3. PROCESELE PSIHICE SI ROLUL LOR IN DEZVOLTAREA PERSONALITATII

PROCESELE COGNITIVE SENZORIALESENZATIILE, PERCEPTIILE, REPREZENTARILE

A. Definitie: Senzatiile, perceptiile, si reprezentarile sunt procese pentru ca reunesc cele trei conditii ale oricarui process: au continut informational, prelucreaza informatiile si permit realizarea unui produs (faptul psihic). Se numesc procese senzoriale pentru ca prelucreaza informatiile provenite de la simturi (cunoastem obiectele si fenomenele prin intermediul organelor de simt)

3.1 SENZATIILEA. Definitie: Senzatiile sunt procese cognitive senzoriale primare care ne

informeaza despre insusirile izolate ale obiectelor (culoare, duritate, forma, temperatura) si ale fenomenelor lumii

B. Tipuri de senzatii1. Senzatiile vizuale - senzatiile vizuale (sau vazul) sunt cele mai importante cai pe care le folosim

pentru a ne orienta in mediul inconjurator- ne informeaza despre intensitatea, luminozitatea si tonul cromatic al obiectelor

si fenomenelor- sunt produse de energia electromagnetica sau spectrul electromagnetic care

cuprinde toate frecventele energiei radiante de la razele gama si razele “x” , care au lungimi de unda scurte, la razele ultraviolete si infrarosii, pana la radiatiile folosite in transmisiunile radio – tv cu lungimi de unda foarte lungi, pe care nu le putem vedea (receptorii pentru lumina care se gasesc pe retina, raspund la lungimi de unda de ~ 400 – 700 milimicroni)

2. Senzatiile auditive - senzatiile auditive ne informeaza despre intensitatea, inaltimea si timbrul stimu

lilor sonori care vin din mediu ( ne informeaza despre obiectele si fenomenele din jur prin undele sonore)

- senzatia care apare cand receptionam undele sonore cuprinse intre 16 si ~ 20000 Hz, se numeste sunet

- receptorii pentru sunet se gasesc in urechea interna- senzatiile auditive sunt esentiale pentru invatarea limbajului, de aceea oamenii

care se nasc surzi sunt si muti, necesitand metode speciale pentru dezvoltarea limbajului

3. Senzatiile cutanate sau tactile - ne informeaza despre caracteristicile suprafetelor obiectelor, despre tempera-

1

tura lor, consistenta, duritate si greutate (intensitatea apasarii)- receptorii pentru senzatiile cutanate se gasesc in piele4. Senzatiile olfactive si gustative - ne informeaza despre mirosul si gustul substantelor- receptorii pentru senzatiile olfactive se afla in mucoasa din fosele nazale, iar

cei pentru senzatiile gustative se afla in papilele gustative de pe limba5. Senzatiile proprioceptiv – kinestezice - ne informeaza despre tensiunea musculara, ne asigura tensiunea necesara

unei anumite pozitii- senzatiile kinestezice sau simtirea miscarii sunt senzatii ale muschilor prin

care coordonam miscarile, fara ele nu ne-am putea misca- senzatiile proprioceptiv – kinestezice isi au receptorii la nivelul muschilor, al

tendoanelor si articulatiilor6. Senzatiile de echilibru- joaca un rol important in mentinerea pozitiei corpului si a echilibrului static si

dinamic al corpului- senzatiile de echilibru isi au receptorii in lobul frontal si temporal al creierului7. Senzatiile organice - semnaleaza dezechilibrele din organism produse prin deficitul de apa, aer,

hrana (apar senzatii de foame, sete, sufocare) sau prin surplusul lor (apar senzatii de greata, voma, supraplin, plin vezical)

- senzatia de oboseala apare prin solicitarea indelungata a organismului si se manifesta prin vlaguire, slabiciune a organismului, scaderea capacitatii de concentrare si mobilizare

- senzatia de odihnit manifestata prin vigoare, forta, disponibilitate pentru effort- senzatia de somn manifestata prin ingreunarea pleoapelor, incetosarea privirii,

slabirea tonusului muscular- senzatiile organice isi au receptorii la nivelul viscerelor (a organelor interne):

ficat, rinichi, bila, pancreas, intestine, stomac8. Senzatiile de durere- semnaleaza pericolul distrugerii tesuturilor permitand luarea unor masuri de

aparare- senzatiile de durere isi au receptorii la nivelul tuturor tesuturilor si organelor –

invelisul cutanat, tesutul muscular, peretii vaselor sanguine, mucoasele si muschii organelor interne

