1

Curs 4 STRESUL PSIHOSOCIAL

Definitie: Hans Selye insista asupra faptului ca stresul reprezinta o reactie a organismului (in

mare masura nespecifica) si nu trebuie confundata cu agentul cauzal, pe care il vom denumi

agent stresor (AS).

Actiunea de suprasolicitare se exercita asupra organismului de catre un evantai larg de agenti

stresori:

1. agenti fizici: traumatisme, arsuri, frigul, caldura, zgomotul;

2. agenti chimici: substante chimice, gaze, etc;

3. agenti biologici: microorganisme, infectii, tulburari metabolice, boli grave, care

determina dureri interne, boli de piele ce dau prurit intens, etc;

4. agenti psihici: stimuli verbali, emotii puternice.

Teorii corelate cu stresul

1. Teoria adaptarii (Sindromul general de adaptare - SGA)

Stresul este un raspuns de adaptare:

-fiziologic;

-psihologic;

-cultural

1. Raspunsul fiziologic:

Selye a demonstrat experimental ca agentii stresori produc modificari la nivelul axului

hipotalamo-hipofizo-suprarenal, modificari neuro-hormonale care in final duc la cresterea

hormonilor de stres: adrenalina si noradrenalina, dar si ACTH (secretat de hipofiza) si

cortizolul (secretat de suprarenala).

In acelasi timp se mai inregistreaza o hipersecretie de insulina (pancreasul endocrin), de beta

endorfina (substanta implicata in fenomenul durerii), dopamina (secretata de SNC si de

suprarenale). Un alt fapt constatat in starea de stres este cresterea leucocitelor (leucocitoza) cu

scaderea limfocitelor si eozinofilelor (celule care sunt implivate in imunitate) si prabusirea

reactiilor de aparare imunitara.

2. Raspunsul psihologic:

Se masora prin anxietatea (psihica) ce insoteste reactiile la agentii stresori. Si aici descriem 3

faze:

1. prima faza a SGA corespunde unui nivel de anxietate usoara; pers e capabila sa

perceapa, sa vada mai mult decat de obicei, creste atentia, memoria , creste capacitatea

de invatare, iar persoana traieste o senzatie subiectiva de neliniste. Aceasta anxietate

2

subiectul o poate diminua prin mancat sau fumat mai mult, prin reactii de ras, plans,

prin plimbari, roaderea unghiilor, etc.

In aceasta faza, anxietatea e controlata, de obicei de catre subiect. Daca intensitatea ei

creste, mecanismele de compensare sunt mai putin eficiente si apare iritabilitatea,

mania, furia sau retragerea sociala, negarea, mutismul verbal.

2. In faza a doua anxietatea e moderata, persoana recurgand la mecanisme de aparare a

egoului cum sunt: sublimarea, compensarea, rationalizarea - pentru a se adapta eficient

la stresor (ca ex de sublimare, Erasmus din Rottherdam a scris celebrul sau pamflet

Elogiul nebuniei-1509- in timp ce suferea un cumplit atac de guta).

3. Faza de anxietate severa : daca primele doua mecanisme nu sunt eficiente, anxietatea

creste la un nivel sever, pacientul nu mai este atent, nu se mai concentreaza la

ansamblu, ci se fixeaza asupra unui detaliu care i se pare mai amenintator; trairile sale

sunt grav perturbate putand apare iluzii, halucinatii care determina comporamente

anormale a caror perpetuare duce la boli psihice cronice.

3.Raspunsul cultural:

Pentru a trai eficient indivizii isi formeaza un stil de viata, un sistem de relatii

cu cei din jur propice mediului lor socio-cultural. De aceea si raspunsurile lor la stres

variaza in functie de acest mediu. La randul lor, agentii stresori, variaza de la o cultura

la alta, atat longitudinal istoric, cat si intr-o secventa transversala a societatii in

evolutie. Tinand cont de cele de mai sus putem afirma ca un individ dintr-o anumita

cultura experimenteaza ca stresanta o situatie care pentru altul, din alta cultura, este

indiferenta.

