Curs 6 Analiza Productiei Fizice

Analiza activităŃii de producŃie şi comercializare

1

Analiza producŃiei fizice A. Analiza calităŃii produselor B. Analiza realizării programului de producŃie pe sortimente C. Analiza structurii producŃiei D. CorelaŃiile posibile dintre coeficientul mediu

de sortiment, coeficientul mediu de structură şi indicele mediu de realizare a volumului producŃiei

A. Analiza calităŃii produselor

1. Analiza calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate

2. Analiza calităŃii produselor nediferenŃiate pe clase de calitate

3. ConsecinŃele modificării calităŃii produselor diferenŃiate pe

clase de calitate (prin intermediul preŃurilor medii de vânzare

unitare) asupra performanŃelor economico-financiare

Calitatea se poate defini ca fiind „măsura, gradul în care un produs, prin totalitatea caracteristicilor tehnice, economice, sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru care a fost creat“1. Procedeele utilizate în analiza calităŃii produselor diferă, după cum produsele pot fi grupate sau nu pe clase sau sorturi de calitate.

1. Analiza calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate

Principalele criterii care stau la baza grupării producŃiei pe clase de calitate sunt:

� calitatea materiilor prime folosite; � procedeele tehnologice utilizate; � alinierea la normele interne care reglementează parametrii de calitate

ai produselor respective etc. Analiza calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate se poate face pe fiecare produs în parte, precum şi la nivel de întreprindere.

1 Al. Gheorghiu şi colaboratorii, Măsurarea, analiza şi optimizarea calităŃii produselor

industriale, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1982, pag. 9.


2

La nivel de produs, analiza calităŃii se poate efectua cu ajutorul următoarelor procedee:

a) coeficientul mediu de calitate pe produs ( iK ) se determină ca medie aritmetică ponderată între volumul producŃiei ( iq ) sau ponderea fiecărui

sortiment în totalul producŃiei ( ig ) şi coeficientul clasei de calitate ( iK ):

100 ,

∑∑∑ == ii

i

i

iii

KgKsau

q

KqK Kc 1

SituaŃia este favorabilă pentru întreprindere când coeficientul mediu de calitate

pe produs tinde către 1 ( 1→iK , simbol al calităŃii superioare), prin

descreştere ( 01 ii KK < ). Gradul de îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei ( ikI∆ ) se determină ca diferenŃă între 100 şi indicele coeficientului mediu de calitate pe produs ( ikI ):

ii kIkI −=∆ 100 unde 1001

0 ×=iK

iKkI i

q g Cls de calitate 1 0

p 1 0

1 1000 1200 100 75,19% 86,96%

2 100 90 80 7,52% 6,52%

3 200 70 60 15,04% 5,07%

4 30 20 30 2,26% 1,45%

Total 1330 1380 100,00% 100,00%

kc 1,443609 1,210145

b) coeficientul mediu de calitate pe produs, determinat pe baza

coeficienŃilor de echivalenŃă ( iKe ):

100 ,

∑∑∑ == ii

i

i

iii

KegKesau

q

KeqKe

în care: iKe – coeficientul de echivalenŃă al clasei de calitate „i“.

Coeficientul de echivalenŃă al unei clase de calitate se stabileşte ca raport între preŃul unitar al produsului din clasa de calitate „i“ şi preŃul de vânzare al


3

produsului de calitate superioară. Cu ajutorul coeficienŃilor de echivalenŃă, produsele de calităŃi inferioare sunt transformate în produse de calitatea întâi, iar cu cât coeficientul de calitate se apropie de 1, prin creştere, cu atât calitatea

produsului este mai bună ).( 01 eiKeiK >

În acest caz, gradul de îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei ( eikI∆ ) se determină ca diferenŃă între indicele coeficientului mediu ( eikI ) şi 100:

100−=∆ eiei kIkI unde 1000

1 ×=Kei

KeikI ei

q g Cls de calitate 1 0

p 1 0

ke

1 1000 1200 100 75,19% 86,96% 1

2 100 90 80 7,52% 6,52% 0,8

3 200 70 60 15,04% 5,07% 0,6

4 30 20 30 2,26% 1,45% 0,3

Total 1330 1380 100,00%

100,00%

kce 0,90902

3 0,95652

2

Kc 1 kce 1

c) preŃul mediu de vânzare ( ip ):

pq p

qsaup

g pi i

i

i i= =∑∑

∑100

în care: ip – preŃul unitar al produselor din clasa de calitate „i“.

