COMUNICAREA ORALĂ - DIAPOZITIVELE ŞI

POSTERELE

Principiile generale

Planul comunicărilor orale, al căror scop este de a transmite o lucrare ştiinţifică răspunde aceloraşi principii ce guvernează lucrările scrise.

Timpul oferit oratorului este însă limitat, de la 7 la 10 minute.

Este nevoie de o bună gestionare a lui. Oricare ar fi conţinutul mesajului ştiinţific, pentru a

reuşi este nevoie de un bun antrenament, comparabil cu al unui actor ce îşi repetă rolul.

Principiile generale

Capacitatea de prezentare orală a unei lucrări are o mare însemnătate asupra carierei ştiinţifice.

Cercetătorii buni prezentatori sunt consideraţi în general mai buni profesionişti, iar lucrările lor par mai interesante.

Principiile generale

Problema de bază pentru a alege un anumit mod de prezentare (mai sobru sau mai degajat) este: cunoaşterea auditoriului, anticiparea aşteptărilor sale referitoare atât la

conţinut cât şi la formă sau durată

Principiile generale

Intr-un lung şir de prezentări (20 până la 30 într-o sesiune ştiinţifică), ascultătorului trebuie să i se ofere ceva specific care să-i reamintească de lucrarea prezentată ceva interesant din istoricul problemei

dezbătute, o anecdotă de pe parcursul cercetării, o greşeală amuzantă

Prezentarea orală a lucrării se însoţeşte de un material ajutător care este proiectat cu un videoproiector în timpul prezentării

Acest material ajutător, se realizează de obicei cu ajutorul programului PowerPoint.

El conţine structura expunerii, precum şi elementele care nu pot fi înţelese uşor prin expunere verbală (figuri, tabele, imagini).

Prezentarea orală nu trebuie să devină subordonată prezetării PowerPoint!

Prezentarea orală este cea importantă!

Structura unei prezentări ştiinţifice pentru o comunicare orală

1. Titlul, autori, afiliaţia (diapozitivul 1) 2. Introducerea – în funcţie de public (~1-2

diapozitive) 3. Material şi metodă (~1-2 diapozitive) 4. Rezultatele (~2-3 diapozitive) numai rezultate cele mai importante

5. Discuţii (~1-2 diapozitive) 6. Concluzii (1 diapozitiv) 7. Încheiere (1 diapozitiv)

Conţinutul prezentării:

Introducerea

Cât mai puţine amănunte. Ele pot fi furnizate oral în timpul prezentării imaginii. O comunicare asupra unui subiect specializat în

faţa unui public nespecializat trebuie să înceapă prin repetarea noţiunilor elementare înaintea expunerii aspectului mai specific al problemei abordate.

Introducerea în faţa unui public specializat însă trebuie să fie scurtă.

Introducerea

Aspect general al subiectului Aspect particular al subiectului Motivația studiului Scop lucrare enunţat clar

Material şi metoda

Prezintă în câteva imagini esenţa despre ceea ce s-a utilizat în studiu Criterii de includere Criterii de excludere Mod de lucru: serii consecutive de cazuri,

lucrare retrospectivă, lucrare prospectivă, randomizare, cohortă, caz martor ...

Indicarea modului de eşantionare (ex. cazuri consecutive, aleator)

Material şi metoda

Ce s-a căutat să se evalueze/ce s-a testat/ comparat/ calculat (ex. s-au comparat subiecții expuși cu cei neexpuși, bolnavi cu indemni de boală, două teste diagnostice, două intervenții terapeutice)

Criterii de judecată pentru aprecierea rezultatelor şi metode folosite pentru validarea rezultatelor (ex. endpoint-uri urmărite: evenimente vasculare majore (infarct, accident vascular cerebral), ...)

Cum s-au descris datele (ex. număr, procente, tabele, grafice sectoriale pt. variabile calitative, medii, deviații standard pentru variabile cantitative normal distribuite, …)

Material şi metoda

Metode tehnice de lucru (ex. aparate de măsură, autoanalizoare pentru teste biochimice, colorații pentru microscopie, aparate diagnostice RMN, chestionare standardizate, scală vizuală analogică pentru durere…)

Metode statistice utilizate (ex. Testul hi pătrat, Testul student, LogRank), indicatori medicali utlizați (risc relativ, odds ratio, number needed to treat, sensibilitate, specificitate…)

Ce soft statistic s-a folosit La toate utilizând timpul trecut

Rezultate

Descrierea eşantionului (ex: Vârstă, Sex, Caracteristici socio-profesionale,

Origine etnică, Simptomatologie, Date morfologice) Notaţi atât rezultatele pozitive cât şi cele negative

