Nexeecutarea fara justificare, neculpabila, din cauza unui eveniment fortuit. 1634-neexecutare cu justificare – parerea prof Stoica. Diaconita - nu se poate rezolva ipoteza imposibilitatii partiale de executare. Creditorul obligatiei partial imposibil de executat cu justificare – I se stinge obligatia corelativa? 1557 vorbeste despre o imposibilitate totala si definitiva. Imposibilitate partiala – art 1551 reducerea prestatiilor. Daca acea imposibilitate partiala este esentiala pt creditor poate cere rezolutionea, daca nu atunci poate cere redecerea prestatiilor.

1634 nu este o extindere a unui 1557 pt orice fel de obligatie nu doar pt cele are rezulta din contractele sinalagmatice? 1634 se refera la imposibilitatea totata de executare pt orice obligatie? Da! 1634 se refera doar la imposibilitatea totala pt ca obligatia poate sa reuseasca sa ramana in fiinta prin echivalent.

Obligatia imposibil de executat se stinge. De ce? Explicatia este : cum pot sa ma oblig la imposibil?

Obiectul obligatiei = ce, cat si cum trebuie sa execute debitorul.

Daca obligatia este imposibil de executat partial, se stinge I parte. 1634 se aplica indiferent daca imposibilitatea este totala sau partiala. Obligatia se stinge I parte atunci cand devine imposibil de executat in parte asa cum in cazul imposibilitatii totatel, oblugatia se stinge in intregime.

“iti dau o suma de bani daca maine nu ploua” – este o obligatie valabila, fiecare isi asuma riscurile, nu este o obligatie la imposibil.

1634 – se refera inclusiv la imposibilitatea partiala.

Intervine o imposibilitate partiala, ce e bine sa se intample cu acea obligatie? Se stinge in parte obligatia.

1634 nu se refera la obligatia corelativa ci la obligatia imposibil de executat. Obligatia corelativa obligatiei imposibil de executat este reglementata de 1557. In temeiul art 1551 poate sa opteze daca e de mica insemnatate sau nu obligatia, intre rezolutiune si reducerea prestatiilor.

Obligatia corelativa este obligtia interdependenta de executarea primei obligatii imposibil de executat. (cartea prof George Ilie). Riscul contractului este o expresie sinonima cu riscul contractul imposibil de executat.

1552(1) – rezolutiunea prin declaratia unilaterala intervine independent de existena unei conventii. Conventia partilor nu e un pat comisoriu. La rezolutiunea unilaterala, trebuie declarata rezolutiunea si sa pun in intarziere.

1553(3) – de ce se mai arata conditiile daca deja au fost prevazute in pactul comisoriu? Ca o atentionare, avertizare. a doua varianta: inclsuiv in aceasta situatie, creditorul are o optiune intre declaratie unilaterala de rezolutiune si pactul comisoriu. Diferenta dintre cele doua rezida si in modul de operare al acestora. Existe mai mult diferente intre rezolutiunea in prezenta unui pact comisoriu si cea fara pact comisoriu.

Executorii judecatoresti considera ca rezolutiunea in prezenta unui pact comisoriu opereaza direct de la momentul executarii. Instanta doar constata ca a operat rezolutiunea iar creditorul nu mai are dreptul de a opta.

Ar fi de conceput rezolutiunea in cadrul contractelor unilaterale? Are vreo utilitate? In cazul imprumutului cu dobanda, de ce este mai utila rezolutiunea decat decaderea beneficiului termenului de restituire? Banca trebuie sa plateasc mai intai dobanzile si apoi capitalul. Debitorul intarzie sa plateasca dobanzile. Banca retrage intraga suma. Prin decaderea beneficiului termenului nu poate ajunge la un asemenea final. Ar fi utila rezolutiunea in cazul contractului unilateral si cu titlu oneros. In cazul imprumutului fara dobanda cu scadente multiple, este utila decaderea 1417. Rezolutiunea intervine pt neexecutarea obligatiei. 1516 +1551. Argumente: cuvantul sinalagmatic este definit de cod, daca ar fi vrut legiutorul sa intervina rezolutiunea doar in cazul lor ar fi dispus in acest sens; obligatia corelativa nu face un contract sa devina sinalagmatic; reducerea prestatiei are miza si in afara contractelor sinalagmatice? Reducerea prestatiei, prin natura sa presupune doua obligatii;

Ce se intampla cand partile n-au derogat de la institutia riscului deloc? Institutia se compune din : regulile care aloca riscul si ce se intampla in cazul riscului.

O premisa a riscului contractului este stingerea obligatiei. Ce se intampla in ipoteza unei vanzari de bunuri de gen in cazul careia partile au convenit sa transfere proprietatea, opereaza individualizarea si pana la predare pierd bunul. Ce se intampla cu obligatia vanzatorului si cu obligatia cumparatorului? Creditorul ramane in continuare obligat sa procure bunuri de acelasi gen. 1274 nu este aici incident. Daca nu se stinge obligatia, nu vorbim despre risc. Obligatia nu se stinge pentru ca nu devine imposibil de executat. Obligatia corelativa obligatiei de a da, este o cantitate de bunuri de gen. Abia daca obligatia devine imposibil de executata se vorbeste despre riscul acestei obligatii si apoi se pune problema celeilalte obligatii. Daca nu s-a predat inseamna ca nu s-a dat deci nu s-a executat obligatia de a da. Vanzatorul trebuie sa execute in continuare obligatia.

