Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce ainvatat sa scrie, el a consemnat descrieri ale proprietatilor curative ale acestora in“tratate despre plante”.

Primul tratat despre plante cunoscut a fost scris in urma cu aproape 5000 deani in timpul domniei imparatului chinez Chi’en Nung. Se n umea Pen Tsao sicontinea descrieri ale utilizarilor medicinale a p este 30 0 de plante. Prin 2000 i.Hr.,egiptenii antici utilizau plante in medicina, in cosmetica si in imbalsamare. Greciisi romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici si au dezvo ltat altele noiproprii. S-a aflat despre studiile lor din scrierile lui Hipocrat din secolul al V-leai.Hr. si din cartile “De Materia Medica” a lui Dioscoride si “Naturalis Historia” de37 de volume a lui Pliniu cel Batran (ambele din secolul I d.Hr.).

In Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie. Una era superstitioasa:unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se credea ca seamana cuanumite parti ale corpului uman. De exemplu, iarba plamanului are frunze in formade plamani si astfel era folo sita pentru tratarea tusei: aceasta este cunoscuta ca“doctrina semnaturilor”. Cealalta traditie naturista pe baza de experimentestiintifice si la inceput au fost efectuate de calugari in gradinile manastirilor.

In secolul XIII, Londra a deven it un centru comercial important pentru plantesi condimente; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de vanzarepeste tot. Plantele cu proprietati medicinale, luate individual, erau numite “simple”;combinatiile de doua sau mai multe plante erau numite “medicamente”.

In secolele XVI si XVII, popularitatea fitoterapiei a dus la infiintareaprimelor gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale, undese efectuau cercetarile si invatau studentii. Prima a fost in fiintata in Pisa in 1543 sia fost urmata de una din Padova, in 1545. Dupa aceea raspandirea lor a fostconstanta – la Leiden in 1587, Copenhaga in 1600, Lond ra 1606, Paris 1635, Berlin1679, Tokyo 1684 si Calcutta in 1787.

Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua ju matate a secolului alXVIII-lea, prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi, botanistul CarlLinnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786 ). In 1753

6

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante: aceasta a ajutatla identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre compilatia dinFarmacopee, carti oficiale care enumera medicamentele si descriu modul lor depreparare. Scheele a izolat din plante multi acizi organici, care d e atunci suntutilizati in medicina conventionala.

CAPITOLUL I

Notiuni de fitoterapie si aromaterapie

Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime demii de ani (cuvantul fitoterapie deriva de la cuvintele grecesti phy ton = planta,therapie = stiinta tratarii si vindecarii bolilor). Cu 2000 de ani i.Hr. egiptenii, grecii,romanii utilizau plantele pentru diverse tratamente, imbalsamare, cosmetica;marturie stau scrierile vechi ale lui Hipocrates, Dioscorides, Plinius cel Batran.

Fitoterapia s-a nascut o data cu omul, care prin instinct, prin observatie,experienta si inteligenta a invatat sa-si aleaga din mediul inconjurator cele mai utileplante sau prod use obtinute din regnul vegetal in scop profilactic sau curativ:ciuperci, alge, licheni si practic toate partile din plantele superioare.

In conceptia hipocratica si paracelsiana se considera ca alimentele suntremediile noastre, iar remediile sunt in primul rand alimentele. Desi, un timp s-auitat acest adevar, in prezent, ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sarecunoastem ca in plantele medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte,substantele active sau nutritive sunt bine proportionate si mai ales organismulnostru este mai bine adaptat la acestea decat la derivatele ultrapreparate sau laalimentele sau medicamentele semisintetice, obtinute in laborator. Pe de alta parte,trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate. Suntnumeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute dinacestea contin otravuri puternice. In special alcaloizii, dar si un ele glicozide intra inacesta categorie (aconitina, stricnina, morfina, atropin a, alcaloizii lisergici,glicozidele digitalice s.a.).

O data cu izolarea morfinei in 1805, s-a crezut ca problema conversabilitatiisi standardizarii plantelor sau extractelor din plante a fost rezolvata. S -a consideratca doar un mic numar de substante pure din plante sunt active, ceilalti co mpusi

7

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

nefiind decat un balast. S-a neglijat insa un fapt si anume: substantele chimice dinplante constituie un complex activ pe baza unor actiuni sinergetice, care prezin taavantaje terapeutice certe fata de unele asocieri de substante chimice pure. Desigurca nimeni nu contesta in prezent ca in caz de prim ajutor, de afectiu ni acute grave,se apeleaza la substante chimice pure, indiferent daca sunt naturale sau obtinute inlaborator. Pentru majoritatea afectiunilor cronice care necesita tratamenteindelungate este recomandabila utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte caresa contina cat mai nealterate complexul de substante active existente in specia sauin speciile de plante asociate, cu scopul de a obtine un produs fitoterapeutic. Inacest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 - 30 sau chiar mai multesubstante active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia rationala este pe liniadintre alopatie (terapie bazata pe medicamente de sinteza, in doze corespunzatoareactiunii acestora) si ho meopatie (terapie si preventie cu doze mici de substantenaturale ce stimuleaza capacitatea organismului de a se apara).