C. Legile senzatiilor:- legea pragurilor absolute si diferentiale – arata ca pentru a se produce o

senzatie, stimul, trebuie sa atinga o anumita valoare ( de exemplu: particulele de praf, microbii nu pot fi simtiti, razele ultraviolete nu pot fi vazute)

- legea contrastului senzorial – arata ca doi stimuli care actioneaza impreuna se scot reciproc in evidenta ( de exemplu: daca sunt insetat si beau o limonada dulce-

2

acrisoara nu o simt acra, dar daca beau limonada dupa ce mananc o prajitura, atunci gustul de acru este accentuat)

- legea adaptarii senzoriale – arata ca un stimul care actioneaza timp indelungat asupra analizatorului, modifica sensibilitatea acestuia fata de el (de exemplu: atunci cand intram intr-o camera in care s-a fumat mult, la inceput avem senzatia ca ne sufocam, dar ramanand mai mult timp acolo, nu ne mai deranjeaza fumul, ne obisnuim sau ne adaptam, pentru ca ne scade sensibilitatea olfactiva)

- legea interactiunii analizatorilor – arata ca producerea unei senzatii intr-un analizator poate influenta producerea altei senzatii in alt analizator (de exemplu: daca urmarim niste lovituri ritmice puternice in timp ce privim spre un bec aprins, vom avea impresia ca becul pulseaza in ritmul loviturilor, sau daca mancarea are un aspect neplacut, fara sa o gustam, vom spune ca nu are gust bun)

- legea semnificatiei senzoriale – arata ca un stimul important pentru noi sporeste sensibilitatea noastra fata de el (de exemplu: daca suntem la o petrecere si asteptam pe cineva important pentru noi, indiferent cat de mare este zgomotul, auzim soneria, chiar daca ceilalti nu o aud)

3.2 PERCEPTIILE

A. Definitie: perceptiile sunt procese cognitive senzoriale care ne informeaza despre obiectele si fenomenele lumii in totalitatea insusirilor lor concrete (ele redau intregul, nu partile componente)

B. Formarea perceptiilor : (4 faze)- detectarea stimulului (orietarea spre stimul)- discriminarea sau diferentierea stimulului de alti stimuli inconjuratori, fara a sti

despre ce este vorba- identificarea sau recunoasterea stimulului prin memorie- interpretarea sau numirea stimulului, intelegerea cauzelor aparitiei lui, a

utilitatii lui (se realizeaza prin limbaj si gandire)Exemplu: mergand pe strada aud un sunet puternic catre care imi indrept

instinctiv capul (detectez stimulul), disting ceva care se misca pe langa alti stimuli (discriminez), imi dau seama ca am mai intalnit asemenea situatie (identific sau recunosc) si inteleg ca este vorba de un caine care latra, alertat de trecerea mea (interpretez)

C. Legile perceptiei- legea integritatii perceptive – arata ca un stimul este perceput ca fiind intreg,

chiar daca la un moment dat el se prezinta simturilor doar partial (de exemplu: cand vad doar coada pisicii iesind de sub pat, spun ca am vazut pisica)

- legea structuralitatii perceptive – arata ca imaginea perceptiva are o structura in care unele elemente sunt esentiale si altele neesentiale pentru recunoasterea stimulului (de exmplu: o carte este perceputa ca atare, pentru ca are o structura

3

specifica si anume, cu multe foi tiparite prinse intr-un cotor, iar pentru calitatea ei de carte nu conteaza grosimea, marimea, culoarea, coperta)

- legea selectivitatii perceptive – arata ca in perceptie se distinge obiectul perceptiei de fondul perceptiei (de exmplu: pentru elevul care ia notite, caietul este obiectul perceptiei, iar profesorul, colegii, clasa, alcatuiesc fondul perceptiei). Un exemplu sunt si figurile reversibile

- legea constantei perceptive – arata ca forma, marimea si culoarea obiectelor sunt percepute ca fiind aceleasi, chiar daca in anumite conditii apar modificate (de exemplu: culoarea obiectelor se schimba la amurg, dar noi le percem in culoarea lor reala).

- legea semnificatiei perceptive – arata ca un obiect important pentru noi este perceput mai usor (de exemplu: daca caut un nasture mic alb intr-o cutie mare plina cu nasturi diferiti, voi gasi totusi repede nasturele cautat)

- legea proiectivitatii perceptive – face ca obiectele sa fie percepute “aici”, “acolo”, ‘dincolo”, cu toate ca imaginile lor se afla in creierul nostru

D. Teoria gestaltista a perceptiei

- teoria gestaltista a perceptiei a fost conceputa de un grup de psihologi germani in secolul al XX-lea – M. Wertheimer, W.Kohler, K. Koffka

- teoria gestaltista poarta acest nume de la termenul “gestalt”, care in limba germana inseamna “entitate cu sens”, “intreg” sau “forma perfecta”

