITUL LA VIŢEI

Apetitul la viţei, precum şi cantitatea de substanţă uscată ingerată de către aceştia este influenţată de următorii factori (vezi fig. 4.12):

- vârsta viţelului; - forma sub care este administrat furajul (dietă exclusiv

lichidă sau dietă uscată); - categoria de furaje administrate; - condiţiile climaterice. Viţeii, până la greutatea corporală de 70 kg, ingeră o

cantitate mai mare de substanţă uscată în cazul dietei lichide (lapte) decât a raţiei uscate (concentrate şi fân).

0

0.5

1

1.5

2

2.5

3

3.5

4

40 50 60 70 80 90 100 110 120 130

Masa corporală (kg)

Con

sum

ul d

e su

bsta

nţă

usca

tă(k

g S

U /

zi)

Dietă lichidă, cu 2,8% SU, ad libitum

Concentrate (cu 16-18% PBD) şi fân, ad libitum

Fig. 4.12. Apetitul maxim pentru substanţa uscată din furaje, la viţei, în

funcţie de masa corporală a acestora

40

Viţeii cu masa corporală cuprinsă între 70 şi 100 kg ingeră zilnic cca. 2 kg S.U. dacă dieta este exclusiv lichidă şi cca. 3,3 kg S.U. în cazul în care furajarea se face cu concentrate şi fân. Cu toate acestea, având în vedere coeficientul de digestibilitate al laptelui şi al substituenţilor de lapte (cca. 95%) energia metabolizabilă este mai mare în cazul laptelui, comparativ cu concentratele şi cu fibroasele. Prin urmare, dacă se vizează obţinerea unui spor mediu zilnic (s.m.z.) ridicat, viţeii nu se vor înţărca înainte de a realiza o masă corporală de 100 kg (Roy, citat de G. Stanciu, 1999).

Consumul zilnic de substituenţi de lapte, administrat ad libitum, este influenţat de conţinutul acestora în substanţă uscată. Astfel, un substituent de lapte cu un conţinut de grăsime de 10%, a fost diluat în proporţii diferite astfel încât conţinutul de S.U. a substituentului reconstituit să fie variabil, de la 5% până la 25% (reconstituirea substituentului pulvis s-a făcut în proporţie de 1/20 până la 1/4). S-a constatat că, cu cât concentraţia substituentului lichid a fost mai redusă, cu atât consumul voluntar zilnic de substituent a fost mai mare, astfel încât, în decurs de 24 de ore s-a înregistrat un consum relativ egal de SU. Cel mai ridicat indice de valorificare a substituentului şi, deci, cel mai mare s.m.z. s-a constatat la o concentraţie în substanţă uscată a substituentului de 15%. Din acest experiment (Petyjon, 1963, citat de G. Stanciu - 1999), rezultă că la prepararea substituenţilor de lapte, proporţia optimă de reconstituire este de 1/6 - 1/7.

La viţeii hrăniţi numai cu furaje uscate (concentrate, fibroase şi suculente), consumul de S.U. pe durata a 24 de ore este influenţat de calitatea nutreţurilor şi coeficientul acestora de digestibilitate. La viţei, după vârsta de 3 luni, consumul de S.U. este de 1,6 kg/zi dacă se administrează exclusiv fân (coeficient de digestibilitate de 56%) şi de 2,5 kg S.U. dacă se administrează numai furaje concentrate (coeficient de digestibilitate de 81%). Consumul mai ridicat de S.U. în cazul concentratelor este urmarea faptului că tranzitul concentratelor prin tubul digestiv al animalului este mai rapid decât cel al fibroaselor. Prin urmare, dacă se urmăreşte accelerarea procesului de creştere al viţelelor, se impune administrarea unor cantităţi corespunzătoare de furaje concentrate (Stobo, 1966, citat de G. Stanciu - 1999).

Apetitul la viţei este influenţat şi de condiţiile climaterice. Temperaturile care depăşesc limita specifică de confort

termic determină reducerea apetitului, pe când cele care se găsesc sub această limită măresc apetitul.

Umiditatea relativă redusă a aerului, influenţează negativ apetitul viţeilor.

41

4.2.2. CONSUMUL DE APĂ LA VIŢEI Consumul zilnic de apă este influenţat de o serie de factori,

între care: cantitatea de S.U. ingerată; temperatura mediului ambiant; cantitatea de sare şi de proteină din raţie.

Dacă nivelul proteic al raţiei este ridicat, sau dacă raţia conţine mai multă sare, consumul de apă creşte.

La o temperatură de până la 10 °C pentru fiecare 1 kg S.U. ingerată un viţel consumă cca. 3,1 - 3,3 litri apă, 4,4 litri la 21 °C şi 5,9 litri la 29 °C.

În principiu, viţeilor li se va asigura apă potabilă încă de la sfârşitul perioadei colostrale, mai ales dacă aceştia se înţarcă de timpuriu.

4.2.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE A

TINERETULUI TAURIN FEMEL DE ÎNLOCUIRE, PÂNĂ LA PRIMA FĂTARE

a). Hrănirea viţeilor în subperioada colostrală Pentru administrarea colostrului se poate aplica fie metoda

alăptării prin supt natural de la vaca-mamă, fie prin alăptare artificială. Opţiunea pentru una din cele două metode de administrare trebuie să tină cont de avantajele şi dezavantajele pe care le prezintă fiecare din aceste metode de alăptare cu colostru.

b). Hrănirea viţeilor în subperioada alăptării propriu-zise În raport cu avantajele, dezavantajele şi posibilităţile de

asigurare a furajelor adecvate, fermierul va opta pentru sistemul de hrănire clasic (tradiţional) sau modern.

♦ Sistemul clasic de hrănire al viţeilor. În cazul acestui sistem de hrănire, înţărcarea viţeilor se face mai târziu, respectiv după vârsta de 3 luni, deoarece fermierul nu dispune de furaje combinate specifice şi nici de fân de foarte bună calitate. În cadrul sistemului clasic, de hrănirea viţeilor în subperioada alăptării propriu-zise se poate face cu:

- lapte integral; - lapte integral + lapte degresat; - lapte normalizat. De la o anumită vârstă şi concomitent cu dieta lichidă, în

alimentaţia viţeilor hrăniţi în sistem clasic se introduc treptat şi furaje de origine vegetală produse în fermă.

În tabelul 4.5 sunt prezentate două variante de hrănire a viţeilor în perioada alăptării propriu-zise, cu lapte integral, respectiv cu lapte integral + lapte degresat. În afara dietei lichide, în alimentaţia viţeilor se introduc treptat şi în cantităţi din ce în ce mai mari furajele concentrate şi fânurile. În unele ţări (Australia,

42

Noua Zeelandă), în alimentaţia viţeilor se utilizează zara (care este un subprodus lactat, rezultat din fabricarea untului). Acest produs prezintă avantajul unui conţinut mai ridicat de grăsime comparativ cu laptele degresat (tabelul 4.6).

Tabelul 4.5 Scheme de hrănire a viţeilor în sistem clasic

(cu lapte integral, respectiv cu lapte integral + lapte degresat

Săptămâna de viaţă

Lapte integral(litri / zi)

Lapte integral + lapte degresatConcentrate

(kg / zi) Fân

(kg / zi) lapte integral

(litri / zi) lapte degresat

(litri / zi) 2 4 5 - ad libitum ad libitum3 4 4 1 ad libitum ad libitum4 5 3 3 0,5 ad libitum5 5 2 5 0,5 ad libitum6 5 1 6 1 ad libitum7 5 1 6 1 ad libitum8 5 - 6 1 ad libitum9 4 - 6 1 ad libitum

10-11 3 - 6 1 ad libitum12 2 - 5 1 ad libitum

13-15 - - 5 1,5 ad libitum16 - - 4 1,5 ad libitum

17-18 - - 3 1,5 ad libitum2-18 315 112 525 120 -

Tabelul 4.6 Compoziţia chimică a laptelui degresat şi a zarei

Componente chimice majore

Lapte degresat (%)

Zară (%)

S.U. totală, din care: 9,4 9,2 - proteine 3,5 3,6 - grăsime 0,1 0,8 - lactoză 5,0 4,1 - săruri minerale 0,8 0,7

Ameliorarea laptelui degresat se poate realiza cu rezultate bune prin introducerea în lapte a unui aditiv special (aditiv ce conţine 70% grăsime, vitamine şi săruri minerale), în proporţie de 35 g / litru lapte degresat, ridicându-se în acest fel conţinutul laptelui în grăsime la 2,4% şi vitamine liposolubile (AD3E). Laptele degresat, ameliorat cu acest aditiv, se utilizează cu rezultate bune la îngrăşarea viţeilor.

♦ Sistemul modern de hrănire al viţeilor. Sistemul modern de hrănire al viţeilor, în perioada alăptării, se bazează pe folosirea în alimentaţia acestora a unor cantităţi reduse de lapte integral, hrănirea făcându-se cu substituenţi de lapte, nutreţuri combinate şi fân. Înţărcarea viţeilor se face, în general, până la vârsta de 3 luni.

Utilizarea substituenţilor de lapte în alimentaţia viţeilor reprezintă o caracteristică distinctă a sistemului modern de creştere a viţeilor.

43

Majoritatea substituenţilor au în structura lor lapte degresat deshidratat (peste 50%), grăsimi (seu de vită, untură de porc, uleiuri vegetale), glucide (lactoză, dextroză), microelemente (Mg, Fe, Mn, Cu, Co, Zn, I) şi vitamine (A, D, E, B12).

Substituentul de lapte trebuie să conţină 20-24% proteină (în funcţie de sursa de asigurare cu proteină), 20% grăsimi (emulsionate cu lecitină astfel încât diametrul globulelor de grăsime să nu depăşească 3 µm). Pentru prelungirea duratei de păstrare a substituentului pulvis, în compoziţia acestuia se introduc substanţe antioxidante. Substituenţii de lapte se prezintă sub formă de pulbere (cu un conţinut în apă de sub 10%), de culoare alb-gălbuie, cu gust şi miros plăcut.

Introducerea substituenţilor în alimentaţia viţeilor se face numai după subperioada colostrală (care este obligatorie), respectiv de la vârsta de 5-7 zile.

Schemele de alăptare (cantitatea administrată şi numărul de tainuri) sunt diferite, în raport cu tipul de înţărcare (înţărcare precoce sau înţărcare foarte precoce) preconizat şi destinaţia viţeilor (tab. 4.7).

Tabelul 4.7 Schema de alăptare a viţeilor cu substituenţi de lapte

Vârsta (în zile)

Colostru (l/zi)

Substituent diluat (l/zi) Substituent pulvis

(kg) dimineaţa seara total pe zi pe perioadă

Viţele de reproducţie (înţărcarea la 90 de zile)

0-7 5 - - - - - 8-30 - 3 3 6 0,6 13,8

31-60 - 2 2 4 0,4 12,0 61-90 - 2 - 2 0,2 6,0 Total 35 - - - - 31,8

Viţei destinaţi îngrăşării (înţărcarea la 60 de zile)

0-7 5 - - - - - 8-20 - 3 3 6 0,6 7,2

21-35 - 2,5 2,5 5 0,5 7,5 36-40 - 3 - 3 0,3 1,5 41-55 - 2 - 2 0,2 3,1 56-60 - 1 - 1 0,1 0,5 Total 35 - - - - 19,8

În cazul înţărcării precoce (vârsta înţărcării este cuprinsă

între 45 şi 90 de zile) în raţia viţeilor se vor introduce, începând cu vârsta de 7-10 zile, nutreţuri combinate de tip calf starter (tab. 4.8), la discreţie. De asemenea, după vârsta de 10 zile, viţeilor li se va administra şi fân vitaminic de leguminoase (la discreţie) până la înţărcare. Viţeii pot fi înţărcaţi atunci când au capacitatea de a consuma zilnic minimum 700 g furaj combinat starter, timp de 3 zile consecutiv.

44

Tabelul 4.8 Reţete de furaj combinat de tip calf starter

Ingrediente U.M. Reţeta nr.:

1 2 3 4 Porumb % 40 28 16 - Fulgi de porumb % - - - 15 Orz % 30 - - 40 Ovăz % - 30 20 - Grâu % - - - 10 Tărâţe de grâu % 28 - 15 - Soia % - 30 17 25 Melasă % - 10 5 10 Seminţe de in % - - 10 - Zer praf % - - 10 - Făină de lucernă % - - 5 - Fosfat dicalcic % 1 1 1 - Sare de bucătărie % 1 1 1 - Concentrat vitamino-mineral inclus

Înţărcarea foarte precoce se realizează la vârsta de 3-5

săptămâni. În primele două săptămâni de viaţă viţeilor li se administrează obligatoriu lapte integral, iar în continuare viţeii sunt hrăniţi fie cu substituenţi de lapte, fie cu lapte integral.

De la vârsta de 7 zile în raţia viţeilor se introduc furaje de tip prestarter şi fân vitaminic de leguminoase, la discreţie, până la înţărcare. Furajul combinat de tip prestarter conţine ovăz, orz, grâu, porumb, soia, şroturi de in şi de floarea soarelui, precum şi făină de lucernă. De asemenea, în structura acestor furaje se include lapte praf degresat, melasă, drojdie de bere, făină de carne, făină de oase şi sare de bucătărie. În plus, furajele combinate de tip prestarter conţin microelemente, vitamine şi antibiotice.

Viţeii pot fi înţărcaţi, la o greutate corporală de 50-60 kg, în funcţie de rasă, respectiv atunci când au capacitatea de a consuma zilnic minimum 350 g furaj combinat prestarter timp de 3 zile consecutiv. Furajul de tip prestarter se administrează viţeilor până la vârsta de 3 luni, după care acest furaj este înlocuit cu furaj combinat de tip grower, furaj ce are un conţinut mai redus de proteină şi care nu mai conţine lapte praf, melasă vitamine şi antibiotice.

4.2.3.1. Proiectarea sistemului şi metodei

de alăptare a viţeilor Prin sistem de alăptare se înţelege modul în care se

administrează laptele la viţei. Din acest punct de vedere se cunosc trei sisteme de alăptare: alăptarea naturală, alăptarea artificială şi alăptarea mixtă.

45

La alegerea sistemului şi a metodei de alăptare se vor lua în considerare condiţiile concrete din fermă, avantajele şi dezavantajele fiecărui sistem şi metodă de alăptare.

♦ Alăptarea naturală a viţeilor. În cazul alăptării naturale, viţeii consumă laptele direct de la vacă prin supt. Acest sistem se utilizează, în special, în cazul exploatării taurinelor din rasele de carne (vacile aparţinând acestor rase nu se mulg, întreaga cantitate de lapte fiind consumată prin supt de către viţei). Datorită dezavantajelor sale, în fermele de vaci de lapte, nu se recomandă aplicarea acestui sistem de alăptare, chiar dacă hrănirea viţeilor se face cu lapte integral.

♦ Alăptarea artificială a viţeilor. În cazul alăptării artificiale, substituentul de lapte sau laptele se administrează viţeilor prin diferite metode artificiale de alăptare.

În cadrul sistemului de alăptare artificială a viţeilor se practică trei metode de alăptare: alăptarea la găleată, alăptarea la biberon şi alăptarea la instalaţii automate.

Aplicarea sistemului de alăptare artificială presupune ca în fermă să existe personal instruit şi conştiincios, dotare tehnică adecvată pentru încălzirea, manipularea şi administrarea substituentului de lapte sau a laptelui, precum şi pentru igienizarea, dezinfectarea şi păstrarea in condiţii corespunzătoare a echipamentului de alăptare.