Demonstrarea actiunii farmacodinamice si farmacocinetice a produselorfitoterapeutice propriu-zise s-a efectuat abia in ultimii 25 de ani, cand au inceput safie elaborate teste de mare sen sibilitate, in special teste biochimice „ in vitro” sauteste biologice speciale, diferite de cele clasice experimentale pe animale delaborator.

Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivelintracelular, la nivelul tesuturilor si organelor, in special asupra organismuluibolnav. Fitoterapia considera omul in totalitatea sa psihosomatica si de multe orirecomanda asocierea terapiei naturale cu psihoterapia. Daca regnul vegetal poatetrai fara om, in nici un caz omul nu poate trai fara el. Nici oamenii si nici celelaltefiinte vii care populeaza pamantul nu pot trai fara plante: de la aliment pana lamedicament.

S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismuluitrebuie acceptate cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuieconsiderate ca inofensive, fara cercetari complexe foarte aprofundate. Apoiurmeaza un examen foarte important - proba timpului. In aceasta privinta,fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceasta decisiva proba a timpului indecursul mileniilor de cand este aplicata de peste 80 % din populatia globului. Inceea ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca metoda de tratament la bolnaviialergici la antibiotice si la bolnavii cu afectiuni provocate de tulpini de bacterii

8

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

rezistente la antibiotice. Sub aspect profilactic, numeroase specii de plantearomatice sau legume continand uleiuri volatile, isi aduc aportul pe toatemeridianele lumii in prevenirea a numero ase afectiuni provocat e demicroorganisme sau de paraziti.

Plantele medicinale si aromatice si in sp ecial produsele farmaceuticeobtinute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuriprofilactice sau curative, pe baza prescriptiilor medicului specialist. Plantele nusunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa cetoate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine stabilit despecialisti in arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora saumedie, fie ca este vorba de adjuvante.

De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, succese, dar sideclin, in prezent ocupand locul bine meritat in cadrul terapiilor neconventionale sia modului de pastrare a sanatatii.

Daca in antichitate si Evul mediu plantele au fost considerate singureleleacuri pentru tratarea bolilor, pana nu de mult era substantelor de sinteza a inlocuitaproape 80 % din arsenalul terapeutic, plantele medicinale parand sa fie inlocuitecu medicamente de sinteza chimica pana s-a constatat multitudinea de efecteadverse care perturba mecanismele adaptative ale organismului. S-a ignorat faptulca organismele vii nu au fo st programate sa accepte alte subtante decat cele pe carenatura le produce anume in folosul vietu itoarelor. Acum se accepta tot mai des caplantele medicinale pot fi utilizate cu succes in tratarea unor afectiuni.

9

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

CAPITOLUL II

Plante medicinale

Datorita asezarii sale geografice, a unui relief variat si a climei favorabiledezvoltarii unei bogate vegetatii, Romania constituie locul de intalnire a floreieuroasiatice si mediteraneene. Aici cresc peste 3600 de sp ecii de plante superioare,dintre care peste 700 au devenit medicinale, datorita experientei indelungate apoporului roman in folosirea lor, la tamaduirea bolilor.

In cadrul patrimoniului vegetal din Romania se gasesc numeroase p lantespontane si cultivate ce au diferite utilizari si care pot fi grupate in urmatoarelecategorii:

Plante alimentare (folosite in alimentatie di rect – fructe, frunze, radacini,tuberculi, atat in stare proaspata cat si sub forma preparata, conservata etc.) –106 specii;Plante oleaginoase (utilizate pentru extragerea uleiurilor vegetale sau asubstantelor grase din seminte sau fructe) – 24 specii;Plante aromatice si condimentare (folosite pentru aromatizarea saucondimentarea alimentelor, mancarurilor, bauturilor etc., datorita uleiurilorvolatile continute sau a altor substante ce le confera o aroma sau gustspecific) – 48 specii;Plante tinctoriale (utilizate pentru vopsitul fibrelor textile sau a celor deorig ine animala, pentru colorarea unor alimente sau bauturi datoritapigmentilor continuti cu putere de colorare) – 48 specii;Plante tanante (folosite pentru tabacitul pieilor datorita substantelor tanantecontinute) – 32 specii;Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea desubstante necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicinapopulara datorita continutului lor in vitamine, uleiuri volatile, glucide,heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati ai acizilorpolifenolcarb oxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide,rezine (rasini), principii amare, alcaloizi si alte principii active cu proprietatide natura vegetala.

10

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

Materia prima pentru obtinerea medicamentelo r o constituie plantelemedicinale; de la o planta medicinala se poate folosi:

partea aeriana, in intregime ( herba );organele subterane: radacina ( radix ), rizom ( rhizoma ), tubercul ( tubera ),bulb ( bulbus );frunza ( foliu m);mugurii ( turiones, gemmae );flo area ( flores );fructul ( fructus );samanta ( semen );scoarta de pe trunchi sau de pe radacina ( cortex ).