- conform acestei teorii fundamental in perceptie este intregul sau forma si nu partile componente (vedem partile si legaturile dintre ele)

- teoria gestaltista a perceptiei enunta 5 legi sau principii dupa care functioneaza perceptia

1. principiul proximitatii sau legea celei mai mici distante – este tendinta de a percepe obiectele care sunt apropiate ca facand parte din acelas grup

Exemplu: vedem aceste drepte paralele ca fiind 3 grupuri de cate 2 drepte2. principiul similaritatii sau legea asemanarii – este tendinta de a grupa

obiectele care seamana in aceeasi unitate perceptuala(stimuli)

Exemplu: vedem aceste cerculete ca alcatuind linii pe orizontala si verticala3. principiul continuitatii sau legea continuitatii – arata ca stimulii vizuali care

sunt situati in continuarea celorlalti au tendinta de a se grupa cu ceilaltiExemplu: vedem un triunghi desi nu este un

Triunghi4. principiul inchiderii sau legea inchiderii – arata ca un obiect chiar daca nu se

prezinta in intregime simturilor noastre avem tendinta de a-l percepe in intregime ( de exemplu: daca de la distanta vad acoperisul unei case, spun ca am vazut o casa, deci am perceput intreaga casa)

4

5. principiul bunei forme sau legea bunei forme (a pregnantei) – arata ca avem tendinta de a grupa stimulii in figuri simple si simetrice, chiar daca in realitate ei pot fi aranjati si in alt mod

Exemplu: vedem doua litere “k” asezate simetric sau vedem un romb asezat intre doua drepte paralele

E. Perceptia spatiala- perceptia spatiala este de fapt vederea obiectelor in trei dimensiuni, sau

vederea tridimensionala- perceptia adancimii este data de indicatorii monoculari (vederea cu ajutorul

unui ochi – obiectele departate vazute cu un ochi par mai mici decat cele apropiate si sunt acoperite in campul vizual de alte obiecte mai apropiate, iar distantele nu sunt bine apreciate) si de indicatorii binoculari (vedere cu ajutorul celor doi ochi – imaginile de pe retina sunt diferite in functie de distanta dintre ochi si sunt tridimensionale)

- in perceptia spatiului exista doua teorii – teoria nativista care sustine faptul ca noi ne nastem cu ideea de spatiu , nu este nevoie sa invatam din experienta ce este spatiul si sa apreciem distantele (de exemplu: copilul la 6 – 7 luni, cand incepe sa mearga in 4 labe el se opreste la marginea mesei sau a patului pe care este lasat, fapt ce demonstreaza ca percepe un pericol, este un reflex innascut, neconditionat, adaptat la impresii implicate in perceptia adancimii); si teoria genetica , care sustine faptul ca noi apreciem distantele dupa ce invatam sa le apreciem in timp (de exemplu: copiii de 2 – 3 ani au dificultati in aprecierea distantelor, iar reactiile reflexe, inconstiente, innascute ale oamenilor nu sunt acelasi lucru cu “idea de spatiu”, care se invata, se formeaza in timp)

F. Perceptia miscarii- percepem obiectelor in miscare pentru ca putem separa obiectele de fondul

perceptiei, suntem obisnuiti cu marimea obiectelor, indiferent de pozitia si distanta lor fata de noi (constanta marimii)

- percepem obiectele in miscare datorita miscarii globilor oculari si a capului, a corpului lor si datorita persistentei imaginii retiniene (stimulul luminos creaza pe retina o imagine care persista ~ o zecime de secunda) fara de care, am percepe imaginile sacadat

- perceptia miscarii intervine in doua situatii: cand urmarim cu ochii obiectul in miscare si cand ochii sunt imobili, dar imaginea obiectului respectiv se deplaseaza pe retina

G. Iluziile optice; a) b) c) d)

5

- iluziile optice au la baza experientele noastre- iluziile perceptive sunt produse de anumite elemente ale stimulilor ce actio-

neaza combinat si ne creeaza o perceptie gresita, deformata sau imposibila (de exmplu: iluziile magicienilor)

- iluziile optice sunt de fapt interpretari gresite ale informatiilor senzoriale- exemple de iluzii optice: o suprafata stralucitoare pare mai mare decat una in-

tunecata , soarele la orizont pare mult mai mare decat pe bolta cereasca- erori de perceptie grava apar la persoanele ce sufera de boli mintale (de

exemplu: persoanele cu boli mintale nu au sentimentul realitatii, nu mai percep normal obiectele si lumea inconjuratoare, se simt straine de lume, nu mai recunosc obiectele, parca traiesc in vis, iar cei care au halucinatii vad fiinte pe care nimeni nu le vede – iluzii optice)

