CAPITOLUL 6

RECOLTAREA LEMNULUI

6.1. DefiniţieRecoltarea constituie procesul tehnologic prin care arborii marcaţi sunt

fragmentaţi prin operaţii specifice astfel încât să se creeze condiţii favorabile sub aspect economic şi ecologic, de deplasare a lemnului la colectare.

Recoltarea cuprinde : operaţia de doborâre operaţia de curaţire de crăci operaţia de secţionareObiectul muncii este arborele marcat, iar operaţiile se desfaşoară integral

în parchet, în condiţii naturale de teren sub influenţa directă a factorilor climatici.

6.2. Mijloacele de recoltare sunt : ferăstraiele mecanice topoare pene dispozitive pentru impulsionarea şi orientarea căderii arborelui dispozitive de tracţiune cu cablul

6.2.1. Ferăstraiele mecanice sunt mijloacele de bază cu care se execută operaţiile din cadrul procesului de recoltare.

Cu aceste utilaje se realizează - integral doborîrea- integral secţionarea- parţial curăţirea de crăci

şi îndeplinesc următoarele condiţii : purtare şi manipulare uşoară funcţionare la parametrii optimi în condiţii variate de lucru, indiferent

de condiţiile climatice : prezintă siguranţă în funcţionare comenzi, întreţinere şi reglaje simple asigură condiţii optime de protecţie şi igiena munciiCele mai utilizate tipuri de motoferăstraie pe piaţa romanească sunt : Husqvarna Stihl DolmarProcedeele de tăiere cu ferăstraiele mecanice depind de lungimea utilă a

lamei (Lu), de diametrul piesei (d) şi de condiţiile de lucru.

1

Tăierea poate fi : Lu

a. normala d < 2

Lub. tăierea în evantai < d < Lu

2c. mixtă Lu < d < 2Lu

d. în berbec 1. normala 2. evantai

6.2.2. Toporul În exploatările forestiere se folosesc conform standardelor în vigoare

tipurile următoare de topoare :

2

E pentru doborâre F pentru curăţire de crăci G pentru despicareElementele caracteristice

sunt :- h înălţimea toporului- l1 lăţimea muchiei- l2 lăţimea tăişului- unghiul dintre coadă şi

topor- greutatea toporului- lungimea cozii

6.2.3. Pana, este unealta auxiliară, folosită la doborâre şi secţionare, confecţionată din materiale cu duritate mică (lemn, aluminiu, mase plastice) şi poate fi netedă, zimţată sau striată.

Este folosită la : doborâre – impulsionează căderea arborelui secţionare – previne prinderea lanţului

6.2.4. Dispozitive pentru impulsionarea şi orientarea căderii Acestea sunt folosite când : desimea arboretului este mare arborii sunt mari cu coroană asimetrică se doboară trunchiuri fără coronamentDispozitivele sunt de tipul pârghiilor şi prăjinilor şi au următoarele

caracteristici : 

3

6.2.5. Dispozitive de tracţiune cu cablu (TIRFOR)Aceste dispozitive sunt acţionate manual, dezvoltă forţe de tracţiune 10-

50 KN şi sunt folosite pentru dezaninarea arborilor

6.3. Doborârea arborilorDoborârea arborilor reprezintă operaţia prin care arborele marcat este adus

la poziţia culcat, asigurându-se în acest fel condiţii normale de desfăşurare a operaţiilor ulterioare.

Ţinând cont de condiţiile în care se desfăşoară această operaţie, de cerinţele de ordin silvicultural şi economic, doborârea trebuie să se desfăşoare astfel încât să se asigure o cădere dirijată a arborelui pe direcţie bine precizată în concordanţă cu cerinţele de gospodărire a arboretelor şi deplasarea ulterioară a lemnului.

Activităţile de bază la doborâre sunt : alegerea direcţiei de doborâre executarea la bază trunchiului a unor tăieri astfel încat arborele să cadă

pe direcţia aleasă.a. La alegerea direcţiei de doborâre trebuie să se ţină seama de : caracteristicile arborelui marcat

* asimetria coroanei* înclinarea trunchiului

4

* poziţia arborelui marcat condiţiile de lucru din jurul arborelui pe o distanţă aproximativ egală

cu înălţimea acestuia* poziţia arborilor nemarcaţi* suprafeţele ocupate cu seminţiş* microrelieful terenului

direcţia ulterioară de deplasare a lemnului* de preferat ca arborele să fie doborât cu capătul gros în sensul

colectăriiDin acest punct de vedere un arbore poate fi doborât în direcţia naturală

de doborâre sau în direcţia tehnică de doborâre.

b. Tăieturile de la bază trunchiului se vor face în funcţie de metoda de doborâre aplicată astfel încât să se asigure căderea arborelui pe direcţia tehnică aleasă.

6.3.1. Metode de doborâre a arborilorDupă nivelul la care se fac tăieturile specifice se deosebesc următoarele : doborârea în cioată doborârea în scaun doborârea prin căzănire (în căldare) doborârea prin dezrădăcinare

6.3.1.1. Doborârea în cioată se caracterizează prin efectuarea tăieturilor la un nivel apropiat de sol, urmărindu-se în mod deosebit valorificarea într-o proporţie cât mai mare a lemnului din arborele marcat şi asigurarea unor condiţii optime de regenerare a arboretelor.

Această metodă de doborâre este cea mai răspândită.Alegerea nivelului de doborâre se face ţinând cont de : necesitatea valorificării integrale a lemnului arborelui marcat realizarea doborârii cu cheltuieli cât mai miciÎn aceste condiţii avem : nivelul valorificarii integrale, când tăierea trebuie făcută cât mai

aproape de sol

5

nivelul cheltuielilor minime ce presupune un efort minim care se realizează la 0,8 m de la sol

Optimizarea celor două niveluri dă naştere la nivelul optim care este reglementat la doborârea în cioată, la 1/3 din diametrul cioatei, la arbori cu până la 30 cm şi de 10 cm la arbori cu mai mare de 30 cm .

Astăzi se acordă o importanţă foarte mare valorificării integrale a masei lemnoase ce face ca nivelul optim adoptat să fie mai jos decat nivelul optim.

Elementele specifice doborârii sunt: tapa tăietura din partea opusă tapei zona de frânare pragul

Tapa constă dintr-un calup de lemn extras de la bază trunchiului din partea corespunzatoare sensului de cădere cu scopul de a crea un moment de răsturnare pe direcţia tehnică aleasă precum şi condiţii favorabile căderii arborelui.

6

Forma şi mărimea tapei s-a stabilit în aşa fel încât să se extragă cu eforturi minime şi cu un consum cât mai mic de lemn.

Foarte important : o tapa corespunzătoare protejează arborele în cadere, evitând deprecierea lui.

Se recomandă pentru :- < 18 cm – tapa sub formă de tăietură- 18-60 cm – tapa tip pană executată prin două tăieturi concurente- 60-100 cm – tapa tip calup - > 100 cm – tapa în trepte

Tăietura din partea opusă tăierii are rolul de a asigura desprinderea trunchiului de cioata şi căderea arborelui.

Zona de frânare este porţiunea de lucru rămasă netăiată între tapă şi tăietura din partea opusă tapei şi are rolul de a orienta arborele în cădere în direcţia tehnică.

Această zonă previne alunecarea sau răsucirea trunchiului pe cioată, precum şi de a ţine arborele în primele momente ale căderii permiţând retragerea în siguranţă a muncitorilor din zona periculoasă de la bază arborelui în cădere.

Zona de frânare, prin forma ce i se dă influenţează decisiv orientarea arborelui în cădere astfel :

direcţie perpendiculară pe axa de simetrie dacă zona de frânare este simetrică

7

direcţia de doborâre pe partea cea mai groasă a zonei de frânare cand este asimetrică.