(lipsite de semnificaţie statistică) Nu notaţi nimic altceva decât rezultate Nu introduceţi: comentarii, explicaţii, comparaţii, aluzii la

populaţia studiată, sau la metoda de lucru; rezultate marginale ce nu sunt în raport direct cu scopul studiului;

Atenţia ascultătorilor este limitată La toate utilizaţi timpul trecut

Figuri şi tabele

Nu plasaţi aceeaşi informaţie atât în figură cât şi în table

Inteligibile indiferent de context Unităţile de măsură trebuiesc corect indicate şi

prescurtările trebuiesc explicate Totalurile definitive şi parţiale sunt coerente şi

totalul procentelor este 100%

Discuţii

Precizaţi dacă scopul lucrării a fost atins Se pot rezuma principalele rezultate dar nu să

se repete toate rezultatele capitolului Apreciaţi critic calitatea şi validitatea rezultatelor Apreciaţi dacă numărul de subiecţi a fost

suficient pentru a trage concluzii Apreciaţi dacă alegerea metodei de lucru – a

fost cea optimă problemei propuse şi eventual de ce a fost preferată altei metode

Discuţii

Cum se interpretează rezultatele în funcţie de metodele folosite şi de puterea testelor statistice utilizate

Comparaţi rezultatele obţinute cu cele ale altor autori

Realizaţi critică ştiinţifică a altor lucrări similare Nu repetaţi ce s-a spus în introducere, material

și metode

Concluzii

Puține (~5) limitate pe 1 sau 2 slideuri Nu trebuie să creştem numărul concluziilor;

ascultătorii reţin o singură concluzie. Susținute de rezultatele studiului Nu trebuie să fie un simplu rezumat al

rezultatelor Ele trebuie să explice rezultatele auditoriului

Încheierea

La sfârşitul prezentării orale nu se părăseşte brusc un auditoriu neavizat,

Ci se anunţa sfârşitul prezentării: de obicei mulţumind pentru atenţie, eventual proiectând în paralel o imagine

relaxantă, agreabilă, nu obligatoriu legată de subiectul prezentării

Forma prezentării

Textul diapozitivelor

nu frază dacă e de ajuns o propoziţie nu propoziţie dacă sunt de ajuns 1 sau 2

cuvinte simple. nu mai mult de ~7 linii de text per slide ideal a încadra fiecare idee într-o singură linie

Materialele ilustrative

Figuri şi tabele Alegerea între tip de prezentare (figuri, tabele) în funcţie de obiective preferabil curbe, figuri, grafice de medii,

histograme Utilitate ceea ce nu poate fi spus altfel materiale dificil de ascultat încadrare în timp

Realizarea practică a unui diapozitiv (slide)

Titlul

într-o singură linie subliniat, îngroşat sau de altă culoare nu trebuie numerotate

Textul

Trebuie să fie lizibil alb-negru sau culori se pot folosi scheme de culori însă

contrastul trebuie să fie bun Trebuie să poată fi citit şi din fundul sălii

Figurile şi tabelele

Nu trebuie numerotate Au titlul plasat deasupra lor Aceleaşi principii ca la articolul original publicat Se preferă graficele mai mult decât tabelele

(prezentarea de cifre este plictisitoare pentru auditoriu)

Trebuie să fie înţelese prin ele însele Explicaţiile date de orator trebuie considerate

ca un ajutor

Tabelele

Nu trebuie să depăşească 3 - 4 coloane şi 5-7 rânduri

Produsul rândurilor şi al coloanelor să nu depăşească 15

Imaginile

Poze ale unor pacienţi – se trec cu acordul acestora, si se maschează ochii şi gura pentru păstrarea confidenţialităţii

Filmele

Foarte scurte, doar dacă sunt absolut necesare

Evitaţi

imaginile de tranziţie care cuprind un singur cuvânt (Rezultate, Discuţii, etc) sau propoziţii de tranziţie în prezentarea orală (Acum voi trece la prezentarea rezultatelor)

prescurtările neexplicate să depășiți timpul de prezentare (7-10 minute = 1

slide pe minut) să prezentați citind de pe o hârtie/ de pe diapozitive Să staţic u spatele la auditoriu să vorbiți foarte încet, prea lent sau prea repede

Evitaţi

Nu lăsaţi un diapozitiv proiectat în timp ce se vorbeşte despre altceva (auditoriul priveşte diapozitivul şi nu este atent la ceea ce se vorbeşte)

A trece fără explicaţii peste anumite imagini însoţitoare ale prezentării orale (considerate neimportante) înseamnă a pierde atenţia şi consideraţia auditoriului (care va considera la fel de puţin importantă întreaga prezentare).