3.3 REPREZENTARILE

A. Definitie: reprezentarile sau imaginile sunt “modelul interiorizat” al obiectelor sau fenomenelor, o prezenta in mintea noastra a unor obiecte sau fenomene, independenta de exercitarea actuala a organelor de simt (au la baza perceptii traite anterior de aici si termenul de re-prezentare)

sau,reprezentarile sunt o prezentare din nou (ulterioara) a perceptiei, realizata in

absenta obiectului

B. Caracteristicile reprezentarilor:- se produc in absenta obiectului care a stat la baza uneia sau mai multor

perceptii- imaginea nu este o reproducere fidela a datelor perceptive, pentru ca este o

prelucrare a lor (imaginea sau reprezentarea este o perceptie regandita)- reprezentarile sunt subiective, depind de vointa noastra ( le putem evoca sau

alunga)- sunt influentate de tendintele noastre, de dorintele si sentimentele noastre

(deseori vedem persoanele, lucrurile asa cum dorim, alteori le vedem prin prisma temerilor noastre, chiar daca obiectiv ele nu sunt fondate)

- imaginile sau reprezentarile sunt fluctuante, instabile, dispar usor, se transforma, se streg

- calitatea imaginilor depinde de numarul, calitatea si intensitatea perceptiilor (cu cat am perceput mai mult timp un obiect, cu atat imaginea lui va reveni mai clara in memorie)

- reprezentarile au o dubla natura: o natura intuiv – figurativa (redau imaginea obiectelor percepute anterior) si o natura operational – intelectiva (imaginea redata suporta unele transformari prin interventia operatiilor intelectuale: analiza, sinteza, comparatie, generalizare)

6

- reprezentarile tin seama de procesele cognitive, dar si de invatarea notiunilor (de exemplu: un copil isi poate reprezenta fulgerul, dar nu cunoaste aceasta notiune in sens stiintific, pentru ca el nu stie ce fel de fenomen este acesta, cum ia nastere, copilul nu poate trece dincolo de concret, pentru ca ii lipsesc cunostintele, iar operatiile gandirii sunt slab dezvoltate)

C. Tipuri de reprezentari- reprezentari imediate – reprezentarea se produce repede dupa ~ 2 secunde

(de exemplu: vad un obiect, inchid ochii si il vad cu claritate)- reprezentari de memorie – reprezinta obiectele sau fenomenele percepute

anterior fara a le avea in fata ochilor ( de exemplu: am foarte clara in memorie imaginea mamei mele, sau un pictor poate picta un peisaj pe care l-a vazut candva)

- reprezentari ale imaginatiei – reprezinta plasmuiri ale mintii fara legatura cu realitatea, intervine fantezia (de exemplu: imi pot imagina in detaliu planul casei in care as vrea sa locuiesc sau imi pot imagina vacanta de vis pe care mi-o doresc)

- reprezentari sau imagini bazate pe simturi – imagini auditive ( melodii indragite imi revin in minte), imagini vizuale (redau insusirile optice ale obiectelor, culoarea, forma, marimea lor), imagini gustative si olfactive (vorbind despre un anumit fel de mancare care imi place, parca ii simt mirosul si gustul), imagini tactile (imi reprezint finetea catifelei)

- reprezentari kinestezice – imagini mintale ale propriilor miscari (ne reprezentam cum am recitat o poezie)

- reprezentari anticipative – reprezinta miscari si transformari pe care nu le-am perceput, dar le putem anticipa pe baza experientei anterioare (de exemplu: imi reprezint anticipativ caldura pe care o voi simti cand voi sta langa semineu). Acest tip de reprezentare pregateste imaginatia , proces cognitiv superior (reprezentarile anticipative nu sunt prezente la copiii de 1 -2 ani, asa se explica de ce copiii baga mana in priza, trag tigaia de pe foc , baga mana in cusca ursului)

D. Functiile reprezentarilor- regleaza actiunile complexe – cu ajutorul lor ne desfasuram normal activitatea

zilnica si evitam pericolele- functia de concretizare – ajuta la concretizarea ideilor, gandurilor,

sentimentelor prin exprimarea lor in imagini artistice; in poezie, pictura, muzica, teatru- functia cathartica (lb.gr. catharmos = purificare) – se refera la rolul pe care-l

are reprezentarea in ameliorarea unei stari de tensiune, de stres (imi imaginez ca situatia ingrijoratoare, tensionata se poate ameliora)

- punct de plecare in evolutia gandirii – schematizand datele perceptiei, inlesneste operatiile gandirii, in special abstractizarea si imaginatia.

7