Raspunsul la un stresor depinde de individ: experimentele anterioare,

autoaprecierea propriilor capacitati, motivatia care influenteaza procesul activ de

adaptare, factorul cultural avand o semnificatie majora in toate aceste coordonate.

2.Teoria cognitiva (LAZARUS si FOLKMAN, 1984)

Ei evidentiaza ca raspunsul la stres e mediat de procesle cognitive. Importanta si

intelegerea unui eveniment pentru un individ poate varia de intelesul pentru un alt

individ al aceluiasi eveniment. De asemenea, in diferite momente ale vietii sale

persoana poate exprima o varianta in intelegerea aceluiasi fenomen.

Factorii ce influenteaza raspunsul la stres sunt diferiti: motivatia, sansele de reusita sau

esec, disponibilitatea raspunsului care la randul ei este influentata de varsta, nivelul de

dezvoltare spirituala ( intelectuala), starea generala de sanatate: somnul, exercitii

fizice, petrecerea timpului liber, gradul de optimism si speranta.

3. Teoria evenimentelor de viata (HOLMES si RAHE, 1967)

3

Aceasta sustine ca, evenimentele de viata, pozitive sau negative, determina un anumit

grad de stres. Holmes si Rahe au realizat o scala de apreciere a acestor evenimente de

viata, fiecare primind un anumit punctaj:

Decesul unuia dintre soti..100 pct

Divortul.75 pct

Inchisoare..65 pct

Vatamare fizica sau verbala.50 pct

Reimpacarea sotilor..50 pct

Schimbarea profesiei..45 pct

Realizari personale iesite din comun30 pct

Schimbarea in conditii de viata..25 pct

Concediu.15 pct

Craciun, anul nou..15 pct.

Se apreciaza 0-150 pct fara probleme semnificative

201-300 pct criza medie de viata

301> criza majora de viata

Scorurile obtinute de o persoana pe un an de zile sunt predictoare pentru probabilitatea

bolilor somatice si psihice. Dar scala are o aplicabilitate maxima la varsta presenescentei sau

senescentei, la indivizi cu suport social scazut si cu uzura biologica mare.

STRESUL PSIHIC

Putem defini stresul psihic ca o reactie la totalitatea conflictelor personale sau sociale ale

individului, care nu-si gasesc solutia.

Particularitatile si caracterele generale ale agentilor SP

Marea majoritate a agentilor SP sunt stimuli verbali (incluzand si limbajul interior)

care au o semnificatie importanta pentru subiect. Ei sunt vehiculati pe cai nervoase spre cortex

si de la cortex. Prin aceste trasaturi ei se diferentiaza net de ceilalti AS fizici sau chimici, etc.

Agentii stresori psihici au un caracter potential stresant, generand SP numai in

conditiile in care subiectul agresat le confera semnificatia de amenintare, prejudiciu,

nocivitate. Spe ex., vestea despre nereusita la examen il afecteaza, in general, pe orice individ,

dar il lasa indiferent pe candidatul nepregatit care nu-si facea nicio iluzie.

De asemenea, unul si acelasi eveniment stresor psihic nu poate induce de fiecare data

un SP la acealasi individ, atat din cauza dispozitiei de moment, cat si semnificatiei diferite ce

i se confera in momentele respective. Se verifica butada lui Selye: Nu conteaza ce ti se

intampla, ci cum reactionezi la ce ti se intampla (1968).

Dar si stimulii senzoriali externi (senzatiile, perceptiile) precum si excitatiile

interoceptive (dureri, prurit, jena interna) pot deveni AS psihici daca influenteaza scoarta

4

cerebrala timp indelungat si cu intensitate crescuta (zgomotul de ex.) sau daca au o anumita

semnificatie pentru subiect (un zgomot din afara cabanei iti poate sugera prezenta unei fiare

salbatice, un scartait de usa intr-un castel bantuit de fantome- au semnificatia tot de stimul

psihogen).