Produsul vegetal reprezinta organul sau o anumita parte a plantei uscata siprelucrata care poate fi folosit pentru prepararea unor produse farmaceutice sau inindustria de medicamente.

Actiunea terapeutica se poate datora:

unei singure substante, de regula organica (principiu activ);unui grup de substante cu aceeasi structura de baza, deosebindu-se prinnatura radicalilor;unui complex fitochimic (fitocomplex) format dintr-un principiu dominant siprin cipii secundare (efect sinergetic).

Este importanta cunoasterea substantelor biologic active continute in plantepentru a se aprecia valoarea terapeutica si modul de extractie sau izolare a acestorprin cipii, astfel incat actiunea sa fie cat mai eficienta.

De exemplu: Sunatoarea (Hypericum perfo ratum) contine hipericina,eficienta pentru scaderea aciditatii sucului gastric, cu efect sedativ, calmant aldurerilor, dar si antidepresiv; Valeriana (Valeriana officinalis) contin e valepotriatisi uleiuri volatile cu efect sedativ.

11

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________

CAPITOLUL III

Principii active si actiune fa rmacodinamica

VitamineVitaminele sunt substante organice complexe, indispensabile desfasurariinormale a proceselor vitale. Organismul uman are realmente nevoie de un aportzilnic din toate cele 13 vitamine absolut necesare; acestea sunt: A, B , B , B , B ,1 2 6 12C, D - D1 - D , E, H, K - K - K , PP, acid pantotenic, acid folic.3 1 2

Vitaminele constituie principiile cele mai importante care sunt sintetizate infrunze (in special).

Plantele medicinale nu ofera cantitati prea mari din vitamine, dar inaltul lorgrad de a fi asimilate de organism, faptul ca se absorb impreuna cu celelalteprin cipii active (care vin sa completeze efectul terapeutic urmarit) le conferaacestora o importanta deosebita. De exemplu:

macesul (in fructe) este bogat in vitamine C, A, B , B , PP, K, dar si alte1 2substante cu valoare terapeutica cum ar fi: tanin, acid malic, acid citric,pectine, zaharuri.urzica este bogata in vitamine C, K, A, B ; mai contin e substante azotoase,2clorofila, mucilagii.

Glicozide (heterozide)

Glicozidele sau heterozidele sunt compusi alcatuiti dintr-o componentaglucidica si o componenta neglucidica, denumita aglicon, a carei structura chimicapoate fi foarte diferita. Agliconul confera glicozidelor proprietati fizice, chimice sifarmacologice specifice, conditionand in cea mai mare masura utilizarea lor casubstante terapeutice. Din grupul glicozidelor fac parte:

a. Cardiotonice

Acest tip de glicozide este raspandit in frunzele plantelor din familiileApocynaceae (plante tropicale si subtropicale) , Liliaceae (ex. prazul, aloe) siScrophulariaceae (ex. degetarul-degetelul, lumanarica). Au actiune favorabila

12

Curs de utilizarea plantelor medicinale si aromatice in terapie

______________________________________________________________________________asupra cordului bolnav, diminuand pulsul, regularizand ritmul si bataile inimii;actioneaza uneori si ca diuretic.

b. Antracenozide

Compusii din aceasta categorie se gasesc in radacinile mai multor plante,dar, in special, in scoarta si frunzele de Rhamnus frangula(crusin). Din aceastacategorie fac parte frangulina si senozida. Actiunea lor este purgativa sau laxativaori laxativ – purgativa.

c. Saponozide

Saponozidele sunt raspandite indeosebi la reprezentantii familiilorDioscoreaceae (plante tropicale si subtropicale) , Amaryllid aceae(plante cu bulbidin zone calde si temperate, ex. narcisa) , Liliaceae, Scro phulariaceae. Din acestgrup fac parte saponinele: tigonina, gitonina, digitonina, holoturina, etc. Saponineleau actiune expectoranta, hemolizanta (distrugerea globulelor rosii, poate fi normalasau patologica) si in unele cazuri depurative (detoxifianta).

Actiune farmacodinamica: in terapeutica sunt folosite aproape inexculsivitate produsele vegetale cu saponozide triterpenice, cele steroliceprezentand riscul inducerii unor hemolize, datorita absorbtiei enterale (intestinale).Saponozidele triterpenice prezinta urmatoarele actiuni:

-expectoranta ( Primulae rhizoma cum radicibu s(ciubotica cucului),Liquiritiae radix (lemn dulce) , Senegae radix ( radacina sarpelui), Hed erae folium(iedera));

-diuretica ( Equiseti herba (coada calului) , Betulae folium(mesteacanul),Ononidis radix (osul iepurelui) , Herniariae herba (feciorica), Violae tricolorisherba (trei frati patati));

- citotrofica, cicatrizanta prin cresterea sintezei de colagen (Centallae herba(origine asiatica) , Hederae folium, Calendulae flores(galbenele), scoarta arboreluiMimosa tenuiflora (Wild) Poiret (mimoza),Crataegi flores cum folium et fructus(paducel) , Ginseng radix (creste in zone racoroase, China));- antiulceroasa ( Liquiritiae radix

(lemn dulce));13