Nivelul calităŃii pe baza preŃului mediu de vânzare (Kp ) poate fi relevat prin

raportul dintre preŃul mediu de vânzare ( 1p ) şi cel aferent bazei de comparaŃie

( 0p ): 0

1

p

pKp = . Când 1>Kp , aceasta reflectă o îmbunătăŃire a calităŃii

producŃiei pe produs ( 01 pp > ), ca efect al creşterii ponderii producŃiei de

calitate superioară în totalul producŃiei aferente produsului analizat.


4

q g Cls de

calitate 1 0 p

1 0

1 1000 1200 100 75,19% 86,96%

2 100 90 80 7,52% 6,52%

3 200 70 60 15,04% 5,07%

4 30 20 30 2,26% 1,45%

Total 1330 1380 100,00% 100,00%

p 90,90226 95,65217

La nivel de întreprindere pot fi utilizate, în principal, următoarele

modalităŃi, pentru analiza calităŃii: a) coeficientul mediu generalizat al calităŃii

100∑= ii Kg

KG

în care:

ig – structura producŃiei fabricate pe produse;

iK – coeficientul mediu de calitate pe produs.

gi Kci gi*kci produs

0 1 0 1 0 1 gi1*kci0

a 10,00% 40,00% 1,10 1,15 0,11 0,46 0,044

b 20,00% 30,00% 1,2 1,21 0,24 0,363 0,072

c 30,00% 20,00% 1,3 1,29 0,39 0,258 0,078

d 40,00% 10,00% 1,4 1,45 0,56 0,145 0,056

Total 100,00% 100,00% 1,3 1,226 0,25

Modificarea coeficientului mediu generalizat al calităŃii se explică prin

influenŃa structurii producŃiei ( ig ) şi a coeficientului mediu de calitate pe

produs ( ).Ki InfluenŃele se stabilesc astfel:

01 KGKGKG −=∆ =-0,074

din care, datorită:


5

1. 00001

100100KGKG

KgKgg

riiii

i −=−=∆ ∑∑ =0,25-1,3=-1,05

2. KGKGKgKg

Kriiii

i −=−=∆ ∑∑1

0111

100100=1,226-0,25=0,976

b) ponderea produselor de calitate superioară în valoarea totală a

produselor diferenŃiate pe clase de calitate :)( sg

100×=calitate de clase pe iateŃdiferen produselor aă ltota Valoarea

ăr superioacalitate de produselor Valoareags

2. Analiza calităŃii produselor nediferenŃiate pe clase de calitate

În acest caz, analiza calităŃii comportă particularităŃi metodologice de la ramură la ramură datorită parametrilor specifici şi posibilităŃilor diferite de măsurare a calităŃii produselor.

Principalele procedee folosite sunt: a) coeficientul echivalenŃei tehnice sau al parametrului unic, potrivit

căruia însuşirile unui produs sunt reduse la una singură, şi anume aceea care îl interesează pe beneficiar;

b) coeficientul de exploatare sau al punctajului ( eK ). Acest procedeu se foloseşte în cazul produselor complexe pentru exprimarea sintetică a nivelului tehnic calitativ al unui produs nou care se înlocuieşte cu un altul sau al unui produs al firmei comparativ cu unul similar al concurenŃei. Etapele de determinare a coeficientului de exploatare sunt:

1. stabilirea însuşirilor calitative ale produsului (randamentul, viteza de lucru, consumul de materii prime şi materiale în procesul de exploatare, durata de funcŃionare, gradul de finisare etc.);

2. ponderea acordată fiecărei însuşiri calitative; 3. aprecierea fiecărei însuşiri calitative cu un anumit număr de puncte; 4. stabilirea coeficientului de exploatare pe baza relaŃiei:

100

gsau ,

100i∑∑= iii Inpg

eK

în care:

ig – ponderea fiecărei însuşiri calitative;

inp – numărul de puncte pentru fiecare însuşire calitativă;


6

iI – indicele parametrului de calitate „i“.