EUSTRES SI DISTRES

EUSTRESUL reprezinta o stare de stres generata de stimuli cu semnificatie benefica pentru

individ (excitanti placuti ai ambiantei, trairi psihice pozitive ori palpitante, emotii si

sentimente placute). Consecinta pentru organism a unei asemenea stari este, in general,

favorabila. Reactia catecolaminica si cortizolica este moderata, de cele mai multe ori cresc si

endorfinele cerebrale, ca neuromodulatori ai placerii. Eustresul este un stres spihic acut, cu o

amplitudine mare si cu efecte stimulatoare pentru echilibrul fizic si psihic.

O apreciere cvasiunanima este aceea ca repetarea freceventa a eustresurilor determina

o crestere a imunitatii si constituie o premisa a longevitatii.

Ex de eustres:

- extazul creat de o opera muzicala, o expozitie de arta;

- revederea unei pers foarte dragi;

- starile de excitatie sexuala sau meciurile de fotbal;

- sentimentul de dragoste impartasita.

Intrucat este un SP pozitiv, eustresul are adesea in componenta sa si elemente de stres fizic

(rasul, dansul, actul sexual), dar tonalitatea sa psihica este datorita includerii in stresul psihic.

DISTRESUL: termen ce desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism.

La baza distresului exista o neconcordanta intre resursele, abilitatile, capacitatile individului si

cerintele sau necesitatile acestuia.

Situatii cu semnificatie stresanta (dupa Sells):

1. Amenintarea: anticiparea unui pericol;

2. Frustrarea: ia nastere cand un obstacol se interpune in realizarea unui scop;

3. Conflict: situatie creata de interferenta a doua sau mai multe solicitari cu motivatii

opuse (se realizeaza o competitie);

4. Circumstante care surprind individul nepregatit pentru a le face fata: lipsa de

antrenament, incapacitate fizica, psihica, intelectuala;

5. Miza foarte mare: apare teama de esec;

6. Persistenta unor stari afective negative sau redesteptarea lor sub actiunea unor stimuli

conditionali sau circumstantiali, ori readuse la suprafata constiintei prin vise, asociatii

de idei, etc.;

5

7. Suprasolicitarea peste limita capacitatii intelectuale (gandire, atentie, memorie,

rezistenta la diverse perturbatii, etc.);

8. Subsolicitarea: monotonia activitatii, lipsa de activitate, lipsa de informatie, deprivarea

senzoriala.

In distres se constata o eliberare mare de catecolamine si cortizol care induc modificari

fiziologice si fiziopatologice si au un efect de incordare, de tensionare si dezadaptare.

Distresul, fata de eustres este o reactie de lunga durata. El scade rezistenta fata de

infectii, cancer si poate favoriza bolile cardiovasculare.

Rasunetul SP asupra organismului:

1.Modificarile reactiilor endocrine

Se constata o eliberare crescuta a hormonilor de stres, in mod principal de catecolamine si de

cortizol. Reactia cortizolica dispare prima, in conditiile in care agentul stresor si-a pierdut

caracterul de noutate, reactia catecolaminica (adrenalina, noradrenalina) dispare ultima.

Apare o disjunctie de secretie a unor hormoni de stres:

-SP care solicita atentie, vigilenta sau care genereaza anxietate creste secretia de

catecolamine;

-SP constatat in situatiile ce pun in pericol viata cresste raportul noradrenalina/cortizol, si s-a

constatat la aceste persoane o rata mai mare a sinuciderilor si accidentelor de masina;

-In situatii noi, neprevazute si stresante creste secretia de cortizol;

-in SP scad hormonii secretati de gonade, ajungandu-se la amenoreea de stres, impotenta

psihogena;

-adrenalina stimuleaza secretia de beta-endorfina si ACTH;

-In socul emotional hormonii tiroidieni scad dramatic.

2. Modificari nervoase

In stres puternic si prelungit (urmat de regula de depresie) s-a constatat o reducere in

volum a hipocampului. De asemenea, s-a constatat ca se produce o atrofie celulara in diferite

arii cerebrale, atrofie exprimata prin reducerea in dimensiune a neuronilor (in cortexul

prefrontal), reducerea celulelor gliale (in amigdala si girusul dintat) si reducerea proliferarii

celulare (in girul dintat), a neurogenezei.

