CrimsonEra

Curs de alãptare şi îngrijire a copilului mic

prezintă

De Dr. Ana Culcer

CrimsonEra 1

“Sunt fericită că multe mămici au înţeles importanţa alăptării şi vreau să le mulţumesc direct pe această cale pentru pozele cu micuţii îngeraşi pe care le-au oferit ca suport pentru acest curs. Ele sunt un exemplu pentru viitoarele mămici care doresc să le urmeze.”

„Mulţumesc în mod special reprezentanţei UNICEF România pentru colaborarea fructoasă de peste 10 ani, care sper să continue şi pentru faptul că m-au format ca formator pentru „Promovarea Alăptării” în România.”

Dr.Ana Culcer

CrimsonEra 2

Cuprinsul cursului

1. Importanţa şi avantajele alãptãrii pentru mamã, copil şi familie 03

2. Compoziţia laptelui de mamã 08

3. Succesul alãptãrii; iniţierea precoce, stimularea şi susţinerea alãptãrii 15

4. Recomandãri OMS şi UNICEF privind alãptarea 20

5. Anatomia sânului; fiziologia producerii şi excreţiei de lapte, rolul

contraceptiv al alăptării. 23

6. Diferite poziţii la sân; suptul corect şi incorect 29

7. Complicaţiile unui supt incorect; prevenire şi tratament 35

8. Metode de golire a sânului (mulsul) şi conservarea laptelui de mamã 39

9. Plânsul copilului; cauze de plâns; reacţia familiei şi susţinerea

psihologicã a mamelor 46

10. Îngrijirea copilului mic, alimentaţia copilului cu nevoi speciale 50

11. Alimentaţia artificialã, indicaţii medicale, riscuri şi dezavantaje 57

12. Alimentaţia gravidelor şi a mamelor care alãpteazã, mame

care lucrează, banca de lapte de mamă 62

13. Programul naţional şi internaţional de vaccinare 65

14. Prim ajutor în diverse situaţii de boalã şi traume

(febră, diaree, convulsii, etc.) 69

Bibliografie 81

CrimsonEra 3

1. Importanţa şi avantajele alãptãrii pentru mamã,

copil şi familie

Alãptarea = alimentarea copilului la sânul mamei sau cu laptele mamei proprii muls.

Convenţia internaţionalã privind drepturile copilului, la care este semnatarã şi România din 1990, stipuleazã dupã dreptul la viatã al copilului, dreptul la laptele mamei sale şi obligaţia mamei de a-l alimenta la sân, repunând copilul în drepturile sale milenare.

Numeroasele cercetãri care au fost efectuate pânã acum au demonstrat cã laptele de mamă este alimentul ideal pentru copilul fiecărei mame, este un aliment viu care satisface toate necesitãţile copilului.

De când existã omenirea puiul de om a fost alimentat la sânul mamei. La fel cum mamiferele secretã lapte specific speciei cãreia îi aparţin, laptele de femeie este specific speciei umane. În naturã nici un animal nu ‘‘furã’’ laptele de la altã specie. Fiecare mamifer are o compoziţie unicã de lapte adaptatã nevoilor şi ritmului de creştere al puilor proprii.

CrimsonEra 4

Laptele de mamã este un aliment imitabil dar inegalabil, este individualizat pentru

fiecare copil, iar compoziţia lui se schimbã mereu în timpul unui supt, de asemenea laptele de mamã este mereu altul în funcţie de vârsta copilului, dar nu este niciodată de proastã calitate, satisfãcând toate nevoile copilului la vârsta respectivã. Noile tehnologii de preparare a formulelor adaptate de lapte praf încearcã sã imite compoziţia laptelui de mamã, însã în momentul de faţã nu s-a reuşit realizarea unui astfel de aliment.

Laptele fiecãrei mame este specific pentru copilul ei, conţinând anticorpi pentru toate bolile prin care a trecut mama, iar dacã copilul ia un microb de la mamã, acesta primeşte prin laptele ei anticorpii necesari cu ajutorul cãrora va putea lupta cu aceşti microbi. Nu este recomandabil ca o mamã sã pună la sânul ei, sau să dea laptele ei altui copil, deoarece poate transmite diverşi microbi şi virusuri copilului alãptat (altul decât al ei) pentru care acesta nu este pregãtit sã se apere (SIDA, Hepatie, sifilis, etc)

Pentru a înţelege de ce laptele de mama este un aliment ideal vom trece în revistã o parte din numeroasele avantaje pe care le prezintã (avantaje pentru copil, mamã, familie şi pentru mediul înconjurãtor).

Avantaje pentru copil:

• Este un aliment complet care conţine toate substanţele nutritive necesare

(proteine, glucide, lipide) bine proporţionate atât cantitativ, cât şi calitativ ce asigurã o creştere şi dezvoltare armonioasã.

• Este uşor digerabil şi bine tolerat, utilizat eficient de organismul copilului. • Asigurã protecţie împotriva infecţiilor şi alergiilor datoritã anticorpilor, celulelor

albe şi factorilor antialergici pe care îi conţine. Laptele de mamă mai conţine hormoni, vitamine (A,C, grup B), factori de creştere pentru creier, piele, ochi şi intestin. Copilul alimentat la sân nu are nevoie de supliment de vitamina C. El

CrimsonEra 5

este protejat de infecţii respiratorii, diaree, infecţii gastro-intestinale, urinare, alergii alimentare, etc.

• Datoritã factorilor de creştere şi a vitaminelor pe care le conţine are loc o dezvoltare mai bunã a intestinului, pielii, ochilor şi creierului.

• Alãptarea previne dezvoltarea anemiilor, rahitismului, a bolilor metabolice (diabet juvenil tip I), scade riscul de apariţie a obezitãţii şi a apariţiei a unor cancere infantile.

• Previne deficitul de minerale şi vitamine, acestea fiind mai bine absorbite. Fierul din laptele de mamã este absorbit în proporţie de 50 – 75%, în timp ce fierul din laptele de vacã este absorbit doar 10%, iar din laptele praf îmbogãţit cu fier se absoarbe doar 4%. Este important sã se cunoascã faptul cã în primele şase luni de viaţã necesarul de fier din laptele de mamã este suficient pentru copil. Odatã cu iniţierea diversificãrii alimentaţiei absorbţia fierului scade, necesitând suplimentarea sa.

• Rezervele de fier în corpul fãtului se fac între luna a 7-a şi luna a 9-a de sarcinã. Cu cât copilul se naşte mai devreme, va avea rezerve mai mici de fier şi risc mai mare de anemie. Suplimentarea cu fier la prematur se face cu atât mai devreme cu cât vârsta de gestaţie şi greutatea copilului sunt mai mici. Complicaţiile infecţioase şi hemoragice cresc nevoile de fier. Copiii alimentaţi la sân utilizează mai bine fierul din laptele de mamă şi sunt mai puţin anemici comparativ cu cei care au primit lapte praf chiar când acesta a fost îmbogatit cu fier.

• Alăptatul ajutã la dezvoltarea optimã a gurii, inclusiv a mandibulei şi a poziţiei dinţilor.

Avantaje pentru mamã:

• Alãptarea precoce şi frecventã dupã naştere ajutã la contracţia uterului şi la

scurtarea perioadei de sângerare, fiind un factor important în reducerea anemiilor postpartum. De asemenea ajutã la eliminarea grãsimilor depuse în timpul sarcinii.

• În timpul alãptarii exclusive (la cerere ziua şi noaptea fără nici un supliment), riscul apariţiei unei noi sarcini este foarte redus datorita supresiei ovulaţiei, cu întârzierea apariţiei menstruaţiei. Odatã cu introducerea altor alimente, sau rãrirea suptului în timpul nopţii, are loc reinstalarea ovulaţiei cu apariţia menstruaţiei, care implicã în acelaşi timp o creştere a riscului de apariţie a unei noi sarcini.

• Este important de specificat cã apariţia unei noi sarcini la un interval foarte scurt duce la surmenarea mamei prin consumul accelerat al rezervelor nutritive, în acelaşi timp este un risc crescut de apariţie a unui nou-nãscut cu greutate micã la naştere. Alte cauze de apariţie a unui copil cu greutate micã la naştere sunt: dacã mama nu a fost corespunzator hrãnitã şi/sau dacã a fumat peste 10 ţigãri pe zi, exceptând situaţiile patologice (bolile).

• Alimentarea la sân este o metodã eficientã de prevenire a cancerului de sân şi de ovar.

• Permite deplasarea mamei împreunã cu copilul fãrã prea multe probleme, deoarece laptele este gata preparat, steril şi la cãldura potrivitã “restaurantul la purtător”.

CrimsonEra 6

Avantaje pentru stabilirea legãturii afective între mamã şi copil: • Alãptarea contribuie la formarea unei comunicãri iniţial nonverbale, apoi verbale

între mamă şi copil, are loc stabilirea unei relaţii de dragoste, ataşament. Copilul alimentat la sân plânge mai puţin. Sentimentele de afecţiune se stabilesc mai repede dacã punerea la sân are loc cât mai repede dupã naştere, ele sunt realizate prin atingerea copilului, contactul piele la piele, mângâieri, vorbire, privire ochi în ochi, zâmbet. Mai târziu, la copilul mai mare, se joacã, îşi gãseşte diferite poziţii caraghioase în care suge, sau rãmâne la sân chiar dacã este golit doar din plãcerea de a suge.

• S-a constatat că mamele care alãpteazã sunt mai satisfãcute emoţional şi se poartã mai afectuos cu copilul (nu putem spune cã mamele care nu alãpteazã din divese motive nu-şi iubesc copilul, doar cã legãtura şi sentimentele între mamã şi copil sunt mai speciale când se reuşeste alãptarea).

• Apropierea între mamă şi copil ajunge la aproape 1000 de ori în primele luni, fapt care duce la o înţelegere mai bunã a comportamentului copilului, pe de altã parte copilul învaţã sã aibã încredere şi sã se simtã bine lângã mama sa.

• De asemenea s-a demonstrat statistic cã un copil alimentat la sân se dezvoltã intelectual, psihic şi fizic mai bine şi mai repede, iar la vârste mai mari este capabil sã stabileasca mai uşor relaţii sociale. Aceşti copii merg mai repede, vorbesc mai repede, au IQ mai bun pânã la vârsta de 14 ani, când reuşesc sã-i prindã din urmã cei hrãniţi artificial.

Avantaje pentru familie: • Deloc de neglijat este costul crescut al alimentaţiei artificiale, mai ales pentru

familiile cu venit modest. • Dar pe lângã preţul laptelului praf (cel puţin o cutie pe sãptãmânã în primele luni)

ar trebui inclus preţul biberoanelor, tetinelor, apei, combustibilului, aparaturei, timpul pierdut pentru sterilizare, iar la toate acestea se mai adaugã riscurile crescute de alergii, diaree, tulburãri de digestie, etc., îmbolnãvirile, cheltuielile pe medicamente, zilele de incapacitate de muncã ale mamelor care sunt spitalizate împreunã cu copilul.

• Este important sã menţionãm cã din punct de vedere economic alãptarea nu risipeşte resursele naturale şi nu creeazã poluare, nu necesitã ambalare, reclamã, transport şi nu produce deşeuri.

CrimsonEra 7

Conform unui studiu general privind costurile alimentaţiei artificiale în primul an

de viaţã, fãrã a pune la socoteală suferinţa copilului şi preţul medicamentelor, costurile au depãşit uşor media de 12.000 RON.

Important:

Alãptarea este esenţialã pentru sãnãtatea şi supravieţuirea copilului şi foarte

importantã pentru sãnãtatea mamei!

Riscurile potenţiale pentru copil alimentat cu substituenţi de lapte matern:

• Malnutriţie (hrãnire necorespunzãtoare, insuficientã prin intoleranţă la lapte praf), copilul este slab, creşte greu deoarece face diarei frecvente este inapetent şi anemic. Copiii mai pot fi obeji prin hrănire excesivă, la aceştia existând riscul de diabet, ateroxcleroză precoce şi risc de tulburări endocrine (pubertate precoce). Cu cât copilul este mai gras pubertatea se instalează mai devreme oprindu-se creşterea în înălţime.

• Infecţii digestive, respiratorii, etc. • Carenţã de vitamine • Moarte prin infecţii şi malnutriţie • Alergiile cutanate (eczeme, erupţii), respiratorii (rinite, bronşite azmatiforme, astm

bronşic) şi digestive (diaree cronice, maldigestie, malnutriţie) se produc din cauza intoleranţei laptelui praf.

• Pe termen lung, risc crescut de boli cronice (diabet zaharat juvenil), obezitate, cancere infantile, colita cronicã, suferinţa cronicã digestivã

• Constipaţie • Dezvoltare intelectualã mai întârziată, în special la copiii cu greutate mai micã la

naştere

Riscuri pentru mamã:

• Anemie dupã naştere • Revenirea greutãţii iniţiale a mamei se face mai greu dacã mama nu alãpteazã • Cancer de ovar, sân • Sarcini prea apropiate

În concluzie putem spune cã laptele de mamã este alimentul perfect pe care îl poate oferi mama propriului copil.

‘‘Laptele şi dragostea sunt de neînlocuit!’’

CrimsonEra 8

2. Compoziţia laptelui de mamã

Laptele de mamã rãmâne ‘‘standardul de aur’’, alimentul ideal pentru hrãnirea nou-nãscutului cel puţin în primele şase luni de viaţã, este specific vârstei şi în afarã de certe avantaje nutriţionale, neegalate de nici o formulã, oricât ar fi ea de sofisticatã, alimentarea creeazã o relaţie optimă mamã-copil, care va fi resimţitã toatã viaţa la nivelul acestui cuplu. Toţi nou-nãscuţii sunt candidaţi la alimentaţia la sânul propriei mame, şi numai situaţii considerate ca fiind excepţionale vor putea motiva privarea de acest avantaj şi drept al copilului.

Valoare energeticã a laptelui de mama în medie este de 67kcal/100ml, variazã între 64 – 72.3 kcal/100ml în funcţie de factori socioeconomici, starea de nutriţie a mamei, paritate, momentul zilei şi distanţa faţã de data naşterii. Conţinutul energetic variazã pe mãsurã ce perioada de lactaţie progreseazã şi aceastã variaţie este interpretatã ca adaptare la nevoile sugarului. Valoarea energeticã a laptelui uman acoperã nevoile energetice din primul trimestru de viaţã, care dupã ultimile determinãri sunt de 95 kcal/kg/zi. Nevoile energetice sunt asigurate de conţinutul adecvat de macronutriente (proteine, lipide, hidraţi de carbon).

Compoziţia laptelui poate varia în funcţie de : 1. Momentul naşterii : • Colostru - (gros, lipicios, incolor sau gãlbui) secretat de glanda mamarã de la

începutul lunii 7 de sarcinã pânã în primele 24-72 h. • Laptele de tranziţie –secretat între ziua 4-a şi a 14-a dupã naştere. • Laptele matur – secretat dupã a 15-a zi de la naştere.

2. Momentul de alãptare: • Lapte ‘‘de început’’ – laptele de la începutul alãptãrii (multã apã, apare subţire,

albãstrui, apos; conţine lactozã, proteine; asigurã toatã apa de care are nevoie sugarul)

• Lapte ‘‘de sfârşit’’ – laptele de la sârşitul alãptãrii (multe calorii – dã senzaţia de saţietate; multe proteine şi grãsimi; apare mai gros, mai albicios; conţine vitamine liposolubile – A, D, E, K)

CrimsonEra 9

3. Momentul gestaţiei:

• Lapte la termen • Lapte prematur

Nou-nãscutul primeşte prima vaccinare prin laptele mamei, în el sunt prezenţi

anticorpii dobândiţi de mamă în timpul vieţii.

Este necesar sã menţionãm cã alimentaţia mamei poate influenţa compoziţia laptelui matern, dar chiar şi atunci când dieta mamei este deficitarã laptele mamei rãmâne cel mai bun aliment pentru copil.

Chiar la mamele malnutrite grav (cele care mor de foame) cantitatea de elemente nutritive (proteine) scade nesemnificativ, ceea ce scade este cantitatea totalã de lapte, în concluzie nu existã lapte de mamã de proastã calitate.

Sugarul alimentat la sân îşi potoleşte şi foamea şi setea, este important ca el sã fie lãsat sã sugã fãrã restricţii pânã când goleşte bine sânul şi îl lasã singur din gurã.

Nu sunt necesare programe de alãptare la ore fixe, fiecare copil se va trezi singur când îi va fi foame şi va suge cât are nevoie. Fiecare copil are intervalul lui pentru digestie (unii digerã mai repede şi se trezesc mai repede, alţii digerã mai greu şi dorm mai mult). Foarte important este ca fiecare copil sã fie lãsat sã goleascã alternativ la fiecare masã câte un sân pentru a-şi lua toate tipurile de lapte care îi sunt necesare. Practica de a muta un copil dupã 15 minute de la un sân la altul nu are bazã ştinţificã, şi poate duce la exagerarea plânsului copilului prin ingestia de lapte de început care este apã cu lactozã, care va fermenta ducând la colici, dupã care intervine insatisfacţia alimentarã, pentru cã nu-şi va lua cantitatea de grãsimi necesarã care se secretã la sfârşitul suptului.

CrimsonEra 10

Conţinutul laptelui matern:

Colostru

Bogat în leucocite (care asigurã protecţie împotriva infecţiilor), anticorpi, în

special Ig A de suprafaţã şi alte proteine cu rol antiinfecţios. El protejeazã nou-nãscutul de infecţii bacteriene în primele zile de viaţã, copiii alimentaţi natural în primele zile dupã naştere suferã mai puţin de infecţii gastro-intestinale, respiratorii, urinare şi ale urechilor. De asemenea colostru are efect laxativ uşor care ajutã la eliminarea meconiului, astfel previne sau atenueazã icterul neonatal. Întrucât copiii icterici sunt mai somnolenţi trebuiesc treziţi să sugă mai des pentru a reduce durata icterului fiziologic. Colostrul este bogat în factori de creştere care ajutã la creşterea în lungime a intestinului şi maturizarea lui, previne alergia şi intoleranţa la proteinele din lapte.

Bogat în vitamina A (colostrul conţine de douã ori mai multã vitamina A decât laptele matur), ajutã la prevenirea bolilor oculare şi la reducerea severitãţii infecţiilor.

Laptele matur conţine :

Fracţiunea proteicã

Toate tipurile de lapte conţin proteine insolubile (cazeina) şi proteine solubile

(proteinele din zer), diferenţa între ele o face cantitatea şi calitatea lor. Cantitatea de proteine din laptele de mamã este mai micã decât cea din laptele altor mamifere, deoarece ritmul de creştere al copilului este mai mic, în schimb ele sunt perfect adaptate necesitãţilor nou-nãscutului.

Cazeina din laptele matern este în cantitate mai micã decât în laptele de vacã, în schimb conţine mai multe proteine solubile (proteinele din zer). O altã calitate a cazeinei umane este faptul cã formeazã coaguli mici uşor de digerat, în comparaţie cu coagulii din laptele de vacã care formeazã în stomac un cheag dens.

Proteinele solubile, reprezentate în mare parte de proteine cu rol antiinfecţios (imunoglobuline, lactoferina, lizozim), laptele altor mamifere nu conţin astfel de substanţe, care au un rol important de protejare a copilului de îmbolnãviri. Proteinele solubile din laptele de mamã conţin alfa-lactalbumine, ele nu se gãsesc în laptele de vacã, în schimb el conţine beta-globuline care joacã un rol important în apariţia diabetului juvenil tip I, a diferitor alergii şi a intoleranţei la laptele de vacã.

Aminoacizii esenţiali din laptele de mamã au o altã compoziţie decât cei din formulele de lapte praf sau de vacã. Sunt reprezentaţi în cea mai mare parte de aminoacizi liberi al cãror nivel variazã în cel mai înalt grad cu starea de nutriţie a mamei. Este important de ştiut cã organismul nou-nãscutului nu poate sintetiza aceşti aminoacizi şi ei trebuie aduşi cu alimentaţia. Dintre cei mai importanţi sunt: acidul glutamic (rol în transferul intestinal de zinc), cisteina şi taurina (amelioreazã absorbţia lipidelor, favorizeazã colonizarea intestinului cu lactobacil bifidus, are rol în imunitate). Aceste elemente lipsesc cu desãvârşire în laptele de vacã. Recent taurina a fost introdusã în unele formule de lapte praf.

Proteinele din laptele de vacã sau din laptele praf care au la bazã laptele de vacã sunt proteine strãine care pot induce intoleranţa la proteinele de lapte de vacã sau alergii cutanate, respiratorii, intestinale. S-a constatat recent că şi formulele cu proteine de soia pot produce alergii digestive. Alergia poate sã aparã la câteva zile de alimentare cu formule de lapte praf administrate dupã naştere, deoarece intestinul nou-nãscutului

CrimsonEra 11

nu permite trecerea proteinelor strãine. Expunerea mai redusã la proteine strãine creeazã mai degrabã o toleranţã decât o alergie.

Hidraţi de carbon

Sunt reprezentaţi de mono-, di- şi oligozaharide, dar şi de glicoproteine şi

glicosfingolipide. Lactoza (alcãtuitã dintr-o moleculã de glucozã şi una de galactozã) este principalul constituent din grupa acestor macronutriente şi se gãseşte în laptele uman într-o concentraţie de 6-7g/100ml de douã ori mai multã decât în laptele de vacã. Lactoza nu are numai valoare energeticã ci are şi rolul de a stimula sinteza lactazei intestinale; este unica sursã de galactozã (cu rol major în mielinizarea sistemului nervos), favorizeazã metabolizarea calciului şi fosforului, şi prin fermentare determinã un pH intestinal acid, mediu optim pentru dezvoltarea microflorei. Oligozaharidele dintre care ginolactoza are rol de factor bifidus, cu rol în apãrarea intestinalã.

Lipidele

Lipidele sunt cea mai importantã sursã de calorii pentru copil. În laptele uman

sunt reprezentate în procent de 98-99% de trigliceride, în timp ce colesterolul, esterii de colesterol şi fosfolipidele reprezintã doar 1-2%. Compoziţia şi nivelul lipidelor variazã remarcabil cu momentul postpartum, observându-se o creştere progresivã a concentraţiei lipidelor pânã în a 21-a zi de lactaţie şi o nouã ascensiune dupã trei luni, probabil prin creşterea secreţiei intramamare, acoperind nevoile calorice de creştere, paralel cu maturarea tubului digestiv. Unii autori au denumit aceastã creştere ‘’factor de saţietate’’. Conţinutul în lipide a laptelui de mamã şi calitatea lor este foarte mult influenţatã de hrana mamei.

Acizii graşi esenţiali (acizi graşi polinesaturaţi cu lanţ lung) sunt într-o cantitate de 4 ori mai mare decât în laptele de vacã. Acizii graşi esenţiali au un rol important în dezvoltarea creierului, retinei şi a vaselor de sânge ca şi a celulelor intestinale.

Statisticile aratã cã prematurii alimentaţi cu lapte de mamã, adicã au beneficiat de acizi graşi esenţiali, au avut o dezvoltare mentalã şi o vedere mai bunã decât cei hrãniţi artificial.

Grãsimile din laptele de mamã sunt fin emulsionate, astfel fiind uşor digerate şi absorbite din intestin. În plus laptele de mamã conţine şi lipaza necesarã digestiei lor (lipaza este activatã de sãrurile biliare), ea este activatã doar de prezenţa sãrurilor biliare, nu este activã în sân şi stomac. Prezenţa lipazei este foarte importantã, deoarece la naştere în intestinul copilului lipseşte lipaza pancreaticã.

Laptele de vacã şi formulele de lapte praf nu conţin aceastã lipazã, se poate observa cã scaunele sugarilor alimentaţi artificial conţin mai multe resturi nedigerate, iar aspectul şi mirosul lor este diferit de cel al sugarilor alimentaţi natural.

Sãruri şi minerale

Laptele matern conţine urmãtoarele minerale şi constituenţi ionici: Sodiu, Potasiu,

Cloruri, Calciu, Magneziu, Fosfaţi, Bicarbonat, Fier, Iod, Zinc, Cupru, Seleniu, Fluor. Calciul este substanţa mineralã esenţialã din compoziţia laptelui mamiferelor, iar

conţinutul în calciu al laptelui nu depinde nici de starea nutriţionalã a mamei şi nici de adaosul de vitamina D.