Alăptarea la găleată. Deşi este cea mai veche metodă de alăptare artificială, alăptarea la găleată este mai puţin recomandată deoarece viţeii, fiind lacomi, ingeră laptele cu o viteză de 2-4 ori mai mare decât în cazul alăptării prin supt natural. Datorită creşterii vitezei de consum, laptele ingerat nu are timp să se amestece în proporţia necesară cu saliva, iar în stomacul glandular (cheag) se formează coaguli mari, greu de digerat.

Alăptarea la biberon imită în mare măsură suptul natural şi înlătură o mare parte din neajunsurile constatate în cazul alăptării la găleată. Astfel, prin aplicarea metodei de alăptare la biberon, laptele ingerat este valorificat mai bine, se reduce incidenţa tulburărilor gastro-intestinale şi suptul reciproc între viţei.

Reuşita aplicării acestei metode de alăptare este condiţionată de respectarea regulilor privind alăptarea artificială, cu menţiunea că o atenţie deosebită trebuie acordată igienizării şi dezinfecţiei tetinelor din cauciuc şi a sifoanelor din material plastic.

Alăptarea la instalaţii automate. Pe plan mondial s-au conceput şi se comercializează, sub diferite denumiri, instalaţii automate pentru alăptarea viţeilor. Deşi aceste instalaţii sunt diferite ca tip constructiv şi capacitate de deservire, ele au principii asemănătoare de funcţionare.

46

Instalaţiile automate de alăptare sunt prevăzute cu un buncăr (recipient) pentru depozitarea substituentului de lapte pulvis şi un rezervor cu apă încălzită cu ajutorul unor rezistenţe electrice, comandate de un termostat, astfel încât temperatura apei să fie menţinută constant la valoarea de 37-38 °C. De asemenea, aceste instalaţii sunt prevăzute cu dozatoare programabile pentru substituentul pulvis şi apă, de agitatoare mecanice pentru omogenizarea amestecului şi de tuburi din material plastic prin care substituentul de lapte reconstituit este distribuit către posturile de alăptare, la tetine. În timp, instalaţiile automate de alăptare au fost perfecţionate. Diferitele firme producătoare comercializează instalaţii computerizate de alăptare la care, pe lângă prepararea substituentului de lapte, se poate programa cantitatea de lapte administrată la un tain, numărul şi ora la care se administrează tainurile de lapte. Accesul viţeilor la instalaţie este individualizat prin panouri. Odată intrat în staţia de alăptare, viţelul este identificat electronic (viţeilor li se ataşează la gât un dispozitiv electronic cu numărul lor matricol) şi dacă este programat pentru alăptare instalaţia îi eliberează cantitatea de substituent planificată.

♦ Alăptarea mixtă a viţeilor. Această sistem de alăptare vizează punerea în valoare a avantajelor pe care le prezintă sistemul de alăptare naturală şi sistemul de alăptare artificială a viţeilor.

În cadrul sistemului mixt de alăptare a viţeilor se practică alăptarea naturală a viţeilor în primele lor 7-14 zile de viaţă, iar în continuare şi până la înţărcare, viţeii sunt alăptaţi artificial.

Principalul avantaj al acestui sistem de alăptare este acela că se reduce semnificativ numărul afecţiunilor digestive în primele săptămâni de viaţă ale viţeilor. Unul din dezavantajele acestui sistem este acela că, ulterior, viţeii se obişnuiesc mai greu cu alăptarea artificială.

4.2.3.2. Proiectarea tehnologiei de hrănire a viţelelor

de la înţărcare până la prima fătare

În condiţiile ţării noastre, pentru tineretul femel de reproducţie se recomandă tehnologia de furajare diferenţiată sezonier. Pe timp de vară se recomandă ca după vârsta de 3 luni viţelele să fie întreţinute pe păşuni de calitate bună, special destinate acestei categorii fiziologice.

La stabilirea raţiilor se va avea în vedere sporul mediu zilnic planificat şi calitatea furajelor de volum.

În continuare sunt prezentate câteva consideraţii privitoare la întocmirea raţiilor pentru tineretul taurin femel, în raport cu vârsta.

47

▪ Viţele în intervalul de vârstă 5-12 săptămâni. În această perioadă se continuă administrarea substituenţilor de lapte. În plus, viţelelor li se administrează furaj combinat de tip starter 1,5-2 kg pe zi şi fân de calitate bună (la discreţie).

Viţelele înţărcate la 5 săptămâni (înţărcare foarte precoce) primesc în raţie 2,3 kg nutreţ combinat prestarter dacă fânul este de foarte bună calitate şi 2,7 kg prestarter dacă fânul este de calitate medie.

▪ Viţele în intervalul de vârstă 3-6 luni. Raţia se compune din maximum 2,3 kg furaj combinat de creştere (grower) care au conţinut mai redus în proteină (cca. 15%) şi fân ad libitum. Se introduc şi furaje suculente.

▪ Viţele în intervalul de vârstă 6-12 luni. Vara se administrează nutreţ verde, cel mai indicat prin păşunat, iar iarna fân şi suculente conservate. În sezonul de vară, furajele concentrate se administrează doar dacă furajele verzi nu sunt de calitate foarte bună. În perioada de iarnă se recomandă administrarea a 1-1,5 kg concentrate.

▪ Viţele în intervalul de vârstă 12-15 luni. Structura raţiei este aceeaşi ca şi în perioada anterioară. În funcţie de sezon şi de calitatea furajelor de volum, se poate renunţa la administrarea furajelor concentrate.

▪ Viţele în intervalul de vârstă 15-18 luni. Acest interval de vârstă coincide cu perioada introducerii la reproducţie a viţelelor din rasele precoce. Prin urmare, se impune îmbunătăţirea structurii raţiei pentru a asigura un nivel proteic, vitaminic şi mineral mai ridicat, cu efecte favorabile asupra funcţiei de reproducţie. În acest sens, se recomandă ca în funcţie de calitatea nutreţului de volum, să se administreze un supliment de concentrate adecvat, în special în perioada de iarnă, în cantitate de 1,8-2,3 kg/zi.

▪ Viţele în intervalul de vârstă 18-24 luni. După confirmarea gestaţiei, raţia furajeră va fi alcătuită din furaje de volum de foarte bună calitate, iar suplimentul de furaje concentrate se va administra doar dacă prin furajele de volum nu se poate realiza sporul mediu zilnic programat.

În ultimele 2 luni de gestaţie, dar mai ales cu o lună înainte de fătare, prin nivelul de hrănire şi prin structura raţiei, se va asigura o bună pregătire pentru fătare a junincilor.

48

4.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE

Întreţinerea reprezintă un ansamblu corelat de măsuri

tehnico-organizatorice cu privire la adăpostirea şi îngrijirea corporală a animalelor, precum şi la modul de asigurare al unui regim adecvat de mişcare pentru animale. Având în vedere că cerinţele organismului faţă de factorii menţionaţi diferă cu vârsta viţeilor, în cele ce urmează se vor prezenta unele variante de întreţinere în raport cu acest factor.

4.3.1. PROIECTAREA NUMĂRULUI DE LOCURI ÎN

ADĂPOSTURILE DE TINERET TAURIN

Numărul de locuri din adăposturile destinate cazării tineretului taurin se stabileşte separat, pentru fiecare tip de adăpost în care sistemul de întreţinere este diferit şi pentru fiecare categorie de vârstă. În practică, tineretul taurin este încadrat în următoarele categorii de vârstă: 0-3 luni, 3-6 luni, 6-12 luni, 12-18 luni, 18-24 luni şi juninci.

Pentru calcularea numărului de locuri necesare pentru fiecare categorie în parte, se parcurg două etape distincte, astfel:

a). - se calculează ponderea procentuală a locurilor necesare pentru categoria respectivă de vârstă (N%), cu ajutorul relaţiei:

N% = (D / 365) x 100 în care:

N% = ponderea procentuală a locurilor necesare pentru categoria respectivă de vârstă (%);

D = durata menţinerii animalelor în respectiva categorie de vârstă (zile);

b). - se calculează numărul necesar de locuri pentru categoria respectivă, cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:

n = (N x N%) / 100 în care:

n = numărul de locuri pentru categoria respectivă;

N = efectivul de tineret din categoria respectivă, rulat anual;

N% = ponderea procentuală a locurilor necesare pentru categoria respectivă de vârstă (%);

Pentru siguranţă, valorile obţinute prin calcul se suplimentează cu cca. 5% în cazul fătărilor eşalonate şi cu cca. 25% în cazul în care în fermă se practică sistemul de fătări grupate.

În cele ce urmează se prezintă, spre exemplificare, modul de stabilire al numărului de locuri pentru cazarea diferitelor categorii de tineret taurin, luând în calcul datele tehnice prezentate în tabelul 2.1 (de la pag. 14).

49

Exemplu de calcul:

Stabilirea numărului de locuri în adăposturile de tineret taurin:

1. Pentru viţele 0 - 3 luni: N% viţele 0-3 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):

n viţele 0-3 luni = (43 x (25 + 5)) / 100 = 12,9 ⇒ 13 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):

n viţele 0-3 luni = (43 x (25 + 25)) / 100 = 21,5 ⇒ 22 locuri 2. Pentru viţele 3 - 6 luni:

N% viţele 3-6 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):


n viţele 3-6 luni = (41 x (25 + 25)) / 100 = 20,5 ⇒ 20 locuri 3. Pentru viţele 6 - 12 luni:

N% viţele 6-12 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%): n viţele 6-12 luni = (40 x (50 + 5)) / 100 = 22 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%): n viţele 6-12 luni = (40 x (50 + 25)) / 100 = 30 locuri

4. Pentru viţele 12 - 18 luni: N% viţele 12-18 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%): n viţele 12-18 luni = (40 x (50 + 5)) / 100 = 22 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%): n viţele 12-18 luni = (40 x (50 + 25)) / 100 = 30 locuri

5. Pentru viţele 18 - 24 luni: N% viţele 18-24 luni = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):


n viţele 18-24 luni = (39 x (50 + 25)) / 100 = 29,25 ⇒ 30 locuri 6. Pentru juninci:

N% juninci = (180 / 365) x 100 = 49,31% ⇒ 50%

► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):

n juninci = (37 x (50 + 5)) / 100 = 20,35 ⇒ 20 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%):

n juninci = (37 x (50 + 25)) / 100 = 27,75 ⇒ 28 locuri 7. Pentru tăuraşi 0-3 luni:

N% tăuraşi 0-3 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65% ⇒ 25% ► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%):

n tăuraşi 0-3 luni = (42 x (25 + 5)) / 100 = 12,6 ⇒ 13 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%): n tăuraşi 0-3 luni = (42 x (25 + 25)) / 100 = 21 locuri

50

8. Pentru tăuraşi 3-6 luni:

N% tăuraşi 3-6 luni = (90 / 365) x 100 = 24,65 ⇒ 25 %

► în cazul fătărilor eşalonate (la N% rezultat din calcul se adaugă 5%): n tăuraşi 3-6 luni = (40 x (25 + 5)) / 100 = 12 locuri ► în cazul fătărilor grupate (la N% rezultat din calcul se adaugă 25%): n tăuraşi 3-6 luni = (40 x (25 + 25)) / 100 = 20 locuri

Observaţie: numărul de locuri, rezultat din calcule, poate fi modificat din raţiuni constructive (de simetrie a adăpostului) şi sanitar-veterinare (de exemplu, se pot aloca un anumit număr de locuri, sau chiar o boxă, pentru izolarea animalelor bolnave).

4.3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE

ÎNTREŢINERE A VIŢEILOR DE LA NAŞTERE ŞI PÂNĂ LA VÂRSTA DE 3 LUNI

Întreţinerea raţională a viţeilor presupune asigurarea unor

condiţii optime de adăpostire, îngrijire corporală şi mişcare. Întreţinerea viţeilor în profilactoriu. Profilactoriul este

adăpostul în care viţeii sunt cazaţi de la naştere şi până la vârsta de 15-30 de zile. Profilactoriul face corp comun cu maternitatea şi are capacitatea de cazare corelată cu efectivul de vaci şi cu sistemul de programare al fătărilor. Profilactoriul este compartimentat, ceea ce permite aplicarea principiului populării şi depopulării totale. În profilactoriu, viţeii pot fi întreţinuţi în boxe individuale sau în boxe colective de 6-8 viţei / boxă. Având în vedere sensibilitatea deosebită a viţeilor în primele lor săptămâni de viaţă, se recomandă ca întreţinerea acestora să se facă în boxe individuale.

Elemente de proiectare: numărul de viţei / boxă; suprafaţa de odihnă / animal; metoda de alăptare; modul de evacuare al dejecţiilor; indicii de microclimat şi modul de asigurare al acestora; programul de desfăşurare al diferitelor operaţiuni tehnologice.

Întreţinerea viţeilor în creşă. În creşă, viţeii sunt întreţinuţi în boxe colective, de 6-8 până la 10-15 viţei / boxă.

Întreţinerea viţeilor în maternitate şi creşă. În cazul acestei variante de întreţinere, maternitatea este amenajată cu boxe pentru cuplul vaca-mamă şi viţel, asigurând o suprafaţă de 6-7 m2/cuplu. Viţeii sunt întreţinuţi împreună cu vaca-mamă în primele 7-14 zile de viaţă (aplicând alăptarea naturală), după care sunt transferaţi în creşă unde vor fi alăptaţi artificial. În maternitate, boxa pentru viţel poate fi amplasată în boxa vacii-mamă, sau poate fi separată de boxa vacii-mamă.

Elemente de proiectare în maternitate sau/şi creşă: amplasarea boxelor; dimensiunile boxelor; numărul de viţei / boxă; suprafaţa de odihnă / animal; metoda de alăptare;

51

amplasarea şi capacitatea jgheaburilor pentru administrarea furajelor fibroase şi a celor concentrate; asigurarea adăpătorilor; modul de evacuare al dejecţiilor; indicii de microclimat şi modul de asigurare al acestora; amplasarea, dotarea şi suprafaţa padocurilor; programul de desfăşurare al principalelor operaţiuni tehnologice.

Întreţinerea viţeilor în cuşti individuale amplasate în afara adăpostului. După vârsta de 7-10 zile (sau, chiar, imediat după naştere), viţeii sunt transferaţi din maternitate în cuşti individuale, situate în afara adăpostului, spaţii în care viţeii sunt întreţinuţi până la vârsta de 3 luni. Cuşca individuală este formată din două zone funcţionale distincte, respectiv: cuşca propriu-zisă şi padoc. Se vor proiecta numărul de cuşti necesare, locul şi modul de amplasare al acestora, se va stabili programul de alăptare şi programul de desfăşurare al diferitelor operaţiuni tehnologice.

4.3.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE A TINERETULUI FEMEL

DUPĂ VÂRSTA DE 3 LUNI

Pentru tineretul taurin femel de reproducţie, după vârsta de 3 luni, se practică tehnologii de întreţinere asemănătoare celor utilizate pentru vacile de lapte, respectiv întreţinerea legată sau întreţinerea liberă, în diferite variante tehnologice. La stabilirea variantei de întreţinere se vor avea în vedere posibilităţile de asigurare a furajelor pentru întregul an, condiţiile climatice din zonă şi costurile cu forţa de muncă.

♦ Întreţinerea legată Se recomandă numai în sezonul de iarnă şi doar în cazul

fermelor cu efectiv foarte redus de viţele, sau în fermele în care furajarea este parcimonioasă.

