Despre halucinatii si delir

Halucinatiile fac parte din categoria tulburarilor de perceptie, care pot fi

prezentate sub urmatoarele aspecte:

a) cresterea intensitatii perceptive- hiperstezia;

b) scaderea intensitati perceptive- hipostezia sau pierderea totala

(anestezia);

c) prezenta unor false perceptii sau a iluziilor;

d) perceptii fara obiect- halucinatiile.

Agnozia reprezinta incapacitatea persoanei de a recunoaste obiecte dupa

calitatiile lor senzoriale.

Halucinatiile reprezinta perceptii fara obiect, de perceput, pe baza

experientelor psihologice interne care determina subiectul sa se comporte ca si

cum ar avea o senzatie sau o perceptie, atunci cand conditiile exterioare

normale ale acestor senzatii sau perceptii nu se realizeaza.

Simptomele nu pot fi vazute separat si nu au semnificatie psihopatologica

decat in raport unele cu celelalte, de aceea putem spune ca bolnavul cu

halucinatii nu are tulburari de perceptie, ci „intregul sistem al realitatii” sufera o

destucturare, o dezintegrare.

Spre deosebire de iluzii, care sunt perceptii deformate ale unor obiecte

existente in realitate, in cursul halucinatiilor, obiectul perceput lipseste din

campul realitatii perceptive, dar bolnavii sunt convinsi de existenta si

veridicitatea acestuia.

Dupa natura lor putem descrie:

a) Halucinatiile propriu- zise sau „adevarate”, care intrunesc criteriile

halucinatiilor: absenta obiectului si convingerea bolnavului de

realitatea acestuia.

b) Halucinozele- tulburari perceptive in care apar „obiecte ireale”, dar

bolnavii recunosc ca formele percepute nu corespund realitatii si nu

adopta un comportament in consecinta.

c) Halucinatiile psihice sau pseudo-halucinatiile. Ele sunt localizate in

gandirea proprie a individului, in spatiul intrapsihic, in „creerul sau”,

in „interiorul sau” si au doar obiectivitate psihica. Difera de

reprezentarile obisnuite prin caracterul de stranietate, exogenitate.

Bolnavul le percepe ca pe niste fenomene straine, impuse din afara,

care i se fac si carora nu li se poate opune si nici nu le poate controla.

Ele pot fi produsul unei activitatii imaginative marcate, hiperproductive si pot

lua forme ca:

- sonorizarea gandirii proprii;

- fenomene xenopatice (starile de boala determinate de influente

externe);

- ecoul gandirii sau al lecturii;

- impresia de „furt al gandirii”.

Aceste forme pot aparea in delirurile cronice, majoritatea psihozelor si

prezenta lor este un indice de gravitate, stabilind intensitatea psihotica a

tulburarii.

d) Halucinoidele sunt fenomene de tip halucinator (situate intre

reprezentarile vii si halucinatiile vagi), care apar in perioadele de

geneza sau stergere a halucinatiilor si se pot asocia halucinozelor prin

lipsa de convingere a bolnavului asupra existentei lor reale. Au

proiectie spatiala, caracter complex, mare rezonanta afectiva si

reprezentare spatiala.

Dupa modalitatea senzoriala distingem:

1) Halucinatii auditive: - elementare: fosnete, tiuituri, pocnete.

- comune: curgerea apei, zgomot de motor, etc.- cu sursa sau

modalitate de producere bine definita.

- complexe (acustico-verbale): cuvinte, fraze, dialoguri.

Ele pot aparea la surzi, psihoze, sindroame paranoide, stari confuzionale, boli

neurologice, psihoze alcoolice cronice, etc.

2) Halucinatii vizuale: - elementare: scantei, linii, puncte luminoase.

- complexe :cand se refera la obiecte precise.

- scenice: panoramice (statice) sau cinematografice (in miscare).

Ele apar in afectiuni oftalmologice, neurologice, tumori si leziuni ale lobului

occipital, epilepsie, schizofrenii paranoide, parafrenii.

3) Halucinatii olfactive si gustative: - placute: parfumuri, esente,

miresme.

- neplacute:mirosuri grele, respingatoare,

de putrefactie, gusturi metalice.

Acestea apar in tumori si leziuni ale lobului temporal, psihoze afective, delirum

tremens, sindroame paranoide, psihoze de involuntie, nevroze obsesive, fobice,

isterice.

4) Halucinatii tactile: - interne: arsuri, dureri, miscari ale unor insecte

sau viermi subcutanat;

- externe: arsuri, caldura, atingere, sarut, curent de aer, intepaturi.

Ele apar in intoxicatii cu cocaina, hasis, etc, psihoze alcoolice acute si subacute,

psihoze de involutie, insa ele sunt ca frecventa mai rare.