Pragul este element specific doborârii ce rezultă datorită diferenţei de înălţime dintre tăietura de la bază şi tăietura din partea opusă tapei.

Are rolul de a preveni alunecarea trunchiului pe cioată după ruperea fibrelor din zona de frânare şi de a asigura şi în acest fel protecţia muncitorilor de la doborâre.

Elemente dimensionale ale doborârii în cioată.

8

Pentru că doborârea în cioată să se facă în condiţii de siguranţă, trebuie să se respecte o serie de prescripţii dimensionale privind elementele specifice acestei operaţii.

Aceste prescripţii sunt orientative, în funcţie de situaţia din teren se vor respecta şi stabili conform celor dictate de situaţie.

Caracteristicile tăieturilor de doborâre în cioată

18 cm > 18 cm

hc (înălţimea cioatei) 3-6 cm 6-10 cm

at (adâncimea tapei) dc dc 3 2

dc dc 4 3

h tp (înălţimea tapei tip pană) -- 5-15 cmh tc (înălţimea tapei tip calup) -- 10-15 cmh tt (înălţimea tapei tip trepte) -- 20-30 cm

(unghiul tapei) -- 25-40 0

h p (înălţimea pragului) 2-3 cm 3-5 cmg f (lăţimea pragului) 1-2 cm 2-4 cm

La doborârea în arboretele de crâng, înălţimea cioatei va fi cel mult 5 cm.

Procedee de lucru la doborârea în cioatăDoborârea în cioată se face cu ferăstrăul mecanic, iar în unele cazuri

(doborârea în crâng, doborârea iescarilor) cu toporul.

9

La doborârea în cioată cu ferăstraul mecanic, procedeele de lucru aplicate depind de raportul dintre diametrul cioatei (dc) şi lungimea utilă a lamei (Lu) deosebindu-se astfel mai multe situaţii :

- dc < 18 cm, caz în care se face o tapă simplă, iar tăietura din partea opusă se realizează printr-o tăietură în evantai

- 18 cm < dc < Lu, caz în care se face o tapă tip pană, prin două tăieturi concurente în evantai, iar tăietura din partea opusă se realizează printr-o tăiere mixtă.

- Lu < dc < 1,7 Lu, caz în care se face o tapă tip pană sau calup prin tăieri normale, iar tăietura din partea opusă se realizează printr-o tăietură mixtă

- 1,7 Lu < 2,2 Lu, caz în care se face o tapă calup sau în trepte, prin tăieri normale sau mixte, iar tăietura din partea opusă se face mai întâi cu o tăietură berbec prin tapă şi apoi se continuă această tăiere printr-o tăiere mixtă.

- dc > 2,2 Lu caz în care trebuie să se folosească lame mai lungi sau să se aplice alte metode de doborâre (prin căzănire sau dezrădăcinare)

Doborârea cu toporul este specifică tăierilor în crângul simplu cu tăieri de jos, pentru păstrarea capacităţii de lăstărire a cioatelor.

Se procedează cu respectarea condiţiilor de la doborârea cu ferăstrăul mecanic cu condiţia ca înălţimea cioatei să fie cuprinsă între 3-5 cm.

Dacă arborii sunt situaţi în lunci inundabile, în zone cu teren cu pante mici, uşor accidentat cu ape care băltesc atunci prentru frasin şi anin înălţimea cioatei trebuie să depăşească nivelul inundabil al apelor rezultate din precipitaţii sau topirea zăpezii.

Suprafaţa cioatei la doborârea în crâng trebuie să fie netedă, să aibă o înclinare de circa 200 şi să fie orientată în direcţia N-S.

10

6.3.1.2. Doborârea în scaun se aplică în arboretele de salcie din luncile inundabile în special din lunca inundabilă a Dunării.

Presupune aplicarea tăierii la un nivel care să se situeze deasupra nivelului maxim al apelor de inundaţii.

Partea din trunchi care rămâne după doborâre poartă numele de scaun.Prin această metodă se urmăreşte menţinerea în stare de vegetaţie o

perioadă mai lungă de timp a arboretelor pentru ca acestea să-şi îndeplinească rolul antierozional.

Doborârea în scaun se face cu respectarea, în general, a prevederilor de la doborârea în cioată, cu următoarele particularităţi :

prima tăiere se face cu respectarea prevederilor de la doborârea în cioată

următoarele taieturi, la acelaşi scaun, respectiv doborârea sulinarilor se face la nivelul scaunului

scaunele trebuie să rămână netede după doborâre doborârea se va face astfel încât scaunele să nu crape sau să se

aşchieze pentru scaunele cu înălţimea mai mică de 1,3 m tăierea se face de pe

sol, iar pentru scaunele cu înălţimea mai mare de 1,3 m de pe capre amenajate

tăierea se face cu toporul. dacă taierea se face cu ferăstrăul mecanic, atunci cioata trebuie să rămână netedă şi se realizează cu toporul prin îndepărtarea tuturor asperităţilor.

6.3.1.3. Doborârea prin căzănire se aplică în special în arboretele de salcâm pentru a le asigura regenerarea prin drajonare.

11

Se caracterizează printr-un nivel al tăieturilor corespunzătoare locului de intersecţie a rădăcinilor groase pe trunchi.

Doborârea prin căzănire se utilizează în două situaţii : în cazul în care se urmăreşte asigurarea regenerării naturale prin

drajonare în cazul în care se urmăreşte valorificarea lemnului din zona coletului.Pentru aceasta se îndepărtează pământul din jurul arborelui pe circa 0,5 m,

se descoperă rădăcinile groase care se taie cu toporul de la locul de inserţie a acestora pe trunchi, astfel încât arborele să cadă în direcţia tehnică.

Rădăcinile se taie astfel încât să se dea arborelui mai întâi o înclinare pe direcţia tehnică, după care se taie rădăcinile din partea opusă.

Metoda recomandată în arboretele de salcâm. Avantajele acestei metode sunt că drajonii cresc foarte repede.

6.3.1.4. Doborârea prin dezrădăcinare este folosită în situaţiile în care se fac tăieri de substituire.

Această metodă se caracterizează prin executarea tăieturilor astfel încât arborele doborât să conţină şi rădăcinile groase.

Doborârea prin dezrădăcinare se aplică atunci când se urmăreşte unul din următoarele cazuri :

12

valorificarea intr-o proporţie cât mai mare a lemnului din arborii marcaţi

eliberarea completă a terenului de vegetaţie forestieră când se fac tăieri de substituire, pentru evitarea drajonăriiPentru dezrădăcinare se folosesc utilaje specializate care doboară arborii

prin împingere. Se poate face şi manual dar în situaţii rare.

6.3.3. Structura operaţiei de doborâreStructura operaţiei de doborâre, cu particularităţile specifice fiecărei

metode de doborâre conţine următoarele faze :1. Deplasarea la arborele de doborât. Se realizează pe suprafaţa parchetului, pe traseul cel mai scurt, observând

de la distanţă forma arborelui, poziţia lui în arboret faţă de arborii învecinaţi, precum şi direcţia vântului dacă acesta este prezent.

La tăierile selective, această fază implică şi căutarea arborelui marcat pentru a fi extras. Timpul de căutare este eliminat dacă se practică marcarea vizibilă de la distanţă (marcolarea) cu panglici de plastic sau cu vopsea specială pe arbori.

Distanţa de securitate dintre două echipe de recoltare trebuie să fie de cel putin 2 înălţimi de arbore, de asemenea, în zona de lucru se impune să nu existe alte persoane pe o rază de circa 50 m.

În pădurile de amestec de răşinoase cu foioase pentru evitarea ruperilor de arbori şi alte forme de declasare a lemnului se doboară întâi răşinoasele şi apoi foioasele, iar în cadrul fiecareia dintre aceste grupe de specii, doborârea arborilor subţiri o precede pe cea a arborilor groşi. Această fază necesită, în general, un consum mare de energie deoarece deplasarea muncitorilor se face în condiţii de teren neamenajat, sub influenţa directă a factorilor climatici, ocazie cu care trebuie să poarte motoferăstrăul şi anexele acestuia, precum şi uneltele ajutătoare doborârii arborelui.