Conţinutul în fier la laptelui uman descreşte logaritmic cu perioada de lactaţie cu o variaţie largã, dar nu existã nici o legãturã între nivelul seric sau suplimentarea cu fier

CrimsonEra 12

a dietei mamei. Pentru primele patru luni de viaţã (când sugarul îşi dubleazã greutatea) depozitele de fier prezente la naştere – în cazul unui nou-nãscut la termen – asigurã necesarul de fier şi sursa alimentarã exogenã de fier nu este obligatorie. Conţinutul de fier din laptele de mamã este redus, dar aceasta nu duce la anemie feriprivã deoarece absorbţia şi utilizarea lui este optimã (50%) în comparaţie cu laptele de vacã la care absorbţia fierului este doar de 10%. Dupã vârsta de şase luni este necesarã suplimentarea alimentarã a fierului prin alimente bogate în fier ca supliment la laptele de mamã. Formulele de lapte praf îmbogãţite cu fier nu au o absorbţie a fierului la fel ca cea din laptele de mamã, în plus poate favoriza dezvoltarea bacteriilor patogene. Absorbţia excelentã a fierului din laptele uman nu este pe deplin înţeleasã, dar se pare cã este în relaţie cu cantitatea mare de lactozã, lactoferinã şi conţinutul scãzut de cazeinã, fosfate şi calciu din laptele matern, precum şi diferenţa de florã intestinalã a sugarului alimentat natural faţã de cel alimentat cu formule de lapte praf.

La prematuri suplimentarea cu preparate de fier trebuie sã se facã mai devreme. Trebuie sã menţionãm cã aportul suplimentar de fier la mame nu creşte

conţinutul de fier al laptelui.

Vitamine

Laptele de mamã conţine o cantitate mare de vitamine, nivelul lor depinde foarte mult de hrana mamei, dacã mama are o dietã variatã şi echilibratã laptele ei va conţine suficiente vitamine ca sã nu aparã semne de deficienţã la copil. Copilul primeşte indirect de la mamã tot ce mãnâncã mama. Alimentaţia mamei trebuie sã fie completã cu fructe, legume, carne, brânzã, ou, grãsimi animale şi vegetale.

Cantitatea de vitamine din laptele de mamã este considerabil mai mare decât cea din laptele de vacã. Vitamina A are un rol important în dezvotarea ochiului (retina), în lipsa ei pot sã aparã tulburãri de vedere (xeroftalmie) pânã la orbire. Cantitatea de vitamina C din laptele matern este suficientã pentru sugarul alimentat exclusiv la sân, astfel cã nu este necesarã suplimentarea ei cu sucuri de fructe în primele şase luni de viaţã.

Singura vitaminã care necesitã suplimentare din primele zile de viaţã, indiferent de felul alimentaţiei, este vitamina D care previne rahitismul, ajutând osificarea corectã a scheletului copilului. Mama nu trebuie sã mãnânce exagerat (pentru 2) ci trebuie sã mãnânce normal şi să bea lichide cât simte nevoia. Poate bea lapte (dacã nu este alergicã), sucuri naturale de fructe, supe, bere fãrã alcool, ceai de fructe, ceai de chimen si anason. Nu este indicat sã bea alcool, cafea sau orice bãuturi care conţin cofeinã sau alte substanţe excitante. Este recomandat sã fie redus consumul de ciocolatã, mama putând sã mãnânce ciocolatã albã în cantitate moderatã; celelalte tipuri de ciocolată cauzează agitaţie copilului, plâns pânã la convulsii (agitaţie extremã). Mama poate exclude singură alimentele care îi fac ei rău, o balonează, provoacă dureri abdominale sau alergii.

Fumatul este absolut interzis în sarcinã şi alãptare, deoarece nicotina intefera cu enzimele de creştere dependente de zinc ducând la creşterea proastã a copilului intrauterin. Dupã unele studii, dacã mama fumeazã peste 10 ţigãri pe zi, copilul se naşte cu 1 kg mai mic, este suferind cerebral, şi intoxicat cu tutun. În timpul alãptãrii de asemenea se transmite prin lapre şi suferinţa copilului continuã. Este de preferat ca un cuplu care doreşte copii sã renunţe la fumat cu cel puţin 3 luni înainte de concepţie. Fumatul pasiv este la fel de periculos pentru copil şi mamã.

CrimsonEra 13

Cofeina, nicotina şi alcoolul sunt droguri care afecteazã creierul copilului, îl agitã sau îl adorm, sau îl intoxicã grav împiedicând creşterea normalã a copilului. În toate aceste situaţii creierul copilului suferã.

Foarte important ! Pentru viitorul copilului sã se renunţe la absolut orice drog (heroinã, amfetaminã,

etc.) toate având efect dramatic asupra copilului. Apa Necesarul de apã este complet satisfãcut atunci când un copil este alimentat

exclusiv la sân, el apare odatã cu introducerea unor alte alimente decât laptele de mamã.

Copilul alimentat exclusiv la sân nu necesitã ceai, apã, suzetã, tetinã, biberon. Toate acestea duc la refuzul sânului prin confuzia mamelonului cu tetina biberonului, cu efecte nedorite mai târziu.

Factori funcţionali În primul an de viaţã sistemul imun al copiilor nu este dezvoltat ca la copilul mai

mare sau adult, astfel cã nou-nãscutul este destul de vulnerabil la diferite infecţii. Laptele de mamã poate asigura o protecţie maximã împotriva infecţiilor mai ales în cazul alimentãrii exclusive la sân.

Factorii funcţionali au rol imunologic specific şi anumite caracteristici metabolice. Peptidele biologic active din laptele de femeie au un rol reglator gastrointestinal şi hormoni hipotalamo-hipofizari cu rol de creştere. Se poate vorbi de un întreg sistem imun al laptelui uman cu rol protector, fiind reprezentat de factori cu acţiune antimicrobianã, factori antiinflamatori şi alte substanţe bioactive cu rol imunomodulator. Aceste categorii de substanţe sunt multifuncţionale şi interactive.

Protecţia antiinfecţioasã este asiguratã de:

• Leucocite (macrofage, limfocite, granulocite), se presupune cã ele nu trec pasiv

din serul mamei, ci au o sintezã localã, adicã la nivelul glandei mamare. Ele sunt nişte celule vii care luptã împotriva infecţiilor.

• Lizozimii – produc substanţe care distrug germenii Gram pozitivi şi unele virusuri. • Lactoferina – datoritã proprietãţii sale de chelare a fierului la nivelul intestinului

protejeazã faţã de germenii intestinali care au nevoie de fier pentru a se înmulţi, de asemenea îi face vulnerabili la antibiotice.

• Factori antibacterieni, antifungici, antivirali, antiparazitari (Giardia). • Factori de creştere care ajutã la maturizarea intestinului, pielii şi alte ţesuturi şi

organe. • Factorul bifidus, împreunã cu lactoza, creeazã un mediu acid, favorizeazã

dezvoltatea florei intestinale saprofite şi împiedicã creşterea germenilor patogeni. • Anticorpi împotriva bolilor la care a fost expusã mama în timpul vieţii (IgA de tip

secretor sau de suprafaţã, IgG, IgM). Iar în cazul unei infecţii digestive recente, la mamã este activat axul entero-mamar care va proteja copilul prin secreţia în laptele de mamã de IgA de tip secretor, care a fost sintetizatã de organismul

CrimsonEra 14

mamei exact pentru a o proteja de infecţia datã. A mai fost descris şi un ax bronho-mamar, care are un mecanism asemãnãtor, astfel copilul poate fi protejat şi de infecţii respiratorii. Din aceste date reiese cã în cazul infectãrii mamei nu se separã copilul de mamã şi nici nu se opreşte alãptarea, ci se iau mãsuri mai riguroase de igienã.

În concluzie, analizãnd datele prezentate rezultã cã superioritatea alimentaţiei

sugarului cu lapte uman este dat de rolul dual al acestuia. Pe de o parte, se recunoaşte cã reprezintã un aliment complet care oferã aport energetic, macronutriente, cofactori enzimatici în proporţii şi cantitãţi optime, adaptate nevoilor copilului de la naştere (colostru) pânã în primele şase luni de viaţã (laptele matur), pe de altã parte, componentele laptelui, specifice speciei, au rol funcţional imunologic, antimicrobian, antialergic şi metabolic. Toate acestea fac laptele de mamã alimentul ideal pentru nou-nãscut şi sugarul mic.

Este paradoxal faptul cã, deşi în fiecare an se adaugã noi descoperiri care pledeazã pentru superioritatea alimentaţiei naturale în comparaţie cu orice alt tip de alimentaţie, numãrul copiilor alimentaţi natural este incredibil de mic (nu depãşeşte 30%, cel puţin în primul trimestru, în România) şi, în paralel creşte numãrul sugarilor alimentaţi cu formule de lapte adaptate. Laptele de mamã este standardul de aur la care se fac toate referirile privitoare la compoziţia formulelor, la care încã nu s-a reuşit sã se ajungã.

CrimsonEra 15

3. Succesul alãptãrii, iniţierea precoce, stimularea

şi susţinerea alãptãrii

Nutriţia corectã are importanţã vitalã pentru copilul mic. În aceastã perioadã el va creşte mai mult decât oricând în viaţã. Greutatea de la naştere se dubleazã la patru luni şi se tripleazã la un an. Copilul prematur are un ritm de creştere mult mai rapid, poate să crească de 7-8 ori până la 1 an faţă de greutatea de la naştere. Nutriţia copilului în primele luni îl va influenţa pentru tot restul vieţii.

În primele douã ore de viaţã nou-nãscutul are reflexe de orientare şi de supt foarte puternice, dar este recomandabil ca prima alãptare sã se facã cel mult la o jumãtate de orã dupã naştere, dupã ce nou-nãscutul este şters şi uscat. Copilul trebuie lãsat sã exploreze sânul cu limba şi apoi sã apuce sânul, el poate fi ajutat sã apuce dacã nu a facut-o singur timp de o orã.

Avantajele suptului precoce este declanşarea secreţiei de ocitocinã, care contractã rapid uterul, (astfel nu va mai fi nevoie de injectarea de ocitocinã sinteticã). Ocitocina declanşeazã ejecţia (scurgerea laptelui din sân), ajutând copilul sã sugã. Prin contactul piele-la-piele imediat după naştere, între mamă şi copil, copilul în loc să primească microbii de spital care sunt periculoşi pentru el, preia de la mamă microbii proprii (flora saprofită) pentru care mama are în lapte anticorpi specifici care îi predă copilului şi îl protejază. Copilul se obişnuieşte cu mirosul specific al mamei proprii.

Este contraindicatã administrarea de orice lichid înainte de alãptare, nici mãcar glucozã. Excepţie fac nou-nãscuţii cu greutate foarte micã la naştere şi cei proveniţi din mamã cu diabet deoarece aceştia pot face hipoglicemii severe (scãderea zahãrului din sânge, asociate cu crize de (cianoză) învineţire a copilului şi stãri de leşin) care sperie mama şi personalul medical. Prin completarea cu glucozã copilul îşi va potoli foamea şi nu va mai simţi nevoia sã sugã, va adormi, nu va mai depune efort sã lupte cu mamelonul, iar sânii mamei nu vor mai fi stimulaţi suficient pentru a produce lapte. Copiii din mame diabetice, copiii din sarcini supra purtate si copiii dismaturi (malnutriţi intrauterin) trebuiesc hraniţi imediat, deoarece au risc mare de hipoglicemie.

În general nou-nãscuţii îşi stabilesc singuri frecvenţa alãptãrilor, cel mai des în primele 2-7 zile ei sug la 1-3 ore, iar dupã ce s-a stabilit lactaţia ei sug de aproximativ 8-12 ori în 24 de ore. Menţionăm cã în primele 48-72 de ore nou-nãscuţii sug aproape non-stop, mai ales noaptea, acest supt stimuleazã secreţia şi scurgerea de lapte din sân, secundar stimulãrii secreţiei de hormoni (prolactina care rãspunde de secreţia de lapte şi ocitocina care rãspunde de scurgerea laptelui). Dacã copilul nu este pus la sân secreţia acestor hormoni nu este stimulatã şi nu se instaleazã secreţia lactatã.

Odatã instalatã secreţia lactatã, dacã sânul nu este golit ritmic se poate aduna în sân o cantitate mare de lapte, care poate bloca scurgerea de lapte ducând la umflare de sân (angorjare) cu dificultãţi în exprimarea laptelui. În aceste condiţii se pot pune prosoape cu apă caldă pe sân cu 20 minute înainte de muls sau alăptat pentru dilatarea canalelor lactifere. Astfel laptele curge mai uşor deci mulsul sau suptul se fac mai uşors.

CrimsonEra 16

În perioadele de creştere rapidã apetitul nou-nãscutului se mãreşte astfel cã vor suge mai des pânã când se va mãri secreţia lactatã.

Alãptarea la ore fixe în unele maternitãţi este doar pentru comoditatea personalului. OMS recomandã un orar de supt flexibil, adicã la cerere, şi evitarea biberoanelor şi suzetelor. Este foarte important ca nou-nãscutul sã fie plasat imediat dupã naştere lângã mama lui şi sã fie pus la sân într-un timp cât mai scurt dupã naştere. Plasarea copilului lângã mamã se face în toate spitalele “Prieten al Copilului” şi are ca scop iniţierea precoce a alãptãrii, obişnuirea mamei cu copilul şi cu cerinţele acestuia şi susţinerea mamei pentru a prelungi alãptarea cât mai mult posibil în interesul tuturor, dar mai ales al copilului.

Intervalul dintre supturi nu trebuie sã depãşeascã 4 ore, mama trebuie sã ştie sã trezeascã un copil somnoros, sã-l dezveleascã, sã-i scoatã o parte din haine şi sã-i permitã sã mişte picioarele şi mâinile, sã-l ţinã în poziţie verticalã, sã-i vorbeascã, sã-i maseze uşor corpul.

Durata suptului este variabilã, în general este de 10-30 min, dar în primele zile poate fi şi mai mare. Copilul trebuie lãsat sã sugã cât vrea el, unora le face plãcere sã mai sugã, chiar dacã fluxul de lapte e mai mic.

Mama trebuie sã ştie cã alãptatul frecvent creşte secreţia de lapte, deci cu cât îl pune mai des la sân, cu atât va avea mai mult lapte. Copilul poate sã sugã de la un sân sau de la ambii. La început in primele 2 sãptãmâni, pânã la instalarea corecta a lactaţiei copii sug la ambii sâni cu scopul de a stimula lactaţia, ulterior este necesar sã se dea copilului alternativ câte un sân la fiecare masã cu scopul ca acesta sã goleascã foarte bine sânul pentru a lua şi laptele de început şi laptele de sfârşit care hrãneşte copilul. Altfel copilul ia laptele de început din ambii sâni, acesta fiind apã cu lactozã (echivalentul ceaiului), copilul se poate balona, nu-i acordã suficiente calorii, plânge des, suge des şi mama trage concluzia falsã cã nu are lapte bun sau cã nu are lapte destul şi de cele mai multe ori introduce lapte praf, pentru a satisface copilul şi indirect îi face şi mai mult rãu. Laptele bun rãmâne în sân şi mama îl poate pierde sau poate face compicaţii cum sunt: angorjarea, limfangita (înroşirea sânului), mastitã (inflamaţia sânului), iar copilul primeşte chimicale. În aceste condiţii singura formulã corectã este corectarea tehnicii de alãptare cu golirea totalã a sânului de cãtre nou-nãscut; sau mulsul pânã copilul poate suge. Laptele muls nu trebuie niciodatã dat cu biberonul deoarece copilul va refuza sã mai sugã, întrucât nu depune nici un efort pentru a-şi prelua laptele.

Foarte important: laptele de mamã muls nu trebuie niciodata fiert şi nici încãlzit la microunde deoarece îi distruge toate calitãţile biologice. El trebuie încãlzit la baie marină (apã caldã la 37°C).

Suptul de noapte stimuleazã cel mai bine lactaţia, deoarece cei doi hormoni responsabili de secreţia şi scurgerea de lapte (prolactina si ocitocina) se secretã în principal noaptea. Nou-nãscutul are nevoie de cel puţin un supt în timpul nopţii.

Cei mai importanţi factori pentru a avea o secreţie de lapte suficientã sunt: dorinţa de a alãpta, starea de sãnãtate a mamei, armonia în familie, suptul regulat la cerere, vigoarea şi temperamentul nou-nãscutului, la fel şi pregãtirea şi conştiinciozitatea personalului de îngrijire.

Recomandãri pentru mame: 1. Sã se odihneascã cât de mult posibil, sã doarmã când doarme şi copilul, sã

evite supraobosirea cu treburile casnice.

CrimsonEra 17

2. Sã se relaxeze în timpul alãptãrii, cel mai mult lapte este produs dimineaţa, când mama este relaxatã. Sã aplice în practicã tehnicile de relaxare învãţate în timpul sarcinii. Sã asculte muzicã odihnitoare, dacã este posibil sã-i facã cineva masaj, mai ales la nivelul spatelui de-o parte şi de alta a coloanei vertebrale, mama stând relaxatã cu braţele atârnând în jurul unui spãtar de scaun. Acest masaj stimuleaza secreţia de ocitocinã şi curgerea de lapte.

3. Menţinerea unei diete echilibrate şi bogate în vitamine, minerale şi proteine, evitarea dulciurilor rafinate şi a alimentelor picante (piper şi ardei iute). Ceapa şi usturoiul în tradiţia populară stimulează lactaţia, dar schimbă gustul laptelui. De aceea dacă mama nu a mâncat în timpul sarcinii copilul poate sesiza gustul şi mirosul neplăcut al laptelui şi să refuze sânul.

4. Copiii prematuri sau cu icter, sunt somnoroşi şi trebuie treziţi si hrãniţi dacã dorm mai mult de 2-3 ore, pentru a nu risca ca aceştia sã intre în hipoglicemie. Copilul sãnãtos şi normoponderal nu trebuie niciodatã trezit, el se trezeşte singur când îi este foame şi suge cât are nevoie.

5. Sã nu obişnuiascã copilul sã sugã de câte ori îl iau în braţe. 6. Mama sã nu piardã în greutate mai mult de 1-2 kg pe lunã. 7. Aportul zilnic de lichide sã fie în jur de 2 – 2,5 litri. Sã ţinã un pahar de apã

sau lapte lângã ea când alãpteazã. 8. Sã poarte copilul cât mai mult în braţe, într-o eşarfã sau sac pentru copii. 9. Este indicat ca mama sã ia un supliment de vitamine şi minerale. 10. Înainte de alãptare sã ţinã 3-5 min comprese calde pe sâni. 11. Masarea şi mulgerea sânilor pentru a stimula producerea de lapte, numai

dacã copilul nu reuşeste sã sugã viguros şi sã goleascã bine sânii, altfel suptul este cel mai bun stimulent pentru lactaţie. Dacã suge copilul vine laptele, nu suge copilul nu vine laptele; cererea şi oferta funcţioneaza perfect în acest caz.

12. Stimularea uşoarã a mameloanelor şi areolelor prin rulare uşoarã între degete stimuleazã secreţia de ocitocinã şi curgerea de lapte.

13. Mama sã fie cât mai relaxatã, calmã şi rãbdãtoare. 14. Soţul şi întreaga familie au obligaţia de a crea o atmosfera plãcută în jurul

mamei şi sã o susţinã psihic în momentele dificile, altfel se blocheazã instalarea şi scurgerea de lapte. Lactaţia se datoreazã 99% echilibrului psihic şi dorinţei de a alãpta, orice stres poate bloca mama.

Semnele unei alãptãri suficiente:

1. Copilul este mulţumit, sãnãtos, creşte bine în greutate. Un copil alimentat la sân poate creşte în jur de 900-1400g în primele trei luni. Media creşterii în greutate este de 750g în primul trimestru, 500g în trimestrul doi şi 250 în trimestrul al treilea şi al patrulea.

2. Prezenţa şi aspectul scaunelor şi a urinei. În primele douã sãptãmâni nou-nãscuţii au câte 6-8 scutece ude şi douã-trei scaune galbene pe zi. Colostrul, secretat în prima zi, are şi efecte laxative, astfel cã pot fi prezente scaune aproape dupã fiecare masã. Copilul mic alimentat natural face totdeauna scaune moi fãrã a fi diaree, lucru puţin cunoscut, culoarea scaunului poate fi galben, verde, cu spuma (cu mai multă sau mai puţină bilă) fãrã a fi diaree sau boalã. Nu necesitã excluderea laptelui de mamã şi introducerea de alte preparate antidiareice, cum din nefericire se întâmplã aproape peste tot în România. Niciodatã copilul alimentat exclusiv la sãn nu face diaree

CrimsonEra 18

infecţioasã, aceasta este apanajul copiilor hrãniţi artificial sau a celor care primesc complementar biberoane, tetine, suzete nesterile sau manevrate cu mâini murdare. Diareea este boala mâinilor murdare. Absenţa sau reducerea cantităţii de urină şi scaune pe 24 de ore, pot fi semne de supt insuficient.

3. Aspectul şi consistenţa diferitã a sânilor, tari şi plini înainte de supt, mai moi şi goliţi dupã supt.

4. Se vede laptele în gura sugarului şi se aud înghiţituri.

Semnele unei alãptãri insuficiente: 1. Creştere nesatisfãcãtoare a nou-nãscutului (cântãrirea se face sãptãmânal). 2. Revine greu la greutatea de la naştere dupã scãderea fiziologicã (în mai mult

de trei sãptãmâni). Aceastã revenire dificilã este normalã la prematuri sau la copilul care a avut o patologie dupã naştere.

3. Sugarul are pielea uscată şi lipsită de elasticitate. 4. Plânge de foame, se trezeşte mai frecvent decât normal. Existã momente în

viaţa unui sugar (3 luni şi jumãtate şi 5 luni şi jumãtate) când au puseuri de creştere rapidã, sug des solicitând des mama, iar aceasta trage concluzia cã nu are lapte destul şi introduce lapte praf ceea ce este o greşeală deoarece, lasând copilul să sugă des câteva zile, cererea satisface oferta şi totul reintră în normal în câteva zile fãrã lapte praf. Este necesarã rãbdare şi înţelegere din partea mamei şi a familiei.

5. Urineazã mai rar şi mai puţin (mai puţin de 5-6 scutece pe 24 ore)

Cauzele unei alãptãri insuficiente: 1. Cea mai frecventã cauzã de hipogalactie (lapte puţin) este frecvenţa

insuficientã sau tehnica greşitã de alãptare, nou-nãscutul nu primeşte suficient lapte, adoarme şi suge mai puţin, astfel stimuleazã mai puţin sânii aşa încât ajunge sã nu gãseascã destul lapte creându-se un cerc vicios. Tratametul constã în creşterea frecvenţei suptului şi corectarea tehnicii de alãptare, copilul trebuie sã goleascã cel puţin un sân la un supt.

2. Dacã nou-nãscutul suge insuficient, este bolnav, prematur, are malformaţii sau oboseşte repede la sân se recomandã sã se goleascã sânul prin mulgere pentru creşterea producţiei de lapte, iar laptele obţinut sã fie administrat cu linguriţa (biberonul necesitã mai puţin efort din parte sugarului, iar mai târziu poate refuza sânul din comoditate). Statistic 99% din sugari dupã 3-4 sãptãmâni dupã introducerea biberonului refuzã sã mai sugã preferând sã-i curgã laptele singur în gât din biberon, fără nici un efort.

3. Mameloanele dureroase şi infecţia la sân pot duce la scãderea frecvenţei suptului şi a secreţiei de lapte, în acest caz alãptarea nu se întrerupe ci se corecteazã tehnica de alãptare. Aceste complicaţii fiind secundare golirii insuficiente a sânului printr-o tehnicã greşitã de alãptare.

4. Stresul şi oboseala mamei pot scãdea producţia de lapte. 5. Orice compresie a sânilor scade secreţia de lapte. 6. Fragmente de placentã rãmase în uter, sunt secretoare de hormoni care

inhibã secreţia şi scurgerea de lapte. Se recomandã chiuretajul lor pentru a scãdea riscul de infecţie şi creşterea producţiei lactate.

7. Prea mult lapte, laptele tâşneşe cu o presiune mare astfel cã sugarul înghite repede, oboseşte şi adoarme, ca tratament se recomandã mulgerea unei

CrimsonEra 19

linguri de lapte înainte de punerea la sân al sugarului şi scãderea cantitãţii de lichide din alimentaţia mamei.

8. Pentru mamele care au lapte prea mult şi ţâşneşte prea uşor existã tehnici speciale de alãptare cu copilul peste mamã, acesta apãsând cu capul pe sân atât cât este nevoie pentru a-şi regla debitul de curgere a laptelui în gurã (vezi poziţiile de alãptare).

9. Nou-nãscuţi prematuri care nu au reflexul de supt şi deglutiţie bine dezvoltat, nou-nãscuţii pânã în 34 de sãptãmâni de sarcinã trebuie hrãniţi cu lapte de mamã muls, prin gavaj (sonda introdusă în stomac) fie cu picãtura la anumite intervale. Dupã 34-35 de sãptãmâni, prematurii vor fi puşi la sân chiar dacã iniţial nu sug eficient, ei trebuie sã stea lângã mamã, sã sugã la cerere, completând la început cu lapte muls şi în câteva sãptãmâni aceştia reuşesc sã sugã singuri, putând fi externaţi mai devreme din spital şi având şanse mai mari pentru o dezvoltare sãnãtoasã decât un prematur hrãnit artificial.