În funcţie de numărul viţelelor, se va stabili capacitatea adăpostului şi numărul de adăposturi. Se vor proiecta: amenajările şi dotările interioare ale adăposturilor, modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea dejecţiilor, modul de asigurare şi de dirijare al parametrilor de microclimat), programul zilnic de activitate. Se vor proiecta, de asemenea, padocul şi amenajările aferente padocului.

♦ Întreţinerea liberă a). Întreţinerea în adăpost, în boxe colective. Proiectarea

presupune, în general, aceleaşi elemente ca şi la întreţinerea legată. De asemenea, se va stabili modul de amplasare al boxelor, numărul de animale pe boxă, tipul de pardoseală, suprafaţa destinată pe animal şi mărimea frontului de furajare.

52

b). Întreţinerea nelegată în adăpost cu cuşete individuale de odihnă se recomandă în fermele în care şi pentru vacile de lapte se practică tot sistemul de întreţinere în adăpost cu cuşete individuale de odihnă. Se proiectează modul de dispunere în adăpost a diferitelor zone funcţionale (zona de furajare, zona de mişcare şi zona de odihnă), dimensiunile acestora, dimensiunile cuşetei în raport cu vârsta tineretului femel. De asemenea, se va proiecta modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea dejecţiilor), parametrii de microclimat şi modul de asigurare al acestora. Se vor proiecta, de asemenea, padocul şi amenajările din padoc.

c). Întreţinerea nelegată în adăpost închis şi odihna pe aşternut permanent se recomandă pentru viţele în vârstă de 3-12 luni, în special în zonele geografice în care clima este mai aspră în timpul iernii. În funcţie de efectivul rulat anual, se proiectează capacitatea unui adăpost, numărul de animale pe boxă, numărul de boxe, mărimea unei boxe, suprafaţa destinată pe animal şi numărul de adăposturi.

Se proiectează apoi zona de odihnă şi zona de furajare (zone care vor fi, în mod obligatoriu, cu spaţiu închis) şi zona de mişcare (padocul). Prin elemente constructive specifice, animalele vor avea acces liber la toate aceste zone. De asemenea, se vor proiecta modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni tehnologice (furajare, adăpare, evacuarea dejecţiilor, modul de asigurare şi de dirijare al parametrilor de microclimat), precum şi programul activităţilor zilnice.

d). Întreţinerea nelegată pe aşternut permanent în adăposturi semideschise (stabulaţie liberă). Această variantă de întreţinere poate fi adoptată, în special, în zonele cu un climat mai blând pe timpul iernii. La proiectarea acestui sistem de întreţinere se vor avea în vedere aceleaşi elemente ca şi la varianta anterioară, în corelaţie cu specificul furajării şi al adăpării.

Indiferent de sistemul de întreţinere adoptat (legat sau liber), pe timpul verii se recomandă ca întreţinerea tineretului femel de reproducţie să se facă pe păşune, în tabere de vară. Elementele de proiectare şi de organizare pentru taberele de vară vor fi prezentate la capitolul privitor la tehnologia de exploatare a vacilor.

Teme şi întrebări

1. Proiectaţi planul de creştere pentru tineretul taurin femel de reproducţie, după modelul prezentat în tabelul 4.9, de la pag. 53. Pe baza planului de creştere, întocmiţi planul de hrănire şi necesarul anual de furaje (balanţa furajeră).

53

Tabelul 4.9 Planul de creştere pentru tineret taurin femel de reproducţie

Rasa: ...................................................... Sistemul de creştere (lent; moderat; rapid) ..................................... Vârsta şi masa corporală la prima fătare ............... luni .............. kg

Specificare Masa

corporală (kg)

Spor total (kg)

Durata perioadei

(zile)

s.m.z. (g)

la naştere x x x 3 luni 6 luni 12 luni 18 luni 24 de luni la prima fătare (..... luni)

2. Să se calculeze necesarul de spaţii de cazare (numărul de

locuri) pentru tineretul taurin femel de reproducţie (viţele 0-3 luni; viţele 3-6 luni; viţele 6-12 luni; viţele 12-18 luni; viţele 18-24 luni; juninci), obţinut într-o fermă cu o capacitate de 50 vaci de lapte în care se practică sistemul de eşalonare al însămânţărilor şi fătărilor. Se vor folosi datele (calculate pentru ferma A sau pentru ferma B) din tabelul 2.3 de la pagina 15.

54

Capitolul 5

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE EXPLOATARE A VACILOR

5.1. PROIECTAREA HRĂNIRII VACILOR ÎN LACTAŢIE

La proiectarea tehnologiei de hrănire a vacilor de lapte se vor avea în vedere resursele furajere disponibile, în raport cu suprafaţa de teren agricol al fermei (arabil + păşuni şi fâneţe) şi cu posibilitatea procurării diferitelor produse secundare din cultura plantelor (paie, pleavă, coceni), precum şi a reziduurilor rezultate în urma prelucrării industriale a produselor agricole (şroturi de floarea soarelui şi de soia, tărâţe de grâu etc.).

Pentru obţinerea unor rezultate tehnico-economice superioare, în practica alimentaţiei vacilor de lapte trebuie respectate cu stricteţe principiile furajării raţionale ale vacilor.

Dirijarea furajării pe parcursul unui ciclu de producţie se va face luând în calcul factorii care influenţează nivelul de furajare al vacilor, astfel:

- dinamica producţiei de lapte pe parcursul unei lactaţii; - consumul voluntar de furaje (acest factor fiind influenţat,

la rândul său, de: structura raţiei, palatabilitatea furajelor de volum care alcătuiesc raţia, sezonul calendaristic de referinţă, rasă şi individualitate);

- dinamica masei corporale a vacilor pe parcursul unui ciclu de producţie.

5.1.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FURAJARE

În funcţie de condiţiile concrete din fermă şi luând în considerare gradul de concentrare a efectivului de vaci se va opta pentru tehnologia de hrănire diferenţiată sezonier sau pentru tehnologia de hrănire din stoc, având în vedere avantajele şi dezavantajele fiecăreia din cele două variante tehnologice de hrănire.

5.1.2. PROIECTAREA ASIGURĂRII FURAJELOR

La proiectarea asigurării furajelor se va avea în vedere nivelul productiv pe fermă, efectivul de vaci, structura optimizată a raţiilor furajere, proiectarea necesarului anual de furaje, proiectarea structurii bazei furajere, proiectarea balanţei furajere.

55

5.1.2.1. Optimizarea raţiilor furajere

Pentru stabilirea raţiilor furajere se vor lua în calcul următoarele elemente:

- producţia de lapte planificată, pe lactaţie; - normele de furajare pe stări fiziologice; - sortimentele de nutreţuri produse în fermă, în raport cu

condiţiile pedoclimatice şi suprafaţa de bază furajeră disponibilă; - furajele posibil de procurat prin cumpărare; - valoarea nutritivă reală a furajelor ce alcătuiesc raţia. La optimizarea raţiei se va avea în vedere asigurarea tuturor

substanţelor nutritive necesare, prin furaje care se obţin cu costuri minime de producţie.

5.1.2.2. Proiectarea necesarului anual de furaje

Pentru proiectarea necesarului anual de furaje se vor lua în calcul următoarele elemente:

- sortimentul de furaje care alcătuiesc raţia (în raport cu tehnologia de furajare şi sezonul calendaristic de referinţă);

- starea fiziologică şi nivelul productiv al vacilor; - numărul lunar de zile furajate. Prin însumarea cantităţilor diferitelor sortimente de nutreţuri

necesare în fiecare lună se obţine necesarul de furaje pe an calendaristic. Pentru siguranţă (ca stoc de rezervă pentru situaţii deosebite), cantităţile de furaje, pe sortimente furajere, se multiplică cu un coeficient, a cărui valoare este de 1,1 - 1,15 (respectiv, +10 ... +15%).

5.1.2.3. Proiectarea structurii bazei furajere

La proiectarea structurii bazei furajere se va lua în considerare suprafaţa de teren agricol al fermei (arabil + păşuni şi fâneţe), producţia medie de furaje la hectar, precum şi posibilităţile de sporire a producţiei de furaje verzi de pe păşunile şi fâneţele naturale.

Prin proiectarea structurii bazei furajere se vizează obţinerea unor cantităţi maxime de energie metabolizabilă şi de proteină brută digestibilă la hectar, cu costuri minime, prin culturi furajere cu efect puternic lactogen.

Dacă ferma nu dispune de păşuni naturale şi se practică întreţinerea vacilor în timpul verii pe păşuni cultivate, se va stabili suprafaţa destinată pentru înfiinţarea acestor păşuni, precum şi structura floristică optimă, în funcţie de zona pedo-climatică.

Cele mai importante culturi furajere pentru vacile de lapte sunt leguminoasele perene, porumbul pentru siloz şi sfecla furajeră.

56

Folosirea leguminoaselor perene (lucernă, trifoi) în raţia vacilor cu producţie mijlocie de lapte permite echilibrarea acesteia, fără a mai fi necesară suplimentarea raţiei cu furaje concentrate. Proteina din lucernă are valoare biologică ridicată şi conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari organismului. În acelaşi timp, leguminoasele perene se obţin cu cheltuieli mai mici (cu 25-50% / U.N., sau / kg P.B.D.) decât alte furaje cultivate. Având în vedere avantajele utilizării acestor furaje în alimentaţia vacilor de lapte, se recomandă ca suprafeţele cultivate cu leguminoase perene (în special lucernă), să reprezinte până la 60% din suprafaţa destinată culturilor furajere, în condiţiile respectării principiilor privitoare la rotaţia culturilor.

La stabilirea culturilor furajere se vor avea în vedere caracteristicile nutritive, productivitatea şi cerinţele specifice ale plantelor furajere faţă de factorii pedo-climatici.

În condiţiile pedo-climatice din ţara noastră, dintre culturile anuale, cele mai bune rezultate se obţin prin cultivarea sfeclei furajere şi a porumbului.

Pentru culturile de porumb destinate însilozării se vor folosi hibrizi tardivi, hibrizi care asigură o masă vegetativă abundentă şi un procent ridicat de ştiuleţi. Din considerente de organizare a muncii şi pentru a se evita pierderile la recoltare-conservare, în fermele mari se recomandă cultivarea a 2-3 hibrizi, cu perioade de vegetaţie diferită, sau însămânţarea eşalonată a unui hibrid.

Pentru obţinerea unor cantităţi suficiente de furaje cu valoare nutritivă ridicată se impune aplicarea unor tehnologii specifice de cultură.

5.1.2.4. Proiectarea balanţei furajere

La proiectarea balanţei furajere se compară necesarul anual de furaje pe sortimente cu cantităţile de furaje posibil a fi produse în fermă.

Pentru echilibrarea balanţei furajere, respectiv pentru acoperirea deficitului la unele categorii de furaje, se procedează la substituirea parţială a acestora cu sortimentele de furaje excedentare, dar numai în limitele asigurării necesarului de energie şi proteină brută digestibilă în raţie.

Furajele concentrate şi sărurile minerale, eventual grosierele şi furajele de volum, neacoperite în balanţa furajeră se vor procura prin cumpărare. În principiu, cumpărarea furajelor de volum se justifică doar în anii agricoli nefavorabili.

Având în vedere considerentele mai sus menţionate, mărimea efectivului de taurine la nivelul unei ferme va fi corelat cu posibilităţile proprii de asigurare a furajelor de volum.

57

5.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE MULGERE

Prin muls se urmăreşte evacuarea întregii cantităţi de lapte care poate fi mulsă din uger, obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare, menţinerea sănătăţii ugerului, prevenirea îmbolnăvirii vacilor şi folosirea raţională a forţei de muncă. Operaţiunea de muls presupune efort fizic mare şi cheltuieli energetice ridicate. În practică se folosesc două sisteme de muls, respectiv: mulsul manual şi mulsul mecanic.

La proiectarea sistemului de muls se vor lua în considerare următoarele elemente: efectivul de vaci din fermă, costurile aferente achiziţionării instalaţiilor de muls şi costurile cu forţa de muncă.

Mulsul manual se recomandă a fi aplicat în gospodăriile cu efectiv redus de vaci (2-3 capete). În cazul fermelor cu efective mai mari de vaci se va opta pentru mulsul mecanic.

La proiectarea tipului de instalaţie pentru muls mecanic se vor avea în vedere următoarele elemente: sistemul de întreţinere al vacilor; gradul de concentrare a efectivului de vaci; investiţiile aferente instalaţiei de muls şi cheltuielile cu forţa de muncă. De asemenea, se vor lua în calcul avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de instalaţie, în raport cu condiţiile tehnico-economice din fermă (cele actuale şi cele de perspectivă).

În raport cu sistemul de muls şi tipul de instalaţie pentru care s-a optat se va proiecta tehnica propriu-zisă de muls, având în vedere respectarea tuturor principiilor mulgerii raţionale a vacilor. O atenţie deosebită va fi acordată factorilor cu influenţă pozitivă sau/şi negativă asupra proceselor de sinteză şi, în special, de ejecţie a laptelui.


ÎNTREŢINERE A VACILOR

Tehnologia de întreţinere se referă la complexul de măsuri tehnice şi organizatorice care vizează adăpostirea, asigurarea igienei corporale, precum şi a unui regim optim de mişcare pentru animale, astfel încât principalele operaţiuni tehnologice (furajare, adăpare, mulgere, adăpostire, igienizarea adăpostului şi a animalelor) să se poată realiza în condiţii optime.

Sistemul şi varianta tehnologică de întreţinere influenţează performanţele productive, constituţia, rezistenţa la boli şi activitatea de reproducţie a animalelor. Aceste influenţe se reflectă direct în durata de exploatare economică a animalelor, în productivitatea muncii şi, în final, în rezultatele economice realizate la nivelul fermei. Prin urmare, atunci când se optează

58

pentru un anumit sistem şi variantă tehnologică de întreţinere, se vor avea în vedere condiţiile climatice locale, capacitatea fermei, avantajele şi dezavantajele sistemului şi variantei de întreţinere pentru care s-a optat, în raport cu posibilităţile de asigurare a cerinţelor tehnice de exploatare eficientă a vacilor.

5.3.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE

A VACILOR PE TIMP DE IARNĂ

Pe timp de iarnă vacile pot fi întreţinute în sistem legat sau în sistem nelegat (liber).

5.3.1.1. Proiectarea întreţinerii legate a vacilor

În funcţie de capacitatea de cazare a adăpostului, de modul

de dispunere al vacilor în adăpost şi de organizarea interioară a acestuia, întreţinerea legată a vacilor se poate realiza în mai multe variante, astfel:

- dispunerea vacilor pe un rând, cu ieslea amplasată de-a lungul unuia din pereţii longitudinali al adăpostului;

- dispunerea vacilor pe un rând, cu ieslea amplasată pe axa longitudinală a adăpostului;

- dispunerea vacilor pe două rânduri, crupă la crupă; - dispunerea vacilor pe două rânduri şi aşezare cap la cap; - dispunerea vacilor pe patru rânduri. Indiferent de varianta de întreţinere pentru care se optează, o

atenţie deosebită se va acorda proiectării următoarelor elemente de construcţie:

- standul (care poate fi lung, mijlociu sau scurt, cu sau fără separatoare de stand);

- dispozitivul de legare a vacilor (legarea orizontală, Grabner, cu jug etc.);

- rigola pentru dejecţii şi purin; - aleile de furajare şi aleile de serviciu; - ieslea (dimensiuni, formă). De asemenea, se va proiecta modul de realizare tehnică a

factorilor de exploatare, respectiv: - proiectarea tehnologiei de muls (manual, mecanic - tipul

de instalaţie); - proiectarea modului de administrare a furajelor (manual,

mecanic - tipul de utilaj); - proiectarea modului de administrare a apei (manual,

mecanic - tipul de instalaţie); - proiectarea modului de evacuare a dejecţiilor (manual,

mecanic, hidraulic);

59

- proiectarea modului de realizare a factorilor de microclimat (inclusiv igiena adăpostului şi igiena corporală a animalelor);

- proiectarea padocului (cu sau fără posibilităţi de administrare a furajelor), a modului de asigurare a mişcării vacilor.

