Curs 1 Drept civil

27.02.2012

Notiunea de „obligatie”

Continutul raportului obligational: art. 1164 Cciv. : „Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia

debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.”.

2 sensuri:

a) sens restrans – latura pasiva a raportului obligational – indatorirea subiectului pasiv, debitorul, sa dea, sa

faca sau sa nu faca ceva in favoarea creditorului care are posibilitatea de a recurge la forta de constrangere a

statului.

b) sens larg – sensul din art. 1164: legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie

creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.

Prestatia include toate formele de obligatie(a da, a face, a nu face)

Raportul obligational reprezinta raportul juridic nascut intre 2 persoane, creditor(activ) si debitor(pasiv) in

temeiul caruia debitorul este obligat sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea creditorului, iar in caz de

neefectuare sa apeleze la forta de constrangere a statului.

Din continutul art. 1164 reiese ca subiectele raportului obligational sunt creditorul, care are un drept de creanta

fata de debitor si debitorul, care are o obligatie fata de creditor.

Obiectul obligatiei este dat de prestatia la care se obliga debitorul.

Art. 1226: alin. 1: „Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.”

Alin. 2: „Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit”

Art. 1226 este corelat perfect cu art. 1164.

Art. 1225 alin.1 : „Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea,

imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si

obligatiilor contractuale.”

Alin. 2: „Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.”

Alin. 3: „Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor

moravuri.”

Noutate in NCC : imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei.

Art. 1227 : „Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in

imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel.”

Debitorul si-a asumat obligatia, obligandu-se ca acea prestatie sa fie posibila in viitor.

CLASIFICAREA OBLIGATIILOR

1

I. Dupa criteriul obiectului lor

a) Obligatia de a da

Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face

Art. 1483 : Obligatia de a stramuta proprietatea

Art. 1487(elementele definitorii ale obligatiei de a da) : Obligatia de a constitui o garantie

Obligatia de a da nu implica o conduita separata a subiectului de drept fata de incheierea contractului.

b) Obligatia de a face

Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face

Art. 1528 : Executarea obligatiei de a face

Art. 1536 : Daunele moratorii in cazul obligatiilor de a face

Art. 2322 : Scrisoarea de confort(forma de garantie nou pusa in cod)

Obligatia de a face presupune a executa o anumita actiune. Poate fi identificata in sens material.(predau bunul

sau construiesc o casa etc.)

Art. 1482 : Obligatia de a preda bunuri individual determinate

Art. 1485 : Obligatia de a preda un bun

Art. 1486 : Obligatia de a da bunuri de gen

Art. 1488 : Obligatia de a o suma de bani

c) Obligatia de a nu face

Art. 1523 alin. 2 lit. b : (intarzierea de drept a debitorului): „prin fapta sa, debitorul a facut imposibila

executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face”

Art. 1529 : „In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa

inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita

stabilita prin hotarare judecatoreasca.”

Art. 2322 : Scrisoarea de confort

Obligatia de a nu face presupune a se abtine de la o anumita actiune/conduita la care debitorul ar fi fost

indreptatit daca nu si-ar fi asumat obligatia.

Nu poate fi identificata.

In raport cu obligatia de a da, conduita negativa este posterioara manifestarii de vointe.(incheierii contractului).

Art. 2075 : Clauza de neconcurenta( a nu face acte de neconcurenta)

Art. 1903 : Obligatia de neconcurenta

Interesul clasificarii: au regimuri juridice diferite.

Executarea silita in natura:

- art. 1528 : executarea obligatiei de a face

- art. 1529 : executarea obligatiei de a nu face

2

Punerea in intarziere:

- debitorul unei obligatii de a face nu e in intarziere

- debitorul unei obligatii de a nu face este intotdeauna in intarziere – art. 1523

Prescriptia:

Art. 2524 : Dreptul la actiunea in executarea obligatiilor de a da sau de a face

Probatoriul:

Obligatiile de a face – in masura in care creditorul invoca faptul ca nu s-au executat, impotriva debitorului se

naste o prezumtie relativa de neexecutare - debitorul are sarcina probei(dovada contrara). Creditorul invoca un

fapt negativ cvasinedeterminat, debitorul poate face dovada.

Creditorul invoca neexecutarea unei obligatii de a nu face – el face proba – fapt pozitiv determinat.

Obligatiile sunt:

- pozitive : a da, a face

- negative : a nu face (distinctie necesara pe plan probatoriu)

Tot dupa criteriul obiectului, obligatiile sunt:

a) de rezultat

b) de mijloace

Art. 1481 : alin. 1 : „In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul

promis.”

Alin. 2. : „In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru

atingerea rezultatului promis.”

Alin. 3. : „Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine seama indeosebi de:

a) modul in care obligatia este stipulata in contract

b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului

c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului

d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei”.

