TEHNICA SOCIOMETRICĂ

Un grup social reprezinta un ansamblu de indivizi intre care exista relatii bine definite si in care fiecare individ

are constiinta apartenentei la grup. Membrii unui grup au o anumita structura, functioneaza dupa reguli

prestabilite, au interese comune si urmaresc realizarea unor scopuri specifice, bine delimitate.

Proprietatile grupurilor mici au fost analizate in multe lucrari de specialitate: Robert F. Bales, Interaction

process analysis: a method for the study of small groups; M.A. Bany, L.V. Johnson, Dinamique des group et

education. Le group-classe; J.L. Moreno, Fondements de la sociometrie; Roger Mucchielli, La dinamique des

groups; Achim Mihu, Sociometria; Ioan Nicola, Dirigintele si sintalitatea colectivului de elevi, Editura

didacticǎ si pedagogicǎ, Bucuresti, 1978; I. Ionescu, Sociologia scolii etc.

1. Marimea grupului mic este între 3 si 35- 40 de membri. Limita superioara este dependenta si de durata functionarii grupului ca unitate de sine statatoare. 2. Relatiile dintre membri grupului sunt directe, de tipul "face to face", aceasta însemnînd ca fiecare poate comunica si efectua schimb de informatii cu toti ceilalti, mmembrii îsi coordoneaza reciproc intentiile si preocuparile, modelîndu-se unii pe altii. 3. Fiecare grup se caracterizeaza printr-o structura configurationala proprie, care rezulta din interdependenta statutelor si rolurilor membrilor din care este format. 4. Coeziunea grupului constituie o rezultanta a concentrarii tuturor fortelor ce actioneaza asupra indivizilor pentru a se mentine în cadrul grupului. Coeziunea este considerata ca fiind o conditie indispensabila aparitiei si actiunii unor norme comune acceptate la nivelul grupului. Grupul actioneaza ca unitate de sine statatoare numai în momentul cînd a atins un nivel minim de coeziune. 5. Dinamica grupului subliniaza ca grupul se afla într-o continua miscare si transformare, într-un proces neîntrerupt de adaptare si acomodare. Se poate vorbi de dinamica sa interna (transformarile structurii interne, a personalitatii membrilor) si de o dinamica externa (transformarile ce au loc între grup si socialul în care e prins). 6. Grupurile se constituie în vederea realizarii unor scopuri si rezolvarii unor sarcini. Structura informala se caracterizeaza prin aceea ca interactiunea dintre membri grupului de elevi, nu este impusa sau reglementata din exterior, ea este rezultatul firesc, natural si spontan al relatiilor intersubiective, psihologice ce se stabilesc între membri. Acestea sunt relatii interpersonale între personalitati diferite, care se influenteaza reciproc, se percep, comunica, actioneaza si reactioneaza unii în raport cu altii, se cunosc, se apropie, se asociaza, se îndragesc, se ajuta, se împrietenesc sau dimpotriva, se suspecteaza, devin gelosi, se resping etc. În functie de aceste relatii informale apar liderii informali (persoane preferate). Daca liderii formali se impun mai ales în virtutea rolului si functiei pe care le detin, liderii informali se impun în virtutea unor calitati personale apreciate de colegii lor.

În Cunoasterea si activitatea grupurilor, M. Zlate si C. Zlate prezintă citeva tehnici de cercetare a grupurilor

sociale:

monografia grupurilor,

observatia sistemica a grupurilor pe baza categoriilor informationale,

tehnica sociometrica

profilul psihosociologic al grupurilor etc.

Folosindu-le, putem evidenţia:

Consensul (existenta atitudinilor asemanatoare in grup)

Conformismul ( respectarea normelor grupului)

Autoorganizarea (capacitatea grupului de a se organiza singur)

Coeziunea (unitatea grupului)

Eficienta (indeplinirea cu succes a obiectivelor)

Autonomia grupului, capacitatea de a se descurca, face faţă problemelor

Controlul (grupul ca mijloc de control a actiunilor membrilor)

Stratificarea (poziţionarea membrilor în grup)

Permeabilitatea (acceptarea altor membri)

Flexibilitatea (manifestarea unor comportamente variate)

Omogenitatea (similaritatea psihologica si sociala a membrilor)

Placerea apartenentei la grup

Intimitatea (apropierea psihică intre membri)

Forta, puterea, autoritatea grupului

Participarea (actiunea în grup, pentru grup)

Stabilitatea (persistenta in timp a grupului) etc.