5.3.1.2. Proiectarea întreţinerii nelegate a vacilor

Variantele de întreţinere nelegată pentru care poate opta

fermierul sunt următoarele: - în adăpost semideschis; - în adăpost închis, fie cu spaţiu comun de odihnă, fie cu

spaţiu individualizat de odihnă. Pentru fiecare variantă de întreţinere liberă preconizată, se

va proiecta organizarea interioară a adăpostului şi a padocului. De asemenea, se va proiecta modul de asigurare al factorilor tehnologici de exploatare, respectiv:

- asigurarea confortului în zona de odihnă (formă, suprafaţă, dimensiunile cuşetei, mod de amplasare al cuşetelor), tipul de aşternut, frecvenţa primenirii acestuia;

- proiectarea amplasării zonei de furajare şi a modului de administrare a furajelor;

- proiectarea amplasării zonei de adăpare şi a modului de administrare a apei;

- proiectarea mulgerii vacilor; - proiectarea modului de evacuare a dejecţiilor, precum şi

frecvenţa evacuării acestora; - proiectarea modului de asigurare al factorilor de

microclimat, igiena adăpostului şi igiena corporală a vacilor; - proiectarea padocului.

5.3.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE ÎNTREŢINERE

A VACILOR PE TIMP DE VARĂ

Pe perioada verii vacile pot fi întreţinute în stabulaţie, pe păşune sau atât pe păşune şi în adăpost (întreţinere mixtă).

Pe timpul verii vacile pot fi întreţinute în stabulaţie, optând pentru una din variantele descrise anterior, la întreţinerea vacilor pe timp de iarnă.

La întreţinerea vacilor în tabere de vară se impune proiectarea amplasării taberei de vară şi a construcţiilor aferente acesteia. De asemenea, se vor proiecta principalele elemente tehnologice specifice întreţinerii vacilor pe păşune, respectiv:

- durata menţinerii vacilor pe păşune; - sistemul de păşunat; - compoziţia floristică a păşunii;

60

- necesarul de nutreţ verde; - încărcătura de animale la hectar, în funcţie de producţia de

nutreţ verde pe cicluri de păşunat; - numărul de parcele; - durata de refacere a covorului vegetal pentru un nou ciclu

de păşunat; - organizarea păşunatului; - lucrările de întreţinere a păşunii; - dotarea tehnică necesară pentru: odihna animalelor, muls,

administrarea suplimentară a furajelor, adăpare, suporţi pentru brichetele minerale etc.

La întreţinerea mixtă a vacilor, în afara elementelor cunoscute la întreţinerea în stabulaţie se va stabili, în raport cu producţia de nutreţ verde de pe păşune, cantitatea de nutreţ verde administrată la iesle, modul de asigurare a nutreţului verde şi dotarea tehnică necesară.

5.4. PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR ANEXE

ÎN FERMELE DE VACI Pe lângă construcţiile de reproducţie şi cele de exploatare a

vacilor, pentru buna desfăşurare a procesului tehnologic în fermele de taurine, sunt necesare şi o serie de construcţii anexe.

Diversitatea construcţiilor anexe, capacitatea şi tipul acestora depinde de numărul de taurine din fermă şi de posibilităţile financiare ale fermierului.

Redăm în continuare construcţiile anexe recomandate: - biroul şefului de fermă (managerului); - filtrul sanitar; - punct de însămânţări artificiale; - silozuri pentru nutreţuri conservate prin murare: orizontale

(de suprafaţă sau semiîngropate), verticale (turn); - fânare; - magazie pentru concentrate; - bucătărie furajeră; - lăptărie; - adăpost de izolare şi tratament pentru animalele bolnave

(5-8% din numărul vacilor); - dezinfector membre (lungime 2 m, adâncime 15 cm, lăţime

1,5 m); - castel de apă; - atelier mecanic; - centrală termică. În raport cu specificul construcţiilor anexe se va proiecta

dotarea tehnică necesară pentru acestea.

61

5.5. PROIECTAREA ORGANIZĂRII MUNCII ÎN FERMELE DE TAURINE

Prin proiectarea organizării muncii se va urmări

desfăşurarea în condiţii corespunzătoare a procesului de producţie din fermă, pentru maximizarea rezultatelor tehnico-economice. Se impune în acest sens ca în prealabil să se proiecteze necesarul de forţă de muncă.

5.5.1. PROIECTAREA NECESARULUI DE FORŢĂ DE

MUNCĂ

Necesarul de forţă de muncă se stabileşte în funcţie de efectivul de taurine pe categorii fiziologice şi norme de servire.

Mărimea normelor de servire este dependentă de capacitatea productivă a taurinelor, de sistemul de întreţinere şi de gradul de mecanizare a proceselor de muncă. În fermele cu grad mare de concentrare a efectivelor de taurine se angajează muncitori de bază, muncitori de schimb şi muncitori auxiliari.

Categoriile de muncitori de bază sunt: îngrijitori-mulgători, îngrijitor viţei până la vârsta de 6 luni, îngrijitori tineret femel peste vârsta de 6 luni, îngrijitori juninci şi vaci în repaus mamar, îngrijitori maternitate.

În funcţie de mărimea efectivului, norma de servire poate cuprinde una sau mai multe categorii de taurine.

Muncitorii de schimb au aceeaşi calificare şi aceleaşi sarcini ca şi muncitorii de bază, asigurându-le una sau două zile libere pe săptămână, în funcţie de prevederile contractului de muncă, acoperind totodată normele de servire în perioadele de concediu.

Muncitorii auxiliari sunt reprezentaţi de operator însămânţător, lăptar, mecanic de fermă, magazioner, responsabil cu acţiunile sanitar veterinare, muncitor la filtrul sanitar, supraveghetor de noapte, mecanic ruterist, manipulant furaje, mecanic moară, mecanic cu evacuarea dejecţiilor, muncitor pentru producerea şi conservarea furajelor.

Necesarul de muncitori auxiliari se stabileşte în raport cu mărimea fermei şi respectiv acoperirea prin activităţi a zilei de muncă, activităţi care să justifice salariul convenit.

Necesarul de muncitori de bază şi muncitori de schimb se stabileşte cu ajutorul următoarelor relaţii de calcul:

Nr. muncitori de bază = Efectiv mediu anual al categoriei de animale

Norma de servire

Nr. muncitori de schimb =Număr muncitori de bază

6 (5)

62

5.5.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DIN FERMĂ În organizarea muncii se poate aplica principiul normei de

servire generală sau al normei pe echipe specializate. În cazul normei de servire generală muncitorul primeşte în

îngrijire un anumit număr de animale, executând toate lucrările care se impun. Acest principiu de organizare a muncii se recomandă în fermele cu efectiv redus de taurine.

În fermele cu grad ridicat de concentrare al efectivului de vaci şi, cu deosebire, în sistemul de întreţinere liberă, se recomandă organizarea muncii pe echipe specializate.

Activitatea echipelor respective se desfăşoară pe baza unei programări precise a folosiri timpului de lucru pentru fiecare echipă şi membrii săi, luând în considerare condiţiile specifice fermei.

În exploatarea vacilor pentru lapte activează următoarele echipe specializate:

- muls mecanic; - prepararea şi administrarea furajelor; - curăţarea adăposturilor şi evacuarea dejecţiilor; - supravegherea animalelor. Echipa pentru muls mecanic lucrează după un program

corelat cu activitatea celorlalte echipe specializate. Echipa de furajare este compusă din mecanici tractorişti şi

manipulanţi. Această echipă pregăteşte, transportă şi distribuie pe bază de program, la ore fixe, furajele în iesle.

Echipa de curăţare a adăposturilor şi evacuare a dejecţiilor este compusă din muncitori mecanici, care în funcţie de sistemul de evacuare al dejecţiilor cu care este dotată ferma asigură această operaţiune conform programului.

Echipa de supraveghere asigură, în cazul întreţinerii legate, dezlegarea vacilor, scoaterea lor în padoc, depistează vacile în călduri, introduce şi leagă vacile în adăpost, supraveghează (prin rotaţie) vacile din adăposturi. În cazul întreţinerii nelegate a vacilor, dirijează vacile în sala de muls şi înapoi în adăpost, depistează vacile în călduri, supraveghează animalele în timpul zilei.

În limitele numărului de muncitori, fermierul poate redistribui pe unii din aceştia de la o activitate la alta, în funcţie de necesităţile existente la un moment dat la nivelul fermei şi de particularităţile procesului de producţie.

Normele orientative de muncă pe categorii de taurine, în funcţie de nivelul producţiei de lapte şi gradul de mecanizare din fermă sunt prezentate în tabelul 5.1.

63

Tabelul 5.1 Norme de muncă recomandate în fermele de taurine

I. Vaci de lapte

Condiţii de exploatare

Producţia medie de lapte (kg / cap. / an)

< 30003001 - 4000

>4000

Vaci de lapte - întreţinere legată 1. Adăposturi cu adăpători automate, grătar, muls mecanic la bidon, furajare cu remorca obişnuită:

- îngrijitor cu loturi de vaci în lactaţie

31 29 27

- îngrijitor cu loturi de vaci în lactaţie şi R.M.

33 31 29

2. Adăposturi cu adăpători automate, racleţi, muls mecanic la bidon, furajare cu remorca obişnuită:

- îngrijitor cu loturi de vaci în lactaţie;

30 28 26

- îngrijitor cu loturi de vaci în lactaţie şi în R.M.

32 30 28

3. Adăposturi cu adăpători automate, grătar, muls mecanizat la bidon, furajare cu căruţa, pe linia grajdului:


29 27 25


31 29 27

4. Adăposturi cu adăpători automate, racleţi, muls mecanizat la bidon, furajare cu căruţa, pe linia grajdului (capacitate transport căruţă: 800-1000 kg):


28 26 24


30 28 26

II. Normative de muncă pentru muncitorii de servire din fermele de vaci lapte Meseria, funcţia, postul Normativ de personal

Operator însămânţător - 1 pe fermă, la 500 vaci şi juninci

Lăptar

- 1 pe fermă cu animale legate şi muls în adăpost. La fermele, cu stabulaţie liberă şi muls la grupul de muls nu se acordă, sarcina lăptarului fiind preluată de frigotehnist.

Electro-mecanic de întreţinere - 1 pe fermă

Acţiuni sanitar veterinare - 1 la minimum 800 U.V.M.; în ferme cu mai puţin de 400 vaci şi juninci, sarcina fiind preluată de operatorul însămânţător

Supraveghetor de noapte - 1 la 400 capete vaci - 1 la 500 capete tineret taurin

Pentru manipularea, deservirea morilor, amestecul, transportul furajelor şi furajarea animalelor, precum şi pentru transportul dejecţiilor de la capătul adăpostului la platformă, în fermele gospodăreşti

- 1 muncitor la 130 capete vaci - 1 muncitor la 180 capete tineret taurin

Mecanic morar - 1 pe fermă

Mecanic evacuarea dejecţiilor

- 1 pe fermă, în adăposturi cu grătar şi evacuarea dejecţiilor prin staţia de epurare, sau pompe Höltz - 1 pe fermă cu stabulaţie liberă şi evacuarea dejecţiilor, cu buldozerul echipat cu lamă, din padocuri - 1 pe fermă, muls centralizat la grupul de muls

Frigotehnist - 1 pe fermă, cu muls centralizat la grupul de muls

64

III. Normative de muncă pentru îngrijitorii de tineret taurin de reproducţie şi de tineret supus îngrăşării

Gradul de mecanizare Norma de servire(cap. / îngrijitor)

Viţei 10-15 zile

- Alăptarea la găleată, grătar total sau plug raclor 40 - Alăptarea la găleată, curăţenie manuală 27

Viţei 15-60 zile

- Alăptarea cu transportul laptelui pe conductă, furajare manuală, grătar total sau plug raclor

boxe individuale 120

boxe colective 145

- Alăptarea la găleată, furajarea manuală, grătar total sau plug raclor

boxe individuale 100 boxe colective 120

Viţei 60 de zile – 6 luni

Întreţinere liberă

- furajarea cu remorca tehnologică, grătar total sau plug raclor

180

- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor

90

- furajare manuală şi curăţenie manuală

60

Tineret taurin 6-12 luni

Întreţinere legată

- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală, grătar total sau plug raclor

90

- furajare şi curăţenie manuală 75


- furajarea cu remorca tehnologică, grătar total sau plug raclor

500

- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug raclor

300

- furajare cu remorca obişnuită, grătar total sau plug raclor (cuşete individuale pentru odihnă în care curăţenia se face manual)

200

- furajare cu remorca obişnuită, grătar parţial sau racleţi

160

- furajare cu remorca obişnuită, curăţenie manuală sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor

120


65

IV. Normative de muncă pentru îngrijitorii de tineret taurin de reproducţie şi de tineret supus îngrăşării

Gradul de mecanizare Norma de

servire (cap. / îngrijitor)

Tineret taurin de reproducţie şi tineret supus îngrăşării 12-18 luni



85



- furajare cu remorca tehnologică, grătar total sau plug raclor

500


300


200

- furajarea cu remorca obişnuită, grătar parţial sau racleţi

160

- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală sau furajare manuală, grătar total sau plug raclor

120

- furajare şi curăţenie manuală 85 Tineret taurin de reproducţie şi de tineret supus îngrăşării 18-24 luni


- furajare cu remorca obişnuită, curăţenie manuală 75 - furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 70 - furajare şi curăţenie manuală 65



400


250


160


130

- furajarea cu remorca obişnuită, curăţenie manuală 95 - furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 70

Juninci



80

- furajare manuală, grătar total sau plug raclor 75 - furajare manuală, grătar parţial sau racleţi 60



250


200


150


130

- furajarea cu remorca tehnologică, curăţenie manuală

100

- furajare manuală, grătar total sau plug raclor 100 - furajare şi curăţenie manuală 60

66

Teme şi întrebări 1. Având în vedere sezonul, rasa de taurine crescută şi zona

geografică de amplasare a fermei, să se calculeze (şi să se completeze tabelele 5.2 şi 5.3) raţiile furajere pentru trei vaci, cu aceeaşi masă corporală (600 kg), dar cu nivel productiv diferit, astfel: vaca nr. 1 - 3500 kg lapte/lactaţie; vaca nr. 2 - 4500 kg lapte/lactaţie; vaca nr. 3 - 6000 kg lapte/lactaţie.

Tabelul 5.2

Structura raţiei de bază pentru vaci de lapte Nr. matricol ……………… numele ………………………… Rasa ................................................. Masa corporală ............ kg Producţia de lapte ..............kg /lactaţie (.......... kg/ zi)

Sezonul FURAJUL Cant. (kg)

SU (kg)

UNL PDIN

(g) PDIE

(g) Ca (g)

P (g)

Necesar

IAR

NA

(1

85 z

ile)

Asigurat

VA

RA

(1

80 z

ile)

Asigurat

Tabelul 5.3 Structura amestecului de nutreţuri concentrate

(concentrate de producţie)

Specificare % SU (kg)

UNL PDIN

(g) PDIE

(g) Ca (g)

P (g)

TOTAL Revine la 1 kg amestec x

67

Capitolul 6

PROIECTAREA EXPLOATĂRII TAURINELOR PENTRU PRODUCŢIA DE

CARNE

Modernizarea, pe baze ştiinţifice, a diferitelor tehnologii de îngrăşare a taurinelor a determinat obţinerea unor sporuri medii zilnice mai mari, în condiţiile reducerii consumurilor specifice. Ca urmare, s-a redus durata procesului de îngrăşare şi, respectiv, vârsta la care se face valorificarea (sacrificarea) animalelor îngrăşate. Intensivizarea procesului de îngrăşare este, în principal, rezultatul optimizării alimentaţiei şi întreţinerii taurinelor supuse procesului de îngrăşare.