Prestatia

- in cazul obligatiilor de rezultat presupune atingerea rezultatului

- in cazul obligatiilor de mijloace presupune diligenta si prudenta pentru atingerea rezultatului

Interesul clasificarii:

3

1. In cazul obligatiei de rezultat, neatingerea rezultatului face sa se prezume culpa debitorului.

2. In cazul obligatiei de mijloace, culpa trebuie dovedita – nu este fundamentata. Prezumtia de culpa este

reglementata fara distinctie.

Obligatiile de rezultat:

-creditorul invoca neatingerea rezultatului, debitorul – prezumtia de neexecutare

Specificul diferentei de obiect dintre cele doua tipuri de obligatii- Curs Statescu si Birsan- Analiza comparativa

a celor doua tipuri de obligatii.

Obligatia de predare a unui produs este obligatie de rezultat.

Exemplu : Se preda produsul. Creditorul invoca faptul ca produsul prezinta lipsuri calitative, nu ca nu s-a

predat. Dovada trebuie sa o faca creditorul.

II. Dupa criteriul sanctiunii

Sunt obligatii juridice la a caror executare debitorul este tinut desi nu exista sanctiune.

a) Obligatii civile perfecte – debitorul poate fi supus fortei de constrangere a statului

b) Obligatii civile imperfecte/naturale – creditorul nu poate sa apeleze la forta de constrangere, daca

debitorul e executat nu poate cere restituirea.

Art. 1471 :

Art. : 1828 :

Rezulta recunoasterea obligatiei naturale la nivel legislativ. Restituirea nu e admisa.

Art. 2288 alin.2 : „Se pot garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul

principal se poate elibera invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste imprejurari.”

Art. 2264 alin.1 : „Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau pariu nu exista dreptul la

actiune. ”

Alin. 2 : „Cel care pierde nu poate sa ceara restituierea platii facute de bunavoie. Cu toate acestea, se poate

cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit de capacitate de exercitiu ori avea

capacitate de exercitiu restransa.”

Alin. 3 : „Datoriile nascute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzactie,

recunoastere de datorie, compensatie, novatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea acte

juridice.”

Obligatia civila perfecta care a devenit naturala prin termenul de prescriptie – art. 2506 alin. 3 : „Cel care a

executat de bunavoie obligatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit nu are dreptul sa ceara restituirea

prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul de prescriptie s-a implinit.”

III. Dupa criteriul opozabilitatii

4

1. Obligatii obisnuite

2. Obligatii propter rem

Obligatiile propter rem presupun o anumita conduita a debitorului in raport cu bunul.

La randul lor, se clasifica in : administrative(Exemplu: obligatia de a cultiva terenul, art. 74, art. 76 din Legea

18/1991)

Obligatia propter rem pur civila – art. ?

3. Obligatii scriptae in rem

Obligatiile scriptae in rem presupun o anumita conduita in raport cu bunul, dar nu fata de bun, ci fata de un tert

cu care nu ai avut raporturi contractuale initiale.

Art. 1811 : Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditor

IZVOARELE OBLIGATIILOR

Art. 1165 : „Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa

cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei

obligatii.”

Exceptii:

Contractul – reglementat de art. 1166 - art. 1323

Actul juridic unilateral – art. 1324 - art. 1329

Faptul juridic licit – art. 1330 – art. 1348

Faptul juridic ilicit – art. 1349 – art. 1351 – art. 1395

Faptele juridice:

- lato sensu – acte juridice: contractul si actul juridic unilateral

- stricto sensu

CONTRACTUL

Definitie: Art. 1166 : „Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a

constitui, modifica sau stinge un raport juridic.”

Rezulta ca:

1. Este un acord de vointe. Act juridic bilateral = manifestare de vointe.

2. Se incheie intre 2 sau mai multe persoane.

3. Scopul in care se incheie : pentru a constitui, modifica sau stinge un raport juridic. De aici reiese ca

acopera intreaga viata a raportului juridic.

Art. 11 si art. 557 folosesc notiunea de conventie.

Potrivit Prof. Baias, din interpretarea art. 1176 reiese ca sunt sinonime.(contract = conventie).

5

Fundamentul teoretic al contractului il reprezinta autonomia de vointa sau libertatea contractuala.

Tot ceea ce au convenit partile este just, cu conditia sa nu fie contrar ordinii publice si bunelor moravuri.

In executarea contractului s-a pus accent pe interesul strict individual al partilor.

Niciuna dintre parti, oricat de egoiste ar fi interesele sale, nu poate sa si le realizeze decat prin colaborare cu

cealalta parte. Chiar daca una dintre parti, priveste incheierea si executarea contractului din propriul interes,

trebuie sa colaboreze. (regula loialitatii contractuale)

Principii care guverneaza contractul

1. Libertatea contractuala : Art. 1169 : „Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine

continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.”