3.Modificari imunitare

Efectul stresului asupra raspunsului imun umoral este conditionat atat de natura si

intensitatea stimulului, cat si de caracterele biologice controlate de zestrea genetica a

organismului si de conditiile sociale si de mediu in care traieste. Studii de lab au reliefat

existenta unei reactii directe intre intensitatea si durata actiunii unui factor stresant si supresia

6

functiilor imune mediate celular. Animalele in situatie de stres sunt mult mai sensibile la

infectiile virale.

Se evoca si rolul unor factori psihosociali in dezvoltarea ca si in regresarea

tuberculozei (R. Dubois, 1951) si a unor cancere. Celulele NK (Natural Killers), dotate cu

proprietati citotoxice in special impotriva celulelor canceroase, isi vad activitatea diminuata in

situatie de stres. Stresorii responsabili pot fi fizici sau psihologici, ca in cazul sotilor unor

pacienti suferind de cancere avansate.

La oameni, componenta psihica si implicatiile sistemului nervos sunt importante si cu

efecte deosebit de grave. Conflictele conjugale, decesul partenerului de viata sau al unui

membru de familie reprezinta factori stresori potentiali care favorizeaza aparitia de boli

cronice si contribuie la cresterea ratei mortalitatii. Astfel, o freceventa mai mare a cancerului

mamar a fost semnalata la femeile trecute de 55 de ani, la scurt timp dupa decesul sotului,

incidenta bolii fiind mult mai mare comparativ cu femeile de aceeasi varsta care nu si-au

pierdut sotii. Faptul ca aceste femei au ramas vaduve si la o varsta la care nu mai exista mari

perspective in evitarea singuratatii reprezinta, pentru ele un stres psihic foarte puternic.

O observatie a pacientilor cu zona zoster arata ca impactul SNC asupra instalarii

disfunctiilor imune si reaparitia bolii este mai frecvent decat s-ar crede.

4. Modificari la nivel de organe si aparate:

Chiar pe perioada SP pot aparea modificari functionale care, pe un teren predispus, pot

genera procese patologice reversibile (un puseu hipertensiv) sau ireversibile (un infarct

miocardic, un accident vascular cerebral).

De asemenea, SP poate accelera evolutia unor tulburari in aparenta functionale -

datorita substratului lezional greu de evidentiat (tulburari psihosomatice) sau, in alte situatii,

SP poate determina evolutia tulburarilor functionale spre o afectiune edificata morfologic,

determinand aparitia unei boli organice. In felul acesta putem vorbi despre boli psihosomatice

ca o entitate organica constituita pe fondul suferintei psihice determinate de stres.

Tulburarile psihosomatice si bolile psihosomatice

APARATE COMPONENTE

PSIHOFIZIOLOGICE

NORMALE ALE

REACTIEI (CORELATE

SOMATICE ALE

EMOTIILOR)

TULBURARI

PSIHOSOMATICE ( TULBURARI MAI

INTENSE, MAI

DURABILE)

BOLI

PSIHOSOMATICE (TULBURARI

FIXATE, APAR

CONSTANT LEZIUNI

HISTOPATOLOGICE)

-cardio-

vascular;

-respirator;

-digestiv;

-urinar;

-locomotor

-tahicardie, fluctuatii

tensionale;

-suspin, tahipnee;

-inapetenta, greutate

epigastrica, greata

-polakiurie, poliurie

-palpitatii,

lipotimii, sincope,

hiper sau

hipotensiune

-dispnee nevrotica,

opresiune

-tahicardie,

paroxistica,

coronaropatii, HTA,

arterioscleroza, boala

Raynaud

-astm, tuberculoza,

7

-tensiune musculara,

lipotimie

respiratorie

-bulimie,

inapetenta, spasme,

diaree, constipatie

-retentie urinara,

enurezis, cistalgii,

cu urini clare

-curbatura,

cervicalgii si

lombalgii, astenie

musculara

frenocardie

-ulcer gastric sau

duodenal, colon

iritabil, rectocolita

ulcero-hemoragica

-poliartrita reumatoida,

unele reumatisme

abarticulare

Principii de conduita antistres

1. Ierarhizarea obiectivelor intr-o perioada limitata (zi, saptamana, luna, etc.) in

obiective majore si minore, pe care le realizam intr-un mod compensator

(realizarea unui obiectiv major accepta neindeplinirea catorva obiective minore si

invers).