Se recomandã ca orice nou-nãscut, indiferent de greutate, care poate sã sugã sã

fie pus la sân. Momentul alãptãrii este un moment de intimitate între mamã şi copil, pe care

aceştia şi-l acordã reciproc. El trebuie sã decurgã într-o atmosferã de calm şi linişte, într-o încãpere separatã, netulburat de agitaţia casei. Mesele de noapte trebuiesc satisfãcute, cãci în primele luni o pauzã alimentarã de 6-8 ore poate fi intolerabilã pentru copil, de obicei, dupã masa de noapte atât copilul cât şi mama dorm liniştiţi şi fericiţi.

Comoditatea administrãrii, lipsa oricãrei investiţii financiare şi mai ales enormul avantaj nutriţional pe care îl oferã alimentarea sugarului cu laptele matern face ca aceasta să fie modalitatea optimã de hrãnire a sugarului.

CrimsonEra 20

4. Recomandãri OMS şi UNICEF privind alãptarea

Laptele matern este hrana perfectã pentru bebeluşi şi conţine tot ceea ce un sugar are nevoie pentru a se dezvolta. Pentru acest motiv, Organizaţia Mondialã a Sãnãtãţii (OMS), moaşe şi consultanţi de lactaţie precum şi medicii specialişti pediatri, recomandã ca nou-nãscuţii sã fie hrãniţi în mod exclusiv cu lapte matern în timpul primelor 6 luni, diversificarea alimentaţiei să se facă după 6 luni. Mama va continua să alăpteze doi ani şi jumătate şi peste, minimum două mese pe zi, iar atunci când este acasă îi poate da de câte ori doreşte copilul. La această concluzie s-a ajuns după ce s-a constatat că laptele de mamă chiar şi după doi ani şi jumătate are o mulţime de calităţi, asigurând cel puţin o treime din principii alimentari necesari copilului, vitamine, anticorpi etc.

Care este codul OMS?

În anul 1981, cu ocazia celei de a 34-a Adunare Generala a OMS, a fost adoptat

în cadrul Constituţiei OMS, Codul Internaţional de Comercializare a Substitutelor de lapte matern, sub forma unei recomandãri. Mai mult de 160 de ţãri şi teritorii, au agreat sã facã paşii necesari pentru implementarea acestui Cod.

Din 1991 România este semnatară a codului internaţional de marketing pentru laptele praf şi substitutele de lapte.

CrimsonEra 21

Ţelul Codului este de a “contribui la furnizarea unei nutriţii sigure şi adecvate pentru sugari, prin protejarea şi promovarea alãptãrii şi prin asigurarea unei folosiri judicioase a substitutelor de lapte matern, dacã acestea sunt necesare, în baza unei informãri adecvate şi printr-o comercializare corespunzãtoare”.

Codul Internaţional interzice orice tip de promovare a alimentaţiei cu biberonul şi stabileşte cerinţele pentru etichetarea şi informaţiile asupra hranei sugarilor. Orice activitate care submineazã alãptarea se opune, în mod vãdit, ţelului şi spiritului Codului. Codul şi Rezoluţia OMS ulterioarã acestuia se intenţioneazã a fi implementate ca şi cerinţe minime în toate ţãrile.

Codul OMS stipuleazã urmãtoarele: NU reclamelor pentru substitutele de lapte matern cãtre public. NU mostrelor gratuite de substitute de lapte matern cãtre mame. NU promovãrii acestor produse în unitãţile medicale. NU textelor şi imaginilor care idealizeazã alimentaţia artificială, inclusiv imaginilor cu bebeluşi de pe aceste produse. Toate informaţiile despre alimentaţia artificială, inclusiv eticheta acestora, trebuie sã explice beneficiile alãptãrii precum şi costurile asociate cu alimentaţia artificială. Produsele necorespunzãtoare, precum laptele condensat, nu trebuiesc promovate pentru consumul sugarilor. Toate produsele trebuie sã fie de înaltã calitate şi sã ţina cont de condiţiile climatice şi de pãstrare din ţara unde sunt consumate. Codul este aplicat comercializãrii şi practicilor legate de aceasta, cu privire la toate substitutele de lapte matern precum: Lapte praf (formula) pentru nou-nãscuţi Alimentaţie complementarã administratã cu biberonul Lapte praf (formula) pentru sugari mai mari Hrana diversã pentru bebeluşi Ceaiuri şi sucuri Biberoane Tetine / suzete şi alte produse similare Implicaţiile Codului OMS Prin aplicarea prevederilor codului OMS cu privire la alãptare, se urmãreşte împiedicarea urmãtoarelor activitãţi, desfãşurate de cãtre companiile producãtoare de substitute alimentare pentru nou-nãscuţi şi sugari:

• Promovarea produselor lor în spitale, magazine sau direct cãtre public. • Oferirea de mostre gratuite mamelor sau de loturi de alimente subvenţionate

spitalelor sau serviciilor de maternitate. • Oferirea de cadouri personalului medical sau mamelor. • Promovarea produselor lor personalului medical. Orice informaţie furnizatã de

companiile producãtoare trebuie sã conţinã doar informaţii şi date ştiinţifice. • Promovarea alimentelor şi bãuturilor pentru bebeluşi. • Furnizarea de informaţii înşelãtoare mamelor privind alimentaţia sugarului. • Existenţa oricãrui contact între personalul implicat în vânzãri al companiei

producãtoare de alimente pentru sugari şi mame.

CrimsonEra 22

• Informaţii sumare pe etichetele alimentelor pentru sugari. • Textul etichetei trebuie sã fie pe înţelesul mamelor, iar conţinutul etichetei

trebuie sã avertizeze, în mod vãdit, asupra pericolelor folosirii alimentelor pentru sugari.

• Promovarea imaginilor cu bebeluşi pe etichetele alimentelor. • Promovarea unui limbaj în textul reclamei pentru alimente care

idealizeazã folosirea acelui produs Iniţiativa “Baby Friendly Hospital” (“Spitalul Prieten cu Copilul”) Iniţiativa “Baby Friendly Hospital” (BFHI) este un program internaţional, sponsorizat de OMS şi UNICEF ( United Nations Children’s Fund), pentru a încuraja şi recunoaşte spitale şi maternitãţi care oferă un nivel optim de îngrijire în ceea ce priveşte lactaţia. BFHI asistã spitalele cu informaţii, tehnici adecvate iniţierii şi continuãrii alãptãrii. Pentru aceastã activitate, BFHI oferã acestor spitale o recunoaştere (certificare) specialã. BFHI promoveazã, protejeazã şi susţine alãptarea în spitale cu ajutorul celor “10 PAŞI PENTRU SUCCESUL ÎN ALÃPTARE”, urmãrind recomandãrile UNICEF şi OMS. 10 PAŞI PENTRU SUCCESUL ÎN ALĂPTARE Orice spital care oferã servicii de maternitate şi îngrijire a nou-nãscuţilor trebuie sã:

1. Posede o politicã, care sã fie comunicatã, în formã scrisã şi în mod obişnuit, de rutinã, întregului personal medical.

2. Şcolarizeze întreg personalul medical în scopul aplicãrii acestei politici. 3. Informeze toate femeile gravide despre beneficiile şi managementul alãptãrii 4. Ajute mamele sã iniţieze alãptarea la o jumãtate de orã dupã naştere. 5. Arate mamelor cum sã alãpteze şi cum sã îşi menţinã lactaţia, chiar dacã sunt

separate de nou-nãscut. 6. Să nu dea nou-nãscutului nici un fel de aliment sau bãutura în afara laptelui

matern, dacã acest lucru nu este contraindicat medical. 7. Practice rooming-in: posibilitatea mamei de a rãmâne în permanenţã în

acelaşi salon de spital cu nou-nãscutul. 8. Încurajeze alãptarea în funcţie de cererea nou-nãscutului. 9. Nu dea sugarilor alãptaţi nici un fel de suzetã sau tetinã. 10. Sprijine formarea de grupuri sau organizaţii ce susţin şi promoveazã alãptarea

şi sã îndrume mamele cãtre acestea, în momentul externãrii din maternitate. Mamele care au avut succes în alăptare vor fi exemple valoroase pentru

viitoarele mămici, rude, prietene sau cunoştiinţe. Alãptarea conferã sugarului cel mai bun start în viaţã, protejând, în acelaşi timp,

sãnãtatea mamei. Cu sfaturi şi susţineri potrivite, aproape toate mamele îşi pot alãpta nou-nãscuţii. Deşi majoritatea mamelor pleacă din maternităţi alăptând copiii, după 2-3 luni doar o treime din ele mai alăptează datorită sfaturilor proaste şi a presiunii celor din jur.

CrimsonEra 23

5. Anatomia sânului; fiziologia producerii şi excreţiei de lapte rolul contraceptiv al alăptării

Toate mamiferele nasc pui vii şi-i hrãnesc cu laptele propriu. Nici un mamifer în mediul sãu natural nu-şi hrãneşte puii decât cu laptele propiu şi la cerea puiului.

Toţi puii, imediat dupã ce se nasc, chiar dacã sunt puii animalelor sãlbatice sau domestice, descriu un arc de cerc de la coada mamei pe unde au ieşit spre stânga, ataşându-se fiecare la un mamelon (ţâţã) de la mamã, şi vor suge pânã la capãt din el (exemplu: purcei, pisici, cãţei, etc). În cazul naşterii unui singur pui (exemplu: viţel, miel, ied, etc), acesta va suge de la toate mameloanele (ţâţele).

Puii de mamifere îşi recunosc mama dupã miros, este foarte greu sã-l pui la alte mame, în acelaşi timp este greu ca acel pui sã fie adoptat de altã mamã dacã aceasta nu l-a mirosit imediat dupã ce s-a nãscut.

În cazul mamiferelor primitive, cum sunt marsupialele (exemplu: ursul coala, cangurul, etc), puii se nasc foarte mici, dimensiunile lor ajung la 1,5 – 5cm, ei se caţãrã singuri pe blana mamei şi intrã în marsupiu, unde se aflã sânul mamei, se ataşeazã singuri de el şi sug cât vor şi când vor, ei vor sta acolo pânã vor creşte puţin şi vor fi capabili sã iasã din marsupiu.

Singurii pui de animale hrãniţi cu lapte praf sunt cei din captivitate (grãdini zoologice) unde stresul face ca procrearea şi alãptarea sã devinã o problemã. În astfel de situaţii omul încearcã sã imite laptele speciei respective, la baza formulei stã laptele de vacã la care se fac anumite modificãri prin adãugarea sau scoaterea anumitor substanţe, toate se fac conform necesitãţii puiului care trebuie alãptat (lapte cât de cât mai asemãnãtor cu cel al speciei). Cel mai des sunt alimentaţi artificial puii fãrã mamã, sau la care mama a fost crescutã în captivitate şi şi-a pierdut instinctele primare de protecţie şi alimentare a puiului.

S-au fãcut experienţe pe maimuţe care atunci când erau pui au fost alimentaţi cu lapte praf, administrat de o maimuţă manechin acoperită cu blanã artificialã, o mamã surogat, care nu le-a oferit dragoste, atenţie, mângâiere (în mod normal, fiecare mamã care alãpteazã la sân oferã toate aceste lucruri, indiferent de specie). Prin urmare dupã ce aceste maimuţe ulterior au dat naştere puilor proprii, atunci când aceştia au încercat sã se apropie de mamã şi de sânul lor au fost aruncaţi la câţiva metri distanţã, deoarece din nefericire aceste mame şi-au pierdut instinctul matern.

Din nefericire, acest lucru se întâmplã destul de des şi la oameni, nu sunt puţine cazurile când mamele nu doar refuzã sã alimenteze la sân, ci chiar refuzã sã se uite sau sã audã copilul, cele mai frecvente cazuri de acest gen se terminã cu abandonarea copilului sau adoptarea lui de cãtre alţi pãrinţi.

Atunci când o mamã pune imediat copilul la sân, îl vede, îl lipeşte piele la piele, va renunţa mai greu sau deloc la copilul sãu, chiar dacã familia face presiuni asupra ei.

Copilul simte mirosul mamei şi se ataşeazã instinctiv de ea, el o recunoaşte dupã voce, gustul laptelui, cãldura corpului.

Nu putem spune cã toate femeile care nu-şi alãpteazã copilul la sân din anumite probleme de sãnãtate nu-şi iubesc copilul.

CrimsonEra 24

Este foarte important pentru mame să ştie că se poate suge la orice fel de sân sau memelon, condiţia este sã fie pus copilul cât mai repede la sân, adicã înainte ca aceştia sã se întãreascã şi sã fie greu de prins de cãtre copil. Oricum, nici întărirea sânilor nu este o problemã gravã, rezolvarea ei se face prin mulgerea sânilor şi administrarea laptelui cu linguriţa pânã când aceştia devin moi şi poate fi pus copilul sã sugã singur.

Este foarte importantã prinderea corectã a sânului de cãtre copil, care se face de la nivelul areolei şi nu a mamelonului, în dreptul areolei se aflã sinusurile galactofore care sunt pline cu lapte (vezi figura de mai jos).

Informaţii utile despre anatomia sânului

CrimsonEra 25

Glandele mamare normal sunt în numãr de douã, situate la nivelul toracelui anterior (piept). S-au întâlnit cazuri de glande mamare aberante (în alte locuri) de exemplu situate la nivelul axilei, acestea dupã naştere se umplu cu lapte dar nu pot sã-l secrete pentru cã nu au canale de scurgere dezvoltate, ele se vor remite treptat revenind la normal dupã un timp. Există şi glande supranumerare (2-3 de aceeaşi parte) sau absenţa congenitală a uneia sau a ambelor glande mamare.

Existã persoane cu mameloane supranumerare (mai mult de douã), ele pot fi de mãrimi diferite, situate pe ambele pãrţi ale toracelui, şi pot secreta lapte. Au fost notate cazuri de absenţã a glandelor mamare de o singurã parte, sau pe ambele pãrţi.

Sânii în general sunt de mãrimi şi forme diferite: sâni mari, foarte mari, sâni mici sau foarte mici, sâni plaţi sau alungiţi.

Mameloanele la rândul lor sunt şi ele diferite: groase, subţiri, scurte, lungi, ombilicate (bãgate înãuntru).

Este important de reţinut cã se poate suge la orice fel de sân sau mamelon dacã este adaptatã o tehnicã corectã de alãptare.

Sânul este format în cea mai mare parte din glande mamare şi ţesut de susţinere. Trebuie ştiut cã indiferent de mãrimea sau forma sânului, care este datã de cantitatea de ţesut de susţinere, cantitatea de glandă mamară (glandele care secretã laptele) este aceeaşi la fiecare femeie, astfel cã fiecare femeie poate avea destul lapte pentru copilul ei, chiar dacã are sânii mici.

Implantul de silicoane nu contraindicã alãptarea deoarece este plasat în spatele

glandei mamare. Totul depinde de voinţa mamei, dar cea mai mare parte dintre ele refuzã acest lucru din motive estetice.

În cazul mamelor care au suferit o operaţie de mastectomie (scoaterea sânului), un sân, sau ambii, alãptarea este imposibilã, chiar dacã mama îşi doreşte acest lucru.

Dacă mastectomia este parţială, femeia poate alăpta.

CrimsonEra 26

La examinarea sânului din exterior se observã uşor mamelonul şi areola (partea de piele de culoare maronie sau roz), la nivelul areolei se vãd mici proeminenţe care se numesc glande Montgomery cu rol în secreţia unei substanţe grãsoase care protejeazã de infecţii şi menţine elasticitatea pielii.

În interiorul sânului se aflã un ţesut de susţinere format în cea mai mare parte din grãsimi şi glanda mamarã propriu-zisã. Glanda mamarã este formatã din alveole cu celule secretorii, ducturi şi sinusuri galactofore. Alveolele (au formã de sac), sunt formate din celule secretoare de lapte la interior şi celule musculare la exterior. Celulele secretoare vor produce laptele, iar acesta se va acumula în interiorul alveolei, iar celulele musculare prin contracţia (strângere) lor vor ajuta la eliminarea lui.

În producerea şi secreţia laptelui sunt implicaţi doi hormoni care sunt produşi de glanda hipofizã, ei sunt prolactina şi ocitocina.

Prolactina se secretã când mama se gândeşte la copil, îl ţine în braţe sau îl alãpteazã, ea va determina sintetizarea unei noi cantitãţi de lapte la nivelul glandelor secretoare. Acest hormon nu are efect imediat, declanşarea secreţiei lui va determina umplerea sânului cu lapte pentru suptul urmãtor. Prin urmare este important ca pentru creşterea secreţiei de lapte, alãptarea sã aibã loc cât mai des.

Ocitocina, în comparaţie cu prolactina, are efect imediat, ea determinã contracţia

celulelor musculare de la nivelul alveolelor, iar în acelaşi timp şi excreţia de lapte. Declanşarea secreţiei de ocitocinã are loc în timpul suptului, deseori când copilul suge la un sân poate sã ţâşneascã sau sã picure lapte din celãlalt sân, acesta este un semn al secreţiei şi efectului imediat al ocitocinei.

CrimsonEra 27

CrimsonEra 28

Între supturi laptele se acumuleazã în sinusurile lactifere, care sunt formate din unirea ducturilor la nivelul areolei mamare, iar în prelungirea sinusurilor la nivelul mamelonului sunt nişte canale foarte subţiri cu orificiu la exterior prin care curge laptele.

Din analiza acestei informaţii reiese cã pentru un supt eficient este nevoie ca copilul sã prindã cu gura cât mai mult din areolã, pentru a face compresie pe sinusurile lactifere şi sã scoatã laptele. Dacã este prins doar mamelonul, care are canale foarte subţiri, copilul va suge ca din pai, depunând un efort foarte mare sã scoatã laptele, deci va obosi repede, dar nu se va sãtura şi va plânge de foame, iar sânul se va umple cu lapte.

Suptul corect înseamnã golirea foarte bunã a sânului, copilul şi mama au o senzaţie de confort: copilul este sãtul, liniştit şi va adormi, iar mama are sânul gol şi nedureros.

Pentru o ataşare corespunzãtoare trebuie respectare urmãtoarele reguli:

1. Copilul şi mama trebuie sã fie relaxaţi 2. Mama trebuie sã susţinã sânul care îl oferã (susţinerea se face cu mâna

opusã celei în care se ţine copilul) 3. Corpul copilului trebuie sã fie în linie dreaptã 4. Faţa copilui trebuie sã fie îndreptatã spre sân 5. Gura larg deschisã 6. Bãrbia lipitã de sân 7. Nasul uşor depãrtat de sân (ca sã poatã respira) 8. Copilul trebuie sã prindã cât mai mult din areolã 9. În timpul suptului obrajii copilui trebuie sã fie plini 10. Se urmãreşte copilul dacã suge şi înghite ritmic 11. Niciodatã nu se introduce sânul în gura copilului (pentru cã el ţine limba în

cerul gurii, iar prin introducerea forţatã, sânul va ajunge sub limbã), sânul se plimbã în jurul gurii copilului, iar acesta va deschide singur larg gura căutând sânul, va coborâ limba, va apuca sânul şi va suge.

În cele 6 luni cât mama alăptează exclusiv la sân, atâta timp cât copilul suge des

(la cerere) riscul apariţiei unei noi sarcini este minim. În momentul când mama a început diversificarea alimentaţiei copilului sau a introdus alte alimente, rărind suptul, nivelul de prolactină şi ocitocină scade şi creste riscul apariţiei ovulaţiei cu risc mare pentru o nouă sarcină. Dacă mama doreşte să primească pilule contraceptive în momentul când a rărit numărul de mese se recomandă contraceptive orale sau injectabile progesteronice, nu estrogenice care inhibă secreţia lactată. Se mai pot folosi alte metode de protecţie pentru unul din parteneri pentru a preveni o nouă sarcină.

CrimsonEra 29

6. Diferite poziţii la sân; suptul corect şi incorect

Poziţia de alãptare a fiecãrei mame cu copil trebuie adaptatã situaţiei, în funcţie de starea mamei şi starea generalã a copilului (greutate şi vârstă de gestaţie). Prematurii, dismaturii şi copiii bolnavi sunt trataţi la capitolul copiii cu nevoi speciale.

Poziţia optimã o va alege mama dupã consultarea unui cadru medical de specialitate în maternitate, care îi va arãta toate poziţiile în care poate avea loc alãptarea.

I. În funcţie de starea mamei dupã naştere şi felul naşterii: naştere normalã sau

operaţie cezarianã, pentru mama care nu se poate ridica din pat în primele 24-48 de ore se pot practica urmãtoarele poziţii la sân:

A. Imediat dupã naştere sau în cazul mamelor care au suferit opraţia cezarianã,

iar copilul trebuie pus la sân pentru alãptare. Mama stã culcatã pe spate, copilul se pune peste ea, cu o mânã (cea opusã sânului la care urmeazã alãptarea), se ridicã uşor sânul pentru a orienta mamelonul spre gura copilului, iar cotul şi antebraţul mamei de partea sânului prezentat copilului va susţine capul şi corpul copilului în linie dreaptã, pentru ca acesta sã poatã suge. Sub braţul mamei se poate pune un prosop împãturit, o pernã micã sau o pãturã pentru a ridica capul copilului la nivelul sânului.

B. Tot în cazul mamelor slãbite sau dupã operaţie cezarianã se poate recomandă poziţia în care mama stã culcatã pe o parte cu faţa spre nou-nãscut, iar copilul se pune aproape de mamã, paralel cu trunchiul ei. Cu mãna de partea opusã se susţine sânul de la care va urma alãptarea. Copilul va fi ridicat pe o pernuţă, pãturã sau scutece pentru a putea ajunge sã prindã sânul mamei. Palma care susţine sânul trebuie păstrată în aceeaşi poziţie pentru ca sânul să nu alunece din gura copilului.

II. Pentru mamele care se pot ridica în şezut dar încã mai au dureri la nivelul

operaţiei survenite se recomandã urmãtoarele douã poziţii:

A. Poziţia cu perna pe genunchii mamei : pe genunchii mamei se pune o pernã, copilul se susţine pe antebraţul de partea sânului prezentat pentru supt, corpul copilului trebuie sã fie pe pernã fãrã sã apese pe abdomenul mamei, faţã în faţã cu mama. Capul şi corpul copilului trebuie sã fie în linie dreaptã. Sânul se suţine cu mâna opusã, palma se plaseazã pe torace (piept), sub sân, iar cu arãtãtorul se apasã la baza sânului în jos trãgând şi mamelonul spre gura copilului. Se pot exprima câteva picãturi de lapte pentru a excita mirosul copilui. Prin mişcãri uşoare ale cotului se poate deplasa capul copilui în jurul mamelonului, acesta va deschide larg gura şi va lãsa limba în jos, dupã care tot cu ajutorul mişcãrilor din cot se aduce capul copilului mai aproape de sân, iar acesta va prinde corect sânul şi va suge.

CrimsonEra 30

B. Poziţia laterală cu copilul pe sub braţ : se pune o pernã pe genunchii mamei spre lateral, pe partea la care urmeazã alãptarea, perna trebuie sã treacã pe sub braţul mamei, iar copilul va sta cu capul pe pernă şi corpul pe laterala mamei susţinut de antebraţul acesteia. Capul şi gâtul copilului vor fi susţinute de mâna mamei de aceeaşi parte, corpul nou-nãscutului trebuie sã fie în linie dreaptã (urechi, umãr, şold), lipit de mamã şi aşezat pe lateral pe pernã, faţa lui trebuie sã fie spre sân. Cu mâna opusã trebuie susţinut sânul, iar când copilul va cãuta sânul el trebuie apropiat de sân pentru ca sã-l prindã adânc.

În aceastã poziţie alimentarea se poate face la ambii sâni, copilul putând fi mutat de la un sân la altul doar prin mutarea pernei de pe genunchi, sau se pot pune douã perne de ambele pãrţi. Este poziţia cea mai confortabilã pentru alimentarea gemenilor, pentru cã ei pot suge în acelaşi timp la ambii sâni.

CrimsonEra 31

Este important sã specificãm cã alimentarea în primele 10-14 zile se va face din ambii sâni la o masã, pentru a ajuta stimularea producerii de lapte. Ulterior se vor da alternativ sânii la mesele copilului.

III. În cazul copiilor prematuri, care au o musculaturã foarte slab dezvoltatã,

pentru a-i ajuta sã sugã, este necesarã susţinerea bãrbiei şi obrazului copilului, cu mâna larg deschisã trebuie prinsã faţa copilului la nivelul mandibulei între arãtãtor şi degetul mare (Metoda Dancer).

CrimsonEra 32

IV. Existã situaţii când dupã 14-30 zile de supt, din cauza stimulãrii excesive a

lactaţiei prin supt frecvent, muls şi medicamente sã se secrete foarte mult lapte.

Semnele care demonstreazã existenţa a prea mult lapte si care curge prea usor

sunt: - Copilul suge des, lacom, înghite zgomotos. - Copilul este foarte balonat, regurgiteazã (râgâie) foarte des, uneori chiar

varsã din exces. Balonarea copilului este rezultatul înghiţirii de aer în timpul suptului sau a fermentaţiei laptelui de început. În aceste condiţii copilul poate să sughiţe după fiecare masă datorită faptului că distensia stomacului provoacă iritaţia nervului frenic urmată de sughiţ.