Timpul de lucru necesar deplasării de la un arbore la altul are o pondere de 30 % din totalul timpului de doborât şi a fost determinat pe cale experimentală pentru condiţii medii de muncă.

2. Alegerea direcţiei de doborâre. Managementul exploatărilor forestiere caracterizat prin integrarea

cunoştinţelor de ecologizare, ergonomizare şi eficientizare (sistemul 3E) impune indubitabil în toate cazurile doborârea dirijată a arborilor recoltabili pentru protejarea arborilor nemarcaţi, a tineretului şi seminţişului. Pentru evitarea aninării şi deprecierii arborilor ce se doboară, asigurarea securităţii forţei şi a mijloacelor de muncă şi pentru corelarea cu direcţia şi sensul operaţiei de adunat (specific nodului tehnologic pdj – poziţionare, direcţionare, joncţionare).

Realizarea acestor cerinţe este determinată de următorii factori:La alegerea direcţiei de doborâre trebuie să fie luate în considerare

elemente ce caracterizează arborele marcat (asimetria coroanei, înclinarea

13

trunchiului, poziţia arborelui în arboret), condiţiile de lucru din jurul arborelui, pe o distanţă aproximativ egală cu înălţimea acestuia (poziţia arborilor nemarcaţi, suprafeţele ocupate cu seminţiş, microrelieful terenului), direcţia ulterioară de deplasare a lemnului (convenabil, din acest punct de vedere, este că arborele să fie doborât pe direcţia de colectare, cu capătul gros în sensul deplasării).

Un arbore, în general, datorită elementelor ce îl caracterizează din punctul de vedere al doborârii are o tendinţă naturală de cădere care se numeşte “direcţie naturală ” (DN).Pornind de la această direcţie naturală şi luând în considerare toate elementele ce intervin în alegerea direcţiei de doborâre, se stabileşte aşa numită direcţie tehnică de cădere (DT), adică direcţia pe care se va doborî efectiv arborele şi pentru stabilirea ei se au în vedere următoarele condiţii:

evitarea deprecierii lemnului prin rupere, despicare, aşchiere evitarea  aninării a arborilor doborâţi şi a vătămării arborilor ce rămân

pe picior precum şi a seminţişului execuţia fără dificultate a operaţiilor ulterioare de doborâre a altor

arbori, de fasonare a arborelui doborât şi de colectare a acestuia asigurarea securităţii depline a muncii la execuţia operaţieiDeprecierea lemnului intervine atunci când arborii cad peste denivelări de

microrelief precum şi în cazul arborilor înfurciţi sau curbaţi, când doborârea se face pe planul deformaţiei, deoarece în aceste condiţii este frecvent impactul punctiform cu terenul al arborelui în cădere.

La tăierile selective culoarul de doborâre trebuie să fie suficient de larg, în aşa fel, ca arborele în cădere să nu se anine sau să prejudicieze arborii rămaşi pe picior. Dacă sunt prezente ochiuri de seminţiş, doborârea va fi astfel orientată încât coroana să cadă în afara acestora.

Arborii trebuie doborâţi în poziţii cât mai favorabile pentru desfăşurarea operaţiilor ulterioare. Astfel, la răşinoase se recomandă doborârea şi curăţirea de

14

crăci în prealabil a câte unui arbore într-o poziţie perpendiculară pe direcţia generală pe care vor fi doborâţi alţi câţiva arbori. În felul acesta curăţirea de crăci şi secţionarea fusului se realizează mai uşor deoarece acesta este puţin deasupra solului pentru ca lama ferastraului să nu atingă pamântul.

La arborii de foioase cu coroana larg dezvoltată de unde rezultă mult lemn mărunt, se recomandă, în limita posibilităţilor ca aceştia să fie doborâţi pe culoarul traseului de colectare, micşorându-se astfel timpul dar şi cheltuielile de adunat şi stivuit lemnul.

Indiferent de condiţii doborârea trebuie să se execute în mod ordonat fără să se creeze condiţii nefavorabile datorită aglomerărilor pe unitatea de suprafaţă şi să dea posibilitatea ca lemnul rezultat să fie orientat pe direcţia de adunat cu capătul gros inainte.

Din motive de securitate a muncii, dacă nu intervin factori perturbanţi se dă întotdeauna prioritate tendinţilor naturale de cădere care se adoptă ca direcţie tehnică (DN=DT) realizându-se astfel un consum mai redus de timp de muncă, de asemenea, se va evita o doborâre contra vântului sau pe vânt foarte puternic.

Pe terenurile cu pantă unde există pericolul alunecării la vale a arborilor şi datorită conformaţiei acestora periclitând securitatea muncitorilor şi a mijloacelor de muncă, doborârea se realizează cu vârful la vale chiar dacă distanţa spre amonte este mai scurtă. În aceste condiţii sensul de înaintare a echipei de doborâre este din aval spre amonte.

La tăierile selective, în funcţie de culoarele disponibile, se poate face şi o doborâre pe curba de nivel sau oblic faţă de linia de cea mai mare pantă, arborii pe picior oprind o eventuală rostogolire a arborelui doborât.

Multitudinea şi complexitatea cercetărilor întreprinse şi sinteza resurselor documentare de specialitate consultate au concluzionat ca în raport cu natura tensiunilor din interiorul tulpinii şi gradului de periculozitate la doborâre pentru forţa de muncă şi utilajele folosite, arborii destinaţi doborârii pot fi grupaţi în trei categorii caracteristice :

- netensionat- tensionat- accidentaţiArborii netensionaţi au tulpina verticală, cu trunchiul drept sau foarte

puţin înclinat <50, coroană simetrică şi echilibrată. Aceşti arbori sunt solicitaţi la compresiune centrică şi au stabilitatea la răsturnare asigurată. Pentru doborârea lor naturală sunt necesare forţe suplimentare de răsturnare suficient de mari pentru a depăşi ca mărime forţele şi momentul de stabilitate al arborelui dat de rezistenţele la rupere ale lemnului în lungul fibrelor din secţiunea considerată. Centrul de greutate al tulpinii apreciat în mod empiric cade aproximativ în interiorul suprafeţei viitoarei cioate.

Arborii tensionaţi prezintă un dezechilibru permanent între forţele de compresiune şi cele de intindere în special în lemnul trunchiului. În practică aceşti arbori prezintă una din următoarele caracteristici :

15

trunchiul sau întreaga tulpină au forma strâmbă sau se găseşte în poziţie aplecată

coroana asimetrică excesiv dezvoltată spre aval pe terenurile cu declivitate, trunchiurile cu excentricitate sau ovalitate foarte pronunţată

sunt prezente în permanenţă tensionări produse de factori naturali (vânt, furtuna, precipitaţii, declivitate, alunecări de teren) sau artificiali (împingere, bateri a penelor, ancorări)

centrul de greutate al tulpinii este la o distanţă rezonabilă faţă de centrul secţiunii viitoarei cioate

Arborii accidentaţi prezintă pericol pentru forţa de muncă şi utilaje, nu li se poate aprecia cu suficientă precizie poziţia centrului de greutate şi se caracterizează prin :

forma particulară a tulpinii (concrescută, înfurcită, dublu curbată, cu bază deformată sau cu scorbură) şi gradul ei de depreciere complet uscată sau putredă, cu putregai interior sau lateral la bază

efectul depreciativ şi poziţia periculoasă datorită agenţilor atmosferici (arbori rupţi de zăpadă sau de vânt, aninaţi, dezrădăcinaţi, complet sau parţial cu parte de coroana care atârnă sau crăpături longitudinale ale tulpinii, etc.).