ÎmbunătăŃirea nivelului tehnic-calitativ constituie o certitudine atunci

când raportul dintre coeficientul de exploatare sau al punctajului produsului

nou ( 1eK ) faŃă de produsul considerat ca bază de comparaŃie ( 0eK ) este mai

mare decât 1, respectiv 01 KK > , iar .10

1 >eK

eK

c) rata defectelor:

Rdfnd np

Np

i i= ∑

în care: ndi – numărul de produse pe categorii de defecte; npi – numărul de puncte pe categorii de defecte; Np – numărul de produse supuse verificării. Rata efectivă a defectelor se compară cu rata admisibilă pentru acea

categorie de produse. d) rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd):

Rd =+1

1 α, iar

n

nf

t

t=α

în care:

nft – timpul de nefuncŃionare a unui produs pe durata de viaŃă economică;

nt – timpul normal de funcŃionare a produsului.

Cu cât Rd < 1, cu atât calitatea produsului este mai nesatisfăcătoare. Înlăturarea cauzelor generatoare de efecte constituie o preocupare

constantă a fiecărei firme care urmăreşte funcŃionarea unor loturi de produse pe durata ciclului de viaŃă în vederea identificării categoriilor de defecte şi a preîntâmpinării acestora.

e) raportul dintre cheltuielile efectuate în procesul de exploatare pe durata de viaŃă economică a produsului (pe baza informaŃiilor de la utilizatori) şi preŃul de cumpărare al acestuia.

f) gradul de reînnoire a producŃiei (Gr):


7

100×=fabricate ieiŃproduc aă total Valoarea

noi produselor ValoareaGr

g) dinamica refuzurilor din partea beneficiarilor poate fi caracterizată pe baza indicatorilor: ponderea valorii produselor refuzate în valoarea totală a livrărilor (în dinamică) şi numărul mediu al refuzurilor ce revin la un milion lei livrări (sau un alt ordin de mărime al valorii livrărilor).

h) dinamica cheltuielilor cu remedierile în perioada de garanŃie a produselor, exprimată în mărime absolută sau ca nivel la 1.000 lei cifră de afaceri.

i) indicatori tehnico-economici caracteristici fiecărui domeniu de activitate (randament, conŃinutul în substanŃă utilă, durabilitate, viteza de lucru etc.).

3. ConsecinŃele modificării calităŃii produselor diferenŃiate pe clase de calitate (prin intermediul preŃurilor medii de vânzare unitare) asupra performanŃelor economico-financiare

Principalii indicatori economico-financiari asupra cărora modificarea preŃurilor medii de vânzare unitare îşi pune amprenta sunt:

a) Cifra de afaceri: )( 011 iivi ppq −∑

b) Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.101

01

11

01 ×−×∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

pq

cq

pq

cq

c) Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.101

0

11

0 ×−×∑∑ iviivi pq

Cf

pq

Cf

În mod similar, calitatea producŃiei influenŃează asupra cheltuielilor cu amortizarea şi respectiv cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri, numărătorul fiind reprezentat de către fiecare dintre aceste categorii de cheltuieli.

d) Profitul aferent cifrei de afaceri: ∑∑ − 0111 iviivi pqpq

e) Rata medie a rentabilităŃii resurselor consumate:


8

1001100110

00

11

11 ×

−−×

−

∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

cq

pq

cq

pq

f) Rata medie a rentabilităŃii comerciale:

1001100101

01

11

01 ×

−−×

−

∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

pq

cq

pq

cq

g) Rata medie a rentabilităŃii economice:

1001

0111 ×−∑ ∑At

pqpqiviivi

h) EficienŃa utilizării potenŃialului uman, prin intermediul profitului mediu pe salariat:

1

0111

Ns

pqpqiviivi∑ ∑−

i) EficienŃa utilizării mijloacelor fixe:

000.11

0111 ×−∑ ∑Mf

pqpqiviivi

B. Analiza realizării programului de producŃie pe sortimente

ProducŃia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuinŃare rezultate din activitatea productivă şi care pot fi puse în circuitul economic, în scopul satisfacerii într-o manieră durabilă a nevoilor pieŃei.

Identificarea corectă în timp şi spaŃiu a cerinŃelor pieŃei, ca expresie a opŃiunilor şi motivaŃiilor clienŃilor, oferta promptă şi adecvată de produse şi servicii, care să corespundă din punct de vedere cantitativ şi calitativ cerinŃelor acestora, condiŃionează recunoaşterea respectivelor bunuri materiale ca valori de întrebuinŃare sociale.

Sarcinile analizei programului de producŃie pe sortimente constau în relevarea atât a gradului de realizare a obligaŃiilor asumate prin contractele


9

încheiate cu beneficiarii (asigurarea concordanŃei dintre cererea şi oferta de bunuri materiale), cât şi a modului de satisfacere a criteriului eficacităŃii în alocarea şi utilizarea potenŃialului intern al întreprinderii.