5) Halucinatii corporale: - modificari ale organelor interne: arsuri

interioare, modificari ale viscerelor (stomacul, plamanii, inima sunt putrezite,

rupte, etc) schimbarea pozitiei unor organe; localizari genitale a acestora,

percepute ca violuri directe sau de la distanta, senzatii de orgasm, introducerea

de corpuri starine in rect, etc.

- posesiune zoopatica: percepute ca existenta unor fiinte

naturale ( serpi, lupi) sau supranaturale ( demoni, spirite), in interiorul corpului.

- metamorfozare: transformare intr-un animal.

Acestea apar in deliruri hipocondriace, schizofrenii paranoide, psihoze de

involutie.

Adesea halucinatiile se pot combina, cel mai adesea auditive si vizuale,

olfactive si gustative, tactile si corporale.

Clasificarea fenomenelor halucinatorii este pur didactica, in practica

clinica acestea sunt grupate, intricate, modificand realitatea in ansamblu si

structura ei. Ele sunt insotite de o simptomatologie complexa ce usureaza

diagnosticul.

Despre delir

In tulburarile gandirii, un loc central il ocupa tulburarile in valorizarea

judecatilor si rationamentelor gandirii- tulburari in ansamblul gandirii.

In cadrul acestor tulburari putem vorbi despre:

1. Idei dominante - domina gandirea individului si sunt legate de

particularitatiile personalitatii individului.

2. Idei prevalente - care se impun gandirii ca nucleu al unui sistem

delirant. Este concordant cu personalitatea bolnavului, dar nu cu

realitatea si are o potentialitate psiho- patologica crescuta.

3. Idei obsesive - cele ce se impun gandirii, o invadeaza, sunt

straine si contradictorii cu personalitatea subiectului.

4. Idei delirante - sunt in dezacord evident cu realitatea, dar in care

bolnavul crede, nu accepta argumente contrare si ii modifica

conceptia despre lume, comportamentul si trairile.

Ideile delirante pot fi:

- de persecutie: individul se considera persecutat din diverse

motive, de persoane, organizatii, etc, ii provoaca prejudicii

materiale sau morale si incearca sa le argumenteze logic prin

interpretarea eronata a unor situatii obisnuite;

- idei cu continut depresiv- de vinovatie, autoacuzare (negarea

capacitatilor, a posibilitatilor materiale);

- idei hipocondriace: convingerea ca are o boala incurabila, grava,

desi starea de sanatate e buna sau putin modificata;

- idei de gelozie: convingerea ca partenerul il insala si

interpreteaza eronat gesturile, vestimentatia, etc.;

- idei erotomanice: ideea ca este iubit de o persoana cu situatie

sociala superioara, urmareste persoana, trimite scrisori, si

vazand ca nu i se raspunde poate deveni agresiv, cu dorinta de

razbunare si pedeapsa;

- idei de filiatie: convingerea ca nu apartine familiei sale, ci

descinde dintr-o familie mult superioara sau ar avea descendenta

divina;

- idei de inventie, reforma, mistice: capacitati deosebite,

omnipotenta creatoare in diverse domenii (social, politic,

religios);

- idei de grandoare: cele legate de calitati deosebite fizice si

spirituale pe care subiectul le-ar avea, de bunurile materiale si

situatia sociala pe care ar poseda-o;

- idei de relatie: ideea ca anturajul si-a schimbat atitudinea fata de

el, ca exercita asupra sa o influenta defavorabila, face aprecieri

negative asupra calitatilor sale;

- idei de influenta: credinta ca se afla sub influenta actiunii unor

forte xenopatice.

Structura deliranta

Ideile delirante se articuleaza si sistematizeaza, restructurand gandirea

intr-un mod particular. Putem distinge delirul sistematizat si cel nesistematizat.

Delirul sistematizat este caracterizat prin idei delirante de judecati si

rationamente, cu aparenta logica, dar pornind de la „postulate false”.

Distingem urmatoarele tipuri:

-Delir pasional si de revendicare- gandirea este subordonata unei idei

prevalente, insotita de o crestere a tonusului afectiv, care dezvolta delirul.

- Delirul senzitiv de relatie- trairea unor experiente conflictuale fata de

grup.

- Delirul de interpretare: interpretari, intuitii, supozitii, care se

organizeaza dupa un postulat initial.

Delirul nesistematizat- aici structurarea ideilor delirante este mult mai

redusa, nemaipastrand o aparenta logica si pentru care subiectul nu cauta o

argumentare rationala.

In cadrul delirului nesistematizat distingem:

- Delirul fantastic sau de imaginatie (parafrenice): teme fantastice,

imaginatie bogata, si in care coexista lumea deliranta fantastica in paralel cu cea

reala.

- Starile delirant-halucinatorii, bufee delirante- delir nesistematizat,

insotit de tulburari perceptuale de tip halucinator.

- Delirul indus- aderenta in cuplu a unui membru la delirul celuilalt, sau

pot fi contaminate mai multe persoane.

Psihozele de masa respecta acelasi model psihopatologic.