Alegerea direcţiei de doborâre a arborilor pe bază criteriilor mai sus enunţate se concretizează practic cu stabilirea poziţiei tapei, a direcţiei tehnice de doborâre precum şi necesitatea folosirii penelor sau a pârghiilor pentru dirijarea şi impulsionarea căderii arborelui.

Poziţia tapei se fixează prin jalonarea cu ajutorul arborelui recoltabil, în prima etapă, iar în a doua etapă verificarea dupa executarea tapei şi eventual corectarea prin combinarea sarnierei dreptunghiulare cu porţiuni din calupul tapei drepte. Această fază de lucru ocupă 5% din timpul de lucru pentru doborârea arborelui.

3. Pregătirea locului de muncăAre ca scop crearea condiţiilor de lucru nestânjenite pentru muncitori la

execuţia tăieturilor de doborâre a arborilor şi de retragere rapidă a acestora când arborele începe să cadă. În acest sens se execută după caz următoarele :

curăţirea terenului în jurul arborelui înlăturarea zăpezii tăierea crăcilor de la bază fusurilor nelagate, la răşinoase executarea potecilor de refugiuCurăţirea terenului în jurul arborelui constă în înlăturarea vreascurilor,

bolovanilor, vegetaţiei atât cât este necesar astfel ca muncitorii să nu fie împiedicaţi să aplice corect tehnica de lucru. Nuielişul şi arbuştii din jurul arborelui de doborât se îndepărtează prin tăierea cu toporul sau cu ferăstraul mecanic acordându-se atenţie riscului de recul al ferăstrăului, deoarece acesta nu se poate fixa bine în piesa pe care o taie.

16

Pe timp de iarnă se îndepărtează zăpada din jurul cioatei sau se bate cu piciorul când stratul de zăpadă nu este foarte gros.

La arborii neelagaţi de răşinoase pentru ca fasonatorul să nu fie jenat în lucru la execuţia tăieturilor de doborâre se taie în prealabil toate crăcile de la bază arborelui până aproximativ înălţimea umerilor aplicând tehnica de lucru prezentată.

Ferăstrăul se ţine paralel cu umerii cu lama în poziţie perpendicular pe direcţia braţelor, iar tăierea se face de sus în jos folosind partea inferioară a aparatului de tăiere. Ca măsură de protecţie în eventualitatea producerii fenomenului de recul al ferăstrăului, muncitorul va ţine ferăstrăul la distanţă suficientă de corp, practic la capătul braţelor întinse, în poziţia de tăiere (1), iar la celelalte trei poziţii între corpul său şi lama ferastraului va fi interpus trunchiul arborelui.

Potecile de refugiu se fixează la un unghi de circa 450 faţă de prelungirea în sens contrar a direcţiei tehnice de doborâre de o parte şi de alta a arborelui. Dacă este necesar potecile de refugiu se curăţă de seminţiş, crăci, bolovani, iar iarna de zăpadă. Această amenajare se face pe o distanţă de minim 6.

4. Îndepărtarea ritidomului şi lăbărţărilor.

17

Ritidomul se îndepărtează cu scopul de a proteja lanţul tăietor al ferăstrăului mecanic, iar îndepartarea lăbărţărilor pentru a da trunchiului la bază o formă cilindrică şi de a putea asigura în acest fel un raport optim al tăieturilor, răspunzând astfel unor cerinţe tehnice cum sunt :

realizarea în siguranţă a doborârii arborilor ca urmare a aplicării tăieturilor de doborâre la o secţiune circulară unde se pot respecta parametrii de tăiere stabiliţi

evitarea dificultăţilor la colectarea prin târâre sau semitârâre şi a prejudicierii arborilor seminţişului şi solului

facilitarea voltării, depozitării şi transportuluiTăierea lăbărţărilor se execută cu ferăstrăul mecanic printr-o tăietură

verticală paralelă cu axa arborelui urmată de o tăietură orizontală practicată cu partea inferioară a lamei până la tăietura verticală fără a o depaşi, astfel ca fibrele fusului să rămână intacte.

Lucrarea se incepe pornind de la lăbărţarea cea mai înaltă faţă de sol a cărei tăiere orizontală se execută cât mai aproape de sol şi serveşte ca reper de nivel pentru toate celelalte tăieri orizontale.

Deplasarea în jurul arborilor pentru tăierea lăbărţărilor se face în sensul acelor ceasornicului pentru asigurarea poziţiei normale de lucru cu ferăstrăul (blocul motor situat înspre exterior).

Această lucrare nu are un caracter sistematic deoarece lăbărţarea ca defect al lemnului apare numai la unii dintre arbori. Uneori intervin situaţii speciale cum sunt :

la doborârea unui arbore scorburos sau cu putregai la bază, tăierea lăbărţărilor nu este indicată pentru că în contrafort se afla lemnul sănătos care asigura stabilitatea arborelui

18

la doborârea unui arbore pe o direcţie diferită de cea naturală se lasă unul sau doi contraforţi netăiaţi în partea spre care se intenţionează orientarea căderii arborelui

la doborârea unui arbore aplecat în direcţia de cădere aleasă sunt menţinuţi unul sau doi contraforţi în partea opusă direcţiei de cădere pentru a asigura stabilitatea arborelui pe timpul cât se aplică tăierea de doborâre

În toate aceste cazuri lăbărţările rămase se taie pe arborele căzut la sol.5. Executarea tapei În mod curent, tapa are o formă de pană, fiind realizată prin două tăieturi

de ferăstrău, una superioară pe direcţie oblică şi alta inferioară în poziţie orizontală. Joncţiunea lor trebuie să fie perfectă printr-o linie dreaptă perpendiculară pe direcţia de cădere.

Dimensiunile tapei sunt cele prezentate la “elemente dimensionale ale doborârii în cioată “ (vezi curs).

În principiu, tapa trebuie să aibe o adancime care să asigure o zonă de frânare suficient de lungă şi solidă pentru a asigura în mod efectiv orientarea arborilor pe direcţia stabilită, precum şi evitarea deprecierii lemnului.

În această privinţă adâncimea tapei trebuie adaptată în funcţie de grosimea arborilor, între ele fiind o relaţie pozitivă. Aceasta depinde şi de forma tulpinii în secţiune la nivelul cioatei fapt pentru care la secţiunile ovale cu axa mare a ovalităţii pe direcţia de doborâre tapa va fi mai adâncă şi invers.

Tapa trebuie să fie suficient de deschisă pentru a ghida arborele în cădere, iar în momentul contactului dintre cele două feţe ale tapei arborele să atingă o viteză suficientă astfel ca forţa de inerţie a acestuia să fie capabil să rupă complet fibrele zonei de frânare.

Dacă tapa este prea închisă cele două feţe ale acesteia se ating prea devreme, căderea nu mai poate fi orientată, se depreciază lemnul de la baza lemnului (smulgeri de fibră, despicări), iar trunchiul în cădere poate ricoşa.

19

În afara tapei tip pană practicată în trunchi se mai recurge şi la alte tipuri de tapă îndeosebi la arborii situaţi în clase inferioare şi superioare de diametre. Astfel, la arborii subţiri se execută aşa numita tapă « suedeză » cu o deschidere de 900, talpa tapei fiind şi ea înclinată spre exterior.

Pe terenurile în pantă dacă doborârea se face înspre aval este preferabil ca şi tăietura inferioară să se execute înclinat, procedeu ce se aplică în special la arborii groşi.

Dacă arborii sunt foarte subţiri (sub 15-20 cm) este suficientă numai tăietura orizontală a tapei, sau cea înclinată în condiţii de zăpadă.

La arborii groşi şi valoroşi se recurge la tapă tip calup dretunghiulară şi tapa în trepte (vezi curs).