Principalele modalităŃi de realizare a acestor obiective sunt: a) indicii individuali de îndeplinire a programului de producŃie pe

fiecare sortiment în parte. Acest procedeu răspunde la întrebarea „În ce proporŃie a fost realizat programul de producŃie pe fiecare sortiment, într-o anumită perioadă de timp?“.

La nivelul fiecărui sortiment, procedeul de analiză recomandat este indicele volumului fizic al producŃiei, stabilit pe baza relaŃiei:

1000

1

q

qiq =

în care: q – volumul fizic al producŃiei obŃinute. Rolul indicilor volumului fizic este de a semnala sortimentele şi

proporŃia de realizare sau nerealizare a programului de fabricaŃie. Valoarea informaŃională a indicelui volumului fizic se limitează la un

singur tip de produs.

b) Coeficientul mediu de sortiment ( sK ) Acest procedeu se utilizează pentru a caracteriza gradul de realizare a

programului de fabricaŃie pe total întreprindere, în cazul unei producŃii eterogene. Coeficientul mediu de sortiment se stabileşte având în vedere principiul de bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor înregistrate la anumite sortimente de către depăşirile de la alte sortimente, ceea ce face ca nivelul coeficientului să fie egal sau mai mic decât 1 sau 100

( 100 1 sausK ≤ ). Principalele modalităŃi de determinare a coeficientului mediu de sortiment sunt următoarele:

a) ∑∑=

00

0min

pq

pqsK

în care:

∑ 0min pq – valoarea recalculată a producŃiei fabricate în limitele progra-

mate, care se stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a producŃiei pe fiecare sortiment, luându-se în calcul valoarea minimă;

∑ 00 pq – valoarea programată a producŃiei fabricate.


10

qf sortiment

0 1 p0 iq qmin*p0 q0*p0

a 10000 11200 1000 112,00% 10.000.000 10.000.000 b 20000 18000 800 90,00% 14.400.000 16.000.000 c 30000 28900 1300 96,33% 37.570.000 39.000.000 d 40000 52000 1500 130,00% 60.000.000 60.000.000

Total 100000 110100 110,10% 121.970.000 125.000.000

97576,0000.000.125

000.970.121

00

0min ===∑∑

pq

pqsK

b) 97576,0

000.000.125

000.030.311

00

=−=∆

−=∑∑

pq

qpKs

în care: ∑ ∆qp reprezintă suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv

suma nerealizărilor faŃă de programul de fabricaŃie. qf

sortiment 0 1

p0 q0*p0 q1*p0 [▲qp]

a 10000 11200 1000 10.000.000 11.200.000 b 20000 18000 800 16.000.000 14.400.000 1.600.000 c 30000 28900 1300 39.000.000 37.570.000 1.430.000 d 40000 52000 1500 60.000.000 78.000.000

Total 100000 110100 125.000.000 141.170.000 3.030.000 c) Coeficientul de nomenclatură (Km): Prin calcularea sa se determină, din punct de vedere fizic, gradul de

realizare a programului de producŃie la nivel de întreprindere, utilizând relaŃia:

5,04

211 =−=−=

N

nKn

în care: N – numărul total al sortimentelor (poziŃiilor) din nomenclatorul de fabricaŃie; n – numărul sortimentelor (poziŃiilor) la care programul de producŃie nu

a fost realizat. Necesitatea utilizării coeficientului de nomenclatură se justifică prin

situaŃiile întâlnite în activitatea practică a întreprinderilor, cum ar fi:


11

� neîndeplinirea programului de fabricaŃie la un singur sortiment, dar într-o proporŃie foarte mare;

� neîndeplinirea programului de fabricaŃie la mai multe sortimente, dar în proporŃii mai mici.

Acest coeficient acordă aceeaşi importanŃă tuturor produselor, indiferent de ponderea lor în volumul producŃiei, ceea ce-i conferă o valoare informaŃională mai limitată decât a coeficientului mediu de sortiment.