- Plânge foarte des fãrã motiv, suge frecvent exasperând mama deoarece se balonează şi nu îşi poate lua cantitatea de lapte necesară.

- Copilul creşte foarte bine în greutate la început pentru ca ulterior ritmul de creştere să scadă.

CrimsonEra 33

- Laptele curge foarte uşor la o exprimare uşoarã, cel mai frecvent cu presiune crescutã.

În astfel de cazuri de cele mai multe ori mamele, fãrã sã consulte un specialist

trag concluzia greşitã cã ceva nu este în regulã cu laptele lor (este prea slab sau nu este potrivit pentru copilul lor, mai ales dacă se observă laptele de la început de supt care este mai subţire, sau cã nu au suficient). De cele mai multe ori ele iau decizia de a adminstra lapte praf, ceea ce este o mare greşealã, complicaţiile alimentãrii cu lapte praf sunt destul de grave (aşa cum am prezentat în celelalte cursuri). Însã chiar dacã nu se întrerupe definitiv alimentarea la sân, frecvent dupã 2-3 sãptãmâni de la introducerea biberonului copilul va refuza singur sânul, pentru cã îi este mai confortabil sã-i curgã direct în gurã laptele decât sã facã eforul sã sugã. Diagnosticul se pune examinând copilul, sânul şi evaluând un supt.

În cazul stabilirii diagnostiului de lapte prea mult şi curgerea prea uşoarã a lui, timp în care copilul creşte foarte bine în greutate (argument forte pentru mamele îngrijorate de situaţie), nu este necesarã administrarea laptelui praf.

Tratamentul constã în: - corectarea poziţiei la sân - se interzice mulsul sânului după fiecare supt, deoarece stimulează lactaţia, de

asemenea se interzic medicamente de stimulare a lactaţiei - în timpul alãptãrii se poate mulge laptele de început, care curge uşor, şi se

pune copilul la sân când laptele începe sã curgã mai greu. Se recomandã cel mai frecvent aceastã manevrã în cazul copiilor prematuri, ei au nevoie mai mare de laptele de sfârşit, care este mai gras şi plin în nutrienţi necesari recuperãrii deficitului lor de creştere. (copiii prematuri la 1 an au greutatea de 7-8 ori mai mare decât la naştere, în comparaţie cu cei normoponderali care îşi tripleazã greutatea la 1 an).

Corectarea poziţiei suptului se face astfel: - Copilul se pune peste mamă, iar acesta cu greutatea capului apasă pe sân

atât cât sâ-şi regleze debitul de curgere fară a-l îneca. - Mama trebuie sã se aşeze pe un fotoliu, canapea sau pat astfel încât sã aibã

braţele sprijinite, la spatele ei se pune o pernã pentru a sta întinsã la 45°. - Sub sân se pune o pernuţã tare sau nişte scutece pentru a face un plan drept

cu sânul, iar copilul sã stea cu capul şi gâtul în linie dreaptã. - Copilul se susţine de funduleţ cu ajutorul mâinii de partea care suge. Este

important ca mama sã aibã un suport pentru braţe (perne, braţele canapelei sau fotoliului), copilul se ridicã sau se coboarã astfel ca faţa lui sã fie în dreptul sânului. Capul copilului se sprijină pe braţul mamei.

- Capul copilui trebuie sã fie puţin întors într-o parte pentru a avea nasul liber, în acest fel el va respira liber şi va regurgita singur în timpul suptului.

- Aceastã poziţie este perfectã în cazul mamelor cu lapte mult pentru cã copilul va putea singur regla presiune cu care va curge laptele, el va apãsa atât cât are nevoie sã-i curgã în gurã.

- Sânul poate fi susţinut cu mâna sau cu scutecele de sub el, astfel ca copilul sã-l prindã bine.

CrimsonEra 34

V. Dupã vârsta de 6-7 luni sugarii sunt capabili sã prindã singuri şi sã susţinã singuri sânul. La aceastã vârstã ei sunt în stare ca în timpul suptului sã comunice cu mama, sã-i zâmbeascã, sã lase şi sã prindã singuri sânul. Nu au nevoie ca mama să mai susţină sânul. Frecvent ei preferã poziţii caraghioase de supt, cu un picior pe umãrul mamei, sau chiar sã sugã stând în şezut sau în picioare, toate se fac în funcţie de dispoziţia pe moment a copilului. Copii mai mari de 1 an, care încã mai sug, sunt în stare sã aducã singuri scãunelul pentru a suge, în timp ce mama face altceva (vorbeşte la telefon, scrie, etc)

Este important ca de la început (imediat dupã naştere, în unele spitale nu se face

externarea mamei pânã când ele nu sunt în stare sã alãpteze corect) sã fie adoptatã o tehnicã corectã de alãptare. Indiferent de pozitia adoptată de mamă şi copil, acesta trebuie să fie corect ataşat şi să se menţină ataşat pe toată durata alăptării.

Criterii de apreciere a ataşãrii şi suptului corect: - Copilul faţã în faţã cu mama, corpul lui lipit de cel al mamei, iar capul ridicat în

sus pentru ca el sã poatã respira. - Gura larg deschisã, nu se introduce sânul în gura lui, trebuie lãsat sã-l prindã

singur. - Buza de jos rãsfrãntã, trebuie urmãrit dacã în loc sã sugã el îşi muşcã buza. - Bãrbia lipitã de sân. - Nasul uşor depãrtat (pentru cã se poate sufoca). - Obrazul bombat. - Copilul suge şi înghite ritmic. - În timpul suptului copilul nu se agitã, el goleşte bine sânul şi adoarme. - Mama şi copilul mulţumiţi, copilul sãtul şi liniştit, iar mama are sânii goi şi

nedureroşi.

Suptul incorect are consecinţe destul de grave, ajungându-se până la mastită. Despre complicaţiile unui supt incorect se va discuta în cursul urmãtor.

CrimsonEra 35

7. Complicaţiile unui supt incorect; prevenire şi tratament

Existã un şir complex de neplãceri pentru mamã în cazul unui supt incorect, a unei apucãri incorecte a sânului, sau a scãpãrii parţiale a acestuia cu rãmânerea mamelonului în gurã, iar copilul îl striveşte, îl deformeazã sau îl roade. În consecinţã, copilul nu goleşte sânul, iar aceasta implicã un rând de complicaţii din ce în ce mai grave:

1. Rãnirea, rosãtura sau ruperea mamelonului care devine extrem de dureros,

ca şi tot sânul. 2. Angorjarea – (umflarea sânului), el se blocheazã şi laptele se va scurge foarte

greu. 3. Limfangita – sânul întãrit se înroşeşte în zona canalelor blocate sau tot sânul,

el este întãrit, devine roşu şi foarte dureros. 4. Mastita – în centrul zonei roşii apare un abces cu puroi, zona se înmoiaie şi

dacã nu este incizatã de doctor se va rupe pielea şi se va elimina spontan puroiul

În aceste situaţii trebuie consultat doctorul pentru tratament de specialitate. Este foarte important de reţinut cã în astfel de cazuri nu se întrerupe alãptarea,

singura contraindicaţie este atunci când abcesul se aflã la nivelul areolei şi puroiul poate ajunge în gura copilului în timpul suptului.

Ce trebuie sã facã mama, familia sau bona care o ajutã în astfel de situaţii: 1. În cazul leziunilor la nivelul mamelonului, se recomandã punerea corectă a

sugarului la sân, el trebuie sã-l prindã foarte bine astfel încât mamelonul sã ajungã în fundul gâtului copilului, dacã este prins corect, pentru mamã suptul devine nedureros şi acceptabil. Este foarte importantã susţinerea sânului în timpul suptului, care de obicei este greu, iar nesusţinut scapã din gura copilului şi acesta va roade mamelonul provocând leziuni la nivelul lui. În cazul reapariţiei durerii în timpul suptului, a poziţiei incorecte, sau a scãpãrii sânului, copilul trebuie debranşat (desprins) de la sân prin introducerea degetului mic în colţul gurii copilului, dupã aceasta se repune corect la sân. Copilul trebuie ajutat sã prindã corect sânul (cât mai adânc) şi trebuie urmãrite toate punctele unei ataşãri corecte. Între supturi se recomandã ungerea mamelonului şi areolei cu lapte de mamã şi expunerea lor la aer.

CrimsonEra 36

2. În cazul sânului angorjat (‘’împietrit’’) care curge greu:

- Se calmeazã mama şi se încurajeazã, explicându-i că această situaţie este tranzitorie şi totul va intra în normal.

- Trebuie sã i se ofere o poziţie confortabilã - Sã i se aducã un ceai cald - Pe sân se pun comprese calde timp de 30 minute - Se stimuleazã reflexul ocitocinic (care face sã curgã laptele) prin masaj pe

spate de o parte şi alta a coloanei vertebrale, sau prin rularea mamelonului între degete

- Se recomandã mulgerea sânilor, la început va fi foarte greu şi dureros, se poate practica mulsul cu mâna sau cu o pompã mecanicã sau electricã. Atenţie la presiune exercitatã pentru a nu leza sânul

- Mama trebuie sã reducã cantitatea de lichide pe 24 de ore - Copilul se pune corect la sân dacã este apt de supt (nu este prematur sau

bolnav), se urmãreşte dacã ataşarea şi poziţia copilului este corectã - În aceastã perioadã copilul are rol hotãrâtor în deblocarea sânului, care

trebuie supt profund din toate poziţiile pentru a goli toate canalele. Astfel se evitã agravarea situaţiei şi trecerea în urmãtoarele etape, limfangita şi mastita

- Sânul nu trebuie lãsat sã se odihneascã pânã nu cedeazã blocajul

3. Limfangita – înroşirea sânului deja blocat şi întãrit. Mama trebuie (singurã, sau dacã nu se descurcã ajutatã de familie sau de personal de specialitate) sã urmeze aceleaşi proceduri ca în cazul angorjãrii sânilor. Se pun comprese calde pe sâni timp de 30 minte înainte de supt , se încearcã golirea sânilor cu ajutorul copilului sau prin mulgerea sânilor, sau ambele. Între mese se pun pungi cu gheaţã peste un prosop şi se ţin timp de 20 minute după supt. Sânii pot fi masaţi uşor evitând traumatizarea lor, masajul se face de la bazã spre vârf cu creme antiinflamatoare (Garmastan, Bepanthen, etc), este de dorit ca aceste unguente sã fie prescrise de un medic. Tratamentul cu antibiotice nu sunt recomandate în astfel de cauze. Dupã 12-24 de ore de la aplicarea tratamentului cu comprese, dar în special prin alãptarea copilului simptomele vor dispãrea.

Sânul drept are limfangită, este prea plin şi angorjat, cu edem şi roşeată pe partea externă unde canalele galactofore nu au fost golite

CrimsonEra 37

4. Mastita – infecţia sânului urmatã de abcedare spontanã sau deschiderea chirurgicalã. Şi în aceastã situaţie tratamentul de bazã este punerea copilului sã sugã. Se recomandã aplicarea de comprese calde şi reci şi a cremelor antiinflamatoare (Garmastan, Bepanthen). Este obligatorie consultarea unui doctor pentru administrarea unui tratament cu antibiotic, care este obligatoriu în mastitã, prescrierea tipului de antibiotic, a dozelor şi a orarului administrãrii se face doar de cãtre medic. În cazul existenţei zonelor de ramolament este necesarã incizia chirurgicalã a abcesului şi drenarea lui. Sânul trebuie golit cu orice preţ. Cea mai bunã metodã de golire a sânului este suptul copilului, prin urmare alãptarea nu se opreşte, ea va ajuta la vindecarea mai rapidã, ea este contraindicatã doar dacã abcesul se aflã la nivelul areolei şi puroiul poate curge în gura copilului. În timpul mastitei laptele stagneazã în sân, se îngroaşã şi blocheazã canalele. Este important sã aducem la cunoştinţã cã în cazul mastitei inflamaţia şi puroiul se aflã doar la nivelul ţesutului de susţinere şi nu în glandele mamare care produc laptele, prin urmare laptele nu este infectat în astfel de cazuri. Antibioticele administrate în tratamentul mamei nu contraindicã alãptare, ele ajung în lapte în concentraţie de 1%, este o cantitate foarte micã care nu afecteazã deloc copilul. Medicul trebuie sã urmãreascã zilnic evoluţia.

Mastita = abces interstitial plus edem şi roşeată. Tratamentul chirurgical este obligatoriu plus antibiotice

Micoza mamelonarã Sunt cauzate de ciuperci (micoze) la nivelul sânului, mamelon şi areolă. Apare

cel mai frecvent dupã tratamentele cu antibiotice la mamă sau copil. În cazul infectãrii mai întâi a mamei micoza apãrutã pe sân va trece în gura copilui, iar atunci când este infectat copilul ea va trece din gura copilului pe sânul mamei.

La un copil care a primit tratament cu antibiotice, micoza nu se va limita doar la nivelul gurii, de cele mai multe ori ea va trece la nivelul tubului digestiv, organe genitale, perineu - eritem uscat care se întinde progresiv, cu aspect circinat (în volum).

În cazul mamelor cu infecţie micoticã la nivelul sânilor se observã coloraţia roşie a tegumentelor cu scuame ce se curãţã ca nişte solzi, însoţitã de usturimi, arsuri,

CrimsonEra 38

senzaţie de înţepãturã în sân, durere profundã în sân dupã alãptare. De multe ori mama poate face şi vaginitã micoticã. Dacă tratăm doar copilul sau mama infecţia poate trece în continuare de la unul la celălalt prelungindu-se nedefinit.

Indiferent de caz, tratamentul se face atât la mamã cãt şi la copil. Medicamentele utilizate şi metoda de tratament trebuie prescrise de un doctor, în funcţie de fiecare caz în parte.

Mamelon cu micoză (roşeaţă plus scoame albe

foarte dureros la supt) Copil cu micoză bucală şi linguală (depozite albicioase

groase care duc la usturime şi durere în timpul suptului, obligând copilul uneori să renunţe la supt)

Tipuri de tratament: Local – prin aplicarea de creme antimicotice (nistatinã, nizoral, pimafuzin, etc.). Sistemic – se recomandã când infecţia are şi alte localizãri decât sânul. Se vor

da antimicotice pe cale generalã, în funcţie de tipul de ciupercă şi de sensibilitatea fiecăreia.

Se recomandã ca înainte de administrarea tratamentului sã se facã un examen de laborator pentru a stabili tipul de ciupercã şi la ce medicament este sensibil.

Deobicei tratamentul este îndelungat, arpoximativ şase sãptãmâni. La copil tratamentul local se face prin badijonaj bucal cu glicerinã, stamicinã sau

nistatinã. Tratamentul vulvar sau a eritemului fesier se face prin aplicarea de creme antimicotice. În cazul evoluţiei nevaforabile se poate adminstra tratament general cu antimicotice.

CrimsonEra 39

8. Metode de golire a sânului (mulsul) şi conservarea laptelui de mamã

Se recomandã ca fiecare mamã sã cunoascã tehnicile de exprimare a laptelui pentru a putea face faţã unor situaţii speciale dacã este cazul.

Mulgerea lapteului este necesarã în caz de:

1. Stimulare a secreţiei de lapte dacã copilul este:

- mic (prematur sau dismatur) - bolnav - separat

2. Menţinerea producţiei de lapte atunci când: Mama: - este separatã de copil, nedeplasabilã (bolnavã), sau la servici. - primeşte tranzitoriu medicamente ce contraindicã alãptarea. Copilul: - prematur (mai mic de 32-34 de sãptãmâni) - bolnav (nu are forţã sã sugã) - sedat - are malformaţii - refuzã sânul - învaţã sã prindã sânul (mama şi copilul).

3. Creşterea secreţiei lactate – când copilul nu primeşte destul lapte (secreţie lactatã în curs de instalare, sau necesitãţi crescute ale copilului).

4. Surplus de lapte la mamã dupã stimulare excesivã prin supt frecvent, muls şi tratament medicamentos.

5. Mama doreşte sã reia alãptarea copilului la sân dupã o perioadã de renunţare la alimentaţia naturalã (relactare).

6. Diferite afecţiuni la nivelul sânului (mastitã, limfangitã), mulsul este o metodã suplimentarã în tratamentul acestor boli, tratamentul de bazã rãmâne suptul copilului (suprimarea alãptãrii se face doar la indicaţia doctorului).

7. Mama doreşte sã facã rezerve de lapte ‘’Banca de lapte de mamã’’, pentru a începe serviciul, sau dacã doreşte sã plece o perioadã de la domiciliu şi nu poate lua copilul cu ea.

Stimularea secreţiei lactaţiei se face prin: - Suptul frecvent şi prelungit: copilul trebuie pus în primele ore dupã naştere la

sân; alãptarea se face la cerere, adicã cât de des vrea copilul sã sugã; durata

CrimsonEra 40

suptului poate fi de la 5 minute pânã la o orã, copilul nu trebuie luat decât atunci când lasã singur sânul.

- Golirea manualã sau mecanicã a sânului - Stimularea prin crearea unei atmosfere calme, echilibrate, de siguranţã atât în

spital cât şi în familie - Hidratarea corespunzãtoare a mamei (în jur de 2 - 2,5 litri de lichide pe zi). - Alimentarea diversificatã şi complexã a mamei, nu excesivã, este greşit

conceptul cã o mamã trebuie sã mãnânce ‘’pentru doi’’. Se recomandã suplimentarea cu vitamine şi minerale la nevoie.

- Stimularea medicamentoasã a lactaţiei: - Nutrinatal: 3/zi - Metoclopramid: 2-3/zi - Galactogil (stimuleazã atât formarea laptelui cât şi secreţia lui): 2

linguri de 3 ori pe zi cu câte 2 pahare de apã sau ceai.

Reflexul ocitocinic = curgerea laptelui din sân: Dupã cum am prezentat în cursurile anterioare, ocitocina are un rol foarte

important în secreţia laptelui, el este un hormon sintetizat la nivelul hipofizei din cap, iar rolul lui este de producere a curgerii laptelui. Prin urmare secreţia laptelui se datoreazã stimulãrii reflexului ocitocinic. Reamintim cã toate modalitãţile de stimulare a reflexului ocitocinic duc la creşterea nivelului hormonului la nivelul hipofizei cu mobilizarea acestuia la nivelul sânului şi creşterea scurgerii de lapte pentru suptul sau mulsul în curs.

CrimsonEra 41

Prin rularea mamelonului între degete se stimulează reflexul ocitocinic

I. Factori stimulatori ai reflexului ocitocinic: - Suport psihologic al mamei de cãtre familie, prieteni, sau personalul medical. - Liniştea psihologicã (evitarea stresului şi a grijilor zilnice, pentru mamã

principala preocupare trebuie sã fie copilul). - Prezenţa copilului lângã mamã. - Dragostea pentru copil. - Fotografia copilului. - Poziţii corecte de alãpare sau muls. - Bãuturi calde. - Comprese calde pe sâni înainte de muls sau alãptare. - Tragerea şi rularea uşoarã a mameloanelor. - Masajul sânului de sus în jos cu palma sau pumnul strâns. - Masajul spatelui. II. Factori inhibitori al reflexului ocitocinic: - Lipsa suportului din partea familiei, prietenilor, sau cadrului medical. - Stres cauzat de boala copilului, familie (copil nedorit), persoane enervante. - Separarea de copil. - Durere fizicã. - Poziţionare incorectã soldatã cu rosãturi, durere, angorjare sau mastitã.

Metode de exprimare şi colectarea a laptelui de mamã: I. Mulsul manual:

- Este o metodã ieftinã, uşor de practicat şi nu necesitã aparate speciale pentru efectuarea ei.

- Se foloseşte un recipient cu gura largã (canã, pahar, etc.), spãlat bine şi sterilizat în prealabil prin fierbere sau la rece (se pot folosi substanţe dezinfectante, dupã care vasele trebuie clãtite foarte bine).

- Mâinile se spalã foarte bine, iar unghiile trebuie sã fie scurt tãiate şi bine curãţate.

- Mulsul manal se face doar de cãtre mamã care îşi dozează presiunea pe sâni în timpul mulsului pentru a nu-şi produce leziuni la nivelul sânului.

CrimsonEra 42

- Se plaseazã arãtãtorul şi degetul mare deasupra areolei şi mamelonului şi se apasã spre piept (torace), apropiind degetele în acelaşi timp şi astfel facem o mişcare combinată.

- Areola poate fi comprimatã uşor între degete. Mişcãrile degetelor folosite în timpul mulsului trebuie sã fie de rulare şi nu de alunecare pentru a proteja cât mai bine sânul de leziuni.

- Poziţia mâinii se schimbã de jur împrejurul sânului pentru a goli laptele din toate segmentele sânului.

- Dacã oboseşte mâna sau laptele nu mai ţâşneşte se trece la celãlalt sân, mulsul se face alternativ, revenind când la un sân când la celălalt. Durata unui muls eficient este de aproximativ 20-30 minute.

- Laptele colectat imediat dupã muls se pune într-un recipient steril pentru pãstrare, care va fi închis şi pãstrat în condiţii corespunzãtoare.

Mulsul manual lângă copil stimulează atât secreţia de prolactină cât şi secreţia de ocitocină, crescând cantitatea şi curgerea de lapte.

II. Mulsul cu sticla:

Se foloseşte un vas de sticlã cu gura de 2-4cm astfel încât mamelonul sã pãtrundã uşor, iar capacitatea sticlei trebuie sã fie de aproximativ 700ml. În sticlã se toarnã încet apã fierbinte (atenţie sã nu se spargã sticla), în acelaşi timp aceasta este o metodã eficientã de dezinfectare a sticlei. Se varsã apa fierbite din sticlã, iar pentru a pãstra sticla caldã şi pentru a o putea manevra se înveleşte cu un prosop cald. Peste gura sticlei se toarnã apã rece, pentru a nu provoca arsuri la nivelul sânului. Gâtul sticlei se aplicã pe mamelon. În puţin timp se observã scurgerea laptelui, sticla se va ţine atâta timp cât laptele curge, la nevoie se poate repeta manevra.

Este o metodã eficientã în tratamentul sânilor angorjaţi, în special când mulsul şi suptul sunt prea dureroase.

Dezavantajul este cã necesitã foartã multã îndãmânare şi atenţie la manevrare.

CrimsonEra 43

III. Mulsul cu pompa:

Pompa de cauciuc: este formatã dintr-o pâlnie şi o parã de cauciuc, deşi este ieftinã nu o recomandãm pentru cã nu poate fi curãţatã bine şi laptele poate fi contaminat prin resturile rãmase de la mulsul precedent, nu exercitã o presiune corespunzãtoare pentru golirea bunã a sânului.

CrimsonEra 44

Seringa-pompã: este formatã dintr-un cilindru cu pâlnie la un capãt şi un piston.

Este mai eficientã în golirea sânului şi este destul de uşor de curãţat. Pompa cu clapetă: este destul de eficientã şi comodã, ea aspirã prin apãsarea

pe clapetã. Pompa electricã: poate fi simplã sau dublã, ca sursã de energie se pot folosi

bateriile sau curentul electric. Sunt eficiente, uşor de folosit, au presiune reglabilã, cele duble pot goli ambii sâni, dar sunt costisitoare.

CrimsonEra 45

Laptele muls se dã copilului cu linguriţa sau cãniţa, NU cu biberonul, este bine ca mamele sã informeze persoana care îngrijeşte copilul despre acest lucru. Un copil alimentat mai mult de 3-4 sãptãmâni cu biberonul nu va mai suge la sân, pentru cã nu va mai dori sã depunã efortul de a suge, preferã sã-i curgã direct în gât.

Atenţie la metodele de pãstrare a laptelui! Laptele colectat este alterabil, indiferent de metoda folositã pentru extragerea lui.

La temperatura camerei de peste 25°C poate sta doar 1 orã. La temperatura camerei sub 25ºC poate sta doar 4 ore. În frigider (la 4ºC), se pãstreazã doar 5 zile. Într-un congelator obişnuit laptele de mamă se poate pãstra între 3 şi 6 luni. În condiţii speciale de congelare profundă, se poate pãstra între 6 luni şi 2 ani. Se recomandã ca dupã fiecare muls pe vas sã se lipeascã o etichetã cu ora şi

ziua la care a fost extras.

Banca de lapte de mamã Se recomandã mamelor care vor sã-şi reia serviciul (preferabil dupã 7-8 luni),

sau trebuie sã pãrãseascã domiciliul fãrã copil o perioadã mai mare de câteva ore. Se poate mulge laptele din prealabil şi pãstrat în recipiente (sterile) şi condiţii

speciale (îngheţare la -14º C sau -20ºC). Recipientele sterile (pãhãrele cu capac, pungi speciale care se pot clampa) se pot achiziţiona de la farmacii. Timpul de pãstrare poate varia de la 3 la 6 luni.

Dozele necesare de lapte pentru ziua urmãtoare vor fi scoase de la congelator de cu searã pentru a se dezgheţa. NU se folosesc cuptoarele cu microunde pentru dezgheţarea şi nici încãlzirea laptelui. Pentru încãlzirea laptelui se foloseşte un vas cu apã caldã. Dupã încãlzire laptele se agitã foarte bine pânã la omogenizare (grãsimile de obicei sunt la suprafaţã).