6. Executarea tăieturii din partea opusă tapei. Tăietura din partea opusă tapei se execută orizontal, deasupra planului de

jos al tapei la o înălţime a pragului (hp) de circa 1/20 din diametrul arborelui, la lemnul tare, şi de circa 1/10 din diametrul arborelui la lemnul moale (vezi curs).

Dacă diferenţa de nivel este prea mare zona de frânare rezultă prea rezistentă, iar trunchiul rămâne cu o creastă proeminentă. dacă tăietura se face sub tapa funcţiile zonei de frânare sunt anulate.

20

Lăţimea zonei de frânare se lasă mai lată decât normal dacă există putregai, fibre torse, lemn de compresiune, lemn casant, îngheţat, etc. la nivelul secţiunii.

Dacă zona de frânare este excesiv de lată efectul penelor se anulează, iar la doborâre survin smulgeri de fibre din trunchi sau chiar despicări ale acestuia, mai ales dacă aceasta se asociază cu o adâncime mică a tapei.

Lungimea zonei de frânare se asociază cu adâncimea tapei şi pentru a-şi exercita rolul trebuie să fie cel puţin 2/3 din diametrul arborelui la cioată.

Forma zonei de frânare influenţează direcţia de cadere. dacă la arborii simetrici şi la cei la care direcţia tehnică se suprapune peste direcţia tendinţei naturale de cădere (DT=DN) lăţimea zonei de franare este uniformă, în schimb, acolo unde DTDN zona de frânare se lasă mai subţire spre partea tendinţei naturale de cădere unde se vor rupe mai repede fibrele, partea rămasă mai groasă rezistând mai mult şi trăgând arborele spre direcţia tehnică.

În toate cazurile, pentru asigurarea căderii arborilor pe direcţia tehnică, linia fundului tapei trebuie să fie perpendiculară pe aceasta.

Pentru securitatea muncii este esenţial ca zona de frânare să se execute corect.

Dacă din greşeală se taie o parte din zona de frânare o adiere de vânt sau o asimetrie oarecare a arborelui declanşează căderea arborelui surprinzând operatorul într-o poziţie din cele mai periculoase.

21

Spre finalul său imediat dupa execuţia tăierii din partea opusă există pericolul ca arborele să pivoteze spre înapoi, închizând tăietura şi blocând aparatul de tăiere sub greutatea arborelui. Pentru a se evita acest inconvenient, procedeul de lucru constă în asigurarea permanentă a susţinerii arborelui pe două direcţii perpendiculare (AA şi BB) una dintre ele fiind zona de frânare (AA), cealalta direcţie (BB) este constituită iniţial din lemnul rămas netăiat, iar după ce tăierea s-a executat pe mai mult de jumătate această direcţie este menţinută prin introducerea în tăietură a lamei pârghiei de doborâre la arborii subţiri, sau la arbori groşi prin baterea de pene pentru a se realiza o noua direcţie de sprijin.

7. Faze finale la doborârea arborilorDupă terminarea tăieturii din partea opusă tapei, dacă arborele nu începe

să cadă sub impulsul forţelor naturale, pârghia de doborâre sau pana folosită pentru prevenirea pivotării spre înapoi, acestea servesc în continuare la impulsionarea căderii arborilor.

Arborii subţiri pot fi împinşi şi cu mâna sau cu prăjina de doborâre. La arborii groşi în afară de pana centrală, dacă este cazul, se mai introduc lateral, de o parte şi de alta câte o pană care sunt bătute alternativ cu toporul până ce arborele începe să cadă.

22

În momentul în care arborele începe să cadă se opreşte tăierea cu ferăstrăul sau dupa caz baterea penelor , muncitorii se vor retrage obligatoriu la distanţă de siguranţă pe potecile de refugiu situate la 450 faţă de prelungirea în sens opus a direcţiei de cădere.

Zona periculoasă va fi considerate şi lateral şi spre înapoi faţă de direcţia de cădere unde ar putea fi proiectată bază trunchiului la o eventuala săltare de pe cioata arborilor.

În momentul când arborele începe să cadă o continuare a tăierii în zona de frânare pentru grăbirea căderii arborelui este foarte periculoasă.

Muncitorii părăsesc locul de refugiu numai după ce au constatat că din arborii din jur nu mai cad crăci rupte. Arborii cu crăci uscate sunt deosebit de periculoşi, din acest motiv purtarea permanentă a căştii este obligatorie.

Netezirea cioatelor constă în tăierea cu partea superioară a aparatului de tăiere a aşchiilor rămase în zona de frânare.

La tăierile în crâng netezirea cioatei este obligatorie cu toporul pentru realizarea unei suprafeţe netede uşor înclinată pe direcţia NS astfel ca cioata să se usuce repede dupa ploi.

Cojirea cioatelor la răşinoase este o măsură fitosanitară obligatorie şi se realizează cu toporul prin curelare la brad şi în totalitate la molid şi pin.

Pentru fasonarea capătului gros al trunchiului se execută retezarea crestei rămasă de la zona de frânare precum şi tăierea lăbărţărilor neînlăturate la arborele pe picior

.6.3.4. Dezaninarea arborilor.Aninarea arborilor este un fenomen care se produce accidental la arborii

doborâţi dirijat şi constă în faptul că arborele în cădere rămâne agăţat sau sprijinit de un arbore pe picior.

Dezaninarea constă în accepţiune tehnică în aducerea la sol a arborelui aninat cu mijloace adecvate prin metode specifice şi cu maximum de siguranţă.

Aninarea se produce : datorită desimii mari a factorilor meteorologici dăunatori (zăpadă, vânt) datorită unor tehnici de doborâre necorespunzătoareAcestea se caracterizează prin următoarele : sunt lucrări cu grad mare de periculozitate reduc simţitor productivitatea muncii sunt factori generatori de accidente de muncă în procesul de aninare şi dezaninare se produc declasări ale lemnuluiCele mai periculoase situaţii constau în : aninarea într-un arbore înfurcit aninarea arborilor voluminoşi foarte groşi aninarea foioaselor în răşinoase şi inversMijloacele folosite la dezaninare sunt următoarele :

23

pârghii simple pârghia de doborâre pârghia cu cârlig dispozitivul de tracţiune tractorul cu troliu sănii din material plastic dispozitive tip lopată

24

Mijloacele folosite sunt alese în funcţie de volumul arborelui aninat, de greutatea acestuia, de gradul de întrepătrundere a coroanei arborelui aninat şi cea a arborelui suport astfel :

când volumul < 0,1 mc/fir se realizează dezaninarea cu pârghii simple sau cu mâna prin împingere

când volumul este cuprins între 0,1-0,3 mc/fir se folosesc pentru dezaninare toate mijloacele enumerate mai sus

când volumul este cuprins între 0,3-0,5 mc/fir pentru dezaninare se folosesc pârghia cu carlig, dispozitive de tracţiune cu cablu sau troliul de pe tractor

când volumul este > de 0,5 mc/fir se folosesc dispozitive cu cablu de tracţiune sau tractorul cu troliu

Indiferent de modalităţile de dezaninare trebuie respectate următoarele reguli :

dezaninarea presupune separarea trunchiului de cioată prin tăierea inclusiv a zonei de frânare

când dezaninarea se face cu cabluri se vor folosi întotdeauna role de direcţie pentru evitarea accidentelor

dezaninarea cu pârghii simple şi rotitoare (cu cârlig) se poate aplica doar la răsucire

sunt interzise doborârea arborelui suport, secţionarea trunchiului arborelui aninat sau doborârea unui alt arbore peste cel aninat

Dezaninarea prin răsucire Dacă arborele nu este prea puternic agăţat se procedează la o răsucire a lui

pe cioată cu ajutorul unei pârghii cu cârlig sau a altui mijloc similar. Se estimează în care sens arborele se va roti mai uşor şi se secţionează zona de frânare rămasă neruptă ca urmare a căderii incomplete a arborelui, lăsând însă netăiată o porţiune în partea spre care se intenţionează rotirea arborelui.