Modificarea volumului fizic al producŃiei obŃinute sau vândute pe sortimente influenŃează următorii indicatori economico-financiari ai între-prinderii:

a) Valoarea producŃiei obŃinute destinate livrării:

( )qf qf pi

i

n

i i11

0 0=∑ −

în care: qfi – volumul fizic al producŃiei obŃinute destinate livrării, pe tipuri de

produse. b) Cifra de afaceri:

( )qv qv pi

i

n

i i11

0 0=∑ −

în care: qv – volumul fizic al producŃiei vândute, pe tipuri de produse. c) Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.100

0

01

0 ×−×∑∑ pq

Cf

pq

Cf

vv

în care: Cf0 – suma cheltuielilor fixe programate sau aferente perioadei luate ca

bază de comparaŃie. În mod similar, volumul fizic al producŃiei vândute influenŃează asupra

cheltuielilor cu amortizarea şi respectiv cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri, numărătorul fiind reprezentat de către fiecare dintre aceste categorii de cheltuieli.

d) Costul pe produs:


12

00 cf

i

cf

q

−

în care: cf0 – cheltuieli fixe programate sau ale perioadei anterioare pe unitatea

de produs. e) Profitul aferent cifrei de afaceri:

)100(0 −qvIP

în care: P0 – profitul total, la nivelul bazei de comparaŃie; Iqv – indicele volumului fizic al producŃiei vândute.

∑

∑= 100

pq

pqI

00v

01vqv .

f) Profitul pe produs: - direct:

(qv1 – qv0) (p0 – c0)

- indirect:

)( 00

1 cfi

cfqv

q

−−

în care: (p0 - c0) – profitul pe unitatea de produs, la nivelul bazei de comparaŃie.

g) Rata medie a rentabilităŃii economice:

100)100(

1

0 ×−

At

IP qv

h) EficienŃa utilizării mijloacelor fixe: - prin intermediul cifrei de afaceri, asupra indicatorului „Cifra de afaceri

la 1.000 lei mijloace fixe“:

000.11

×Mf

„a“ iaŃrela


13

- prin intermediul profitului aferent cifrei de afaceri, asupra indicatorului „Profit la 1.000 lei mijloace fixe“:

000.11

×Mf

„f“ iaŃrela

i) EficienŃa utilizării activelor de exploatare şi a capitalurilor (prin intermediul profitului la 1.000 lei active de exploatare sau capitaluri):

000.1×11 K sau Ae

„f“ iaŃrela

j) EficienŃa utilizării potenŃialului uman (prin intermediul profitului aferent cifrei de afaceri asupra indicatorului „Profit mediu pe salariat“):

1sN

„f“ iaŃrela

Efectele prezentate nu au caracter limitativ, ele pot îmbrăca forme diverse în scopul reflectării unor aspecte de esenŃă ale proceselor şi fenomenelor economico-financiare care au loc în cadrul unei întreprinderi.

C. Analiza structurii producŃiei

Structura producŃiei reprezintă ponderea pe care o deŃine fiecare sortiment în totalul producŃiei.

Realizarea programului de producŃie în proporŃii diferite determină implicit modificări în structura producŃiei. Modificările în cauză se datorează unor cauze obiective care apar în executarea programului de producŃie, cum ar fi: gradul de saturaŃie a pieŃei pentru un sortiment sau altul (ceea ce determină ca la aceste sortimente să intervină anumite restricŃii privind fabricarea lor, în timp ce la alte sortimente la care există solicitări, programul să fie suplimentat), restricŃii în legătură cu asigurarea firmei cu factori de producŃie etc.

Pentru caracterizarea modului de realizare a programului de producŃie din punctul de vedere al structurii, în procesul de analiză se utilizează următoarele procedee:

a) ponderile (se compară ponderile efective cu cele programate pe fiecare sortiment în parte, iar orice abatere rezultată, în sensul creşterii sau scăderii, denotă nerespectarea structurii stabilite prin program);

b) coeficientul mediu de structură sau asortiment ( aK )


14

Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi egală sau mai mică

decât 1 sau 100 ( 100 1 sauaK ≤ ): � coeficientul este egal cu 1 sau 100 în situaŃia în care programul de

producŃie a fost îndeplinit în proporŃie de 100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi proporŃie la toate sortimentele prevăzute în nomenclatorul de fabricaŃie al întreprinderii;

� coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe sortimente a fost realizat în proporŃii diferite.