6.1. PROIECTAREA SISTEMULUI ŞI A

TEHNOLOGIEI DE ÎNGRĂŞARE

Sistemele şi tehnologiile de îngrăşare pot fi clasificate după mai multe criterii şi anume: vârsta animalelor la valorificare; sistemul de întreţinere; gradul de intensivizare al procesului de îngrăşare, astfel: a). vârsta animalelor la valorificare:

▪ îngrăşarea viţeilor până la vârsta de 100-150 zile; ▪ îngrăşarea tineretului mascul până la vârsta de 12 - 18 luni; ▪ îngrăşarea mânzaţilor şi a tineretului femel reformat de la

reproducţie până la vârsta de 18 - 30 luni; ▪ recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor adulte.

b). sistemul de întreţinere: ▪ îngrăşarea în stabulaţie; ▪ îngrăşarea pe păşune; ▪ îngrăşarea mixtă.

c). gradul de intensivizare a procesului de îngrăşare: ▪ îngrăşarea intensivă; ▪ îngrăşarea semiintensivă; ▪ îngrăşarea extensivă. Fiecare din sistemele de îngrăşare menţionate prezintă mai

multe metode sau tehnologii de îngrăşare. Cu excepţia sistemului intensiv, care se realizează numai în stabulaţie, celelalte două sisteme de îngrăşare pot avea loc atât pe păşune cât şi în stabulaţie.

La alegerea sistemului şi metodei de îngrăşare se vor lua în considerare atât caracteristicile bio-productive ale materialului biologic disponibil cât şi posibilităţile de asigurare a cerinţelor specifice de hrănire şi de întreţinere.

68

6.2. PROIECTAREA PLANULUI DE ÎNGRĂŞARE Planul de îngrăşare cuprinde vârsta şi masa corporală de

preluare a materialului biologic, vârsta şi masa corporală de valorificare, delimitarea în timp a perioadelor tehnologice de îngrăşare, sporul mediu zilnic, consumul specific proiectat şi greutatea medie individuală în fiecare perioadă tehnologică (tabelul 6.1). Se stabileşte, de asemenea, intervalul de timp la care se face controlul modului în care se desfăşoară procesul de îngrăşare (se stabilesc: boxele de control; data şi condiţiile în care se execută cântărirea tăuraşilor din boxele de control etc.).

Pe baza planului de îngrăşare se proiectează: asigurarea materialului biologic, tehnologia de întreţinere, necesarul de forţă de muncă, tehnologia de hrănire, asigurarea furajelor şi rentabilitatea îngrăşării.

6.3. PROIECTAREA ASIGURĂRII MATERIALULUI

BIOLOGIC PENTRU ÎNGRĂŞARE

Indiferent de sistemul şi varianta tehnologică de îngrăşare preconizată, cele mai bune rezultate tehnico-economice în procesul de îngrăşare se înregistrează la taurinele aparţinând raselor precoce de carne.

În cazul îngrăşării pe păşune, în zona premontană se recomandă folosirea unor rase adaptate atât condiţiilor pedoclimatice din zonă cât şi la specificul furajării. Cele mai bune rezultate în procesul îngrăşării se obţin de la hibrizii dintre diferite rase, în special cei obţinuţi cu rasele de carne care au o dezvoltare corporală mare (Charolaise, Chianina etc.)

La popularea îngrăşătoriei cu material biologic se va avea în vedere: pregătirea adăpostului, preluarea animalelor, transportul, lotizarea şi tratamentul profilactic.

♦ Pregătirea adăpostului constă în curăţarea mecanică, spălarea, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea adăpostului. În mod obligatoriu, mai ales în îngrăşătoriile mari, se aplică principiul „populării şi depopulării totale”, atât la populare, cât şi ulterior, la transferarea animalelor dintr-un adăpost în altul.

♦ Preluarea animalelor din fermele furnizoare se va realiza pe baza unor contracte ferme, respectând graficul de afluire. În graficul de afluire se stabileşte mărimea lotului şi intervalul de timp la care se face preluarea, astfel încât să se utilizeze integral spaţiile de cazare. Mărimea lotului şi intervalul de timp la care se face preluarea sunt condiţionate de capacitatea îngrăşătoriei, durata perioadelor de îngrăşare, în care se include şi timpul necesar pentru dezinfecţie şi repaus biologic al adăpostului.

69

Tabelul 6.1 PLAN de ÎNGRĂŞARE

pentru diferite sisteme şi variante tehnologice de îngrăşare

Sistemul de îngrăşare

Varianta tehnologică de îngrăşare Denumirea fazei tehnologice

Vârsta (zile) Durata fazei

tehnologice (zile)

Masa (kg)

Sporul de creştere: Consum specific UNC/kg

spor iniţială finală iniţială finală total (kg)

s.m.z. (g)

Intensiv

Carne albă

- valorificare la 5 săptămâni (35 zile)

I - colostrală 1 7 7 40 45 5 714 2,2

II - alăptare-creştere 8 35 28 45 75-80 30-35 1070-1250 - valorificare la 13

săptămâni (91 zile) I - colostrală 1 7 7 40 45 5 714

2,4-2.5 II - alăptare-creştere 8 91 84 45 150 105 1250

Baby-beef

- foarte precoce I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8 II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5 III - îngrăşare-finisare 131 220 90 145 250 105 1166 5,5

- precoce

I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8 II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5 III - îngrăşare 131 220 90 145 250 105 1166 5-7 IV - îngrăşare-finisare 221 300 80 250 350 100 1250 7

- clasic

I - alăptare 10 70 60 45 90 45 750 2,8 II - creştere-îngrăşare 71 130 60 90 145 55 916 3,5 III - îngrăşare 131 220 90 145 250 105 1166 5-7 IV - îngrăşare-finisare 221 400 180 250 460 210 1166 7

Semiintensiv Preluare la 6 luni şi livrare la 20 luni (cca. 550 kg)

I - pregătire 180 210 30 175 200 25 833 - II - creştere-îngrăşare 211 550 340 200 489 289 850 - III - finisare 551 610 60 489 549 60 1000 -

Extensiv

Viţei născuţi toamna (octombrie), preluaţi pentru îngrăşare la vârsta de 6 luni şi livrare la cca. 30 luni (cca. 700 kg)

I - Păşunat I 183 397 214 200 350 150 700 - II - Stabulaţie I 398 549 151 350 425 75 497 - III - Păşunat II 550 764 214 425 553 128 598 - IV - Stabulaţie II 765 916 151 553 700 147 973 -

70

6.3.1. MODUL DE CALCUL AL POPULĂRII UNEI ÎNGRĂŞĂTORII

Calculul modului în care se realizează popularea unei ferme

pentru îngrăşarea tineretului taurin mascul se face pentru fiecare fază tehnologică de îngrăşare în care animalele sunt transferate în alt adăpost. La proiectarea modului de populare al îngrăşătoriei se iau în calcul următorii parametri tehnici: capacitatea îngrăşătoriei (C); durata totală a îngrăşării (D); durata fazei tehnologice (d); numărul de compartimente din fiecare tip de adăpost (dacă este cazul). Având în vedere faptul că în îngrăşătorie se practică principiul „populării şi depopulării totale”, durata fiecărei faze tehnologice, prevăzută în planul de îngrăşare, se prelungeşte cu 3-5 zile, timp necesar pentru executarea diferitelor lucrări de întreţinere şi reparaţii, pentru dezinfecţie-dezinsecţie-deratizare şi pentru repaus biologic.

Pentru fiecare fază tehnologică se parcurg mai multe etape de calcul, astfel:

a). calculul ponderii procentuale a locurilor necesare în faza respectivă din numărul total de locuri (N%):

N% = (d / D) x 100 în care:

N% = ponderea procentuală a locurilor necesare pentru respectiva categorie de vârstă (%);

d = durata fazei de îngrăşare (zile) D = durata totală a îngrăşării (zile)

b). calculul numărului de locuri în faza respectivă (N):

N = (C x N%) /100 în care:

N = numărul de locuri din faza respectivă; C = capacitatea totală a îngrăşătoriei N% = ponderea procentuală a locurilor necesare

pentru respectiva categorie de vârstă (%);

c). Calculul numărului de serii din fiecare fază (n serii):

n serii = D / d în care: n serii = numărul serii din fiecare fază d = durata fazei de îngrăşare (zile) D = durata totală a îngrăşării (zile)

d). Calculul mărimii seriei de afluire (M):

M = N / n în care:

M = mărimea seriei de afluire (cap.) N = numărul de locuri în faza respectivă n = numărul de compartimente din adăpostul

respectiv

e). Calculul intervalului de populare al unei serii de afluire (I):

I = D / n serii în care: I = intervalul de populare a unei serii D = durata totală a îngrăşării (zile) n serii = numărul serii din fiecare fază

f). Calculul intervalului de populare a unui compartiment (i):

i = I / n în care: i = intervalul de populare a unui compartiment (zile) I = intervalul de populare a unei serii (zile) n = numărul de compartimente din adăpostul respectiv

71

Exemplu de calcul al necesarului de spaţii şi al modului în care se realizează popularea unei îngrăşătorii: Date ipotetice:

Varianta tehnologică de îngrăşare

Denumirea fazei tehnologice

Vârsta (zile)Durata fazei tehnologice - d

(zile)

- capacitatea îngrăşătoriei: C = 1000 cap.; - durata totală a îngrăşării: D = 225 zile; la durata totală proiectată a îngrăşării (210 zile) se adaugă 15 zile, câte 5 zile pentru fiecare din cele trei faze tehnologice ale îngrăşări (timp necesar pentru dezinfecţie-dezinsecţie-deratizare); - durata fazei tehnologice (d); - numărul de compartimente din fiecare tip de adăpost (n = 3).

iniţială finală

Baby-beef foarte precoce

I- alăptare 10 70 60 + 5 zile II - creştere-îngrăşare 71 130 60 + 5 zile III - îngrăşare-finisare 131 220 90 + 5 zile

Total=210 + 15 zile = 225 zile

Specificare

Calculul ponderii procentuală a locurilor

necesare în faza respectivă din numărul

total de locuri (N%)

Calculul numărului de locuri în faza respectivă (N)

Calculul numărului de serii din fiecare fază

(n serii)

Calculul mărimii seriei de afluire (M)

Calculul intervalului de populare a unei

serii (I)

Calculul intervalului de populare a unui

compartiment (i)

Formule de calcul N% = (d / D) x 100 N = (C x N%) /100 n serii = D / d M = N / n I = D / n serii i = I / n

Tăuraşi 10 - 70 zile N% = (65 / 225) x 100 =

28,88% ⇒ 29% N = (1000 x 29) /100 = 290 locuri

n serii = 225 / 65 = 3,46

⇒ 4 serii

M = 290 / 3 = 96,66

⇒ 97 cap.

I = 225 / 4 =

56,25 ⇒ 57 zile i = 57 / 3 =

19 zile

Tăuraşi 71-130 zile N% = (65 / 225) x 100 =

28,88%⇒ 29% N = (1000 x 29) /100 = 290 locuri

n serii = 225 / 65 = 3,46

⇒ 4 serii

M = 290 / 3 = 96,66

⇒ 97 cap.

I = 225 / 4 =

56,25 ⇒ 57 zile i = 57 / 3 =

19 zile

Tăuraşi 131-220 zile N% = (95/ 225) x 100 =

42,22%⇒ 42% N = (1000 x 42) /100 = 420 locuri

n serii = 225 / 90 = 2,5 serii

M = 420 / 3 = 140 cap.

I = 225 / 2,5 = 90 zile

i = 90 / 3 = 30 zile

72

Recepţia animalelor de la fermele furnizoare trebuie făcută de personal competent. Pentru îngrăşare se vor prelua doar animalele sănătoase şi normal dezvoltate pentru vârsta de preluare. Înainte de transport, în special în cazul preluării viţeilor la vârstă tânără, se efectuează tratamentele antistres specifice, iar dacă durata transportului depăşeşte 6 ore se recomandă şi administrarea unor produse medicamentoase cu efect tranchilizant.

Pentru transportul animalelor se utilizează mijloace auto specializate, astfel încât transportul să se realizeze rapid, reducându-se în acest fel stresul de transport. În funcţie de vârsta animalelor se pot folosi şi autocamioane cu prelată. Transportul va fi însoţit de certificatul sanitar-veterinar şi fişa zootehnică a lotului de viţei preluaţi, care cuprinde: provenienţa, numărul de viţei, tratamentul imuno-preventiv executat şi tratamentul antistres.

Lotizarea şi tratamentul profilactic. După sosirea în îngrăşătorie, se execută deparazitarea şi lotizarea animalelor, repartizarea acestora pe adăposturi, compartimente şi boxe, hrănirea şi un nou tratament antistres. Pe parcursul procesului de îngrăşare, la date precis stabilite şi în conformitate cu un protocol sanitar-veterinar specific, se execută vaccinarea animalelor (antivirală, antipasteurelică, anticărbunoasă, antileptospirică etc.).


ÎNTREŢINERE

Opţiunea pentru o anumită variantă tehnologică de întreţinere este condiţionată de mai mulţi factori, între care: sezon calendaristic, vârsta taurinelor supuse îngrăşării şi libertatea de mişcare asigurată pentru animale.

Pe timp de vară întreţinerea taurinelor se poate face pe păşune, organizând tabere de vară, respectând aceleaşi principii ca şi în cazul vacilor de lapte. De asemenea, se vor asigura surse de alimentare cu apă, jgheaburi pentru administrarea suplimentară a furajelor, şoproane pentru odihnă revenind 2 m2/animal, suporţi pentru brichetele minerale.

Întreţinerea pe păşune se recomandă în cazul unor variante ale sistemului semiintensiv de îngrăşare (pe păşuni temporare cu o structură floristică corespunzătoare) şi în cazul sistemului extensiv de îngrăşare (pe păşuni permanente, de deal sau premontane).

Întreţinerea în stabulaţie se practică în exclusivitate în cazul tehnologiilor de îngrăşare intensivă şi în majoritatea variantelor tehnologice de îngrăşare semiintensivă.

Capacitatea adăposturilor, amenajările interioare (cu boxe individuale, boxe colective sau întreţinerea legată la stand) sunt

73

condiţionate de vârsta animalelor supuse îngrăşării, de tehnologia de îngrăşare practicată, de preferinţele şi resursele financiare ale fermierului.

6.4.1. ÎNTREŢINEREA VIŢEILOR LA ÎNGRĂŞAREA

ULTRA BABY-BEEF (carne albă)

Adăpostul este de tip hală, cu capacitatea de 50-150 locuri. Întreţinerea are loc în boxe individuale, dispuse pe 2 sau pe 4 rânduri. Dimensiunile de gabarit ale boxei sunt de 1,5 m lungime, 1 m lăţime şi 1,1 m înălţime. Pot fi confecţionate din scândură, panouri cu plasă de sârmă fixate pe un cadru metalic sau grilaj din ţeavă metalică. Pardoseala boxei este de tip grătar cu fante de 3 cm şi este situată la cca. 30 cm de pardoseala adăpostului. Fiecare boxă este prevăzută cu dispozitiv de fixare a găleţilor de alăptare şi de administrare a apei, montat pe peretele dinspre aleea de serviciu. Administrarea laptelui se poate face manual, mecanic sau automat. Evacuarea dejecţiilor se realizează mecanic sau hidraulic. Factorii de microclimat se asigură prin climatizare artificială.