Prin rotirea trunchiului coroana se răsuceşte şi scapă de aninare. Muncitorul va acţiona pârghia stând în partea opusă sensului de tăiere şi se va retrage la distanţă de securitate când arborele începe să cadă.

Dacă la arborele aninat capătul gros a căzut de pe cioata şi s-a înfipt în pământ se execută din nou tăieturile de doborâre.

Dezaninarea prin împingereDacă arborele este aninat în aşa măsură încât este imposibilă rotirea lui se

aplică un procedeu care necesită un efort mai mare din partea muncitorilor, urmărind extragerea arborilor din aninare prin împingere succesivă cu pârghii a capătului gros spre înapoi până când arborele cade.

Pentru a reduce efortul se poate plasa sub capătul gros o prăjină de răşinoase cojită. Zona de frânare se taie complet, iar poziţia muncitorului va fi întotdeauna laterală.

25

Dezaninarea prin alunecareSe aplică la arborii subţiri aninaţi. Pe terenurile în pantă se folosesc sănii

de material plastic prin tragerea arborelui aninat pe sanie cu o frânghie scurtă care se trece printr-un orificiu în peretele saniei, iar cu celălalt capăt se leagă cu ajutorul unui cârlig capătul gros al arborelui.

Pentru condiţii de zăpadă se folosesc dispozitive tip lopată.

26

Dezaninarea prin tracţiuneSe realizează cu mijloace puternice, dispozitive de tracţiune, trolii,

tractoare dotate cu troliu.Dacă coroana arborelui aninat se sprijină uşor pe coroana arborelui suport

capătul cablului de tracţiune se înfăşoară de câteva ori în jurul trunchiului la o anumită înălţime pentru a i se imprima coroanei arborelui aninat o mişcare de rostogolire pe coroana arborelui suport.

Dacă, însă, coroanele sunt puternic întrepătrunse cablul de tracţiune se leagă la capătul gros al trunchiului, dezaninarea având loc numai prin tracţiune.

6.4. Curăţirea de crăciEste operaţia prin care crăcile arborilor doborâţi sunt detaşate de trunchi

prin tăiere, pentru a se crea în acest fel, condiţii optime de deplasare a masei lemnoase în concordanţă cu condiţiile de lucru de la colectare.

Curăţirea de crăci este impusă de : reducerea volumului aparent şi a greutăţilor pieselor ce se vor colecta creşterea gradului de manevrabilitate a lemnului de colectare reducerea prejudiciilor prin diminuarea volumului şi greutăţilor

pieselor precum şi printr-o toaletare corespunzătoare a coroanei utilizarea mai bună a capacităţii de transport a mijloacelor de colectare crearea condiţiilor de aplicare a unor procedee de lucru sau de folosire

a unor mijloace de colectare crearea condiţiilor pentru desfăşurarea operaţiei de secţionareTăierea crăcilor se face în aşa fel încât ciotul rămas să aibă cel mult 1 cm

pentru sortimente cu coajă şi de la faţă lemnului pentru sortimentele fără coajă.Curăţirea de craci se realizează - în cazul crăcilor scurte printr-o tăiere de

detaşare ; tăieri de scurtare şi detaşare în cazul crăcilor lungi.

Mijloacele folosite la curăţirea crăcilor - ferăstrăul mecanic > 5 cm- toporul < 5 cm

Pentru creşterea productivităţii muncii şi reducerea efortului muncitorului se aplică, la răşinoase, procedeele :

27

tăierea multiplă când distanţa dintre crăci este < 0,5 m în trepte d = 0,5 – 1,0 m zig-zag d > 1,0 m

Crăcile se taie de la bază spre vârful arborelui, fasonatorul având trunchiul în partea dreaptă.

O problema deosebită la curăţirea de crăci se referă la tăierea crăcilor pe care se sprijină arborele doborât. Trebuie evitată răsturnarea trunchiului în timpul tăierii.

Structura operaţiei de curăţire de crăci: deplasarea la arbore tăierea cracilor degajarea locului de munca de crăcile tăiate asigurarea stabilităţii arborelui tăierea vârfului la răşinoase sortarea trunchiului tăierea crăcilor rămaseProductivitatea munciiW=RVW – productivitatea muncii în 8 hR – numărul de arbori curăţaţi de crăci în 8 hV – volumul arborelui mediu în m3/fir6.5. Secţionarea arborilorEste operaţia de fragmentare a arborilor doborâţi.Gradul de fragmentare se stabileşte în funcţie de : cerinţele economice cerinţele silviculturaleSecţionarea se face cu ferăstrăul mecanic perpendicular pe axa piesei sau

cel mult cu o abatere de 0,1d.

28

Lemnul (arborele) doborât poate fi : netensionat tensionat supratensionat1. Lemn netensionat : se aplică procedeele normale de tăiere ţinând cont

de raportul dintre Lu şi d2. Lemn tensionatPericole : blocarea lanţului ruperea piesei în punctul de secţionare accidenteSe aplică prima tăietură până la 0 treime din diametru pe partea de fibre

comprimate, iar a doua tăietură care desăvârşeşte tăierea din sens opus.

3. Lemnul supratensionatÎn zona cu fibre supratensionate se extrage un calup de lemn. Extragerea

calupului se va face prin două sau mai multe tăieturi succesive.

29

Când piesa se sprijină pe mai multe puncte pe sol se ţine seama de faptul că la 0,1 l de punctul de sprijin lemnul nu este tensionat.

L – distanţa medie dintre reazime

Prin secţionarea lemnului trebuie să se asigure: condiţii favorabile pentru colectarea lemnului includerea în primele rezultate a unor multiplii de sortimente atenuarea defectelor de formă (curbură, înfurcire, etc.)Structura operaţiei de secţionare : deplasarea la arborele secţionat stabilirea locului de secţionare

30

asigurarea stabilităţii pieselor rezultate efectuarea tăieturii de secţionare deplasarea la următoarea secţiune

Productivitatea munciiW=RVW – productivitatea muncii în m3/8hR – nr. Arbori secţionaţi în 8hV – volumul mediu al arborilor secţionaţiFormaţia de lucru: 1 muncitor - 60 … 270 m3/8h, răşinoase

- 30 … 160 m3/8h, foioase

6.6. Tehnici procesuale de doborâre a arborilor în situaţii deosebiteDoborârea arborilor înclinaţi, înfurciţi, putregăioşi sau scorburoşi la bază,

situaţi pe pante abrupte supuşi presiunii vântului constituie cazuri speciale care necesită pe lângă tehnica clasică de doborâre aplicarea unor masuri suplimentare vizând asigurarea deplinei securităţi a muncii şi evitarea deprecierii materialului lemnos.

Doborârea unui arbore aplecat în direcţia de doborâreArborii sunt cu fusul înclinat mai mult de 50 cu coroana asimetrică şi

trebuie doborâţi ca principiu de bază în direcţia tendinţei lor naturale de cădere.Au particularitatea că în partea aplecată fibrele sunt solicitate la

compresiune, iar cele din partea opusă la întindere. Baza acestor arbori este supusă la solicitari semnificative şi trunchiul lor prezintă adeseori fisuri ascunse.

Adoptând doborârea spre direcţia naturală obligatorie şi aceasta va fi periculoasă pentru ca în momentul execuţiei tăierii din partea opusă în zona de fibre intinse există pericolul ca trunchiul arborelui să se despice brusc.