Administrarea laptelui se face cu linguriţa, cãniţa sau seringa, NU cu biberonul. Laptele de mamã nu se adaugã în alte alimente ca fãina de orez, piureu de

legume sau altele.

CrimsonEra 46

9. Plânsul copilului; cauze de plâns; reacţia familiei şi susţinerea psihologică a mamelor

1. Cauzele plânsului 2. Reacţia familiei 3. Susţinerea psihologicã a mamelor

Viitoarele mame trebuie sã ştie cã fiecare copil este diferit, adicã unii plâng foarte mult, alţii mai puţin, iar unii chiar foarte puţin.

De obicei, în primele zile mamele sunt epuizate dupã naştere sau cezarianã, la care se mai adaugã şi suptul frecvent al copilului, mai ales în timpul nopţii (dupã cum am specificat în alte cursuri acesta este un supt fiziologic, care stimuleazã instalarea lactaţiei).

Este foarte importantã poziţionarea corectã a copilului la sân, astfel încât sã nu se rãneascã sânul, în caz contrar copilul nu suge eficient, plânge des de foame, iar mama are sânii dureroşi şi simte un mare disconfort când pune copilul la sân. În astfel de cazuri cel mai frecvent familia devine nervoasã, iritatã, obositã, în loc sã susţinã mama, concluziile lor principale sunt acuzatoare pentru mamã (‘’n-ai lapte destul!’’, ‘’n-ai lapte bun!’’, ‘’nu eşti în stare sã-l alãptezi!’’, ‘’dã-i lapte praf!’’).

În condiţiile în care un copil plânge mult sau are o stare alteratã este foarte important sã fie chemat un cadru medical, care în primul rând trebuie sã examineze sânul, copilul şi sã asiste la o alãptare pentru a face o avaluare corectã a situaţiei. Este foarte importantã diagnosticarea corectã a cauzei plânsului şi tratarea ei corespunzãtoare, fãrã a porni cu idei preconcepute, acuzatoare care au efect dezastruos asupra copilului pe termen lung.

Dintre motivele de plâns ale copilului la vârsta de 0-3 luni citãm: 1. Senzaţia de disconfort:

• Copilului îi este prea cald, cel mai frecvent pãrinţii ridicã temperatura camerei peste 25-26ºC şi îmbracã foarte gros copilul de frica rãcelii

• Nu deschid geamurile, nu aerisesc de frica ‘’curentului’’ • Prea frig – are mâinile şi picioarele reci • Este murdar – n-a fost schimbat la timp • Copilul a fost pus într-o poziţie incomodã sau chiar dureroasã – trebuie

schimbatã poziţia 2. Copilul este obosit:

• A primit prea mulţi vizitatori • A fost trezit des sã fie pus la sân de frica sã nu moarã de foame • Stare de tensiune în familie, sau bunicii, prietenii agitã mama cu tot felul

de sfaturi incompetente dupã experienţa bunã sau rea a lor.

3. Copilul poate fi bolnav: • Are febrã • Are nasul înfundat (obstruat), nu poate respira şi din acest motiv ţipã ca

sã intre aerul în el.

CrimsonEra 47

• Durere – în caz de fracturã de claviculã, sau cefalhematom şi copilul a fost culcat pe partea bolnavã sau i s-a flectat brusc capul

4. Colici abdominale: • Copil balonat • Mãnâncã foarte mult • Este pus la ambii sâni la o masã, astfel cã el suge doar laptele de

început care are multã lactozã care fermenteazã. • Mama are probleme cronice de digestie, colite cronice sau constipaţie,

diaree, balonare (de obicei ce se întâmplã în burta mamei se întâmplã şi la copil)

5. Copiii care sug prea mult: • Mame care au lapte în exces, copilul suge prea lacom, laptele îi

ţâşneşte în gât, se îneacã şi înghite mult aer, prin urmare se baloneazã şi plânge. Unii sug la o masã din ambii sâni luând porţie dublã de lapte de început care fermenteazã şi care îl face sã-i fie mereu foame (laptele de început are calorii puţine), sã plângã des, iritând mama şi familia.

6. Copiii mici cu pusee de creştere rapidã: • Perioadele de creştere rapidã sunt la:

- 2 sãptãmâni - 6 sãptãmâni - 3 luni – 3 luni ½ - 5 luni ½

● Ei solicitã sã sugã mai des, iar acest lucru de multe ori fac mama sã creadã cã nu are lapte suficient

● Copilul tebuie lãsat sã sugã la cerere fãrã ca pãrinţii sã intervinã în treaba copilului, iar lucrurile se vor normaliza în 3-4-7 zile

● Singurul lucru care tebuie observat este dacã copilul prinde corect sânul şi se menţine ataşat corect pe toatã perioada suptului

7. Alimentaţia sau obiceiurile alimentare ale mamei pot agita copilul: • Ingestia de alcool, cafea, coca-cola, bãuturi acidulate, ceaiul negru sau

alţi excitanţi (orice fel de drog). • Tutunul dãuneazã grav copillui, reamintim cã o mamã care fumeazã în

timpul sarcinii în jur de 10 ţigãri pe zi va naşte un copil cu 1 kg mai mic (mai scurt şi mai slab) = retard de creştere intrauterinã.

• Acelaşi lucru se întâmplã dacã mama fumeazã în timpul alãptãrii. • Mama trebuie sã renunţe categoric la ţigãri, iar dacã altcineva fumeazã,

sã fumeze afarã, nu în camera copilului. • Dacã mama nu renunţã la fumat, ea trebuie sã fumeze cât mai puţin şi

numai dupã ce a alãptat copilul, nu înainte, iar dupã ce a fumat sã bea foarte multe lichide pentru a elimina toxinele pânã la urmãtoarea alãptare.

• Unele mame sunt alergice la anumite alimente ca: laptele de vacã, alune, peşte, ouã, anumite fructe, aceste alimente trebuie evitate în timpul alãptãrii pentru a preveni alergizarea copilului, agitarea extremã si plânsul acestuia.

8. Medicaţia mamei: • Mamele care alãpteazã trebuie sã anunţe medicul lor curant de aceasta

pentru a li se oferi o medicaţie corespunzãtoare.

CrimsonEra 48

• Mamele care suferã de boli neuropsihice şi primesc un tratament medicamentos trebuie neapãrat sã anunţe medicul pediatru pentru a găsi soluţii alternative.

• În cazul administrãrii de vitamine se recomandã doar cele de grup B, iar administrarea lor se face dimineaţa, pentru cã ele pot energiza mama şi copilul (dacã se dau seara copilul va adormi foarte greu şi va plânge).

• Copiii mamelor care se droghezã plâng în continuu. 9. Stresul mamei şi agitaţia din casă:

• Inhibã secreţia de lapte şi agitã copilul • Uneori cei din jur agitã la maxim mama şi îi recomandã sã dea lapte praf

10. Foamea: • Ne gândim la foame, dacã au fost excluse celelalte cauze de plâns. • Foamea trebuie luatã în consideraţie dupã ce copilul a fost cântãrit şi s-

a constatat cã nu a crescut suficient. A nu se uita faptul cã nou-nãscutul în primele 14 zile abia trebuie sã-şi recupereze scãderea fiziologicã în greutate de 10% (200-300g). Dacã copilul a fost prematur, bolnav sau cu icter prelungit (copilul a fost mai somnoros), recuperarea greutãţii de la naştere se face în aproximativ 21 de zile (3 sãptãmâni).

• Decât sã i se administreze lapte praf, mai degrabã el trebuie învâtat sã sugã corect. Atunci când copilul nu are destulã forţã sã sugã se învaţã mama sã-i dea copilului sã sugã la un sân cât poate acesta, iar celãlalt sân se mulge şi se dã completare cu linguriţa sau cana pânã capãtã puteri.

Pentru a stabili un diagnostic corect trebuie sã analizãm:

1. Atmosfera din casã, dacã este linişte. Dacã mama este susţinutã de familie şi mai ales de soţ. Dacã nu este deranjatã de la odihnã şi alimentarea copilului. Dacã aceste lucruri nu sunt respectate se încearcã explicarea la familie a importanţei lor pentru o creştere echilibratã a copilului şi ca mama sã aibã lapte.

2. De obicei mama în perioadã lãuziei este foarte susceptibilã, este nevoie de susţinere permanentã (la nevoie se poate apela la psiholog). Este bine ca cel care examineazã sã excludã anamnestic ingestia de droguri, lichide excitante, toxice, tutun, etc.

3. Ulterior se face analiza sânilor: forme, mãrime, mamelonul, dacã are sau nu leziuni secundare suptului incorect.

4. Este importantã asistarea la un alãptat pentru a face o evaluare corectã a tehnicii de alãptare.

• Dacã nu prinde bine se corecteazã poziţia • Se verificã dacã se menţine copilul bine ataşat pe tot parcursul alãptãrii • Dacã copilul suge prea lacom şi mama are foarte mult lapte, se ajutã

mama sã înveţe tehnica alãptãrii cu copilul peste mamã, sprijinit cu mâna dintre coapse, iar copilul sã fie pe braţul mamei puţin înclinat spre exterior, mama va avea tot timpul o pernã în regiunea lombarã (la şale) şi va sta întinsã la 45º, golul de sub sân va fi ocupat cu scutece sau prosoape pentru a pune copilul în linie dreaptã. În aceastã poziţie copilul comprimã sânul atât cât are el nevoie, reglând debitul de curgere cu greutatea capului. Laptele nu-i va mai ţâşni în gât, copilul

CrimsonEra 49

nu va mai înghiţi aer şi nu se va mai balona, chiar dacã va înghiţi o cantitate micã de aer, acesta va fi eliminat prin eructaţie în timpul suptului şi nu va mai plânge.

Din experienţa de aproximativ 40 de ani a Dr. Ana Culcer, s-a constatat cã

numãrul mamelor cu lapte prea mult este foarte mare, iar 90% dintre ele renunţã la alãptare, considerând cã nu au destul lapte pentru cã plânge copilul.

Se observã tot mai des recomandarea laptelui praf înainte de a pune un diagnostic corect (sau chiar înainte de a examina sânul, copilul şi de a asista la un alăptat).

Menţionãm cã existã copii mai plângãcioşi de felul lor, adicã plâng fãrã nici un motiv serios, ei mãnâncã bine, cresc normal în greutate, dar solicitã mai mult mamele şi familia, vor mereu în braţe. Dar dupã 3 luni – 3 luni1/2 se liniştesc şi treptat totul reintrã în normal.

CrimsonEra 50

10. Îngrijirea copilului mic, alimentaţia copilului cu nevoi speciale

Primul pas în îngrijirea copilului trebuie sã înceapã înainte de naşterea lui, se pregãteşte camera sau locul copilului, pãtuţul, cãdiţa pentru copil, îmbrãcãmintea corespunzãtoare (trebuie spãlatã şi dezinfectatã chiar dacã este nouã), scutece, biberoane şi tetine dacã se ştie din prealabil cã alãptarea este contraindicatã (de exemplu infecţii virale cu hepatitã, HIV, etc), pregãtirea psihologicã a celorlalţi copii cã vor avea un frãţior sau o surioarã.

Este bine ca mama, mai ales dacã este la primul ei copil, sã se documenteze despre: regimul şi îngrijirea sa în timpul sarcinii, importanţa controlului periodic la un medic specialist, cum decurge o naştere normalã, metode de alãptare şi îngrijire a copilului, drepturile mamei şi ale copilului.

Este foarte bine dacã mama va primi tot suportul şi ajutorul familiei în creşterea copilului, ea trebuie sã se ocupe cea mai mare parte a timpului de sugar. Armonia în familie este şi ea un factor important pentru creşterea unui copil sãnãtos, situaţiile tensionante în familie se reflectã foarte uşor asupra copilului.

Îngrijirea unui copil nu este un lucru simplu, necesitã un aport enorm de energie, afecţiune şi rãbdare.

Venirea nou-nãscutului în familie impune respectarea anumitor reguli pentru asigurarea creşterii şi dezvoltãrii normale a copilului.

În primul rând sunt regulile de igienã atât personale cât şi a locuinţei. Aerisirea camerei trebuie sã se facã de cel puţin patru ori pe zi, temperatura

camerei trebuie sã fie de 20-21°C (25°C la baie), umiditate de 50-60%, curãţirea riguroasã a camerei zilnic (se recomandã folosirea aspiratorului şi nu a mãturii), scoaterea tuturor obiecteleor cu potenţial alergen din camera în care se aflã copilul. Este important ca în camera copilului sã nu intre prea multe persoane, sau persoane bolnave.

Persoana care îngrijeşte copilul trebuie sã facã cel puţin un duş pe zi, sã spele bine mâinile înainte de a atinge copilul sau obiectele necesare copilului, unghiile sã fie tãiate scurt şi bine curãţate. Evitarea deodorantelor şi parfumurilor.

Respectarea igienei copilului ajutã la dezvoltarea unui copil sãnãtos şi evitarea multor situaţii nedorite.

Alimentarea copilului se face la cerere nu la intervale de timp prestabilite, este foartã importantã cunoaşterea metodelor corecte de alãptare şi aplicarea lor. Este bine ca sânii sã fie spãlaţi cu sãpun o singurã datã pe zi.

În cazul copiilor alimentaţi cu lapte praf este necesarã folosirea unei formule corespunzãtoare recomandatã de un medic specialist şi respectarea tehnicilor de alimentare şi sterilizare a biberoanelor, tetinelor şi suzetelor.

Dupã fiecare masã copilul trebuie ţinut ridicat în braţe şi ajutat sã regurgiteze (sã râgâie), pentru a scoate aerul înghiţit în timpul suptului.

Numãrul meselor pe zi variazã în funcţie de vârsta copilului, a nevoilor pe care le are (în perioadele de creştere rapidã copilul va suge mai des), starea de sãnãtate (un copil bolnav nu mãnâncã prea mult).

CrimsonEra 51

Alimentele şi vasele folosite de copil se pãstreazã corespunzãtor, conform regulilor prezentate în igiena alimentaţiei.

Urmãrirea curbei ponderale este importantã, un copil alimentat corespunzãtor şi bine îngrijit va creşte foarte bine, astfel încât va avea la un an de trei ori greutatea de la naştere. Atenţie, cântãrirea nu se face în fiecare zi, ci o datã pe sãptãmânã.

În primele luni copilul în cea mai mare parte a timpului va dormi şi va mânca, timpul de joacã este foarte scurt în aceastã perioadã, însã este important ca în acele momente sã fie atrasã atenţia copilului şi ajutarea lui sã înveţe noi lucruri.

Copilul işi face singur un program de masă şi de somn care trebuie respectat. Baia copilului mic se face zilnic, de preferat înainte de penultima masă de seară (orele 20:30 – 21:00) cu recomandarea de a respecta timpii şi procedurile indicate în cursurile anterioare. După baie, copilul trebuie să sugă şi să doarmă. Masajul de dupã baie va ajuta copilul sã se relaxeze, dar în acelaşi timp va fi şi o plãcere pentru copil.

Schimbarea scutecelor trebuie efectuatã de cel puţin 8 ori pe zi, pentru a preveni iritaţiile date de urinã şi materiile fecale din scutec. Toaleta localã dupã îndepãrtarea scutecelor trebuie sã fie foarte bine fãcutã, se poate folosi sãpunul pentru copii, dupã spãlare se aplicã cremã sau ulei pentru copii, este contraindicatã pudra de talc.

Toaleta ochilor, urechilor şi a nasului se face dupã baie, efectuarea lor se face conform tehnicilor prezentate anterior. Înainte de fiecare masã se verificã dacã sugarul are nasul înfundat, curãţirea lui se face cu o pompiţã specialã sau cu o seringã cu ser fiziologic, sugarul va fi alimentat doar dacã respirã bine pe nas.

Plimbãrile se pot face dupã douã sãptãmâni de la externarea din maternitate, ele se fac zilnic, progresiv şi se începe cu 15 minute prima datã pânã se ajunge la 2-3 ore de douã ori pe zi, ele vor ajuta foarte mult la dezvoltarea psihomotorie a copilului.

Hainele pentru copil trebuie sã fie din bumbac sau lânã virginã pentru a evita iritaţiile, alergiile şi a permite respirarea pielii copilului. Hainele trebuie bine spãlate şi limpezide de cel puţin trei ori, iar dupã spãlarea la maşina automatã hainele trebuie limpezite încã o datã. Numãrul de haine pe care trebuie sã le poarte copilul este acelaşi ca la adulţi, doar în caz de temperaturã mai scãzutã afarã se pune o hãinuţã în plus. În cazul apariţiei eritemului fesier se recomandã ca sugarul sã stea dezbrãcat, fãrã scutec, o perioadã de timp pentru a permite contactul pielii cu aerul.

În zilele cu soare copilul poate fi scos sã facã bãi de soare, expunerea se face treptat începând cu 5 minute pânã la 15 minute, este obligatorie purtarea unei pãlãrii pe cap.

Activitãţile efectuate împreunã cu copilul sunt în funcţie de vârsta lui şi de dezvoltarea psihomotorie, el trebuie ajutat prin dãruirea de afecţiune, masaje, exerciţii, şi jocuri pentru întãrirea anumitor grupuri musculare, obişnuirea cu noi mişcãri pe care va trebui sã le facã pe viitor şi dezvoltarea intelectualã. Jucãriile, tipurile de jocuri şi terenul de joacă trebuie să fie amenajat conform vârstei şi capacitãţii copilului.

Vizitarea medicului specialist se face lunar în primul an de viaţã pentru a evalua starea copilului, a ritmului de creştere sau acordarea unor sfaturi utile pentru îngrijire şi efectuarea vaccinurilor iniţiate de Campania Naţionalã de Vaccinare. Este obligatorie administrarea zilnicã a vitaminei D (Vigantol) pentru prevenirea rahitismului, iar din cauza lipsei de fluor din apa din România (aşa cum se practicã în alte ţãri) pentru prevenirea cariei dentare şi dezvoltarea unor dinţi sãnãtoşi se recomandã administrarea unor pastiluţe cu fluor (Zimafluor) sau picãturi (Pediafluor).

Este de importanţã vitalã ca pãrinţii şi persoanele care îngrijesc copilul sã cunoascã ce au de fãcut în situaţii de risc şi sã fie capabili sã aplice acest lucru în practicã. Medicul care urmãreşte copilul trebuie sã informeze pãrinţii care sunt semnele

CrimsonEra 52

de îmbolnãvire şi ce trebuie sã facã pe moment pânã când acesta va ajunge sã fie consultat de specialist.

Alimentarea copilului cu nevoi speciale

Prin noţiunea de copil cu nevoi speciale se înţelege:

1. Copii cu greutate micã la naştere (adicã copii prematuri sau dismaturi)

Copiii cu risc major sunt cei cu greutate sub 1500 de grame şi vârsta de gestaţie între 25-32 de săptămâni.

În categoria copiilor cu greutate micã la naştere sunt incluşi toţi copiii care au o greutate mai micã de 2500g la naştere, în ea intrã şi copii cu greutate mai micã de 1000g sau 1500g, şi cei care au o greutate mai micã decât vârsta lor realã de gestaţie.

Cei mai mulţi copii cu greutate micã la naştere sau cu vârsta de gestaţie mai mare de 34-35 de sãptãmâni pot suge eficient la sân, crescând foarte bine în greutate.

Se pune problema la copiii foarte mici în greutate (1000-1500g) care nu au reflexe de deglutiţie (înghiţire) şi de supt (uneori este necesarã nutriţia partenteralã pentru câteva zile), dar de cele mai multe ori în astfel de situaţii se recurge la alimentarea prin gavaj cu lapte de mamã muls. Este important sã menţionãm cã mamele acestor copii secretã un lapte mai bogat în proteine, iar mineralele sunt în cantitãţi corespunzãtoare vârstei, diferit de laptele secretat pentru copiii nãscuţi la terment, el este în totalitate adaptat nevoilor copilului.

Laptele care se dã copilului trebuie sã fie muls proaspãt, iar pentru stimularea secreţiei lactate mamele trebuie sã înceapã sã se mulgã în primele 6 ore de la naştere.

Alimentaţia prin gavaj (sondã) constã în introducerea unei sonde prin gurã direct în stomacul copilului, capãtul extern al sondei se conecteazã la o pompã continuã sau o seringã în care este pus laptele de mamã muls. Alimentarea poate fi continuã, prin pomparea de cantitãţi mici de lapte o perioadã lungã de timp sau discontinuă când se administreazã periodic o anumită cantitate de lapte. Dacã este posibil, în timpul alimentãrii pe sondã mama, poate sã ţinã un deget în gura copilui pentru a favoriza reflexul de sugere al copilului. De asemenea, dacã permit condiţiile şi starea copilului, se recomandã ca mama sã ţinã copilul în braţe o perioadã a zilei.

Gavajul continuu înseamnă perfuzie picătură cu picătură cu ajutorul unei pompe de perfuzie a laptelui de mamă direct în stomacul copilului. În aceste condiţii copiii tolerează cantităţi mai mari de lapte fără a se balona. Foarte important este să poziţionăm pompa de perfuzie cu vârful seringii la verticală pentru a introduce în stomacul copilului grasimile din laptele de mama care au multe calorii şi care se ridică deasupra laptelui. Dacă pompa se pune în poziţie orizontală grasimile rămân pe tuburi, seringi.

CrimsonEra 53

La prematurii cu o greutate mai mare de 1500g sau o vârstã gestaţionalã mai mare de 32-34 sãptãmâni se poate recurge la alimentarea cu linguriţa sau căniţa. Hrãnirea cu linguriţa este preferatã de mamele care vor sã se asigure cã copilul lor a luat tot laptele, dar este destul de obositoare, mai ales noaptea.

Tot la aceastã categorie de copii se poate administra laptele cu seringa, copilul se ţine în poziţie verticalã, iar într-o seringã se trage lapte proaspãt muls de mamã şi se introduce în cantitãţi mici în gura copilului, aşteptãnd ca acesta sã înghitã.

Cele mai multe mame preferã alimentaţia copilului cu cana. Se recomandã folosirea unor cãni sau pahare mici, copilul trebuie ţinut în poziţie verticalã, iar cana sã se spijine pe buza inferioarã (de jos) a copilului. Cana se înclinã treptat pânã când laptele ajunge la gura copilului (aşa cum am da sã bea unui adult). Atenţie, laptele nu se toarnã în gurã, copilul mai mare va deschide gura singur şi va sorbi laptele (o mare parte din el va fi împrãştiat); copilul mai mic va scoate limba şi va lua laptele precum cãţeii sau pisicile, chiar dacã va dura mai mult, laptele nu va fi împrãştiat foarte mult.

Atenţie! cantitatea de lapte consumatã de copil nu se calculeazã la fiecare masã ci pe întreaga zi, se poate ca la unele mese copilul sã ia o cantitate mai micã, iar la celelalte mese acesta sã recupereze.

Alimentarea cu cãniţa se poate practica la prematurii cu vârsta gestaţională între 30-32 de săptămâni şi la sugarii mai mari, când aceştia au diferite afecţiuni pe moment care împiedicã alãptarea (ex. infecţii respiratorii), sau dacã este plecatã mama pentru o perioadã scurtã de timp.

Vârsta gestaţionalã Greutate aproximativã Metode de alimentare oralã

Mai mic de 30 sãpt. Sondã nazogastricã 30-32 sãpt Alimentaţie cu cana

32 + ± 1,300 g Alimentaţie la sân posibilã

36 + ± 1,800 g Alimentaţie la sân bine coordonatã

CrimsonEra 54

2. Copii cu icter

Cel mai frecvent icter apãrut la nou-nãscuţi este icterul fiziologic, apare la aproximativ 60-70% dintre copii, poate sã aparã dupã a doua zi de la naştere, durata lui este variabilã, poate ajunge şi la 72 de zile. Nu reprezintã o boalã. Copilul icteric este în general mai somnoros, el trebuie trezit şi alimentat cât mai des la sân. Intensitatea icterului fiziologic se poate accentua dacã copilul nu este alimentat cât mai precoce şi cât mai fercvent cu lapte de mamã (laptele de mamã are efect laxativ, favorizând eliminarea meconiului).

Au efecte negative în icterul

fiziologic Au efecte pozitive în icterul

fiziologic Glucoza Alimentaţia precoce la sân Lichide de tip apã/ceai Alimentaţia la cerere Alimentaţia la sân rarã şi restrictivã 20% extra (dacã este lapte colectat)

Administrarea de lapte praf Evitarea perioadelor lungi între supturi

Alte tipuri de icter întâlnite imediat dupã naştere sunt:

- Icterul prin izoimunizare (incopatibilitate de grup de sânge sau Rh), apare în primele 24 de ore.

- Icterul infecţios - Ictere patologice

În aceste tipuri de ictere, pe lângã alimentaţia naturalã necesitã şi tratament de specialitate în funcţie de patologie.