Evitaţi

A citi textul integral de pe diapozitive înseamnă a face ceea ce ar trebui să facă auditoriul. De aceea diapozitivul trebuie să aibă doar idei sau

noţiuni, iar prezentatorul va formula fraze complete şi închegate;

Acestea pot fi pregătite în prealabil în scris şi învăţate pe de rost, dacă prezentatorul nu dispune de suficientă experienţă sau spontaneitate în prezentarea liberă

Prezentarea trebuie bine pregătită pentru a nu plictisi (prin durată sau monotonie) sau agasa (prin dezorganizare sau grabă).

Diapozitivele trebuie verificate înainte prezentării, prin proiectarea lor pe un ecran

Prezentarea trebuie repetată şi exersată chiar şi de un prezentator cu experienţă - 4-5 ori pentru a-i asigura cursivitatea necesară pentru a-i contura mai bine conţinutul: dacă a fost inclus în prezentare tot ceea ce e

important, dacă ordinea ideilor este clară şi corespunzătoare, dacă nu trebuie ceva eliminat, dacă se încadrează în timpul propus, dacă imaginile sunt suficient de ilustrative şi lizibile

Posterele

Posterele

Comunicarea afişată, sau posterul, este o formă de prezentare din ce în ce mai utilizată în cadrul sesiunilor ştiinţifice

Are unele avantaje certe, dar şi unele limite Alegerea între poster şi comunicarea orală

depinde de decizia comitetului ştiinţific care selecţionează comunicările propuse pentru prezentare de către autori

Avantaje

Posibilitatea contactului personal cu “vizitatorul interesat”

Posibilitatea unor discuţii prelungite ale rezultatelor cu alţi cercetători

O excelentă modalitate de comunicare vizuală, punând în valoare observaţiile

Poate fi privită fără prezenţa prezentatorului

Dezavantaje

Publicul nu este “captiv”, deci trebuie atras Vizitatorul nu este aşezat confortabil Spaţiul este limitat Pregătirea este mai îndelungată şi mai

laborioasă decât pentru diapozitiv

Pregătirea posterului

Obiectivul esenţial este de a selecţiona un număr foarte limitat de informaţii pertinente

Gândul clarităţii trebuie să fie prioritar, trebuie evitată orice tentativă de prezentare exhaustivă a rezultatelor.

Pregătirea posterului

Titlul posterului trebuie compus cu litere mari (aproximativ 2,5 cm), trebuie să fie informativ, dar suficient de concis pentru a nu descuraja vizitatorul.

Numele autorilor şi instituţia căreia îi aparţin trebuie indicată sub titlu, într-o bandă, pe toată lăţimea posterului.

Literele vor fi cu ceva mai mici decât titlul

Pregătirea posterului

Conţinutul ştiinţific al posterului trebuie să cuprindă mai multe panouri, corespunzătoare diferitelor părţi ale lucrării (Introducerea, Material şi metodă, Rezultate, Concluzii).

Acestea trebuie numerotate sau ordinea citirii lor se marchează prin săgeţi, pentru a ghida vizitatorul în parcurgerea materialului prezentat <10 panouri.

Niciodată nu se va ocupa un panou cu rezumatul lucrării (care este un text dens şi greu de citit).

E bine ca fiecare panou să aibă un scurt subtitlu propriu.

Pregătirea posterului

1. Panoul introductiv (premizele lucrării) trebuie să cuprindă câteva fraze scurte şi clare

2. Următoarele 2-4 panouri, destinate secţiunii de material şi metodă

3. 3-5 panouri pentru ilustrarea rezultatelor – inclusiv tabele şi figuri

4. Panoul concluziilor

Textul posterului, cât şi ilustraţiile, trebuie să fie lizibile de la un metru.

Font de 18 p iar porţiunile importante ale textului se vor îngroşa, se vor sublinia

Propoziţii şi fraze coerente doar la prezentarea premizelor lucrării şi a concluziilor;

Materialul, metoda şi rezultatele se pot expune utilizând enunţuri scurte sau chiar prescurtate, cu ajutorul numerotării sau liniuţelor

Pregătirea posterului

Prezentarea posterului

La prezentarea unui poster autorul are funcţia de gazdă.

Salută musafirul care tocmai soseşte, apoi după ce-i citeşte numele şi apartenenţa de pe ecusonul său se prezintă şi-şi prezintă posterul expus prin fraze de genul: „îmi permiteţi să vă prezint principalele mele rezultate?” sau „Principala idee pe care aşi dori să o subliniez...”.

VĂ MULŢUMESC!