Având în vedere durata scurtă de îngrăşare (3-5 luni) într-un adăpost se pot rula 2-3 serii de îngrăşare pe an.

6.4.2. ÎNTREŢINEREA TINERETULUI TAURIN LA

ÎNGRĂŞAREA BABY-BEEF

În cazul tehnologiei clasice de îngrăşare baby-beef (când preluarea viţeilor pentru îngrăşare se realizează la vârsta de 10-15 zile şi la o greutate corporală minimă de 40 kg), se folosesc două tipuri de adăposturi, respectiv: pentru perioada I şi pentru perioada a II-a de îngrăşare.

Această tehnologie de îngrăşare se recomandă a fi aplicată în ferme cu grad mare de concentrare a efectivului, de peste 2500 capete, ceea ce permite o dotare tehnică corespunzătoare şi care să asigure o mare productivitate a muncii. Se poate practica însă şi în ferme mai mici, situaţie în care un adăpost poate fi compartimentat pe perioade tehnologice de îngrăşare, asigurându-se însă condiţiile specifice fiecărei perioade.

În perioada I, având în vedere vârsta tânără a viţeilor se vor asigura condiţii corespunzătoare de microclimat, folosind climatizarea artificială. Întreţinerea are loc în adăposturi cu capacitatea de 480 locuri, împărţite în 2 compartimente a 240 locuri fiecare. Amenajarea interioară poate fi cu boxe colective aşezate pe două rânduri, cu alee centrală de furajare, fiecare boxă având capacitatea pentru 20 viţei. În boxe se asigură 1,4 m2/viţel, un front individual de furajare de 27,5 cm, suport pentru găleata

74

de alăptare, sistem de blocare a viţeilor în timpul alăptării, adăpătoare cu nivel constant. Pardoseala boxei este de tip grătar, din beton armat cu fante de 3-3,5 cm. Evacuarea dejecţiilor se poate realiza hidraulic sau mecanic.

Pentru reducerea procentului de morbiditate şi mortalitate, în primele 30 de zile de la afluire, viţeii pot fi întreţinuţi în perioada I în boxe individuale, asemănătoare celor de la îngrăşarea ultra baby-beef.

În perioada a II-a, întreţinerea are loc în adăposturi cu capacitate mare, de 800-1000 locuri, în boxe colective a câte 30 capete pe boxă asigurând 1,7 m2/cap. până când animalele ating masa corporală de 350 kg, după care până la livrare suprafaţa se măreşte la 2,2 m2/cap. Boxele sunt dispuse pe două rânduri, cu alee de furajare de 2,2 m lăţime. În boxă se asigură un front de furajare de 20 cm şi adăpători automate cu nivel constant. Pardoseala boxei este de tip grătar cu fante de 5 cm. Administrarea furajelor se face cu remorca tehnologică, iar evacuarea dejecţiilor se realizează hidraulic sau mecanic. Factorii de microclimat se asigură pe cale naturală.

Având în vedere că la trecerea dintr-un adăpost în altul se aplică principiul populării şi depopulării totale, se impune să existe un raport optim între numărul de locuri dintre cele două tipuri de adăpost, pentru a nu se perturba fluxul tehnologic cu consecinţe grave asupra indicilor tehnico-economice.

6.4.3. ÎNTREŢINEREA LA ÎNGRĂŞAREA TAURINELOR

ÎN SISTEM SEMIINTENSIV

În cazul sistemului semiintensiv de îngrăşare se poate practica întreţinerea legată a tineretului sau întreţinerea nelegată în boxe colective.

Întreţinerea legată se recomandă doar în îngrăşătoriile mici, întrucât productivitatea muncii este redusă. Din acest motiv, se recomandă întreţinerea în boxe colective, în adăpost închis prevăzut cu padoc, sau în adăpost semideschis. Capacitatea unui adăpost diferă cu mărimea îngrăşătoriei iar amenajările interioare sunt, în general, asemănătoare cu cele din sistemul intensiv de îngrăşare.

6.4.4. ÎNTREŢINEREA LA ÎNGRĂŞAREA TAURINELOR

ÎN SISTEM EXTENSIV

Îngrăşarea tineretului taurin, de diferite vârste, pe păşune, presupune amenajarea taberelor de vară. În perioada de iarnă tineretul supus îngrăşării pe păşune va fi întreţinut în sistem legat sau liber.

75

Pentru recondiţionarea sau îngrăşarea taurinelor reformate se va practica numai întreţinerea legată, sistem care asigură indici tehnico-economici corespunzători. Adăposturile pot avea o capacitate de cazare de 50 până 200 capete, dispunerea animalelor fiind cap la cap, pe două, sau pe patru rânduri. Se va avea în vedere ca dimensiunile standului să fie corelate cu masa corporală a animalelor (în cazul tineretului), cu sistemul de legare şi cu cel de evacuare a dejecţiilor.

6.5. CONSTRUCŢII ANEXE ÎN FERMELE DE

ÎNGRĂŞARE

În funcţie de capacitatea îngrăşătoriei, pentru derularea normală a diferitelor fluxuri tehnologice, sunt necesare o serie de construcţii anexe şi utilităţi, astfel: corp administrativ (birouri, vestiare, filtru sanitar); punct sanitar-veterinar şi spaţii de carantinizare; punct pentru sacrificări de necesitate; magazie pentru concentrate; silozuri şi fânare; bucătărie furajeră; castel de apă; centrală termică; atelier mecanic; cântar basculă; rampă de încărcare-descărcare a animalelor.

6.6. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE

6.6.1. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE LA ÎNGRĂŞAREA ULTRA BABY-BEEF

Îngrăşarea pentru carne albă se poate face cu lapte integral, cu lapte integral + lapte degresat, sau cu substituenţi de lapte, folosind diferite scheme de alăptare (tab. 6.4). Zilnic, se administrează numai dietă lichidă, în cantitate de cca. 10% din masa corporală a viţeilor. Pentru un viţel în perioada de îngrăşare se folosesc cca. 1200 l lapte integral, sau 750 l lapte integral + 500 l lapte degresat, sau 140 kg substituent de lapte pulvis (tabelele 6.5 şi 6.6).

Tabelul 6.4

Principalii indici tehnici şi economici la îngrăşarea pentru carne albă

Îngrăşarea pentru carne albă

Condiţii de valorificare Masa

carcasei(kg)

Randamentla tăiere

(%)

Consum specific

(UNC/kg) Vârsta(săpt.)

Masa corp.(kg)

Timpurie 5 75-80 45-50 62-63 2,2

Clasică, pe bază

de:

- lapte integral 12 140 88-90 61-63 2,4-2,5 - lapte integral + lapte degresat

13 140-150 85-90 58-61 2,5-2,8

- substituenţi de lapte

13 130-150 80-90 60 2,5-2,8

76

Tabelul 6.5 Schema de hrănire a viţeilor, cu lapte integral, pentru carne albă

Vârsta (în zile)

Consum de lapte (l): zilnic pe perioadă

Pentru valorificare timpurie 4-5 6-7 35 6-10 8 40 11-15 9 45 16-20 10 50 21-25 11 55 26-30 12 60 31-35 13 65

TOTAL - 350 Pentru valorificare normală

36-40 14 70 41-60 15 300 61-80 16 400

TOTAL - 1120

Tabelul 6.6 Schema de hrănire a viţeilor, cu lapte integral + lapte degresat,

pentru carne albă

Vârsta (în zile)

Consum de lapte (l):

zilnic pe perioadă:

lapte integral

lapte degresat

1-35 10 - 350 - 36-40 10 4 50 20 41-48 9 7 72 56 49-58 8 10 80 100 59-70 7 14 84 168 71-84 7 16 98 224

TOTAL - - 734 568

6.6.2. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE LA ÎNGRĂŞAREA BABY-BEEF

Îngrăşarea baby-beef, este un sistem modern şi profitabil de

îngrăşare a tineretului taurin, care se bazează pe utilizarea unor raţii furajere complete, în care predomină concentratele. Întrucât costul furajării reprezintă 70-80% din cheltuielile pentru realizarea sporului de creştere, unul din domeniile prioritare ale cercetării din domeniu vizează sporirea capacităţii de valorificare a hranei. Reducerea consumului specific se poate realiza atât prin ameliorare cât şi prin optimizarea factorilor de mediu, în special al furajării.

Din cercetările efectuate în SUA a rezultat că se poate reduce consumul specific (chiar cu peste 10%), prin utilizarea unor metode specifice de prelucrare a cerealelor care intră în structura raţiei. Dintre aceste metode menţionăm: granularea,

77

aplatizarea, fulguirea la aburi sau sub presiune etc. Aplicând aceste metode se măreşte gradul de digestibilitate a amidonului din cereale. Nu se va pierde însă din vedere costurile aferente prelucrării cerealelor prin aceste metode, în raport cu veniturile suplimentare obţinute.

În funcţie de masa corporală, vârsta de valorificare şi structura raţiilor se disting trei variante de îngrăşare pentru baby-beef şi anume: baby-beef foarte precoce, baby-beef precoce şi baby-beef normal (clasic). Îngrăşarea se realizează în mai multe faze care se diferenţiază ca durată, structură a raţiei şi spor mediu zilnic realizat.

6.6.3. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE

LA ÎNGRĂŞAREA SEMIINTENSIVĂ

La îngrăşarea semiintensivă se disting trei faze, respectiv: acomodare, îngrăşare şi finisare. Faza de îngrăşare propriu-zisă diferă ca durată în funcţie de vârsta şi masa corporală a tineretului taurin la momentul preluării. În funcţie de nutreţul de bază pe care fermierul îl are la dispoziţie îngrăşarea se face pe bază de: nutreţ verde, porumb însilozat, sfeclă, cartofi, dovleci, borhoturi (de la fabricile de bere, zahăr, spirt sau amidon), fibroase sau grosiere în adaos cu melasă şi uree.

6.6.3.1. Tehnologia de îngrăşare semiintensivă practicată în

Anglia

Are la bază îngrăşarea mixtă, respectiv atât pe păşune cât şi în stabulaţie. Vârsta de valorificare variază între 18 şi 30 luni (fig. 6.1.) în funcţie de sezonul de naştere a viţeilor şi numărul de sezoane de păşunat (unul sau două). Preluarea tineretului taurin pentru îngrăşare are loc între vârsta de 6-20 luni, iar durata îngrăşării variază între aceleaşi limite. Ca material biologic pentru îngrăşare se foloseşte tineretul rasei Friză dar mai ales hibrizii bi- şi tri-rasiali între rasele de lapte şi rasele de carne.

Cea mai utilizată metodă de îngrăşare este până la vârsta de 18 luni a viţeilor născuţi toamna. Dacă viţeii provin din fătările de iarnă se prelungeşte îngrăşarea până la vârsta de 20-24 luni, şi cu două sezoane de păşunat, ceea ce impune şi castrarea tăuraşilor.

În tabelul 6.7 sunt prezentate rezultatele tehnice ale îngrăşării după această metodă. Viţeii sunt înţărcaţi foarte timpuriu, la vârsta de 35 zile; în perioada de iarnă (stabulaţie I) sunt furajaţi cu fân şi maxim 2,5 kg concentrate pe zi, realizând un s.m.z. de 700-800 g. În primăvară (păşunat I), la scoaterea pe păşune, viţeii au o masă corporală de cca. 180 kg. Calitatea

78

nutreţului verde de pe păşune are o importanţă determinantă. După scoaterea pe păşune se menţin concentratele în raţie, timp de 2-3 săptămâni administrând cca. 1,5 kg/zi. Se revine cu concentrate în raţie începând cu a doua jumătate a lunii august când calitatea nutreţului verde se reduce, pentru menţinerea s.m.z. la cca. 700 g. La reintrarea în stabulaţie tineretul taurin are greutatea de 300-350 kg. În acest al doilea sezon de stabulaţie se realizează finisarea folosind în acest scop nutreţ însilozat de bună calitate, iar în structura suplimentului de concentrate orzul are ponderea cea mai mare. În perioada de finisare se realizează un spor mediu zilnic de cca. 1000 g la tăuraşi şi de 800 g la mânzaţi. La valorificare tăuraşii ating o greutate medie de cca. 500 kg cu un s.m.z. de 870 g iar mânzaţii 480 kg cu s.m.z. 760 g. Mânzaţii au consumat totodată cu 140 kg concentrate mai mult decât tăuraşii.

Tabelul 6.7

Rezultatele tehnice ale îngrăşării tineretului taurin pe păşune şi în stabulaţie

Specificare

Tăuraşi născuţi toamna,

îngrăşaţi până la vârsta de 18

luni, cu supliment de

furaje concentrate

Mânzaţi născuţi toamna,

îngrăşaţi până la vârsta de

18-19 luni, cu supliment de

furaje concentrate

Mânzaţi născuţi iarna, îngrăşaţi până

la vârsta de 20-21 luni, finisare cu

nutreţ verde

Spor mediu zilnic

(g)

Stabulaţie I 800 700 600 Păşunat I 700 700 500 Stabulaţie II 1000 800 600 Păşunat II - - 800 Valoare medie 870 760 680

La valorificare

Vârsta (zile) 535 580 638 Masa corporală (kg)

501 482 487

Furaje concentrate (kg/cap.) 910 1050 - Încărcătura de animale pe unitatea de suprafaţă (cap./ha)

3,1 3,1 2,2

Prelungirea duratei de îngrăşare a juncanilor până la vârsta

de 20-21 luni, cu finisarea în vara a doua pe păşune şi fără concentrate necesită o suprafaţă mai mare de păşune, iar densitatea taurinelor la hectar se reduce de la 3,1 capete la 2,2 capete. În cazul acestei tehnologii de îngrăşare sporurile medii zilnice sunt mai reduse de 600 g în cele două sezoane de iarnă, 500 g în primul sezon de păşunat, 800 g în sezonul 2 de păşunat, când se realizează finisarea. În primul sezon de păşunat se administrează şi un supliment de concentrate dacă se urmăresc sporuri medii zilnice de cca. 700 g. La intrarea în stabulaţie animalele au

79

greutatea medie de cca. 250 kg şi li se administrează, ca furaj de bază, nutreţ însilozat în cantitate medie de 20 kg pe zi. La valorificare ating greutatea de 487 kg cu un s.m.z. de 680 g.

6.6.4. PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE HRĂNIRE

ÎN SISTEM EXTENSIV Îngrăşarea în sistem extensiv se practică, în cazul taurinelor

în vârstă de peste 12 luni, în special, pe păşunile permanente din zonele de deal şi premontane. Valorificarea are loc la vârsta de peste 24 luni. Având în vedere că pe perioada păşunatului nu se administrează furaje concentrate, sporurile medii zilnice în acest interval sunt de 400-600 g. Pentru ameliorarea stării de întreţinere animalelor, se recomandă finisarea acestor taurine în perioada de stabulaţie timp de 2-3 luni.

În figurile 6.2 şi 6.3. sunt prezentate diagramele teoretice de creştere pentru taurinele supuse procesului de îngrăşare, în diferite sisteme şi variante tehnologice de îngrăşare, practicate în Franţa. Unele din aceste variante, pot fi adaptate şi la condiţiile din ţara noastră, având în vedere calitatea materialului biologic destinat îngrăşării, precum şi calitatea şi cantitatea de furaje disponibile.