Ordinea publica si bunele moravuri sunt notiuni relative. Exemplu : Pana in 1948 a fost o alta ordine publica si

altul este continutul ordinii publice azi. Exemplu : art. 277 : interzicerea casatoriei intre persoane de acelasi sex.

Limitele libertatii contractuale

Art. 11 : „Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea

publica sau de la bunele moravuri.”

Reglementarea cauza. Scopul imediat

Cauza contractului

Art. 1236 alin. 1 : „Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.”

Alin. 2 : „Cauza este ilicita cand este contrara ordinii si linistii publice.”

Alin. 3 : „Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri.”

Art. 1237 : „Cauza este ilicita si atunci cand contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei

norme legale imperative.”

2. Buna- credinta : Art. 1170 : „Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si

incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta

obligatie.”

Art. 14 alin. 1 : „Orice persoana fizica sau persoana juridica trebuie sa isi exercite drepturile si sa isi execute

obligatiile civile cu buna-credinta, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.”

Alin. 2 : „Buna-credinta se prezuma pana la proba contrara.”

Art. 1183 : Buna-credinta in negocieri

Clasificarea contractelor

1. Este relativ similara cu cea a actelor juridice.

2. Teoretic, fiecare contract poate fi trecut prin fiecare categorie.

3. Exista criterii legale si criterii doctrinare.

6

I. Dupa criteriul continutului

1. Contracte sinalagmatice

2. Contracte unilaterale

Art. 1171 : „Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si

interdependente. In caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii in

sarcina ambelor parti.”

1. Contractul sinalagmatic

Reciprocitatea se gaseste intotdeauna, dar nu este determinanta.

Obligatiile trebuie sa fie si interdependente, fiecare obligatie a unei parti reprezinta cauza juridica a celeilalte

parti.

Exemplu : contractul de vanzare-cumparare : cauza juridica de a transmite bunul si de a transfera dreptul a unei

parti constituie obligatia celeilalte parti de a plati pretul.

2. Contractul unilateral

In principiu – pentru o singura parte a contractului.

Pot fi contracte unilaterale in care sa existe reciprocitatea partilor.

Exemplu : in cazul obligatiei de a folosi si restitui bunul – cealalta parte nu are voie sa faca nimic de natura a

afecta folosinta bunului, de unde rezulta ca obligatiile sunt reciproce.

Cauza obligatiei de restituire – remiterea bunului

Cauza de a nu face nimic a aduce atingere folosintei este in contract.

Situatia contractelor sinalagmatice imperfecte

Contracte aparent bilaterale se transforma in unilaterale.

Calificarea contractelor reale unilaterale drept contracte sinalagmatice

Nu exista contracte reale, ci doar consensuale.

Calificarea nu mai subzista.

Exista texte din care rezulta expres ca sunt reale. Exemplu : art. 2158

Interesul clasificarii

1. Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice:

a) exceptia de neexecutare : art. 1556

b) rezolutiunea si rezilierea : art. 1549 – art. 1554

c) riscul contractelor

7

2. Deosebiri pe plan probatoriu: teoria probelor

Contractele sinalagmatice se incheie sub forma de inscrisuri sub semnatura privata – multiplu exemplar : art.

1179 , art. 230 din Legea de punere in aplicare.

Contractele unilaterale sunt supuse formalitatii „bun si aprobat” : art. 269 Codul de procedura civila.

II. Dupa criteriul scopului urmarit de parti

1. Contracte cu titlu oneros

2. Contracte cu titlu gratuit

Art. 1172 alin. 1 : „Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul

obligatiilor asumate este cu titlu oneros.”

Alin. 2 : „Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a

obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.”

Contracte cu titlu gratuit prin natura lor : mandatul – art. 2010

Contracte cu titlu gratuit de esenta lor : donatia, comodatul(daca se stipuleaza o contraprestatie devine inchiriere

sau locatiune).

Incapacitati speciale in cazul contractului cu titlu gratuit : art. 144 alin.1, alin. 3.

Art. 988 : Lipsa capacitatii depline de exercitiu a dispunatorului

Art. 990 alin.1 : „Sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada

in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este

cauza a decesului.”

Conditii de forma

De regula, toate sunt consensuale.

Este ceruta forma autentica pentru cele cu titlu gratuit.

Art. 1011 : alin. 1: „Donatia se incheie prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute.”

Contractele cu titlu gratuit sunt intuitu personae, de regula. (se refera la diligenta pe care o depune in mod

obisnuit)

Pentru cele cu titlu oneros exista obligatia de garantie pentru evictiune. In cazul lor, raspunderea este mai

agravata.