Pentru a suprima neajunsurile mai sus menţionate se procedează astfel: se realizează o tapă mai redusă dar suficient de deschisă

31

se execută tăierea din partea opusă tapei în zona centrala acţionând dintr-o singura parte sau din ambele părţi cu o tăietură în berbec

se secţionează oblic segmentul de reţinere declanşându-se căderea arborelui

Doborârea unui arbore în sens opusSunt situaţii când condiţiile de doborâre impun adoptarea unei direcţii

tehnice în sens contrar.Procedeele aplicate în acest caz urmăresc evitarea strângerii în tăietură a

lamei ferăstrăului în timpul execuţiei tăierii din partea opusa tapei care se face în partea comprimată a lemnului precum şi împingerea arborelui cu mijloace adecvate în direcţia tehnică de doborâre.

Ca principiu, la doborârea arborilor în această situaţie mai întâi se execută tăierea din partea opusă cu lăsarea de reazeme din lemn şi folosirea pârghiilor şi a penelor pentru îndreptarea arborilor şi apoi se execută tapa şi se continua ridicarea arborelui concomitent cu tăierea reazemelor astfel:

la arborii subţiri tăietura din partea opusă (2) nu se efectuează complet, lăsându-se un reazem (4), se introduce în tăietura lama pârghiei de doborâre (3) după care se taie şi reazemul (4). Prin acţiunea pârghiei de doborâre arborele este răsturnat şi ridicat în direcţia tehnică.

la arborii groşi se execută succesiv acţionând din părţile laterale tăierile din zona centrală (2,4), lăsându-se nesecţionat reazemul (6) după terminarea fiecărei reprize se bat la marginea taieturilor penele (3,5) se introduce până (7) şi în continuare bătând alternativ cu toporul cele 3 pene arborele este ridicat în poziţie verticală. Tapa (1) se execută dupa baterea penelor (3,5) şi va avea o deschidere de circa 600

deoarece traiectoria arborelui în cădere este mare.

32

În toate cazurile problematice (arbori foarte înclinaţi, foarte groşi) se recurge la dispozitive de tracţiune sau la tractorul dotat cu trolii arborii fiind ancoraţi pe timpul cât se execută tăierile de doborâre şi apoi traşi pe direcţia dorită.

Doborârea unui arbore înclinat lateralSe ţine seama de poziţia faţă de direcţia tehnică a celor două zone de

solicitare a arborelui respectiv zona în care fibrele sunt întinse şi cea în care fibrele sunt comprimate.

Tăietura din partea opusă tapei se începe din partea comprimată a lemnului, iar când s-a avansat suficient se introduce o pană în partea laterală spre care este înclinat arborele, ulterior se mai introduce o pană la mijloc. Zona

33

de frânare va fi mai îngustă înspre partea înclinată deoarece aici se rup mai repede fibrele astfel ca arborele în cădere să fie tras spre direcţia tehnică.

Tapa se execută ca în cazul arborilor groşi şi înclinaţi, iar impulsionarea căderii se realizează prin baterea cu toporul a penelor introduse anterior.

Doborârea unui arbore înfurcitArborii înfurciţi trebuie doborâţi având grijă să nu se deprecieze lemnul

prin rupere la impactul cu solul şi să nu se producă aninari.Situaţia este mai simplă cand înălţimea înfurcirii nu depăşeşte 1,5 m de

sol fiind accesibilă operatorului. în acest caz se doboară separat cele două ramuri ale înfurcirii căutând direcţiile cele mai potrivite.

34

Dacă înălţimea bifurcaţiilor depăşeşte valoarea menţionată se doboară arborele pe o direcţie perpendiculară pe planul înfurcirii pentru a se elimina posibilitatea ruperii arborelui la nivelul înfurcirii.

În cazul când înfurcirea este la mai puţin de 1,5 m de sol se disting trei cazuri specifice :

1. cele două ramuri, A şi B rezultă din separarea a doi arbori concrescuţi la bază. Tehnica de lucru este următoarea :

se execută tapa 1 la arborele A se separă cei doi arbori printr-o tăiere verticală 2 lăsând netăiată o

porţiune (4) la partea superioară a concreşterii se execută tăietura din partea opusă tapei 3 printr-o tăiere în berbec

combinată cu o tăiere în evantai se taie sprijinul 4 pentru declanşarea căderii arborelui A se procedează la doborârea arborelui B ţinându-se seama de înclinarea

acestuia2. Ramura B reprezintă o cracă mai groasă ramura fiind chiar fusul

arborelui. În acest caz se procedează astfel : se taie mai intâi craca B efectuând tapa 1 şi tăietura din partea opusă 2

după care se doboară normal arborele ramas3. Ambele ramuri A şi B aproximativ egale şi puternic inclinate,

realizează o bifurcatie relativ simetrică a unui trunchi comun ocazie cu care se procedează astfel :

se doboară una dintre ramuri arborele ramas se doboară dupa tehnica specifică arborilor înclinaţi

Doborârea arborilor putregăioşiPrezenţa putregaiului în interior se constată după sunetul tulpinii la lovire

sau după rumeguşul expulzat în timpul tăierii.

35

Principiul de bază este acela că elementele de siguranţă precum şi tapa trebuie să evite putregaiul. Principalele precauţii constând în următoarele :

arborele se doboară în cea mai uşoară direcţie se execută o tapă mai îngustă pentru a rămâne suficient lemn în zona

de frânare zona de frânare şi pragul se lasă mai mari pentru a se evita căderea

arborelui într-o direcţie greşită tăietura din partea opusă tapei se execută în reprize ţinând seama de

configuraţia putregaiuluiÎn această situaţie înălţimea cioatei poate fi mai mare decât cea prevăzută

în regulament pentru ca tăieturile de doborâre trebuie să ocolească putregaiul.Doborârea arborilor pe pante abrupteÎn aceasta situatie există pericolul alunecării la vale a arborilor doborâţi

ocazie cu care lemnul s-ar deprecia prin rupere, crăpare, despicare. Pentru asigurarea acestor arbori contra alunecării, dupa execuţia tapei se procedează la ancorarea de cioată proprie sau de un arbore din apropiere folosind cabluri, lanţuri sau ciochinare după care se execută tăietura din partea opusă tapei.

Doborârea arborilor supuşi presiunii vântuluiArborii aplecaţi sub acţiunea vântului se doboară pe direcţia în care bate

vântul sau pe direcţie laterală conform tehnologiilor pentru cazul arborilor cu înclinare naturală.

Doborârea în sens contrar este periculoasă cu cât forţa vântului este mai mare ştiindu-se că şi pe vânt uşor se produce pivotarea spre înapoi a arborelui. direcţia de doborîre influenţată de vânt se poate corecta printr-o asimetrie a sarnierei (zona de frânare şi prag).

Ca regulă generală pe vânt puternic arborii nu se doboară.Doborârea controlată a arborilor în zone constituiteÎn localităţi, de-a lungul căilor de comunicaţie şi liniilor aeriene electrice

şi de telecomunicatii se procedează la o doborâre controlată pentru a nu cădea arborele peste diverse construcţii din imediata vecinătate. Pentru aceasta direcţia de cădere va fi imprimată şi controlată prin folosirea de tractoare cu troliu, dispozitive de tracţiune.

De asemenea, pentru mai multă siguranţă se pot folosi automacarale sau tractoare dotate cu braţ hidraulic. dacă este cazul crăcile groase laterale pot fi secţionate în prelabil prin construirea unor estacade.

Problematica doborârii acestor arbori constituie obiect de studiu la disciplina « arboricultura » unde pe lângă tehnici de căţărare, agăţare specifice alpinismului exploatanţii trebuie să cunoască tehnici speciale pentru rezolvarea problemelor care se impun.

36

6.7. Maşini multifuncţionale pentru recoltarea lemnuluiSe recomandă în general, pentru arboretele de molid şi brad cu diametrul

mai mic de 40 cm amplasate pe terenuri plane, unde se aplică rărituri netematice sau se fac tăieri rare în arborete cu cicluri scurte.