3. Copii cu diverse afecţiuni sau cu malformaţii care nu pot suge

Afecţiuni sau malformaţii ale aparatului respirator

Afecţiuni sau malformaţii cardiace

Obosesc uşor, se cianozeazã (învineţesc), boala şi simptomatologia se poate agrava. Necestitã tratament de specialitate. Alimentaţie cu lapte de mamă prin gavaj sau linguriţa.

Afecţiuni sau malformaţii ale tubului digestiv

Cel mai frecvent se însoţesc de vãrsãturi şi diaree (Atenţie! în caz de diaree nu se opreşte alimentaţia la sân)

Malformaţii orofaringiene (gurã – buze – palat)

Necesitã alimentarea cu lapte de mamã muls administrat cu ajutorul unor aparate speciale, sau adaptarea unei tehnici de alãptare eficiente, ulterior se poate interveni chirurgical.

Afecţiuni musculare Afecţiuni neurologice

Nu pot suge sau / şi înghiţi. Necesitã tratament de specialitate.

4. Copiii bolnavi

În caz de îmbolnãvire a copilului este foarte importantã continuarea alimentaţiei

naturale a copilului. Existã cazuri când copiii refuzã alimentaţia în special când sunt bolnavi, de cele mai multe ori atunci când este o boalã uşoarã singurul aliment pe care îl acceptã copiii, dar în cantitãţi mai scãzute decât normal, este laptele de mamã. Doar în

CrimsonEra 55

caz de boalã severã ei nu vor fi în stare sã mãnânce nimic. Mama şi personalul de îngrijire a copilui trebuie sã cunoascã importanţa alãptãrii în caz de boalã şi sã facã tot posibilul pentru a o continua.

De ce nu sug sugarii când sunt bolnavi?

Dificultãţi de supt

- Supt dificil (ex. Infecţii respiratorii) - Inapetenţã (ex. Infecţii severe) - Alimentaţia pe gurã nu este posibilã (ex. Intervenţii chirurgicale)

Informaţii greşite

- Afirmaţii care susţin cã alimentaţia la sân produce îmbolnãvire. - Cadrul medical sfãtuieşte mama sã întrerupã alimentaţia la sân.

Argumente pentru continuarea alãptãrii în caz de îmbolnãvire a copilului sunt: Oprirea alãptãrii determinã Continuarea alãptãrii determinã

Sugarul - primeşte o alimentaţie mai redusã - este mai bine alimentat - pierde mai mult în greutate - pierde mai puţin în greutate - necesitã mai mult timp pentru recuperare - se vindecã mai repede

- nu primeşte anticorpi protectori de la mamã

- primeşte anticorpi protectori de la mamã

- nu are confort la supt - Suptul îl reconforteazã Secreţia de lapte la mamã scade Secreţia de lapte matern continuã Copilul poate refuza sã sugã din nou Alimentaţia la sân continuã

Specificãm încã o datã că laptele de mamã pentru sugar este tratamentul de aur,

cel mai bun lucru pe care îl poate aduce mama pentru copil atât ca hrană, tratament cât şi în profilaxia bolilor.

Metodele de sprijinire a alimentaţiei la sân atunci când acesta este bolnav sunt:

Dacã copilul: Mama: - este în spital - sã stea în spital cu copilul - poate suge bine - sã alimenteze mai des

- suge mai puţin decât înainte - sã îi dea mai frecvent, mese mai scurte

- nu este capabil sã sugã sau refuzã sânul

- sã colecteze laptele şi sã-l administreze cu cana sau prin gavaj

- nu poate primi alimentaţia pe gurã

- sã colecteze laptele din 3 în 3 ore pentru a menţine nivelul crescut al secreţiei (se face bancă de lapte de mamă)

- este în convalesceţã - sã înceapã alimentaţia la sân, sã alimenteze mai des pentru a creşte secreţia

CrimsonEra 56

Indiferent de problemele pe care le poate avea copilul este important ca pãrinţii

sã înţeleagã cã cel mai important lucru care îl pot oferi şi care va ajuta mult la rezolvarea porblemei este dragostea lor. Oricât de bine ar fi îngrijit un copil de cãtre cadrele medicale, dacã acesta este privat de dragostea şi laptele matern, capacitatea lui de recuperare va fi destul de micã în comparaţie cu cei care beneficiazã de ea.

CrimsonEra 57

11. Alimentaţia artificialã, indicaţii medicale, riscuri şi dezavantaje

În ciuda recomandãrilor OMS şi UNICEF privind alãptarea copilului, mamele au dreptul sã aleagã dacã alãpteazã sau nu, dar în cunoştinţã de cauzã. Viitoarele mame trebuie corect informate privind importanţa alimentaţiei naturale pentru sãnãtatea copilului şi inclusiv pentru echilibrul şi economia familiei.

Alimentaţia artificialã, adicã alt lapte decât laptele de mamã este o soluţie de necesitate. Copilul va fi hrãnit cu alt lapte decât cel de mamã când este contraindicatã alãptarea temporar sau definitiv, sau când mama refuzã sã alãpteze. Contraindicaţiile sunt puţine şi ţin de mamã sau de copil.

Mama • bolnavã cu boli grave: cancer, septicemie, insuficienţã cardiacã,

insuficienţã respiratorie, hipertiroidie, epilepsie (ele primesc tratament medicamentos sau radioterapie care este toxic pentru copil sau care contraindică alăptarea).

• deasemenea mamele infectate cu HIV, hepatite A, B, C, sau doar purtãtoare de virus pot transmite virusul prin lapte copilului propriu. Este absolut necesar consultul medicului infecţionist, pentru a decide dacă o mamă poate sau nu alăpta. Din aceste motive este interzis ca o mamă să alăpteze un alt copil în maternitate sau acasă atâta timp cât nu a fost investigată privind portajul de virusuri.

• Contraindicaţie temporarã în caz de boli acute, în aceste cazuri mama se va mulge şi dupã vindecare va relua alãptarea. Cel mai frecvent aceastã indicaţie este datoratã medicamentelor care contraindicã alãptarea (tetraciclinã, cloramfenicol, biseptol sau alte alte sulfonamide, metronidazol, anticoagulante, antitiroidiente, antiepileptice), medicamente care trec foarte mult în lapte şi au efect toxic asupra copilului.

• În cazul mamelor care primesc un tratament medicamentos sau suferã o intervenţie chirurgicalã, trebuie consultat medicul privind alãptarea.

Copilul

Numãrul afecţiunilor copilului care contraindicã alãptarea este destul de mic : • Fenilcetonuria este o boalã metabolicã, destul de rarã, care duce la

degradarea creierului şi care necesitã un lapte special (fãrã fenilalaninã), în România testarea acestei boli se face de rutinã la fiecare copil (înainte de externarea din maternitate) în acelaşi timp cu testul de hipotiroidie, testul constã în recoltarea unei picãruti de sânge din cãlcâi pe nişte testere speciale. Rezultatele acestor investigaţii trebuie să fie transmise părinţilor în maxim 6 sptămâni de la naştere pentru a începe tratamentul cât mai precoce, orice întârziere ducând la degradarea creierului copilului.

CrimsonEra 58

• Galactozemia congenitalã şi intoleranţa ereditarã la lactozã în aceste cazuri se recomandã alimentaţia temorarã sau definitivã cu lapte special, în funcţie de caz.

De cele mai multe ori alimentaţia artificialã a copilului este rezultatul refuzului

mamei de a alãpta din diferite motive: pentru a merge la servici mai devreme, pentru a avea mai multã libertate (deşi practica demonstreazã contrariu), dar cel mai frecvent se recurge la lapte praf datoritã sfaturilor proaste (toatal greşite) date de cei din jur din necunoaştere sau dintr-o experienţã negativã anterioarã.

Orice mamã informatã şi conştientã va opta pentru alimentaţia naturalã, este important ca ea sã cunoascã faptul cã nu existã nimic mai potrivit pe lume pentru puiul de om decât laptele mamei lui, care este un schimb de materie vie între mamã şi copil. Este o experienţã unicã pentru mamã şi copil.

La baza compoziţiei laptelui praf este laptele de vacã, la care se fac anumite modificãri (se scot sau se adaugã anumite substanţe), etalonul în funcţie de care se fac aceste modificãri este laptele de mamã, un produs ideal care nu poate fi imitat sau egalat.

Reamintim cã laptele de vacã are foarte multe proteine (necesarul de vitamine pentru creşterea normalã a viţelului) şi care sunt diferite de cele din laptele de mamã. Cantitatea de cazeinã din laptele de vacã este de 80%, iar odatã ajunsã în stomacul copilului aceasta formeazã grunji mari, greu digerabili, în comparaţie ca laptele de mamã care are doar 30% cazeinã, care formeazã grunji mici, restul proteinelor necesare copilui se aflã în zerul din laptele de mamã, iar ele sunt absorbite foarte uşor. Este bine sã se cunoascã faptul cã tot necesarul de vitamine (vitamina A, C, grupul B de vitamine) este asigurat copilului în timpul alãptãrii prin simpla alimentaţie variatã a mamei. Suplimentarea cu vintamina D (pentru profilaxia rahitismului) se face datoritã climei temperate (avem un singur anotimp însorit) şi expunerea la soare se poate face o scurtã perioadã a anului. Trebuie să reamintim faptul că vitamina D se fabrică în piele sub influenţa soarelui şi că expunerea la soare a mâinilor şi feţei timp de 2 ore într-o plimbare normală asigură necesarul zilnic de 500 unităţi vitamina D.

În plus, toate substanţele din laptele de mamã sunt perfect adaptate necesitãţilor copilului, iar datoritã prezenţei anticorpilor îi oferã în acelaşi timp şi protecţie împotriva diferitor infecţii. S-a constatat statistic cã sugarii alimentaţi artificial sunt infectaţi mult mai des.

Riscurile la care sunt predispuşi copiii alimentaţi artficial faţã de cei alimentaţi

natural sunt:

• Riscul de apariţie a alergiilor > 80% • Riscul de diaree în primele 2 luni este mai mare de 17-18 ori • Riscul de deces prin pneumonie este de 4 ori mai mare. • Risc crescut de apariţie a anemiilor (fierul din laptele de vacã şi chiar cel

din laptele praf se absoarbe foarte puţin) Un studiu efectuat de IOMC pe populaţia din România a constatat cã în regiunile mai sãrace, unde populaţia în mare parte nu-şi permite achiziţionarea laptelui praf, numãrul de copii anemici era foarte mic în comparaţie cu regiunile mai înstãrite unde o mare parte dintre copii erau alimentaţi artificial, aceştia erau graşi dar în cea mai mare parte anemici.

CrimsonEra 59

CrimsonEra 60

Mamele trebuie sã ştie cã alimentaţia artificialã se face cu preparate adaptate

vârstei, greutãţii şi particularitãţilor copilului. Laptele de vacã sau de caprã este ultimul lucru la care se recurge, este

contraindicat copiilor mai mici de 1 an şi mai ales celor sub 6 luni. În lipsa unei alte alternative, laptele de vacã trebuie adaptat pe cât posibil capacitãţii copilului, el nu se dã sub forma lui naturalã. El se dã în primele luni în proporţie de 2/3 lapte de vacã + 1/3 apã sau mucilagiu de orez. Laptele de vacã integral poate fi dat dupã 4 luni la care se adaugã glucozã sau zahãr fiert în concentraţie de 5% (1 linguriţã la 100g lapte).

În momentul de faţã pe piaţa româneascã existã o multitudine de preparate

industriale, specifice anumitor categorii de copii. Existã fomule de lapte praf pentru :

• Prematuri sãnãtoşi • Prematuri bonavi • Nou-nãscuţi normoponderali sãnãtoşi • Lapte praf pentru vârsta I (între 0 şi 6 luni) • Lapte praf pentru vârsta II (de la 6 luni pânã la 1 an) • Lapte praf de prelungire (peste 1 an), copilul pânã la 2 ani ½ trebuie sã

consume zilnic cel puţin 500ml lapte. • Existã formule:

- hipoalergenice (pentru ambele vârste) - hipolactozate (pentru copiii cu diaree sau intoleranţã la lactozã),

pentru ambele vârste - cu pre- sau probiotice (care ajutã la digestie), pentru ambele vârste - îmbogãţite cu fier (pentru ambele vârste)

Având în vedere multitudine de produse, este important ca mamele sã consulte

medicul pediatru înatinte de a alege formula cea mai potrivitã pentru fiecare copil.

CrimsonEra 61

În România laptele praf se comercializeazã în cutii, existã ţãri în care laptele este vândut direct în biberoane de unicã folosinţã. La cumpãrarea cutiei de lapte praf este bine sã se verifice durata de valabilitate.

Înainte de preparare se citesc indicaţiile de pe cutie privitor la modul de preparare a laptelui (câtã pulbere de lapte praf se adaugã la o anumitã cantitate de apã). Fiecare cutie de lapte praf conţine o mãsurã (un fel de linguriţã), la preparare trebuie folositã mãsura originalã a cutiei.

În ziua de azi se încearcã standardizarea proporţiilor, în general la o mãsurã de lapte praf se adaugã 30 ml de apã (se poate folosi apã fiartã şi rãcitã la 40ºC, sau apã platã). Existã formule de lapte praf care recomandã ca la o mãsurã sã se adauge 60 ml de apã. Prin urmare cel care foloseşte laptele praf trebuie sã verifice de fiecare datã indicaţiile de pe cutie.

Dupã folosire cutia trebuie închisã bine, cutia poate fi pãstratã la temperatura camerei.

Biberoanele, tetinele şi suzetele trebuie sã fie potrivite vârstei şi greutãţii copilului. Este obligatorie spãlarea lor dupã folosire şi sterilizarea pentru urmãtoarea folosire. Sterilizarea se poate face prin fierbere, cu sterilizator electric (sterilizare la cald), sau cu ajutorul unor tablete dezinfectante în apã (sterilizarea la rece). Dupã sterilizare ele se pãstreazã într-un vas separat dezinfectat, acoperit cu un capac special su cu un tifon sterilizat prin fierbere. Menţionăm că suzetele trebuie de asemenea sterilizate de mai multe ori pe zi mai ales daca au cazut pe jos altfel ele reprezintă o sursă de diaree. Există încă numeroase cazuri când mamele spală în gura proprie o suzetă căzută pe jos sau declară foarte liniştite că ultima dată când au sterilizat tetina a fost în urmă cu 2 săptămâni, iar copilul are diaree cronică “vinovaţi fiind doctorii”.

Laptele preparat şi nefolosit nu trebuie sã fie pãstrat mai mult de 3 ore, iar laptele care a rãmas de la o masã trebuie aruncat, nu se pãstreazã pentru masa urmãtoare.

Dupã cum se vede, folosirea formulelor de lapte praf este mai complicatã, consumând o resursã mare de energie şi timp, fãrã a pune în discuţie latura materialã, în comparaţie cu alãptatul la sân, care este mereu steril, la temperatura potrivitã şi la locul potrivit (‘’restaurantul la purtãtor’’). Statul Român dă lapte praf gratis pentru copiii sănătoşi în condiţiile în care mama nu poate alăpta din diferite motive. Această practică descurajează foarte multe mame care ar dori să alăpteze.

Cei doi copii sunt gemeni ! Cel din stânga (cel cu biberonul în gură) a fost hrănit artificial iar cel din dreapta a fost hrănit natural (a supt la sânul mamei). În cele din urmă copilul hrănit artificial a murit. Deci se poate vedea clar diferenţa dintre cele 2 tipuri de alimentaţie şi orice alte comentarii sunt de prisos. Vă lăsăm să decideţi singuri ce hrană alegeţi pentru copilul d-voastră.

CrimsonEra 62

12. Alimentaţia gravidelor şi a mamelor care alãpteazã, mame care lucrează, banca de lapte de mamă

Gravidele şi mamele care alãpteazã trebuie sã aibã o alimentaţie completã, bogatã în proterine, lipide, glucide, sãruri minerale, vitamine. Adicã mesele lor trebuie sã aibã carne, peşte, lactate, brânzeturi, fructe şi legume crude.

O gravidã trebuie sã creascã în greutate între 12-15 kg, de preferat nu mai mult. Este important ca o gravidã sã nu creascã excesiv în greutate pentru a evita apariţia edemelor la nivelul membrelor inferioare (picioare), sau a edemelor generalizate. În cazul apariţiei edemelor este indicatã reducerea cantitãţii de sare din alimente şi consultarea unui medic specialist pentru stabilirea unui tratament eficient.

În cazul gravidelor sau mamelor cu probleme de sãnãtate şi care necesitã regimuri speciale de alimentaţie, acestea trebuie obligatoriu respectate, ne referim la persoanele cu afecţiuni hepatice, renale, digestive, boli metabolice, etc.

Majoritatea lãuzelor sunt foarte dornice sã slãbeascã repede şi sã revinã la greutatea iniţialã. Reamintim cã cel mai bun mijloc de slãbire este alãptatul la cerere a copilului cel puţin 6 luni (în mod normal, între 5 şi 6 luni mama poate reveni la greutatea iniţialã), condiţia este ca mama sã nu mãnânce pentru doi, sau sã se ascundã în spatele alãptãrii exagerând cu dulciurile sau lichidele dulci, hipercalorice în cantitãţi mari, mai mult de 3-4 litri pe zi.

O mamã poate produce zilnic între 500-1400ml de lapte pânã la 6 luni cât copilul primeşte exclusiv sân. Cu cât copilul este mai viguros şi suge mai mult şi mai des, mama va avea mai mult lapte.

Nevoile calorice zilnice pentru producerea de lapte sunt în medie de 700 calorii. Dintre care 500 calorii provin din alimentaţia mamei, iar restul de 200 calorii provin din arderea depozitelor de grãsime, dacă mama le are. Caloriile necesare pot fi luate din carne, legume, lapte, iaurt, fructe, etc. Mama trebuie sã consume lichide atât cât simte ea nevoia, este bine ca atunci când se pregãteşte de alãptat sã aibã lângã ea o canã de ceai, apã sau suc (poate consuma chiar şi bere fãrã alcool).

CrimsonEra 63

În cazul mamelor carte nu au depozite suficiente de grãsime are loc consumarea ţesuturilor proprii, prin urmare este important ca aceste mame sã asigure aportul caloric necesar din alimentaţie.

De multe ori, mama fiind preocupatã de îngijirea copilului şi alãptatul lui uitã sã se hrãneascã, se recomandã ca cineva din familie sau o bonã sã aibã grijã de mamã, sã o hrãneascã şi sã o ajute sã se odihneascã cât mai mult posibil.

O mamã obositã, stresatã, cu aport caloric scãzut sau cu aport insuficient de lichide poate sã aibã cantitativ mai puţin lapte, aceşti factori nu influenţeazã calitatea laptelui.

Prin laptele de mamã copilul primeşte tot ce mãnâncã mama gata prelucrat. Conform unor studii efectuate s-a constatat cã malnutriţia uşoarã influenţeazã

nesemnificativ cantitatea de proteine, lipide, vitamine, etc, din laptele de mamã. În cazul malnutriţiei severe , cum se întâmplã în unele state din Africa, s-a observat cã mamele care alãpteazã au mai puţin lapte (aproximativ 500ml/zi) şi o cantitate de proteine, vitamine şi grãsimi nesemnificativ scãzutã.

Oricum laptele de mamã rãmâne cel mai valoros aliment pentru puiul de om, este specific din punct de vedere imunologic fiecãrei mame (conţine anticorpi pentru bolile prin care a trecut mama), şi este cel mai potrivit pentru puiul propriu.

Deasemenea, femeile bine hrãnite şi sãnãtoase în timpul sarcinii au un risc mai mic de a naşte copii malnutriţi intrauterin (cu greutate micã la naştere).

Este bine ca viitoarele mame sã se intereseze de alimentaţia care trebuie sã o primeascã în timpul sarcinii şi a alãptãrii. În general se permite consumarea tuturor alimentelor, mai puţin cele la care mama are intoleranţã sau este alergicã, este bine ca hrana sã fie gãtitã corespunzãtor (în special varza, fasolea, mazãrea, carnea, etc.) pentru a evita balonarea şi durerile abdominale, iar fructele şi legumele sã fie foarte bine spãlate.

Sunt contraindicate în timpul sarcinii şi a alãptãrii consumul de alimente excitante: cafea, ceai negru, cola, ciocolată, etc, consumul lor în timpul alãptãrii poate duce pânã la apariţia convulsiilor la copil.

Deasemenea este contraindicat consumul de alcool, el poate determina dependenţã la copil şi probleme în dezvoltarea neuropsihicã, mai ales dacã a fost consumat şi în timpul sarcinii.

Tutunul (nicotina) afecteazã creşterea intrauterinã a copilului, ducând la retard de creştere intrauterinã. Dacã mama a fumat peste 10 ţigãri pe zi, copilul se naşte la termen dar cu 1 kg mai mic, deoarece nicotina interferã cu enzimele de creştere, întârziind creşterea copilului. Nicotina este un drog foarte toxic pentru copil. Dacã mama nu poate renunţa la fumat este bine ca cel puţin sã reducã numãrul de ţigãri pe zi.

În cazul mamelor care alãpteazã şi fumeazã se recomandã sã fumeze dupã ce au hrãnit copilul şi sã consume o cantitate mare de lichide, sã fumeze cu cel puţin 2 ore ½ înainte de alãptarea urmãtoare.

Ceilalţi fumãtori ai familiei trebuie sã nu fumeze în camera copilului, pentru a nu-l face pe acesta fumãtor pasiv.

Nicotina se concentreazã în laptele mamei mai mult decât în serul ei, cantitativ variazã între 1,4 şi 62 ng/ml.

Este strict contraindicat consumul de droguri. În cazul consumului de marihuana în laptele de mamã ea apare sub forma de D9

tetrahydrocannabinol, care duce la letargie, alimentaţie dificilã şi greoaie, care se complicã în funcţie de durata expunerii.

Heroina şi cocaina trec în laptele de mamã determinând intoxicarea copilului.

CrimsonEra 64

Este bine sã menţionam despre contaminãrile din mediul înconjurãtor cu susbtanţe toxice ca insecticidele, pesticidele, organofosforicele, metalele grele (plumb, mercur, arseniu, cadmiu), substanţe radioactive, viruşi, bacterii, paraziţi. Aceste substanţe toxice se gãsesc atât în aer (în unele regiuni) cât şi în ape, legume, cereale, în laptele de vacã, etc., iar prin expunerea la ele sau prin consumul lor ajung în laptele de mamã determinând un efect toxic şi asupra copilului.

Existã laboratoare care pot depista substanţele toxice din alimente, lapte de vacã şi chiar din laptele de mamã, este bine sã fie efectuate aceste teste în cazurile când este presupusã intoxicarea.

În cazul mamelor care au lucrat sau încã mai lucreazã în medii poluate cu substanţe toxice sau radioactive, insecticide, pesticide sau organofosforice se recomandã ieşirea din acel mediu şi prevenirea intoxicãrii copilului.

Deasemenea trebuie sã menţionãm despre medicţia gravidei şi a lãuzei, este bine ca medicul curant sã ştie atunci când prescrie un medicament dacã pacienta este însãrcinatã sau dacã alãpteazã. O serie de medicamente şi tratamente sunt contrindicate în timpul sarcinii din cauza transferului transplacentar şi a efectului toxic sau teratogen asupra fãtului , alte medicamente sunt contraindicate în timpul alãptãrii din cauza eliminãrii lor prin lapte şi a efectului negativ care îl au asupra copilului.

Existã o serie de medicamente cum ar fi cele anticancerigene, antiepileptice, anticoncepţionalele cu estrogeni, cloramfenicolul, biseptolul sau alte sulfonamide, radioterapia, antitiroidienele etc, care au efect negativ în timpul şi asupra alãptãrii.

În concluzie putem spune cã gravida sau mama care alãpteazã poate mânca normal, respectând un regim bogat în vitamine şi substanţe nutiritve. Recomandarile noastre pentru mamele care lucreaza sunt de a nu renunta la alimentatia naturala şi să facă tot ce pot chiar daca au început diversificarea alimentaţiei copilului, dar mai ales dacă copilul este sub 6 luni. În această situaţie este de preferat ca mamele să se mulgă dupa fiecare supt cu mult timp înainte de a începe serviciul şi să-şi facă depozit de lapte de mamă în borcănele speciale sau în biberoane de plastic in care au acumulat laptele din 24 de ore şi apoi l-au pus în congelator.

Reamintim că laptele de mamă poate fi păstrat în aceste condiţii între 3 şi 6 luni, iar în condiţii de congelare la speciale, până la 2 ani.

O alta soluţie pentru mama care alăptează este că, dacă aceasta este aproape de serviciu sau lucrează la domiciliu să se deplaseze şi să-şi alimenteze copilul când ştie că este nevoie. De asemenea este recomandabil ca mama să-şi exprime laptele chiar în orele de serviciu într-un loc special, iar laptele să fie păstrat la frigider şi adus acasă într-o pungă frigorifică la sfarşitul programului. Insistăm ca acest lapte să fie încalzit în apă caldă nu la microunde şi nu prin fierbere (pe foc). Adminstrarea laptelui se face cu căniţa, linguriţa, biberon cu linguriţă sau căniţe speciale cu cioc de raţă, în niciun caz cu biberonul.