6.7. PROIECTAREA ASIGURĂRII

FURAJELOR Indiferent de sistemul de îngrăşare practicat se impune să se

stabilească necesarul de furaje şi modul de asigurare al acestora. Nutreţurile combinate şi substituenţii de lapte se procură

prin cumpărare. Nutreţurile concentrate pot fi produse parţial sau total în fermă. În cazul îngrăşării în sistem semiintensiv se procură, prin cumpărare, nutreţurile care nu pot fi produse în fermă (reziduurile de la fabricile de prelucrare a produselor agricole).

Pentru celelalte nutreţuri (fibroase, nutreţ verde, nutreţuri suculente conservate) se va proiecta suprafaţa de teren pentru producerea lor, în raport cu necesarul anual şi producţia medie / ha.

80

Viţei născuţi toamna

Livrare (24 luni)

Afluire (6 luni)

Afluire

(12 luni)

S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O NTOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA

Viţei născuţi iarna

Livrare

(15 luni)

Livrare (20 luni)

Livrare

(24 luni)

Afluire (9 luni)

Afluire

(15 luni)

Afluire (20 luni)

D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA

Viţei născuţi primăvara

Livrare

(18 luni)

Livrare (24 luni)

Livrare

(30 luni)

Afluire (6 luni)

Afluire

(12 luni)

Afluire (18 luni)

M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA IARNA PRIMĂVARA VARA

Fig. 6.1. Diagrama cu vârsta de preluare şi vârsta de valorificare a tineretului taurin îngrăşat pe păşune şi în stabulaţie (Anglia)

81

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

800 1

2

700 3 6 5 4

600

500

Legenda: Mc = masa corporală smz = spor mediu zilnic i = valoarea iniţială f = valoarea finală

400

300

200

100

0 Durata fazei s = 60 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile Luna calend. I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O

Specificare Vârsta (zile)

Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g)

Sistemul şi varianta tehnologică de îngrăşare

i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f

Sistem intensiv 6 60 214 110 330 1050 215 366 330 510 1192 367 488 510 655 1198

Sistem semiintensiv 5 60 214 105 308 949 215 366 308 429 801 367 581 429 632 949

4 60 214 105 308 949 215 366 308 398 596 367 581 398 548 700 582 733 548 699 1000

Sistem extensiv 3 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 516 298 734 948 516 730 1000

2 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 501 198 733 948 501 629 598 949 1100 629 780 1000

1 60 214 105 308 949 215 366 308 364 371 367 581 364 471 500 582 733 471 501 198 733 948 501 629 598 949 1100 629 644 100 1100 1314 644 858 1000

Fig.6.2. Diagrame teoretice de creştere pentru taurinele din rasele de carne, născute primăvara devreme şi supuse procesului de îngrăşare (după Dominique Soltner, 1987): 1 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 40 - 44 de luni, îngrăşate pe păşune; 2 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta vârstă de 36 de luni, îngrăşate la iesle; 3 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 30-32 de luni, îngrăşate pe păşune; 4 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta 24-26 de luni, îngrăşate la iesle; 5 - tăuraşi, cu

valorificare la vârsta de 18-20 de luni, îngrăşaţi pe păşune, cu adaos de concentrate; 6 - tăuraşi, cu valorificare la vârsta de 15-17 luni, îngrăşaţi la iesle

82

Mas

a co

rpor

ală

(kg)

800

7

700 8 9

600 11 10

500

Legenda: Mc = masa corporală smz = spor mediu zilnic i = valoarea iniţială f = valoarea finală

12

400

300

200

100

0 Durata fazei s = 172 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile s = 151 zile p = 214 zile Luna calend. I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O N D I F M A M I I A S O

Specificare Vârsta (zile)

Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g) Vârsta

(zile) Mc (kg)

smz

(g)

Sistemul şi varianta tehnologică de îngrăşare

i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f i f

Sistem intensiv 12 - - - - - 10 182 45 217 1000 183 397 217 475 1205 11 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 414 1000 398 518 414 546 1100

Sistem semiintensiv 10 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 515 1092 550 610 515 587 1200 9 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 448 649 550 764 448 619 800 8 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 350 700 398 549 350 425 497 550 764 425 553 598 765 916 553 704 1000

Sistem extensiv 7 - - - - - 10 182 45 200 901 183 397 200 328 598 398 549 328 403 497 550 764 403 531 598 765 916 531 576 298 917 1131 576 779 948

Fig.6.3. Diagrame teoretice de creştere pentru taurinele născute toamna şi supuse procesului de îngrăşare (după Dominique Soltner, 1987): 7 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 36 de luni, îngrăşate pe păşune; 8 – masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta vârstă de 27-29 de luni, îngrăşate la iesle; 9 - masculi castraţi şi viţele, cu valorificare la vârsta de 24-25 de luni, îngrăşate pe păşune; 10 - tăuraşi şi viţele, cu valorificare la vârsta 20-21 de luni, îngrăşate pe păşune şi finisare la iesle; 11 - tăuraşi, cu

valorificare la vârsta de 15-17 de luni, 12 - tăuraşi, cu valorificare la vârsta de 12-13 luni.

83

Teme şi întrebări 1. S[se stabilească planul de îngrăşare, planul de furajare şi

necesarul total de furaje, luând în calcul următoarele date tehnice: - material biologic: tăuraşi de rasă Bălţată românească; - vârsta la afluire: 15 zile; - masa corporală la afluire: 45 kg; - vârsta la valorificare: 450 zile; - masa corporală la valorificare: 495 kg. Pe baza raţiilor administrate, să se calculeze pentru fiecare fază

tehnologică, următorii parametri tehnico-economici: - sporul total; - sporul mediu zilnic; - consumul specific; - cheltuielile cu furajarea.

84

Capitolul 7

ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO -PRODUCTIVE ŞI STABILIREA

PROFITULUI ÎN FERMELE DE TAURINE

7.1. ANALIZA PERFORMANŢELOR TEHNICO -PRODUCTIVE

Analiza performanţelor realizate la nivelul fermei vizează

identificarea şi corectarea operativă a deficienţelor care apar pe parcursul procesului de producţie. Pentru operativitate, zilnic, se face compararea unor indicatori tehnici performanţelor realizate cu cele programate, astfel încât indicii tehnico-productivi realizaţi la sfârşitul anului să fie cei proiectaţi. În practica productivă, cel mai uşor de controlat sunt indicii de reproducţie, consumul de concentrate şi producţia de lapte realizată.

Prin analiza indicilor de reproducţie se poate lua rapid decizia de tratament sau reformare a vacilor infertile.

Având în vedere că furajele concentrate se procură, în general, prin cumpărare, la preţuri ridicate, se impune analizarea a cantităţii de concentrate consumată zilnic şi producţia totală de lapte obţinută. Se estimează cantitatea de lapte care poate fi obţinută prin furajele de volum administrate, în funcţie de sezon, cantitatea administrată şi calitatea acestora şi producţia medie zilnică realizată la care participă şi concentratele. Plusul de producţie de lapte obţinut prin folosirea concentratelor este economic, dacă acest lapte se obţine cu un consum de cca. 500-500 g concentrate / kg lapte.

7.2. STABILIREA VENITULUI NET

(PROFITULUI) ÎN FERMELE DE TAURINE

Pentru calcularea venitului net total pe vacă şi pe hectar cultivat cu nutreţuri de volum se va raporta veniturile anuale realizate din vânzarea laptelui, viţeilor, a vacilor reformate la cheltuielile efectuate (procurarea de juninci sau costul creşterii acestora, costul concentratelor, substituenţilor de lapte, îngrăşămintelor pentru fertilizarea solului, seminţelor etc.).

La stabilirea venitului net se are în vedere specificul fermei şi unii indicatori tehnici realizaţi pe parcursul anului. Redăm spre exemplificare, în tabelul 7.1 caracteristicile tehnice ale unei ferme de taurine, iar în tabelele 7.2 şi 7.3 sunt prezentate două modele simplificate de calcul al profitului.

85

Tabelul 7.1 Caracteristici tehnice ale fermei de 100 vaci

din rasa Bălţată românească

Tip de fermă: fermă specializată; vinde tineretul taurin la vârsta de o săptămână; cumpără juninci în luna a VII-a de gestaţie pentru înlocuirea vacilor reformate

Specificare U.M. Indicatori

tehnici realizaţi

Producţia medie de lapte Kg/cap./an 4.000

Consumul de furaje concentrate la vaci Kg/cap./an cca. 1.100

Durata medie de exploatare a vacilor ani 5

Procentul anual de reformă la vaci % 20

Intervalul mediu între fătări zile 390

Mortalităţi la vaci % 1

Masa corporală medie la vaci kg 600

Masa corporală medie a vacilor reformate kg 550

Natalitate % 85

Mortalităţi la viţei % 5

Zile de furajare iarna zile 185

Zile de furajare vara (durata sezonului de păşunat)

zile 180

Suprafaţa de teren arabil ha 52

Densitatea vacilor / unitatea de suprafaţă cap./ha 1,92

Necesarul de îngrăşăminte chimice (250 kg/ha)

t 13

Muncitori angajaţi (în afara familiei fermierului)

- 2

Preţul îngrăşămintelor chimice lei/t 8.000.000

Salariul lunar brut al unui muncitor angajat lei/lună 7.000.000

Preţul mediu al unei juninci lei/cap. 40.000.000

Preţul unui kg concentrate lei/kg 9.000

Preţul de vânzare a unui kg lapte lei/kg 8.600

Preţul de vânzare la vaci reformate lei/kg 22.000

Preţul de vânzare al unui viţel, la vârsta de o săptămână

lei/cap. 1.200.000

86

Tabelul 7.2 CALCULUL PROFITULUI

Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului la vacile de lapte 1. VACI: 100 cap.; reforma anuală la vaci: 20%; pierderi prin mortalitate la vaci: 1%; natalitate 85%; pierderi prin mortalitate la viţei: 5%.

Ven

itur

i Lapte marfă: 4.000 l/cap. x 100 cap x 8600 lei/l = 3.440.000.000 lei/an Vaci reformă: (20 cap. -1 cap. mortalităţi) = 19 x 550 kg (în viu) = 10.450

kg x 22.000 lei/kg = 229.900.000 lei/an Viţei (85 cap. - 5 cap. mortalităţi) = 80 cap. x 1.200.000 lei/cap =

96.000.000 lei/an

TOTAL VENITURI: 3.440.000.000 lei + 229.900.000 lei + 96.000.000 lei = 3.765.900.000 lei/an

Che

ltui

eli

Fur

ajar

e

Iarn

a (1

85 z

ile)

Fân lucernă: 5 kg/zi/cap. x 2.000 lei/kg = 10.000 lei Paie de orz: 4 kg/zi/cap. x 200 lei/kg = 800 lei Porumb însilozat: 20 kg/zi/cap. x 300 lei/kg = 6.000 lei Amestec de furaje concentrate: 3,5 kg/zi/cap. x 9.000 lei/kg =

31.500 lei Total cheltuieli cu furajarea pe timp de iarnă: 10.000 lei + 800 lei + 6.000 lei + 31.500 lei = 48.300 lei/zi/cap. x

185 zile = 8.935.500 lei/cap. x 100 cap. = 893.550.000 lei

Var

a (1

80 z

ile)

Pajişte cultivată: 55 kg/zi/cap. x 250 lei/kg = 13.750 lei Fân lucernă: 1 kg/zi/cap. x 2.000 lei/kg = 2.000 lei Paie de orz: 3 kg/zi/cap. x 200 lei/kg = 600 lei Amestec de furaje concentrate: 2,5 kg/zi/cap. x 9.000 lei/kg =

22.500 lei Total cheltuieli cu furajarea pe timp de vară: 13.750 lei +2.000 lei + 600 lei + 22.500 lei = 38.850 lei/zi/cap. x

180 zile = 6.993.000 lei/cap. x 100 cap. = 699.300.000 lei Total cheltuieli cu furajarea:

893.550.000 lei + 699.300.000 lei =1.592.850.000 lei/fermă/an Fond de salarii (brut): 2 muncitori x 7.000.000 lei/muncitor/lună =

14.000.000 lei x 12 luni =168.000.000 lei/an Asistenţă sanitar-veterinară: 250.000 lei/an/cap. x 100 cap. = 25.000.000

lei/an Consum energie electrică: 3,78 kW/hl lapte x 4.000 hl/an = 15.120 kW x

1.750 lei/kW = 26.460.000 lei/an Consum carburanţi (motorină): 2,11 l/hl lapte x 4.000 hl/an = 8.440 l x

29.000 lei/l = 244.760.000 lei/an Alte cheltuieli (IA, piese de schimb, materiale de uz general etc.): 900.000

lei/cap./an x 100 cap. = 90.000.000 lei/an Amortismente: 150.000.000 lei/an/fermă TOTAL CHELTUIELI: 1.592.850.000 lei + 168.000.000 lei + 25.000.000

lei + 26.460.000 lei + 244.760.000 lei + 90.000.000 lei + 150.000.000 lei = 2.297.070.000 lei/an

Costurile aferente producerii a 1 litru lapte: 2.297.070.000 lei / 400.000 l lapte = 5.742,675 lei/l lapte

Beneficiu (= total venit – total cheltuieli): 3.765.900.000 lei/an - 2.297.070.000 lei/an = 1.468.830.000 lei/an

Impozit pe profit (16% din beneficiu): 1.468.830.000 lei x 16 / 100 = 235.012.800 lei

Profit net (= beneficiu - impozit pe profit): 1.468.830.000 lei - 235.012.800 lei = 1.233.817.200 lei/an

87

Tabelul 7.3 CALCULUL PROFITULUI

Model simplificat de calcul pentru stabilirea profitului în cazul tăuraşilor supuşi procesului de îngrăşare

2. TĂURAŞI LA ÎNGRĂŞAT FIŞA TEHNICĂ

- Rasa: Bălţată românească - Durata totală a îngrăşării: 380 zile - Capacitatea fermei: 100 cap - Masa corporală iniţială: 45 kg - Tipul îngrăşării: intensiv - Masa corporală finală: 460 kg - Vârsta de afluire: 10 zile - Sporul total de masă corporală pe durata îngrăşării: 415 kg - Vârsta de valorificare: 13 luni (390 zile) - Spor mediu zilnic programat pe durata îngrăşării: 1.092 g

● Tăuraşi 10 zile - 3 luni (80 zile) Vârsta Durata

perioadei Masa corporală (kg): Spor total

(kg) s.m.z.