In materie succesorala, numai actele cu titlu gratuit(donatiile) sunt supuse reductiunii liberalitatilor excesive si

raportului donatiilor. Raportul donatiilor este reglementat in art. 1146 – art. 1154.

In materia actiunii revocatorii(pauliene), numai in cazul contractelor cu titlu oneros trebuie facuta dovada

actului fraudulos.

8

Scopul nu este acela de a incheia un act juridic.(vinde pentru ca acel creditor sa nu mai aiba ce urmari). Astfel,

creditorul cere readucerea bunului in patrimoniul debitorului.

In cazul donatiei, nu trebuie facuta dovada, el tot va suferi actiunea pauliana.

Donatorul incearca sa pastreze un avantaj, cumparatorul sa nu sufere o pierdere.

Art. 1173 alin. 1 : „Este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale, existenta drepturilor si

obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este determinata sau determinabila.”

Alin. 2 : „Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia dintre

parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si

incert.”

In cazul contractului comutativ, fiecare dintre parti stie ca exista o obligatie pentru el din cealalta parte.

Contractul aleatoriu, prin natura lui sau vointa partilor prevede sansa unui castig si riscul unei pierderi.

Contracte aleatorii:

Contractul de asigurare : art. 2199 – art. 2241

Contractul de renta viagera : art. 2242 – art.2253

Contractul de intretinere : art. 2254 – art. 2263

Jocul si pariul : art. 2264 – art. 2266

Care e diferenta intre un contract afectat de o conditie(eveniment viitor si incert) si contractul aleatoriu care

depinde de un eveniment viitor si incert ?

Indeplinirea sau neindeplinirea conditiei afecteaza insasi existenta contractului.

In cazul contractului de asigurare, de exemplu : se incheie, se executa in mod valabil, dar nu se stie daca va avea

loc paguba.

Leziunea (art. 1221 – art. 1224) nu poate fi invocata in contractele aleatorii.

Subclasificarea (doctrinara) contractelor cu titlu gratuit dupa efect in :

1. Liberalitati care afecteaza major patrimoniul

2. Acte dezinteresate care nu duc la micsorarea patrimoniului

III. Dupa criteriul formei

1. Contracte consensuale

2. Contracte solemne

3. Contracte reale

Art. 1174 alin. 1 : „Contractul poate fi consensual, solemn sau real.”

Alin. 2 : „Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor.”

9

Alin. 3 : „Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati

prevazute de lege.”

Alin. 4 : „Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului.”

1. Contractul consensual

Principiul consensualismului presupune faptul ca orice contract se incheie solo consensu, adica prin simplul

consimtamant al partilor.

Contractul consensual presupune simplul acord al partilor.

Exemple : contractul de mandat, de agentie, de transport, vanzarea bunurilor mobile.

2. Contractul solemn

Este supus formalitatilor prevazute de lege. Se impune forma autentica.

Exemple:

Art. 1011 – donatia

Art. 2378 – ipoteca imobiliara

Art. 1244 – forma ceruta pentru inscrierea in cartea funciara

Art. 888 – conditiile de inscriere in cartea funciara

Art 2388 – forma contractului de ipoteca mobiliara: forma autentica sau inscris sub semnatura privata.

3. Contractul real

Presupune remiterea bunului.

Art. 1174 alin. 4 : „Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului.”

Contractele sunt consensuale si formale, iar cele formale sunt solemne si reale.

Interesul acestei clasificari consta in posibilitatea verificarii validitatii incheierii lor.

IV. Dupa criteriul partilor de a negocia

1. Contracte negociate

2. Contracte de adeziune

3. Contracte obligatorii

Art. 1182 alin. 1 : „Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a

unei oferte de a contracta.”

Art. 1183 alin. 1 : „Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute

raspunzatoare pentru esecul acestora.”

10

1. Contractele negociate

Partile au relativa putere egala pe piata. Au libertate totala.

2. Contractele de adeziune

Art. 1175 : „Contractul este de adeziune atunci cand clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de

una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le

accepte ca atare.”

Una dintre parti are o pozitie dominanta din punct de vedere economic. Partea mai puternica isi impune propria

clauza. Libertatea este diminuata.

3. Contractele obligatorii

Elimina total libertatea partilor. Este obligatorie insasi incheierea contractului.

Interesul acestei clasificari : regimul de protectie al partii mai slabe.

Art. 1202 alin. 3 : „Clauzele negociate prevaleaza asupra clauzelor standard.” Aceasta este o masura de

protectie a partii mai slabe, in cazul in care ea a reusit sa se impuna.

Art. 1203 : „Clauzele standard care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de

a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul

celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii,

restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila,

clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor

judecatoresti nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte.”

Art. 1177 : „Contractul incheiat cu consumatorul este supus legilor speciale si, in completare, dispozitiilor

prezentului cod.”(protectia consumatorului)

11