CrimsonEra 65

13. Programul naţional şi internaţional de vaccinare

Programele de vaccinare sunt iniţiate pentru prevenirea infectãrii populaţiei cu germeni care determinã apariţia unor boli foarte grave transmisibile.

Existã vaccinuri care sunt obligatorii pe plan internaţional şi care se fac pentru prevenirea unor boli extrem de grave (unele însoţite de deces sau invaliditate), iar pe viitor se sperã la eradicarea anumitor boli, aşa cum s-a întâmplat cu variola.

Fiecare stat îşi stabileşte programul de vaccinare în funcţie de epidemiologie şi capacitatea de finanţare. În România sunt asigurate nouã tipuri de vaccinuri, ele sunt efectuate prin campanii naţionale de vaccinare.

Se fac vaccinuri pentru prevenirea urmãtoarelor boli: 1. Tuberculoza – numãrul persoanelor infectate cu tuberculozã este în continuã

creştere, chiar dacã existã tratament şi majoritatea beneficiaza de medicaţie şi tratament gratuit.

2. Hepatita B – în 1990 studiile statistice au constatat cã mai mult de 80% din populaţia României era purtãtoare de Virus de Hepatitã B, este o boalã gravã cu complicaţii grave şi cu potenţial cancerigen crescut.

3. Difteria – boalã mortalã pentru copilul mic, poate fi eficient prevenitã prin vaccinare.

4. Tetanosul – este mortal în caz de infecţie la un copil mic, este important sã menţionãm cã nu existã imunitate naturalã la aceastã boala astfel cã ea necesitã vaccinare întreaga viaţã.

5. Tusea convulsivã – este o boalã extrem de contagioasã cu evoluţie foarte gravã atât la adulţi cât şi la copii, dar pentru sugarii mai mici de şase luni ea este extrem de dramaticã şi chiar mortalã.

6. Poliomielita – este o boalã extrem de gravã, de cele mai multe ori mortalã, iar în cazurile când se reuşeşte supravieţuirea copilului el va fi pentru restul vieţii paralizat. Existã trei viruşi de Poliomielitã (A ,B, C), pentru toţi există vaccin.

7. Rujeola – sau Pojarul – este o boalã a copilãriei, de cele mai multe ori este uşoarã şi nu necesitã tratament, este însoţitã de erupţie cutanatã şi febrã. Complicaţiile bolii sunt extrem de grave şi cel mai des apar la copiii cu teren alergic, imunitate scãzutã sau cu boli metabolice şi sunt reprezentate de otite, sinuzite, bronhopneumonii, abcese pulmonare, afecţiuni ale splinei şi ficatului, boli de sânge (scãderea trombocitelor, adicã a globulelor ce răspund de coagulare, care poate sã ducã la sângerãri excesive, copiii pot sângera uşor), decesele cauzate de rujeolã sunt destul de rare, dar trebuie luate în considerare.

8. Rubeola – sau Pojãrelul – boalã eruptivã însoţitã de febrã care apare mai frecvent în timpul copilãriei, dar nu este exclusã şi îmbolnãvirea adulţilor (erupţia ei este micã, catifelatã însoţitã de inflamarea (creşterea) ganglionilor din regiunea cervicalã posterioară-occipitală). De cele mai multe ori trece fãrã complicaţii, dar este extrem de gravã la femeia gravidã. Indiferent de perioada sarcinii în care a intervenit boala riscurile sunt foarte mari, pot sã aparã

CrimsonEra 66

avorturi spontane, malformaţii, sau moartea intrauterinã a copilului. Cele mai grave malformaţii apar dacã infecţia a survenit în primul trimestru de sarcinã (malformaţii la ochi, creier, inimã) şi ele sunt definitive, copiii nãscuţi din astfel de sarcini sunt handicapaţi.

9. Oreionul – sau parotidita epidemicã, este o boalã benignã a copilãriei, dar poate infecta şi adulţii. Ea afecteazã glandele salivare, pancreasul, glandele sexuale (testiculii şi ovarele). Complicaţiile oreionului sunt meningita, encefalita (inflamaţia creierului şi/sau a membranei care-l protejeazã), se poate vindeca complet sau lasã sechelele; orhita (afecţiune a testiculilor, care uneori duce la sterilitate sexualã, adicã nu mai poate face copii); pancreatitã; surzenie.

Pentru toate aceste boli vaccinurile sunt gratuite şi obligatorii în România.

Programul de vaccinare este urmãtorul:

• Vaccinul BCG (antituberculos): se face la naştere din ziua 1 - 4 de viaţã, condiţia este ca copilul sã fie sãnãtos, şi sã aibã greutatea la naştere mai mare de 2500g. Se face standard, pe braţul stâng în 1/3 medie externã – intradermic (în grosimea pielii). Va apãrea pentru mamã ca o micã ridicãturã, iar apoi ca un nodul la palpare. Mama trebuie sã urmãreascã evoluţia pentru cã între trei sãptãmâni şi trei luni va apãrea o pustulã (bubã) cu puroi alb care se poate elimina singur şi va trebui şters cu o compresã sterilã, nu este necesarã deschiderea colecţiei de puroi cu un ac şi nici atingerea cu dezinfectanţi.

Dupã ştergerea cu compresa sterilã este necesarã spãlarea riguroasã pe mâini a persoanei care a fãcut aceastã procedurã, deoarece puroiul conţine bacili TBC. Vaccinul nu se mai repetã, decât dacă testul la tuberculină (IDR la PPD 2 unităţi) este negativ la 72 de ore de la exectuare, adică nu dă nici o reacţie locală sau dacă nu am avut nici un fel de reacţie la locul vaccinului efectuat la naştere (nu locul unde s-a făcut testul).

CrimsonEra 67

• Engerix B (vacinul pentru hepatita B): se face la naştere, în coapsa copilului, urmãtoarele douã doze se fac în luna a II-a şi respectiv în a VI-a lunã. Acest vaccin nu dã reacţii la copil.

• DTP (diftero-tetano-pertusis): se face injectabil, poate avea reacţii adverse pentru cã este fãcut din microbi vii atenuaţi. Mai nou există vaccin Pertusis acelular adică format din fragmente microbiene care fabrică anticorpi fără să dea reacţii generale din partea organismului. Aceste noi forme de vaccinuri sunt obţinute prin inginerie genetică ceea ce face să avem mai puţine reacţii adverse.

• AP (antipoliomielitic): se poate face atât injectabil cât şi prin administrare oralã. AP oral dă imunitate mai bună deoarece se dezvoltă virusul în tubul digestiv.

Aceste vaccinuri: DTP şi AP se fac împreunã în lunile: 2, 4, 6 şi la 1 an.

În funcţie de tipul vaccinului folosit mai ales în cazul DTP-ului pot apãrea reacţii adverse ca febra sau numai roşeaţã localã în urmãtoarele douã zile.

• ROR (rujeolã, oreion, rubeolã) – sunt toate într-un singur vaccin. Se face la vârsta de 11-15 luni. Existã şi vaccinuri separate în caz dacã copilul deja a fãcut una dintre boli.

Existã un program naţional de vaccinare pentru femeile tinere care nu au fãcut rubeolã, în vederea prevenirii îmbolnãvirii în timpul sarcinii, deci pentru a preveni apariţia malformaţiilor grave şi handicapurilor la copii.

Vaccinuri opţionale

Acestea sunt în afara programei de vaccinare din România, dar sunt foarte necesare pentru prevenirea unor boli şi evitarea suferinţei şi spitalizãrii copilului.

• Varilrix (antivaricelã) – varicela sau vãrsatul de vânt este o boalã benignã eruptivã însoţitã de febrã. Este o boalã destul de neplãcutã cu bube pruriginoase (senzaţie de mâncãrime), mari cu lichid, diseminate pe tot corpul şi faţã. Dacã sunt scãrpinate ele se pot infecta, sau pot lãsa cicatrici neplãcute definitive. Alte complicaţii ale acestei boli sunt leziunile oculare – corneene – care necesitã tratament ani de zile.

Vaccinul antivaricelos se poate face dupã vârsta de un an. Este important sã fie fãcut înainte de intrarea copilului în colectivitãţi. În cazul contactului cu o persoanã bolnavã cu varicelã se poate face vaccinul în urmãtoarele trei zile, aceasta poate preveni boala sau va face o formã uşoarã de varicelã.

Mai nou se încearcã o combinare a vaccinului ROR cu Varilrix. Se lucrează la un studiu internaţional pe 5.000 de copii, studiu la care participă şi România.

Vaccinuri pentru prevenirea unor tipuri de meningitã (boli care duc la inflamaţia învelişurilor creierului plus infecţie cu puroi care lasă sechele grave pentru toată viaţa):

• Act-HIB (anti Haemophylus B): se poate face împreunã cu DTP şi AP sau separat în lunile 2, 4, 6 şi 1an.

CrimsonEra 68

• Meningococic A+C: pentru prevenirea meningitei meningococice purulente, se fac douã doze, prima la 1an şi ½, cea de-a doua la 3 ani şi ½.

Vaccinuri antistreptococice: se recomandã pentru prevenirea infecţiilor respiratorii, nas, gât, sinusuri.

• Prevenar pentru 3 tulpini de streptococ opţional în România obligatoriu in europa si SUA.

• Pneumo 23: pentru 23 de tulpini de streptococ (pneumococ). Recomandat mai ales la copiii cu imunitate scăzută sau la copiii din colectivitate care fac infecţii respiratorii repetate. Acesta se face concomitent cu vaccinul antigripal pentru stimularea imunităţii.

• Vaccinul antigripal: pentru prevenirea gripei, se poate face la gravide din luna a 7-a, iar la copil, de la 6 luni. Existã doze pediatrice pentru copilul pânã în 3 ani. Se recomandã sã fie fãcut la copilul mic mai ales dacã în casã se aflã: persoane rãcite sau copii care frecventeazã colectivitatea (ei pot lua virusul de la alţi copii). În cazul aducerii în casã a unui nou-nãscut se recomandã ca toţi adulţii şi ceilalţi copii de acolo sã se vaccineze.

• Avaxim sau Havrix Jr: împotriva hepatitei A, se fac douã doze, la 6 luni -1 an interval, prima la 1an şi a doua la 1 an ½ - 2 ani.

Mulţumitã tehnicii moderne s-a reuşit obţinerea unor vaccinuri prin inginerie

geneticã. Aceste vaccinuri nu mai conţin virusul sau microbul atenuat, ci conţin doar fragmente din el pe baza cãrora organismul uman va sintetiza anticorpi pentru apãrare. Astfel de vaccinuri au reacţii secundare minime sau deloc.

În plus, au apãrut vaccinuri combinate, mai multe vaccinuri (7-8) într-o singurã injecţie.

De exemplu: • Pentaxim (DTP, AP, Act-HIB) • Infanrix IPV-HIB (DTP, AP, Act-HIB) • Infanrix hexa (DTP, AP, Act-HIB, Hep.B)

Naştere 2luni 4luni 6luni 11-15 luni

1an 1an1/2 2ani1/2 3ani1/2

BCG DTP DTP DTP ROR DTP Avaxim DTP

EngerixB AP AP AP AR AP Varilrix

Act-HIB Act-HIB Act-HIB Act-HIB

EngerixB EngerixB Avaxim Meningo-cocicA+C

Meningo-cocicA+C

CrimsonEra 69

14. Prim ajutor în diverse situaţii de boalã şi traume (febrã, diaree, convulsii, etc)

Atât sugarul cât şi copilul mai mare poate prezenta diferite tulburãri de sãnãtate, în mare parte datoritã imaturităţii sistemului imunitar al copilului mic (în special la cei alimentaţi cu lapte praf, care nu-şi iau anticorpii specifici din laptele de mamã), dar şi din cauza epidemiilor sau a accidentelor. O mare parte dintre sugari pot avea destul de des rãceli, infecţii la nivelul urechilor, tuse, nas înfundat, diaree sau constipaţie, eritem fesier, etc. În cea mai mare parte ele pot fi tratate acasă conform indicaţiilor medicului specialist.

Părinţii trebuie să ştie cã rãcelile repetate la un copil mic sunt destul de periculoare, cel mai frecvet ele nu au simptomele corespunzãtoare gravitãţii bolii, uneori au mai multe semne generale de boală: inapetenţă, somnolenţă, agitaţie +/- febră. Semnele de localizare sunt mai puţine şi mai puţin specifice. Pe de altã parte ei nu pot spune unde-i doare. În plus cã la aceastã vârstã rãcelile, chiar dacã au fost uşoare, dar repetate, influenţeazã negativ creşterea, auzul, vorbirea, inteligenţa.

În continuare vom prezenta o serie de simptome şi câteva metode de tratament de urgenţã a copiilor.

Febra

Este important sã menţionãm cã temperatura copilului variazã în funcţie de:

momentul zilei, ativitãţile copilului, temperatura din mediu, vârstã, locul unde este mãsuratã temperatura.

Mãsurarea termperaturii se poate face cu: • termometrul de sticlã cu mercur (este rotunjit la capete, mãsurarea

termperaturi cu el decurge destul de greu, se poate sparge provocând leziuni dacã nu este mânuit cu atenţie),

• termometrul electronic (este destul de exact, are la baza construcţiei sale un senzor termic, se poate mãsura cu el temperatura axilar, intrarectal, oral, este destul de rapid aproximativ 30-60 secunde),

• termometrul infraroşu (este exact şi rapid, mãsoarã radiaţia termicã de la nivelul urechii sau axilei)

• termometru- plãcuţã (este sub formã de bandã care se pune pe frunte, sau ca suzetã, este rapid, dar nu foarte exact, valoarea temperaturii este orientativă)

Metode de mãsurare a temperaturii: În general mamele sau persoanele care îngrijesc copilul pot simţi temperatura

mai ridicatã prin atingerea cu mâna sau buzele a abdomenului superior, a frunţii sau mai exact pe ceafă. De multe ori febra este însoţitã şi de alte semne clinice destul de

CrimsonEra 70

evidente ca: înroşirea obrajilor, respiraţii mai dese şi calde, transpiraţie, bãtãi mai rapide ale inimii, insomnii, lipsa apetitului, iritabilitate, vãrsãturi.

La copilul mic este de preferat mãsurarea temperaturii intrarectal (pentru a evita anumite accidente ca spargerea termomentrului sau perforarea rectului se recomandã demostrarea şi instruirea persoanei care urmeazã sã facã aceastã manevrã), mãsurarea oralã sau axilarã a temperaturii la un copil pânã la 5 ani este mai puţin exactã decât cea rectalã.

Cel mai frecvent în România este folosit termometrul cu mercur, mãsurarea

temperaturii intrarectale cu el se face astfel:

• termomentrul se scuturã pânã când mercurul scade sub 36°C şi se unge cu ulei sau cu cremă pentru a deschide anusul mai uşor.

• copilul trebuie sã fie liniştit • copilul poate fi aşezat în poale cu faţa în jos pe spate cu picioarele ridicare

(ele trebuie susţinute de gleznã) sau lateral cu genunchii îndoiţi pe abdomen. • se introduce cu grijã şi uşor termometrul în anus, la apoximativ 2 cm, nu mai

mult, pentru a evita lezarea rectului. • fesele copilului trebuie apropiate pentru a fixa şi a stabiliza termometrul. • se menţine termometrul timp de 2 minute dupã care se citeşte temperatura. • Atenţie! Indiferent de poziţia copilului, el nu se lasã nici un moment singur

când are termometrul în rect.

Mãsurarea temperaturii axilare, se practicã la copii mai mari de 2 ani (este mai puţin exactã, cel mai frecvent aratã o temperaturã mai joasã decât cea rectalã), ea se face astfel:

• axila (subsuoara) copilului trebuie sã fie uscatã. • vârful termometrului se aşeazã în axilã, • se lipeşte cotul copilului pe piept şi se ţine aşa timp de 5-6 minute, în caz de

citire mai rapidã a termometrului este posibil ca temperatura sã fie mai micã decât cea realã.

Mãsurarea temperaturii orale se poate face la copiii mai mari de 5 ani, cu 10

minute înainte de a se mãsura temperatura el nu trebuie sã bea lichide calde sau reci. • Se desfundã bine nasul (dacã este cazul). • Termometrul se aşeazã la o laturã a limbii, nu pe centru, el trebuie fixat cu

buzele şi cu degetele, sub nici o formã cu dinţii pentru cã se poate sparge. • Gura copilului trebuie sã fie închisã, el trebuie sã respire pe nas. • Se ţine timp de 3 minute, dupã care se citesc valorile de pe termometru.

Variaţii ale temperaturii Este important sã se cunoascã cã temperatura copiilor varizã în mod normal,

fiecare copil are temperatura lui proprie, alţi factori care o influenţeazã sunt: • momentul zilei (dimineaţa temperatura este mai micã decât seara)

CrimsonEra 71

• vârsta copilului (nou-nãscuţii şi sugarii au o temperaturã mai ridicatã decât copiii mai mari)

• activitatea copilului (teperatura este mai mare dupã ce copilul a practicat anumite activitãţi fizice)

• locul unde a fost mãsuratã temperatura (cea axilarã va fi mereu mai micã decât cea oralã sau rectalã)

În mod normal temperatura rectalã la un sugar este de 36,8 - 38°C, este bine ca

persoana care îngrijeşte copilul sã ştie termeratura normalã a lui, pentru a face o diferenţã în caz de boalã, mãsurarea ei se face în moment de plinã sãnãtate a copilului dimineaţa şi seara.

În jurul vârstei de trei ani limita superioarã a temperaturii este 38°C intrarectal, iar peste trei ani limita normalã este 37,8°C.

Prin urmare este important ca aceste valori ale temperaturii normale sã fie cunoscute, pentru cã temperatura la copil este diferitã de cea a adulţilor, şi cã temperatura de 37°C nu înseamnã febrã (aşa cum este consideratã de mulţi oameni) şi nu necesitã tratament. Putem vorbi despre febrã uşoarã când temperatura este de 38,9°C, febrã moderatã la 38,9-40°C şi febrã ridicatã la peste 40°C (hipertermie).

Aducem la cunoştinţã cã febra nu este o boalã ci o reacţie a organismului împotriva unei infecţii, ea nu ajutã copilul sã scape de boalã, iar scãderea febrei NU se face prin administrare de antibiotice (ele sunt pentru tratarea infecţiei).

Apariţia febrei poate fi o consecinţã a unei infecţii cu virusuri, bacterii sau ciuperci. Antibioticele sunt recomandate de medic numai în infecţiile bacteriene şi există antibiotice specifice pentru anumite infecţii. Nu orice antibiotic merge la orice infecţie. În infecţiile virale, antibioticele nu au nici un efect, boala merge mai departe iar febra scade când organismul învinge infecţia. În infecţiile cu ciuperci (micoze) antibioticele agravează situaţia, de aceea automedicaţia după ureche este foarte periculoasă şi contraindicată la copil.

Valoare febrei de multe ori nu este în concordanţã cu gravitatea infecţiei, existã boli virale minore care dau o febrã mare (40 – 40.5°C). Iar uneori organismul copiilor poate reacţiona diferit la aceeaşi infecţie, unii fac febrã mare, alţii sunt doar puţin cãlduţi.

Este importantã vârsta copilului la apariţia febrei, la un sugar mai mic de douã luni situaţia este mai îngrijorătoare decât la un copil de patru ani.

Pânã la valoarea de 41°C febra nu poate leza copilul, mai importante sunt simptomele care o însoţesc. Este foarte bine să nu lăsăm copilul să facă temperatură peste 38°C deoarece există riscul de convulsii la copilul sub 3 ani. Fiecare copil are pragul său de risc, nu toţi copii fac convulsii, dar nu ştim niciodată care dintre ei va face convulsii.

Dacã febra a apãrut brusc, fãrã nici un semn de boală, cel mai probabil cã infecţia este de origine viralã. Este mai grav când temperatura creşte treptat iar copilul are o stare generalã alteratã.

Este mult mai important cum se simte copilul decât valorile febrei, iar rãspunsul febrei la antitermice nu este un indicator al gravitãţii bolii.

Totuşi o febrã mai mare de 41°C este destul de gravã putând avea consecinţe nedorite, în astfel de cazuri se recomandã apelarea imediatã la unui medic specialist, dar după scăderea temperaturii.

Temperatura din camera copilului trebuie sã fie în jur de 20-21°C, iar copilul îmbrãcat sumar, doar în caz de frisoane se pune o pãturicã peste copil.

De asemenea corpul copilului poate fi şters cu un prosop umed mai ales pe zonele care au vase mari de sânge (abdomen, faţã, axilar, inghinal, mâini, picioare),

CrimsonEra 72

astfel prin suprafaţa umedã sângele de la suprafaţã se va rãci mai repede pe mãsurã ce se evaporã apa, manevra poate fi repetatã la 20-30 minute.

Împachetãrile cu apã calduţă + apă la temperatura camerei sunt şi ele o metodã eficientã de scãdere a febrei, copilul se înfaşã într-un scutec care a fost înmuiat într-o apã de 29-30°C şi apoi stors bine, peste care se înfaşã cu un prosop uscat şi se ţine strâns în braţe 20 de min, ţinându-i în acelaşi timp o compresă rece pe frunte.

Se mai recomandã baia cu apă rãcitã progresiv. Copilul se bagã în cãdiţã sau sub duş pentru câteva minute, temperatura iniţială a apei trebuie să fie în jur de 38-39°C şi se scade progresiv până la 36°C.

Este contraindicatã frecarea sau împachetarea copilului în cârpe cu alcool sau ţuicã, existând riscul de rezorbţie a alcoolului prin pielea subţire a copilului, ducând la îmbătarea acestuia şi chiar comă alcoolică, care poate fi fatală.

Pentru scãderea febrei se folosesc preparate cu paracetamol şi ibuprofen (aşa cum sunt Panadol Baby, Nurofenul, Novocalmin, etc) sub formã de sirop, supozitoare sau la copilul mai mare se pot da chiar pastile dacã le primeşte, dozele se dau conform vârstei şi greutãţii copilului, ele sunt indicate pe prospectul de la fiecare preparat (cutiile cu sirop au şi dozatoare corespunzãtoare). Pânã la 3 ani, la febrã foarte mare peste 38.5°C, copiii pot sã facã convulsii dacã nu este scãzutã febra imediat, astfel cã se recomandã cel puţin în timpul nopţii, când pãrinţii pot sã adoarmã, sã se administreze înainte de culcare o dozã corespunzãtoare de Diazepam (Desitin) sub formã de clismă pentru prevenirea convulsiilor. Cantitatea de diazepam este recomandată de medic şi este direct proportională cu greutatea copilului.

Copilului febril NU i se dã aspirinã, deoarece poate fi asociatã cu ‘’Sindromul Reye’’ (inflamaţie gravã a creierului şi ficatului), de asemenea are diferite efecte secundare ca tulburãri de stomac, reacţii alergice şi sângerãri prelungite.

În cea mai mare parte a cazurilor dupã administrarea de paracetamol febra scade aproximativ în jumãtate de orã, dacã acest lucru nu s-a întâmplat, sau a revenit, doza poate fi repetatã la 4-6 ore, este important sã nu se depãşeascã 5 doze pe 24 de ore.

Pãrinţii trebuie sã reţinã cã un copil bonav nu are poftã de mâncare şi nu este cazul sã insiste, trebuie sã lase copilul sã mãnânce atât cât vrea. Cel mai important lucru acum este ca el sã se hidrateze bine, sã bea lichide, în cantitãţi mici dar des (lapte de sân, lapte praf, ceaiuri, sucuri de fructe, etc), mâncarea solidã poate consta în ceva uşor de digerat (iaurt, orez, biscuiţi, supe, etc).

Important – la sugarii febrili NU se întrerupe alãptarea la sân! Copiii bolnavi refuză orice aliment, dar niciodată sânul mamei, care este cel mai

bun lichid de hidratare.

Şocul termic (copil supra încălzit prin supraîmbrăcare, exces de temperatură în mediul ambiant 28-30°C, expunere prelungită la soare sau băi foarte fierbinţi)

Tradiţia româneascã de a îmbrãca cât mai bine copilul de multe ori are

consecinţe nu foarte bune. Temperatura sugarului poate creşte atunci când are foarte multe haine pe el şi

este agitat, se recomandã dezbrãcarea copilului şi plasarea lui într-un loc mai rãcoros, febra va scãdea în 15-30 minute. Alte cauze care provoacã şocul termic la copil sunt expunerea prelungitã la soare, sau staţionarea într-o încãpere prea încãlzitã (peste 30°C), sau baia fierbinte.

CrimsonEra 73

Dacã copilul a fost expus la astfel de factori şi are simptome de boalã se recomandã mutarea imediatã a lui într-un loc rãcoros şi bine ventilat, comprese cu apã rece la câte o extremitate pe rând şi pe frunte care reduc edemul cerebral evitând convulsiile şi vărsăturile.

NU se dau în astfel de cazuri medicamente şi nici nu se fac frecţii cu alcool. Atunci când starea copilului este gravã (vãrsãturi, leşin, febrã foarte mare, etc)

este nevoie de ajutor medical de urgenţã.