Daca partile au convenit ca riscul sa se transfere odata cu transferul proprietatii. Nu exista nicio consecinta. Cel care suporta paguba economica este cumparatorul. Vanzatorul trebuie sa reindividualizeze. Consecinta in acesta ipoteza este ca obiectul derivat sunt bunurile deja individualizate. Obiectul obligatiei derivat de a da este diferit de obiectul obligatiei de predare.

Se pune problema ca un vanzator sa se prevaleze de efectul achizitiv al publicitatii materiale impotriva cumparatorului sau. Este posibil sau nu? Ne situam in zona evictiunii. Cel care granteaza pt evictiune nu poate sa evinga!

Publicitatea materiala. A ii vinde lui B, B lui C. A vrea sa recapete bunul de la C care este este inscris in CF. A trebuie sa dubleze actiunea in revendicare cu actiunea in rectificare. Reclamantul trebuie sa identifice motivul de rectificare dintre cele 4. Conteaza natura titlului in baza caruia si-a inscris titul C si buna sau reaua sa credinta. Daca C este de rea-credinta nu mai conteaza termenul. Daca e de buna-credinta intervine natura mizei

titlui. Daca titlul este gratuit –termenul t actiunea in rectificare este de 5 ani de cand C si-a inscris dreptul in CF. Daca actul e cu titlul oneros, termenul este de 3 ani de cand dobanditorul nemijlocit s-a inscris, adica B. Daca nu sunt intrunite conditiile rectificiarii, prezumtia de la 900 nu mai functioneaza, si in favoarea lui C opereaza un efect achizitiv de proprietate.

A ii vinde lui B, B ii vinde lui C. C ii vine bunul lui A. Titlul dintre B si C nu este valabil, bunul se afla in continuare la B. exista o garantie a lui A fata de B. Care sunt limitele exceptiei de garantie? Garantia pt evictiune reprezinta un aspect al obligatiei de a da. In carti se da un exemplu p garantia pt fapta proprie: mostenitorii – vanzatorul vinde un drept de proprietate, mai tarziu isi da seama ca il mosteneste de uzufructuar, vanzatorul inovca impotriva cumparatorului ufructul ostenit, poate vanzatorul sa evinga? A doua ipoteza: ufructuarul il mosteneste pe vanzator, poate sa se prevaleze de dreptul sau impotriva cumparatorului? Se pornea de la solutia pe VCC: in cea din urma ipoteza, acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar. In NCC nu poate a evinga, I se opune exceptia de garantie. Vanzatorul, in ambele cazuri, are dreptul acesta suplimentar. E justificat sa tratam distinct cele doua ipoteze?

1. Vanzatorul il mosteneste pe uzufructuar. Ar putea fi invocata exceptia de garantie. Dar oare se pune problema unei evictiuni in cazul acesta? Evictiune=dau un drept despre care spun ca are niste limite dar de fapt are alte limite. Vanzatorul a spus ca da proprietatea deplina. N-a dat proprietatea deplina. Efectul translativ a fost blocat. Asta nu inseamna ca vanzatorul nu si-a asumat obligatia de a da o proprietate deplina. Pt cealalta bucata vanzatorul trebuie sa depuna toate diligentele ca acea bucata sa-I revina cumparatorului sau sa-I revina lui. Dar prin mostenire, a dobandit acea bucata si s-a transmis direct cumparatorului. In concluzie, nu mai e cazul evictiunii.

2. Uzufructuarul il mosteneste pe vanzator. Vanzatorul si-a asumat obligatia de da, ramanand o bucata neexecutata pt ca a ramas in patrimoniul altcuiva. Dobandeste obligatiab de a da, ce poarta inclusiv asupra dreptului sau. O varianta: I se opune exceptia de garantie. A2a varianta: poate evinge. A3a: nu poate evinge. Titularul uzfructului este titularul obligatiei de a da. Acum are bucata lipsa. Cand are in proprietate bunul vandut, opereaza automat obligatia de a da. Concluzia este ca solutia este identica.

In aceste cazuri, obligatia de garantie reprezinta un aspect de conformitate. Sorgintea evictiunii exista intr-o imprejurare preexistenta vanzarii. Doar in ceea ce priveste aspecte personale se poate impune obligatia de evingere. Vanzatorul si-a dat asumat obligatia de a nu evinge. 1695 vb despre fapte imputabile vanzatorului – adica sursa evictiunii sa provina de la vanzator, sa existe legatura de cauzalitate. Legiutorul nu a folosit “culpabil”, deci nu este necesara culpa vanzatorului ci doar legatura de cauzalitate.

Imputabil = daca nu ar fi existat fapta vanzatorului nu s-ar fi produs evictiunea.

In acest caz, vanzatorul nu poate sa evinga din cauza ca prin imputabil se intelege legatura de cauzalitate. Asta nu inseamna ca nu poate sa aiba niste pretentii in legatura cu acel bun, de ex atunci cand cumpara bunul inapoi.