Coeficientul mediu de structură se determină la nivel de întreprindere pe baza următoarelor relaŃii:

a) ∑∆−= gaK 100 =100-7,25% = 92,75%

în care:

∑∆g – suma abaterilor negative ale ponderilor pe sortimente;

Modificarea structurii producŃiei influenŃează următorii indicatori

economico-financiari ai întreprinderii: a) Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.100

00

01

01 ×−×∑∑

∑∑

pq

cq

pq

cq

v

v

v

v

b) Profitul aferent cifrei de afaceri:

( ) vvv IqPcqpq 00101 −−∑∑

c) Rata medie a rentabilităŃii economice:

( )100

1

00101 ×−−∑ ∑

At

IqPcqpq vvv

qf gi sortiment

0 1 p0 q0*p0 q1*p0

0 1 [▲g]

a 10000 11200 1000 10.000.000 11.200.000 8,00% 7,93% 0,07% b 20000 18000 800 16.000.000 14.400.000 12,80% 10,20% 2,60% c 30000 28900 1300 39.000.000 37.570.000 31,20% 26,61% 4,59% d 40000 52000 1500 60.000.000 78.000.000 48,00% 55,25%

Total 100000 110100 125.000.000 141.170.000 100,00% 100,00% 7,25%


15

d) Rata medie a rentabilităŃii resurselor consumate:

1001100100

00

01

01 ×

−−×

−

∑∑

∑∑

cq

pq

cq

pq

v

v

v

v

e) Rata medie a rentabilităŃii comerciale:

1001100100

00

01

01 ×

−−×

−

∑∑

∑∑

pq

cq

pq

cq

v

v

v

v

f) Profitul mediu pe un salariat:

( )1

00101

Ns

IqPcqpq vvv −−∑ ∑

g) EficienŃa utilizării mijloacelor fixe:

( )000.1

1

00101 ×−−∑ ∑

Mf

IqPcqpq vvv

D. CorelaŃiile posibile dintre coeficientul mediu de sortiment, coeficientul mediu de structură şi indicele mediu de realizare a volumului producŃiei

Studierea coeficienŃilor medii de sortiment şi de structură trebuie efectuată în strânsă legătură cu nivelul indicelui mediu de realizare a programului de producŃie la nivel de întreprindere. Între cei doi coeficienŃi şi indicele mediu de realizare a volumului producŃiei, pot exista următoarele corelaŃii:

a)

=

=

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

SituaŃia în cauză denotă faptul că la nivelul fiecărui sortiment în parte şi în medie pe total întreprindere, programul de producŃie a fost îndeplinit în proporŃie de 100%, ceea ce constituie un aspect pozitiv al activităŃii desfăşurate.

b)

>

=

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK


16

Această corelaŃie poate fi întâlnită în cazul în care programul de producŃie a fost depăşit pe total şi pe fiecare sortiment în parte, dar în aceeaşi proporŃie.

c)

>

<

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

CorelaŃia prezentată poate fi întâlnită atunci când a avut loc o depăşire a programului de producŃie pe fiecare sortiment şi în medie la nivel de întreprindere, însă în proporŃii diferite. Această situaŃie se apreciază în mod favorabil, dacă ritmurile diferite de depăşire a programului de fabricaŃie pe sortimente au fost determinate de solicitările clienŃilor, iar sporul de producŃie a avut desfacerea asigurată.

d)

>

<

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Aceste corelaŃii reflectă faptul că la nivel de întreprindere depăşirea realizată este efectul compensării nerealizărilor înregistrate la unele sortimente, cu depăşirile de la alte sortimente. Activitatea întreprinderii va fi apreciată în funcŃie de cauzele care au generat aceste abateri.

e)

<

=

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

SituaŃia prezentată reflectă faptul că programul de producŃie nu a fost îndeplinit la nici un sortiment şi, în consecinŃă, nici la nivel de întreprindere, în aceeaşi proporŃie, ceea ce constituie un aspect negativ al activităŃii desfăşurate de întreprindere.

f)

<

<

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Programul de producŃie nu a fost îndeplinit la nivel de întreprindere, datorită nerealizărilor înregistrate la anumite sortimente care pot fi mai mari


17

decât depăşirile aferente altor sortimente. La aceeaşi situaŃie (Iq < 100%) se poate ajunge şi atunci când programul de producŃie nu s-a realizat la nici un sortiment, dar în proporŃii diferite.

Ambele situaŃii constituie aspecte negative ale activităŃii întreprinderii, caz în care analiza trebuie aprofundată pentru depistarea cauzelor care le-au generat.

Curs 6 Analiza Productiei Fizice

Documents

Transcript of Curs 6 Analiza Productiei Fizice