Productivitatea lor este foarte mare10 – 30 m3/hNu se pot aplica în toate situaţiileClasificare :Categorii - Harvester

- ProcessorHarvester, poate executa doborâre şi tasonare doborâre, tasonare şi curăţire de crăci doborâre, curăţire de crăci, măsurare, secţionare şi tasonareProcesor curăţire de crăci şi tasonare curăţire de crăci, secţionare şi tăiere curăţire de crăci, măsurare, secţionare, tasonareÎn funcţie de operaţiile care se execută sunt dotate cu : agregat pentru doborârea arborilor agregat pentru curăţirea de crăci dispozitiv electro-mecanic pentru măsurarea dimensiunilor pieselor agregat pentru secţionarea arborilor agregat pentru doborârea, orientarea căderii, curăţirea de crăci,

măsurarea, secţionarea şi tasonarea lemnului.Aceste maşini sunt rentabile în următoarele condiţii: arboret şi teren favorabil forţa de muncă scumpă maşinile pot lucra tot timpul anului

6.8. Recoltarea lemnului calamitat de fenomene meteorologiceCa urmare a unor fenomene meteorologice de mare intensitate cum ar fi

vânturi violente, furtuni, căderi abundente de zăpadă arborii pot fi dezrădăcinaţi total sau parţial, culcaţi la sol sau rămaşi în poziţii înclinate inclusiv aninaţi, rupţi în diferite proporţii.

Intervenţiile pentru recoltarea lemnului calamitat sunt dificile şi periculoase, necesitând tehnici de execuţie speciale, iar sub aspectul valorificării lemnului doborâturile şi rupturile de vânt cauzează însemnate pierderi şi declasări de material lemnos.

Asigurarea securităţii muncii presupune respectarea strictă de catre muncitori a tehnicilor de recoltare a lemnului calamitat sens în care se disting următoarele cazuri caracteristice :

37

Arbore dezrădăcinat, culcat la sol cu cioata aplecată în sens opus trunchiului. În aceasta situatie se procedează astfel :

se examinează gradul de stabilitate şi tensionare a lemnului pentru a sesiza tendinţele de deplasare a cioatei şi trunchiului dupa execuţia tăierii de separare

se separă trunchiul de cioată ocazie cu care capătul trunchiului fie cade la sol fie este azvârlit în sus dacă tensionarea a fost cauzată şi de alţi factori decât cioata

secţionarea trunchiului se face după regula de secţionare a lemnului tensionat, deci se va începe tăierea în zona comprimată şi se va finaliza în zona întinsă ; taieturile pot fi decalate cu 5 cm dacă trunchiul este supratensionat

pe terenul în pantă la arborii doborâţi cu vârful la deal discul radicelar se fixează în prealabil cu pari sau cu alte mijloace iar separarea trunchiului de cioata se face în raport cu poziţia zonelor de solicitare a lemnului.

Arborele dezrădăcinat culcat la sol cu cioata aplecată spre trunchi. Repartizarea zonelor de tensionare este inversă faţă de cazul precedent, iar cioata cu tendinţa de cădere spre trunchi constituie un pericol de accidentare a muncitorilor cu cât discul radicelar este mai voluminos.

Se procedează astfel :

38

ori de câte ori este posibil se recurge la un tractor cu troliu sau un dispozitiv cu tracţiune pentru ancorarea cioatei, în continuare se separă trunchiul de cioată executând în ordine cele două tăieturi în zona comprimată şi respectiv în zona întinsă. Cioata este trasă la loc cu mijloacele de tracţiune menţionate.

dacă nu se dispune de mijloace de tracţiune pentru ancorarea şi tragerea la loc a cioatei, pentru ca cioata să nu cadă pe muncitor, trunchiul se secţionează la o anumită distanţă de la colet, astfel că butucul rămas să sprijine cioata în poziţie înclinată faţă de sol ulterior cioata poate fi adusă la loc iar butucul recuperat.

pe terenul în pantă, la arborii doborâţi cu vârful la vale se ancorează în prealabil discul radicelar de o cioată sau de un arbore pe picior folosind pentru aceasta un dispozitiv de tracţiune sau un cablu simplu.

Arborele dezrădăcinat, culcat la sol, curbat lateral. În aceasta situaţie după separarea de cioată capătul gros al tulpinii este azvârlit spre exteriorul curburii, de aceea muncitorul va sta spre interiorul acesteia.

Se procedează astfel : prima tăiere se face în partea comprimată de sus în jos cu partea

inferioară a aparatului de tăiere

39

a doua tăiere se execută sub trunchi cu partea superioară a lamei în operaţia următoare ferăstrăul este adus deasupra trunchiului tăindu-

se de sus în jos cu partea inferioară a aparatului de tăiere în ultima repriză ferăstrăul este întors pentru a se tăia cu partea

superioară a aparatului de tăiere, muncitorul având o poziţie care să ii permită să retragă la timp ferăstrăul din tăietură

Arbore dezrădăcinat şi aninat. Distribuţia zonelor de tensionare în lemn este diferită în funcţie de poziţia cioatei faţă de trunchi şi poziţia arborelui aninat pe arborele suport.

Se procedează astfel : tăietura din partea opusă tapei, dacă lemnul este supus la compresiune

se vor bate pene pentru menţinerea deschisă a tăieturii şi inversă, dacă lemnul este supus la întindere, tehnica de lucru va fi cea prevăzută pentru doborârea arborilor înclinaţi pe direcţia de cădere

dacă cioata nu revine în lăcaşul ei, îndeosebi când a rămas fixată în sol prin câteva rădăcini se execută încă o degajare de tipul tapei astfel ca să rămână netăiată numai zona de frânare după care cu un troliu arborele este tras înapoi şi cioata dusă la loc

pentru arborii mai subţiri, uşor aninaţi, dezaninarea se poate face şi prin procedeul răsucirii cu o pârghie cu cârlig

40

Arbore parţial dezrădăcinat aplecat. Aceşti arbori trebuie extraşi pentru că sunt compromişi biologic şi prezintă un pericol de cădere neaşteptată. Cu cât înclinarea lor este mai mare cu atât tensiunea la baza trunchiului este mai puternică, de aceea doborârea acestor arbori se face obligatoriu în direcţia în care sunt aplecaţi aplicând tehnica de lucru prevăzută pentru arborii înclinaţi în direcţia de doborâre.

Arbori rupţi. Se procedează astfel : când arborele s-a rupt, iar coroana atinge solul, dacă frângerea este

situată la o înălţime de maximum 1,5 m de la sol se separă cele două părţi de arbori printr-o tăietură aplicată pe ramura aplecată la sol în imediata apropiere a rupturii

dacă frângerea este la o înălţime inaccesibilă, fasonatorul mecanic poate aplica mai multe situaţii : smulgerea părţii rupte prin tracţiune cu tractorul, în cazul arborilor izolaţi ; executarea tăieturilor de doborâre şi tracţiune cu tractorul pe o direcţie perpendiculară pe planul frângerii când coroana este aplecată la sol, este îngrămădită cu alţi arbori calamităţi şi nu poate fi extrasă separat ; secţionarea progresivă a părţii frânte pornind de la vârf ultima porţiune fiind răsucită cu o pârghie cu cârlig, în final se doboară partea de tulpină rămasă în poziţie verticală

în cazul unui arbore frânt cu coroana aninată direcţia tehnică de doborâre se alege perpendicular pe planul frângerii, în partea spre care coroana agăţată se desprinde mai usor 

partea de arbore căzută la sol se fasonează în manieră obişnuită, iar partea de tulpină rămasă pe picior denumită şi lumânare se doboară după regulile obişnuite

arborele rupt cu coroana agăţată se doboară pe una din direcţiile 4 sau 2 şi nicidecum pe direcţiile 1 sau 3 periculoase pentru muncitor care ajunge să lucreze sub coroana ce se poate desprinde în mod neaşteptat datorită vibraţiilor transmise de ferăstrău

41

42