Situaţii în care este obligatoriu consultul medicului: • copil de orice vârstã cu febrã mai mare de 40°C • durata febrei este mai mare de 24 de ore fãrã o cauzã clarã de boalã • copilul a avut convulsii în antecedente • febra persistã dupã administrarea repetatã de medicamente antitermice • dacã dupã o gripã sau o rãcealã febra persistã, este posibil ca infecţia sã se fi

extins la nivelul urechii sau a faringelui • copilul geme sau suspinã, plãnge la atingere sau mişcare • nu respirã bine chiar dacã i-a fost curãţat bine nasul • copilul nu-şi poate îndoi capul spre piept • nu suportă lumina • nu poate înghiţi, nu tolereazã lichide pe gurã • stare generalã alteratã, cu pielea palidã sau cenuşie • plânge în continuu şi nu poate fi liniştit • are stare de somnolenţã excesivã sau are insomnie • la vârstă mai mare are stãri de delir (este înspãimântat, vorbeşte ciudat, vede

obiecte inexistente) • nu reacţioneazã, este moale, sau dacã febra este însoţitã de convulsii.

Convulsiile febrile Apar destul de frecvent la copilul sub 3 ani, care face febră peste 39-40°C. Există

şi convulsii fără febră, cu prognostic mai grav, datorită unor leziuni cerebrale preexistente.

Apar prin creşterea rapidã a temperaturii corpului, ele nu reflectã valorile febrei. Sunt mai frecvente la anumite familii, dar factorul cel mai important de apariţie a lor este imaturitatea creierului, pe mãsurã ce creierul creşte dispar şi convulsiile. Durata lor este în jur de 5 minute, de cele mai multe ori apar doar o singurã datã. Trebuie diferenţiate de mişcãrile spastice din somn. Există o predispoziţie familială pentru convulsii. Dacă unul din parinţi a avut convulsii în copilarie riscul pentru copil este foarte mare.

Se manifestã prin rigiditatea corpului (înţepenire), ochii se dau pe spate, mâinile şi picioarele tremurã, copilul se învineţeşte, respiraţia pare cã se opreşte, face spume la gurã, poate avea loc relaxare sfincterianã (copilul urineazã şi elibereazã materii fecale), copilul nu rãspunde la stimulii din exterior şi nu-şi dã seama de ce se întâmplã.

În astfel de situaţii copilul se aşeazã pe o suprafaţã moale, pentru ca sã nu se înece cu saliva se întoarce copilul pe o parte, sau cu faţa în jos, cu gâtul întins, se scoate cu un deget tot ce se aflã în gura copilului (mâncare, suzetã), îmbrãcãmintea strânsã trebuie desfãcutã şi se noteazã durata convulsiilor. Trebuie să avem grijă ca sugarul să nu-şi înghită limba sau să-şi muşte limba, de aceea se ţine degetul mare şi arătătorul între maxilare introducând obrajii spre înăuntru.

CrimsonEra 74

Este indicatã scãderea cât mai rapidã a temperaturii cu paracetamol şi comprese ude, este contraindicatã aşezarea copilului în cada cu apã pentru cã la o nouã convulsie se poate sufoca. În general mamele copiilor mai mici de 3 ani, care au risc pentru convulsii trebuie să fie instruite cum să scadă temperatura sub 38.5°C, mai ales seara şi pe lângă aceasta să administreze intrarectal doza de desitin recomandată de medic pentru vârsta şi greutatea copilului respectiv pentru a preveni convulsiie. Dacă copilul a făcut convulsii, după oprirea acestora şi scăderea temperaturii se apelează la medic pentru a se descoperi cauza febrei şi eventual a convulsiilor şi a se trata corespunzător.

Colicile Se caracterizeazã prin plâns viguros, aparent fãrã nici o cauzã, la un copil

sãnãtos şi sãtul. Originea colicilor nu se cunoaşte exact, s-a presupus cã sunt datorate tehnicii proaste de alãptare care duc la acumularea de gaze, supraalimentarea, alergii la laptele de vacã sau la alimentele consumate de mamã (varzã, fasole, cafea, cola, tutun, bãuturi carbo-gazoase etc.. Cel mai des colicile apar la un copil cu temperament sensibil, crizele sunt bruşte de multe ori la aceeaşi orã, dureazã câteva minute sau chiar ore, nu pot fi liniştite cu nimic, nici cu luarea copilului în braţe, se terminã brusc, la fel cum au început.

Perioada apariţiei lor este din primele trei sãptãmâni de viaţã şi pot sã continue cel puţin trei sãptãmâni, ating maximul la şase sãptãmâni şi dispar la vârsta de trei luni.

Nu existã tratament specific pentru colici, se pot face câteva lucruri pentru ameliorarea lor:

• corectarea tehnicii de alãptare. Alăptarea copilului în poziţie ridicată sau peste mamă şi să sugă alternativ fiecare sân la o masă

• evitarea anumitor alimente din dieta mamei • rãspunsul promt la plânsul copilului • ţinerea copilului în poziţie ridicatã dupã masã ca sã regurgiteze bine • administrarea de ceai de chimen sau picãturi pentru colici (Saab Simplex,

Espumisan) înainte de masã • ridicarea patului în care doarme copilul la 40-45°C, pentru ca sã poatã

regurgita şi sã scoatã aerul în timpul somnului • se poate aşeza copilul cu burta pe o pungă cu apã caldã sau o pungã cu sare

caldã • distragerea atenţiei copilului cu alte lucruri • masare abdomenului copilului în sensul acelor de ceasornic pentru a-l ajuta

sã scoatã aerul acumulat, uneori dupã un astfel de masaj se flecteazã genunchii copilului pe burtã exercitãnd o presiune asupra ei şi se introduce în anus un termometru uns în prealabil cu glicerinã, astfel va fi stimulatã eliminarea scaunului copilului împreunã cu gazele din intestin, făcând mişcări circulare apăsând uşor spre coccis.

În general colicile nu sunt ceva grav, ele nu împiedicã creşterea şi dezvoltarea copilului, ele dispar singure indiferent de tratamentul pe care îl aplicãm, partea proastã este cã duc la disperarea pãrinţilor, este bine ca ei sã fie destul de puternici şi înţelegãtori şi sã-şi pãstreze calmul. Dacă mama sau tatăl au probleme digestive; colită, recto-colită, constipaţie sau diaree, copii vor avea colici mai frecvente şi mai prelungite.

CrimsonEra 75

Vãrsãturile Se caracterizeazã prin eliminarea forţatã a conţinutului gastric pe gurã, iar uneori

chiar şi pe nas. Nu trebuie confundatã cu regurgitarea care este eliminarea înceatã a unei cantitãţi mici din conţinutul stomacului, este întâlnitã mai des la sugari şi poate fi în acelaşi timp cu eructaţia (râgâiala), regurgitarea nu este o boalã.

Este bine sã specificãm cã în timpul vãrsãturilor la sugarii alimentaţi cu lapte acesta are aspect grunjos, iar dacã copilul este alimentat du alimente solide acestea aratã parţial digerate, în cazul regurgitaţiilor aspectul alimentelor este nemodificat.

Cauzele vãrsãturilor de cele mai multe ori sunt foarte simple: stomac prea plin, viroze, intoleranţã sau sensibilitate la anumite alimente.

Mai rar vãrsãturile pot fi determinate de cauze destul de grave cum sunt: septicemiile (infecţii în sânge, meningita (infecţii la nivelul creierului şi a mãduvei spinãrii), perforaţii intestinale (vãrsãtura poate fi verde-maronie sau cu sânge, scaune mucoase sau cu sânge), intoxicaţii cu diferite substanţe sau boli metabolice (diabet decompensat).

Cea mai frecventã cauzã de vãrsãturi mai ales în primele luni poate fi intoleranţa la lapte praf şi/sau gastroenterita (infecţie cu viruşi, mai rar cu bacterii sau paraziţi, a stomacului şi intestinului). Uneori vãrsãturile se pot întâlni şi în cazul infecţiilor respiratorii (pneumonie), infecţii urinare, ale urechii, meningitã sau chiar apendicitã.

La copiii pânã într-o lunã vãrsãturile puternice, în jet, la 15-30 minute dupã masã, apărute după un interval liber de 3 saptămâni şi care se repetã destul de frecvent, sunt un semn de stenozã piloricã şi este necesarã consultarea unui medic specialist pentru a confirma sau infirma diagnosticul.

Consultarea cu un medic este obligatorie când:

• vãrsãturile au o duratã mai mare de 12 ore • dacã copilul este mai mic de o lunã şi varsã foarte frecvent eventual după

fiecare masă • vãrsãturile sunt însoţite de febrã şi diaree (copilul mic alimentat exclusiv la

sân face scaune moi galbene, verzi, cu spumă, fără să fie diaree ca boală) • dacã existã semne de deshidratare, adicã plânge fãrã lacrimi, urineazã mai

puţin, gura este uscatã, ochii sunt înfundaţi iar la copiii mai mici fontanela este mai deprimatã

• abdomenul copilului este dilatat şi dureros mai mult de 4 ore • dacã apar convulsiile • copilul este iritabil, nu rãspunde bine la stimuli sau este somnolent • copilul a înghiţit un corp strãin

De cele mai multe ori vãrsãturile se opresc de la sine timp de 6-24 de ore. Cel

mai periculos lucru la un copil cu vãrsãturi este deshidratarea, acest lucru implicã necesitatea hidratãrii copilului pentru recuperarea lichidelor pierdute prin vãrsãturã.

Pentru prevenirea vãrsãturilor este importantã pãstrarea şi prelucrarea în condiţii igienice corespunzãtoare a alimentelor, pregãtirea lor corectã şi spãlarea riguroasã pe mâini atât a persoanei care îngrijeşte cât şi a copilului.

Copilul care a vãrsat se pune pe burtã sau pe o parte pentru a evita aspirarea conţinutului vãrsãturii, dar cu capul mai ridicat, de regulă se ridică planul patului la 40-45°C cu capul mai sus.

CrimsonEra 76

Hidratarea se face treptat, este bine ca în primele 1-2 ore sã nu se dea nimic, apoi se introduc treptat lichidele. Copilul cu vãrsãturi nu trebuie hrãnit, stomacul lui are nevoie de o pauzã, se recomandã doar lichide pentru a evita deshidratarea, dar nici acestea nu se dau în cantitãţi mari, se dau câte puţin dar destul de des. Sucurile de fructe sunt total contraindicate pentru cã pot deranja şi mai tare stomacul, cu excepţia sucului de măr sau banană care sunt antidiareice. Dupã 24 ore se poate reveni la alimentaţia normalã. Se pot folosi soluţii de apã cu zahãr, miere, glucoză, fructoză în concentraţie de 5% (o linguriţă la 100 ml de apă, menţionând că o concentraţie mai mare de 5% poate funcţiona ca purgativ crescând numărul de scaune) şi soluţii electrolitice cu sodiu, potasiu, magneziu şi bicarbonaţi.

Copiii alimentaţi la sân se lasã mai puţin timp sã sugã pentru a evita umplerea excesivã a stomacului, se recomandã un supt la 1-2 ore, sau dacã a vãrsat mai des copilul se pune la sân la 30 minute, la opt ore de la terminarea vãrsãturilor se revine la orarul obişnuit de alãptare.

Ca în orice boalã copilul trebuie sã se odiheascã, astfel cã un copil nu se trezeşte din somn pentru a-i da sã bea, deoarece în somn stomacul se goleşte şi vãrsãturile vor înceta.

Copilul trebuie curãţat şi schimbat dupã ce a vãrsat, se schimbã inclusiv cearşafurile.

Diareea

Se caracterizeazã prin scaune moi, apoase, frecvente însoţite de febrã sau

vãrsãturi. Numărul şi consistenţa scaunelor depinde foarte mult de vârsta şi alimentaţia

copilului. Un nou-nãscut alimentat exclusiv la sân poate avea în jur de 10-12 scaune pe zi, dupã luna a doua şi a treia numãrul de scaune se reduc la un scaun pe zi sau la două zile sau două scaune pe saptamană. La vârsta de doi ani se poate ajunge la douã scaune pe zi, unii pot avea mai multe scaune dar în cantitate mai micã, totul depinde de dieta pe care o are fiecare copil.

Un scaun moale nu înseamnã diaree! Se considerã diaree apariţia bruscã a unor scaune apoase, cu mucus sau fãrã,

puroi sau sânge, într-un numãr mare, însoţite sau nu de alte simptome ca febra sau vãrsãturile.

Atunci când un copil are stare generalã bunã, este activ şi are poftã de mâncare, nu are febrã sau vãrsãturi, dar are scaune frecvente apoase însoţite sau nu de mucus, dar fãrã sânge se vorbeşte despre diareea simplã. Dacã diaree se prelungeşte mai multe zile vor apãrea semne de deshidratare, scãdere în greutate şi alterarea a stãrii copilului, în astfel de situaţii se poate vorbi despre diaree cronicã.

În esenţã, diareea constã în lezarea mucoasei intestinale care duce la scãderea capacitãţii de absorbţie a alimentelor şi pierderea uşoarã a lichidelor. Unul dintre semnele de intoleranţă la laptele praf este constipaţia, urmând vărsăturile şi diareea care se poate croniciza, ducând la maldigestie şi malnutriţie.

Semnele clinice care însoţesc diareea sunt în mare parte cele de deshidratare,

adicã: • gura şi buzele uscate;

CrimsonEra 77

• urineazã puţin, iar urina este de culoare închisã (de multe ori la sugarii mici nu se ştie sigur dacã a urinat sau nu din cauza scaunului apos, se urmãresc celelalte simptome clinice);

• se vor cântări obligatoriu scutecele murdare pentru a vedea cât a pierdut copilul în 24 de ore

• fontanela este deprimatã; • scãderea elasticitãţii pielii; • somnolenţã sau agitaţie; • mâinile şi picioarele sunt mai reci; • erupţie cutanatã; • eritem fesier; • plâns fãrã lacrimi; • puls crescut.

Cauzele diareei Cele mai frecvente cauze sunt intoleranţa la anumite alimente, intoxicaţii

alimentare (contaminare cu diferite bacterii de pe alimentele nespãlate bine), alergii alimentare ca de exemplu la ou, lapte, anumite fructe, etc.

O altã cauzã a diareei sunt infecţiile virale, bacteriene sau cu paraziţi. Cel mai frecvent virus care dã diaree este rotavirusul, infecţia determinatã de el este însoţitã de obicei cu vãrsãturi, febrã şi iritabilitate. Dintre bacterii cele mai frecvente sunt diareile cauzate de Salmonela, E. Coli şi Campilobacterii. Dintre paraziţi este renumitã Giardia.

De asemenea diareea poate fi o reacţie la anumite medicamente, cel mai frecvent antibioticele date pe gurã, dar se poate datora şi excesului de laxative sau de vitamina C. Apariţia de micoze (ciuperci) în tubul digestiv după distrugerea florei intestinale secundare tratamentului repetat cu antibiotice cu spectru larg.

Alte cauze de apariţie a diareei sunt: infecţiile localizate la un alt nivel decât cel gastric (respiratorii, ale urechii, urinare); de multe ori poate însoţi apariţia dinţilor.

Tratamentul diareei simple Important! La copiii alimentaţi exclusiv la sân şi cu diaree NU se întrerupe

alãptarea! În primul rând se vor opri vărsăturile şi apoi vor fi hidrataţi cu lapte de mamă. Scopul principal al tratamentului este prevenirea deshidratãrii, se creşte frecvenţa

alãptãrii, chiar dacã ei varsã este important ca laptele sã stea în stomac 10-20 minute, laptele de mamã este cel mai bine digerat şi absorbit de copil, nimic nu se poate compara cu el în astfel de cazuri.

Când sugarul este alimentat cu lapte praf se recomandã consultarea cu un medic specialist pentru recomandarea unei formule corespunzãtoare de lapte praf care pot fi antidiareice, hipolactozate, hiopalergenice sau cu probiotice (bacili lactici), în funcţie de cauza diareei.

Dacã sugarul primeşte hranã diversificatã se opreşte dieta normalã în afarã de laptele de mamã, alimentele se înlocuiesc cu soluţii de rehidratare. La 24-48 de ore se poate relua alimentarea obişnuitã, se recomandã în special banana, pâinea prãjitã, mãr ras, orez, paste fãinoase, iar după 48-72 de ore se poate introduce brânza de vaci şi carnea. Cel mai bine tolerate dupã diaree sunt iaurturile şi orezul. Este important sã se evite laptele de vacã.

CrimsonEra 78

Este obligatorie consultarea medicului şi investigarea copilului în caz de: • numãr mare de scaune (mai multe de 8) pe zi, sau dacã sunt cu puroi sau

sânge • copilul nu mãnâncã şi nici nu bea • nu tolereazã lichidele pe gurã • sunt prezente diferite semne de boalã în special febra şi vãrsãturile • dacã vãrsãturile sunt cu sânge sau “în zaţ de cafea”, sau dacã au o culoare

verzuie • apariţa icterului (culoare galbenã a tegumentelor şi a albului ochilor) • are abdomenul destins şi sensibil la atingere

Greşeli frecvent întâlnite în tratarea diareei: • reluarea alimentaţiei normale în prima zi de diaree, excepţie face laptele de

mamã • administrarea unei diete hidrice mai mult de douã zile, totuşi copilul trebuie sã

se alimenteze pentru a-şi reveni, iar o dietã doar cu lichide duce ea însãşi la diaree

• administrarea de bãuturi îndulcite, zahãrul în cantitãţi mari agraveazã diareea • hidratarea cu apã simplã fãrã sãruri, pentru a înlocui ce a pierdut copilul în

timpul bolii, se poate ajunge la convulsii şi chiar comã • tratarea copilului cu medicamente antidiareice fãrã avizul medicului

(antibiotice, sulfamide, etc) • Oprirea alãptãrii la sân şi înlocuirea laptelui de mamã cu supã de morcovi sau

alt aliment, specificãm încã o datã laptele de mamã este singurul aliment lichid pe care îl poate tolera copilul, el mai are şi efect terapeutic în astfel de cazuri.

Trauma

Oricât de mult s-ar încerca evitarea diferitor accidente este imposibil ca totul sã

fie prevãzut, iar odatã cu dezvoltarea copilului creşte şi riscul de accidente. Sunt inevitabile cãzãturile la un copil care a început sã meargã, dar se poate

trece mai uşor peste aceste lucruri dacã în loc de îngrozirea pãrinţilor aceştia ar râde sau i-ar spune copilului cuvinte liniştitoare, plânsul trece mai repede prin aceste metode.

În cazul leziunilor superficiale care nu sângereazã foarte mult, se recomandã îngrijirea plãgii prin spãlarea ei cu apã şi sãpun la început, apoi aplicarea unui dezinfectant (betadinã, rivanol, etc), dupã curãţarea rãnii se pune un pansament steril, iar dacã leziunile sunt mici se poate aplica un leucoplast.

În cazul rãnilor profunde sau extinse prin tãiere sau înţepare, chiar dacã nu sângereazã foarte tare, se acoperã cu o compresã sterilã şi se solictã examinarea şi tratarea unui medic, momentul nu trebuie amânat pentru cã plaga se poate infecta (uneori rana trebuie cusutã). Atunci când sângerarea nu poate fi opritã prin compresiune, sau este lezat un vas de sânge, este importantã legarea strânsã membrului cu un garou un pic mai sus de leziune (dacã nu existã la îndemânã garou se pot folosi alte lucruri gen curele, cordoane, faşã în locul lui) în aceste situaţii este importantã comprimarea vasului sanguin şi prevenirea pierderii excesive de sânge.

CrimsonEra 79

Traumatismele prin cãdere (de la înãlţime sau nu), sunt şi ele destul de frecvente. Trebuie sã atragem atenţia la partea corpului care a avut impact cu solul.

Cãderea în cap, în primul rând trebuie sã vedem dacã se poate mişca copilul, prin cãderi de la înãlţimi mari se pot produce leziuni la nivelul coloanei cervicale (a gâtului) care necesitã imobilizare înainte de venirea transportului specializat de urgenţã. Ulterior se examineazã dacã este conştient copilul, dacã dã ochii peste cap sau are convulsii, copilul mai mare poate delira sau sã nu recunoascã persoane, poate să verse în jet sau să cadă în somn profund; acestea sunt semne de leziune a creierului.

În cazul impactelor puternice la nivelul mâinilor sau picioarelor şi producerea de fracturi, se recomandã ca membrul respectiv sã fie fixat pe o suprafaţã tare pentru imobilizare înainte de venirea transportului de urgenţã.

Obstrucţie a cãilor respiratorii cu obiecte strãine

Blocarea cãilor aeriene prin inhalare de corpi strãini poate fi mortalã. Simptomele

pe care le are copilul depind de localizarea corpului strãin şi dacã acesta a astupat parţial sau total cãile respiratorii. Atunci când astuparea la nivelul traheei este parţialã copilul poate sã încerce sã scoatã corpul strãin şi doreşte disperat sã tragã aer, el se poate zbate, aratã cã se sufocã, ochii devin mari cu privire înspãimântatã, gura este deschisã din care curge saliva, se învineţeşte şi leşinã. În cazul obstrucţiei la nivelul laringelui copilul nu mai poate respira, sau ţipa, dacã nu este înlãturat obiectul timp de 1-2 minute, copilul va intra în panicã apoi va leşina, poate face convulsii din cauza lipsei de oxigen.

O metodã eficientã este tuşirea sau icnirea, corpul strãin poate fi eliminat, astfel cã se recomandã pãrinţilor sã nu intre în panicã şi sã stimuleze copilul sã tuşeascã, dacã însã pãrintele se va panica, copilul va face la fel şi situaţia se poate agrava brusc.

Atunci când obiectul inhalat nu se vede în gura copilului nu trebuie insitat sã fie gãsit cu degetul pentru cã poate sa fie bãgat şi mai adânc.

Nu se dã copilului sã bea lichide pentru cã ele vor ocupa o mare parte a spaţiului necesar respiraţiei.

Pentu ajutarea copilului sã elimine corpul strãin sunt efectuate urmãtoarele

manevre timp în care se strigã dupã ajutor: • lovituri pe spate: copilul se aşeazã cu faţa în jos pe antebraţul mamei, capul

trebuie sã fie în jos, bãrbia trebuie sã fie în palmã, se aplicã rapid patru lovituri pe spate între omoplaţi.

• Ridicare limbii şi a maxilarului pentru evidenţierea corpului strãin şi uşurarea respriraţiei prin eliberarea gâtului de limba care poate fi cãzutã: se deschide gura copilului, se prinde limba şi mandibula între degetul arãtãtor şi degetul mare, dacã se vede corpul acesta se poate scoate cu ajutorul unui deget sub formã de cârlig, dacã nu se vede, trebuie evitatã cãutarea cu degetul, pentru cã poate fi introdus mai adânc.

• Manevra Heimlich (comprimare rapidã a abdomenului) – se recomandã la copiii mai mari de un an: persoana care efectueazã aceastã manevrã trebuie sã stea în spatele copilului sufocat, îl înconjoarã cu braţele la brâu, o mânã trebuie fãcutã pumn, iar degetul mare al ei trebuie pus pe mijlocul abdomenului copilului, deasupra buricului, sub vârful sternului, el nu trebuie sã atingã coastele sau sternul, cu cealaltã mânã se prinde pumnul format şi

CrimsonEra 80

se preseazã pe abdomenul copilului cu o mişcare bruscã direcţionatã înãuntru şi în sus, mişcarea se repetã brusc de 5-10 ori dacã este nevoie.

CrimsonEra 81

Bibliografie

1. Promovarea alãptãrii. Curs pentru medici şi asistente: caietul participantului / Institutul pentru ocrotirea mamei şi copilului, Ministerul Sãnãţii, UNICEF – Bucureşti. Editura: Vanemonde, 2003 (Graficele/pozele de la pag. 9,14,20,25,26,27,31,34,40,43,44,53,59, 60,62 sunt materiale UNICEF)

2. Dr. Marin Gh. Ciobanu (Colaborator Dr. Ana Culcer) ’’Sănătatea optimă de-a lungul vieţii (vol I) Mama şi pruncul’’ Ediţia a II-a, Editura: EX PONTO, Constanţa, 2002.

3. P. Stratulat ’’Ghid de neonatologie’’, Manual editat cu suportul Fundaţiei Soros Moldova, Chişinãu, 1998.

4. Prof. Dr. Eugen Pascal Ciofu, Dr. Carmen Ciofu, ’’Esenţialul în pediatrie’’ ediţia a 2-a, Editura Medicalã ALMATEA, Bucureşti, 2002

5. „Nutrition During Lactation” de National Academy Press Washington, D.C. 1991

6. Frank H. Netter, M.D. „Atlas Of Human Anatomy” Second Edition (vezi pag 24 anatomia sânului)

7. Lactation Management Curriculum; a faculty guide for schools of medicine, nursing and nutrition; Third edition 1995 Gail Woodward-Lopez and Elisabeth Creer

8. Community based breastfeeding support: A guide for trainers and supervisors; june 1996; Judith Elise Rosenberg, Maria Jose Joya de Suarez, under usaid cooperative agreement