(g) iniţială finală iniţială finală

10 zile 90 zile 80 zile 45 105 60 750

Che

ltuie

li

Fura

jare

Substituent de lapte (pulvis): 0,4 kg substituent de lapte/zi/cap. x 80 zile = 32 kg substituent de lapte x 38.000 lei/kg = 1.216.000 lei x 100 cap. = 121.600.000 lei

Furaje combinate: 0,6 kg/zi/cap. x 80 zile = 48 kg/cap. x 13.000 lei/kg = 624.000 lei x 100 cap. = 62.400.000 lei

Fân de lucernă: 0,25 kg/zi/cap. x 80 zile = 20 kg x 1.800 lei/kg = 36.000 lei x 100 cap. = 3.600.000 lei

Total cheltuieli cu furajarea: 121.600.000 lei + 62.400.000 lei + 3.600.000 lei = 187.600.000 lei

Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 40.000 lei/cap. x 100 cap. = 4.000.000 lei Total cheltuieli în perioada 10 zile - 3 luni

187.600.000 lei + 4.000.000 lei = 191.600.000 lei ● Tăuraşi 3 - 6 luni (90 zile)

Vârsta Durata perioadei

Masa corporală (kg): Spor total (kg)

s.m.z. (g) iniţială finală iniţială finală

91 zile 180 zile 90 zile 105 210 105 1.167

Che

ltuie

li Fura

jare

Furaje concentrate: 3,5 kg/zi/cap. x 12.000 lei/kg = 42.000 lei x 90 zile = 3.780.000 lei x 100 cap. = 378.000.000 lei

Fân de lucernă: 2 kg/zi/cap. x 1.600 lei/kg = 3.200 lei x 90 zile = 288.000 lei x 100 cap. = 28.800.000 lei

Total cheltuieli cu furajarea: 378.000.000 lei + 28.800.000 lei = 406.800.000 lei Cheltuieli cu acţiuni sanitar-veterinare: 50.000 lei/cap. x 100 cap. = 5.000.000 lei Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 60.000 lei/cap. x 100 cap. = 6.000.000 lei Total cheltuieli în perioada 3 - 6 luni

406.800.000 lei + 5.000.000 lei + 6.000.000 lei = 417.800.000 lei● Tăuraşi 6 - 13 luni (210 zile)

Vârsta Durata perioadei

Masa corporală (kg): Spor total (kg)

s.m.z. (g) iniţială finală iniţială finală

181 zile 390 zile 210 zile 210 460 250 1.190

Che

ltuie

li

Fura

jare

Furaje concentrate: 5 kg/zi/cap. x 8.000 lei/kg = 40.000 lei x 210 zile = 8.400.000 lei x 100 cap. = 840.000.000 lei

Fân de lucernă: 3 kg/zi/cap. x 1.500 lei/kg = 4.500 lei x 210 zile = 945.000 lei x 100 cap. = 94.500.000 lei

Porumb însilozat: 8 kg/zi/cap. x 250 lei/kg = 2.000 lei x 210 zile = 420.000 lei x 100 cap. = 42.000.000 lei

Total cheltuieli cu furajarea: 840.000.000 lei + 94.500.000 lei + 42.000.000 lei = 976.500.000 lei

Cheltuieli cu acţiuni sanitar-veterinare: 90.000 lei/cap. x 100 cap. = 9.000.000 lei Alte cheltuieli (energie, materiale, piese de schimb): 200.000 lei/cap. x 100 cap. = 20.000.000 lei Total cheltuieli în perioada 6 - 13 luni

976.500.000 lei + 9.000.000 lei + 20.000.000 lei = 1.005.500.000 lei TOTAL CHELTUIELI ÎN PERIOADA 0 - 12 luni: 191.600.000 lei + 417.800.000 lei +

1.005.500.000 lei = 1.614.900.000 leiCosturile aferente a 1 kg spor de masă corporală (în viu):

1.614.900.000 lei / 46.000 kg spor total = 35.106,52 lei/kg VENITURI TOTALE: 460 kg/cap. x 42.000 lei/kg = 19.320.000 lei /cap. x 100 cap. = 1.932.000.000 lei BENEFICIU: (= total venit – total cheltuieli): 1.932.000.000 lei - 1.614.900.000 lei = 317.100.000 lei Impozit pe venit (16% din beneficiu): 317.100.000 lei x 16 / 100 = 50.376.000 lei PROFIT NET (= beneficiu - impozit pe profit): 317.100.000 lei - 50.376.000 lei = 266.724.000 lei

88

Teme şi întrebări 1. Să se analizeze, în dinamică, nivelul preţurilor de achiziţie ale

laptelui şi ale cărnii, în funcţie de calitatea acestor produse; 2. Să se analizeze, în dinamică, nivelul preţurilor de vânzare -

cumpărare al viţelelor de reproducţie şi al junincilor, în funcţie de rasă şi de calitatea bio-productivă a acestor animale;

3. Să se stabilească şi să se compare ponderea diferitelor tipuri de costuri în structura cheltuielilor aferente creşterii vacilor de lapte, pe timpul verii, în sistem legat şi pe păşune.

89

P L A N de derulare al proiectelor tehnologice la bovine

1. Tema proiectului tehnologic, cu precizarea restricţiilor aferente

temei de proiectare. 2. Proiectarea asigurării a materialului biologic (pentru toate

tipurile de fermă): - proiectarea modului de obţinere a materialului biologic (prin

cumpărare sau din prăsilă proprie); - proiectarea efectivului rulat anual şi proiectarea structurii

efectivului în raport cu tipul de fermă şi cu indicatorii tehnico-economici proiectaţi (% de reformă la vaci, % de natalitate, % de pierderi la diferitele categorii fiziologice);

- stabilirea destinaţiei surplusului de taurine (număr, sex, vârsta livrării).

3. În fermele cu tineret taurin femel de reproducţie sau în fermele de îngrăşare a taurinelor: - proiectarea introducerii viţelelor la reproducţie (vârstă, masă

corporală); - proiectarea planului de creştere sau a planului de îngrăşare.

4. Proiectarea tehnologiei de reproducţie (pentru fermele de vaci şi de viţele): - proiectarea sistemului de programare a însămânţărilor şi

fătărilor la vaci (eşalonat, grupat); - programarea la însămânţare a viţelelor şi a vacilor

(întocmirea planului de însămânţări şi fătări); - proiectarea măsurilor tehnico-organizatorice care vizează

realizarea indicilor de reproducţie proiectaţi (urmărirea activităţii de reproducţie), respectiv: proiectarea modului de depistare al vacilor şi viţelelor în călduri, proiectarea momentului optim de însămânţare, proiectarea controlului de gestaţie, proiectarea combaterii afecţiunilor de reproducţie şi a modului de recuperare al femelelor cu probleme de reproducţie.

5. Proiectarea tehnologiei de întreţinere şi de hrănire a vacilor în repaus mamar (în fermele de vaci de lapte): - proiectarea variantei de întreţinere (în adăpostul de exploatare,

în adăpost separat, în sistem liber sau în sistem legat, amenajările interioare ale adăpostului şi ale padocului);

- proiectarea modului de realizare al diferitelor operaţiuni tehnologice (hrănire, adăpare, mulgere, evacuarea dejecţiilor etc.);

- stabilirea numărului de locuri în adăpostul de repaus mamar (RM);

- proiectarea hrănirii vacilor în RM. 6. Proiectarea organizării fătării (în fermele de vaci);

- proiectarea întreţinerii (în adăpostul de exploatare, în adăpostul vacilor în RM, sau în maternitate);

90

- dacă se optează pentru întreţinerea în maternitate se proiectează numărul necesar de locuri, numărul de compartimente, sistemul de întreţinere, amenajările interioare ale maternităţii şi modul de desfăşurare al principalelor operaţiuni tehnologice;

- proiectarea hrănirii vacilor în maternitate. 7. Proiectarea hrănirii (în toate tipurile de ferme):

- proiectarea tehnologiei de hrănire (diferenţiată sezonier sau din stoc);

- stabilirea raţiilor furajere pe categorii de vârstă, pe stări fiziologice, sezon calendaristic, nivel productiv (producţia de lapte sau spor mediu zilnic programat);

- proiectarea balanţei furajere; - proiectarea asigurării bazei furajere, care cuprinde: stabilirea

sortimentelor furajere care se produc în fermă şi a celor care se procură prin cumpărare; stabilirea structurii culturilor furajere; stabilirea suprafeţei de teren agricol necesar (pe culturi furajere şi totală); stabilirea cheltuielilor aferente producerii furajelor.

8. Proiectare mulgerii vacilor: - proiectarea sistemului de muls (manual sau mecanic); - proiectarea tehnicii de muls.

9. Proiectarea întreţinerii (pentru toate tipurile de fermă): - proiectarea sistemului şi a variantei tehnologice de întreţinere

pe categorii de vârstă; - proiectarea necesarului de locuri pe categorii de vârstă şi pe

stări fiziologice; - schiţa fiecărui tip de adăpost, cu detalii schematice ale unor

amenajări interioare (cuşete, boxe, standuri, iesle, adăpători etc.);

- proiectarea modului de realizare tehnică a diferitelor procese tehnologice (furajare, adăpare, mulgere, sistemul şi metoda de alăptare a viţeilor, evacuarea dejecţiilor, igienizarea animalelor etc.);

- proiectarea condiţiilor de microclimat şi al modului de realizare al acestora;

- proiectarea construcţiilor anexe (depozite de furaje, lăptărie, bucătărie furajeră, ateliere etc.);

- proiectarea amplasării şi sistematizării fermei (schiţa de amplasare s tuturor construcţiilor zootehnice din fermă).

10. Proiectarea necesarului de maşini, instalaţii şi utilaje (pentru procesul de producţie şi pentru producerea furajelor).

11. Proiectarea necesarului de forţă de muncă şi organizarea activităţii în fermă.

12. Proiectarea situaţiei financiare a fermei (venituri, cheltuieli, profit).

13. Pentru temele de proiectare ce vizează modificarea sistemului de întreţinere:

91

- clasificarea şi descrierea sumară a sistemelor de întreţinere a taurinelor, pe categorii fiziologice;

- justificarea necesităţii modificării sistemului de întreţinere; - descrierea situaţiei actuale a întreţinerii taurinelor (schiţa

adăposturilor şi a padocurilor, cu descrierea detaliată a organizării interioare a acestora şi a modului de realizare al diferitelor procese tehnologice);

- forţa de muncă utilizată în fermă înainte de modernizare, pe categorii de taurine;

- proiectul de modernizare propus, cu detalierea adăposturilor pentru vaci şi, dacă este cazul, pentru celelalte categorii fiziologice de taurine (schiţa adăposturilor şi a padocurilor, cu descrierea detaliată a organizării interioare a acestora şi a modului de realizare al diferitelor procese tehnologice);

- forţa de muncă utilizată în fermă după de modernizare, pe categorii de taurine;

- justificarea modernizării fermei, sub aspect economic. 14. Pentru temele de proiectare care vizează organizarea taberelor

de vară: - clasificarea şi descrierea sumară a diferitelor sisteme de

întreţinere a vacilor pe timpul verii; - organizarea taberelor de vară (construcţii anexe, surse de apă

şi de energie, posibilităţile de furajare suplimentară, tehnologia de mulgere etc.);

- stabilirea necesarului de nutreţ verde şi a suprafeţei de păşune; - proiectarea modului de întreţinere al păşunilor; - descrierea tehnologiei recomandate de păşunat şi a modului de

organizare a păşunatului; - proiectarea modului de asigurare a necesarului de nutreţ

verde pentru întreaga perioadă de păşunat. 15. Pentru temele de proiectare care vizează redresarea şi

rentabilizarea economică a fermelor de taurine: - evidenţierea căilor de sporire a producţiei de lapte (cu accent

pe factorii tehnologici care influenţează producţia individuală de lapte);

- prezentarea tehnologiei iniţiale de întreţinere, reproducţie, furajare, mulgere, mod de asigurare al bazei furajere etc.;

- detalierea măsurilor tehnologice de redresare, pe etape, a fermei şi estimarea efectului acestora.

16. Pentru fermele de producere a tăuraşilor candidaţi pentru reproducţie: - obiectivele ameliorării rasei respective; - mijloacele de realizare a obiectivelor ameliorării; - stabilirea necesarului de mame de tauri (MT); - stabilirea necesarului de candidate mame de tauri (CMT); - stabilirea indicilor de producţie, reproducţie şi conformaţie

corporală a vacilor din fermă;

92

- identificarea CMT; - nominalizarea MT; - stabilirea planului de împerecheri a MT; - ierarhizarea tăuraşilor obţinuţi, pe baza valorii probabile de

ameliorare; - proiectarea întreţinerii tăuraşilor; - proiectarea hrănirii şi asigurării bazei furajere.

17. Pentru proiectele de selecţie a taurilor după performanţe proprii şi după descendenţi: - obiectivele ameliorării rasei respective; - mijloacele de realizare a obiectivelor ameliorării; - descrierea etapelor tehnice de selecţie a taurilor de

reproducţie; - proiectarea tehnologiei de întreţinere şi de furajare a taurilor

pe durata procesului de selecţie; - tehnica de selecţie a taurilor, utilizând date ipotetice.

93

BIBLIOGRAFIE

1. ACATINCĂI, S. - 2004: Producţiile bovinelor, Ediţia a II-a, Ed. Eurobit, Timişoara.

2. DINESCU, S., ŞTEFĂNESCU, Gh. - 1997: Creşterea vacilor pentru lapte, Ed. Ceres, Bucureşti.

3. DRINCEANU, D. - 1994: Alimentaţia animalelor, Ed. Euroart, Timişoara.

4. GEORGESCU, Gh., BURLACU Gh., PARASCHVESCU, M., FIŞTEAG, I., JURUBESCU, V., PETRE, A. - 1988: Tratat de creştere a bovinelor, Vol. I, Ed. Ceres, Bucureşti.

5. GEORGESCU, Gh., FIŞTEAG, I., ŞERBAN, A., HALGA, P., DRAGOMIRESCU, I., SAMARITEANU, Emilia - 1989: Tratat de creştere a bovinelor, Vol. II, Ed. Ceres, Bucureşti.

6. GEORGESCU, Gh., TEMIŞAN, V., PODAR, C., VELEA, C. - 1995: Tratat de creştere a bovinelor, Vol. III, Ed. Ceres, Bucureşti.

7. GEORGESCU, GH., VELEA, C., STANCIU, G., UJICĂ, V., GEORGESCU G., RÂMNEANŢU N. - 1990: Tehnologia creşterii Bovinelor, Ed. Did. şi Ped., Bucureşti.

8. LUCA, I., ŞTEF, Lavinia - 2000: Practicum de alimentaţia animalelor, Ed. Marineasa, Timişoara.

9. PĂCALĂ, N. - 2000: Biologia reproducerii animalelor, Ed. Mirton, Timişoara.

10. POLEN, T. - 2005: Proiectare tehnologică la suine. Notiţe de curs ID, USAMVB, Timişoara.

11. RUSOAIE, D. - 2000: Construcţii zootehnice, Ed. Mirton, Timişoara.

12. SOLTNER, Dominique - 1987: La production de viande bovine. Colection Sciences et Tehniques Agricoles, Sainte-Gemmes-Sur-Loire, 49000 Angers.

13. SOLTNER, Dominique - 1990: Alimentation des animaux domestiques, 19e Edition. Colection Sciences et Tehniques Agricoles, Sainte-Gemmes-Sur-Loire, 49000 Angers.

14. STANCIU, G. - 1999: Tehnologia creşterii bovinelor, Ed. Brumar, Timişoara.

15. VELEA, C., MUREŞAN, Gh., TĂPĂLAGĂ, A., BUZAN, V. - 1985: Îndrumător pentru creşterea şi îngrăşarea tineretului taurin, Ed. Ceres, Bucureşti.

16. VELEA, C. - 1999: Producţia, reproducţia şi ameliorarea taurinelor, Vol. I, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti.

17. VELEA, C. - 1999: Producţia, reproducţia şi ameliorarea taurinelor, Vol. II, Ed. Tehnică Agricolă, Bucureşti.

18. VELEA, C., MĂRGINEAN, Gh. - 2004: Producţia, reproducţia şi ameliorarea taurinelor, Vol. III, Ed. Agro Tehnică, Bucureşti.

Curs Proiectare Tehnologica la Bovine ID

Documents

Transcript of Curs Proiectare Tehnologica la Bovine ID