2. Planificarea eficenta a timpului

3. Rezervarea in fiecare zi a unui moment de liniste

4. A face ceva din placere o data pe zi sau pe saptamana

5. Echilibru intre munca si recreatie

6. Somn suficient peste noapte

7. Folosirea de procedee de relaxare

8. A oferi si primi cu regularitate afectiune

9. A discuta dificultatile cu altii (prieteni apropiati)

10. A cultiva si practica umorul

11. A practica exercitii fizice

12. A depasi momentul de stres, facand altceva interesant.

Trsturi imunogene de personalitate, implicate n coping

Copingul, ca mecanism de adaptare, desemneaz un efort cognitiv i comportamental de a

reduce, stpni sau tolera solicitrile interne sau externe care depesc resursele

personale (Lazarus i Folkman, ibid.).

1.Locus de control

Termenul de locus de control a fost lansat de Rotter (1966) i desemneaz modul n care

o persoan i explic succesul sau eecul, prin cauze de tip intern sau extern,

controlabile sau necontrolabile(ibid.)

8

Locusul de control intern (LCI) reprezint convingerea c responsabilitatea pentru

eec, respectiv meritul pentru succes stau n defectele, erorile, respectiv n aptitudinile i

calitile persoanei respective, i au o prea mic legtur cu ntmplarea sau factori de

presiune din afar, n timp ce locusul de control extern (LCE) se refer la convingerea c

sursa evenimentelor (pozitive sau negative ) se gsete n soart, destin sau puterea altora.

Totui aceste concluzii au un anumit grad de relativitate, n msura n care :

a) LC are totui o evoluie individual cu vrsta (n general de la LCI spre LCE);

b) uneori LCI este asociat cu sentimente crescute de culpabilitate, iar LCE cu o

anumit detaare de consecinele situaiei stressante (externalitate defensiv) ;

c) exist o variabilitate transcultural a LC, care vine din normele de presiune

cultural i social specifice unui anumit tip de societate (ex. LCI (exprimabil n

autonomie timpurie, independen, responsabilitate) i strategiile agresive de

coping sunt ncurajate n societile moderne de tip occidental, iar LCE i

strategiile pasive, de tip Capul plecat sabia nu-l taie sau Ce i-e scris, n frunte

i-e pus, n societile de tip tradiional).

2.Autoeficacitatea

Autoeficacitatea (AE) reprezint convingerea unei persoane n capacitile sale de

a-i mobiliza resursele cognitive i motivaionale, necesare pentru ndeplinirea cu succes a

sarcinilor date (Bban,1998).

- AE crescut este asociat cu o motivaie mai nalt i cu o centrare pe problem mai

accentuat i mai productiv (subiectul i concentreaz atenia pe analiza i gsirea de

soluii).

- AE sczut este, n contrast, asociat cu atribuirea insucceselor unor cauze ce in de

propria incompeten, teama de insucces, iar n plan clinic prin predispoziia net la :

- anxietate (prin perceperea ineficienei resurselor de coping) ;

- depresie (rezult din autocritica exagerat, fixarea de scopuri prea

nalte).

Este documentat, de asemenea, o relaie de direct proporionalitate ntre AE i funcionarea

optim a sistemului imun, n special a celulelor T, subpopulaia NK (autori cit.de Iamandescu,

1996).

3.Robusteea

Robusteea (hardiness engl., andurance fr.) este o variabil individual ilustrativ

pentru rezistena la stressul psihic, sau, altfel spus, pentru eficiena mecanismelor de coping.

Trei componente definesc aceast trasatura de personalitate :

9

- LCI (convingerea c evenimentele pot fi controlate i influenate, datorit

capacitilor i aptitudinilor subiectului) ;

- angajarea i persistena n scopul propus ;

- percepia schimbrilor de via, ca fiind normale (sau chiar ca pe nite

provocri (challenges) i nu ca pe nite fataliti.