Grupul are o unitate structurală în dinamică. Dacă utilizăm tehnica sociometrică obţinem informaţii care ne

permit să studiem grupul în totalitatea sa. Tehnica sociometrică a dat originalitate sociologiei în SUA. Pentru a

pricepe mecanismele şi posibilităţile acestei tehnici pe care AS o poate utiliza în intervenţiile sale, acesta

trebuie să-şi lămurească:

raporturile membrului grupului cu etno-socio-cultura,

ce este "relativismul cultural",

cum se construieşte identitatea individuală şi socială în jocul social în care fiecare caută să fie cât mai

asemănător cu membrii (sub)socioculturii de apartenenţă şi de a se distinge până la a se crede unicat),

ce este conştiinţa de sine, stima de sine, ce sunt rolurile sociale, ce este status-ul,

caracteristicile comportamentelor interacţionale ale oamenilor în grupuri mici şi în grupuri mari etc.

Dacă pornim de la etimologia termenului, sociometrie ar însemna măsurarea relaţiilor interpersonale în grup,

plecând de la preferinţele şi repulsiile membrilor.

Fiind medic, după primul război mondial, J. L. Moreno (născut în România) a fost detaşat într-un campus de refugiaţi (ţărani şi meşteşugari din Tirol) cu misia de a-i îngriji. Aceştia fuseseră plasaţi în barăci la întâmplare, stăteau înghesuiţi şi se certau tot timpul. Lui Moreno i-a venit ideea să-i grupeze pe baza "afinităţilor elective". Pentru aceasta, le-a dat câte o foaie pe care să scrie cu cine ar vrea să stea în aceeaşi baracă şi cu cine nu. Pe această bază, el a compus o "schemă" în care fiecare familie era reprezentată printr-un cerc, iar atracţiile şi respingerile prin săgeţi. Unele familii erau mai preferate (sau mai respinse) ca altele. După ce a rearanjat familiile pe baza afinităţilor lor, liniştea s-a instaurat în "campus". În 1925, Moreno a emigrat în SUA, unde a obţinut o catedră la Universitatea din New York. În curând, chiar preşedintele Roosevelt a ajuns să se intereseze de cercetările sale, pentru a rezolva probleme sociale reale: emigraţia în masă, disputele dintre funcţionari etc. Tehnica a devenit şi mai recunoscută după ce, în 1944, generalul Jenkins a folosit-o pentru ca pe baza ei să alcătuiască echipajele escadrilelor din Pacific (fiecare pilot îşi alegea astfel însoţitorii, coechipierii).

G. Simmel analizase diferite configuraţii ale grupării oamenilor. Diada – spunea el – nu ne spune prea multe

despre viaţa interpersonală, interacţională pe care individul o resimte independentă de el. Cu studiul relaţiilor

dintre trei persoane începe sociologia. Funcţiile terţului (celui de-al treilea) sînt cele de:

mediator : în cazul unui conflict, terţul este intermediar şi face posibilă negocierea, dacă este

perceput ca neutru,

« tertius gaudens » : terţiul trage foloase de pe urma conflictului între ceilalţi doi, fiindcă fiecare va

vrea să se alieze cu el, iar el poate « juca pe două planuri »,

« despot » care « dezbină pentru a stăpîni».

În Two against one. Coalitions in triads, Caplow distingea alte numeroase coaliţii în triade:

a a tip 2:

0 tip 1: 0 a > b

2

a = b = c b = c

0 0 0 0 a < (b + c)

b c b c

tip 3: tip 4: tip 5: tip 6:

a < b a > b a > b > c a > b > c

b = c b = c a < (b + c) b > c

a > (b + c) etc.

Terţul intermediar, mediator

(dacă A şi B fac parte din reţele diferite, i îi poate lega sau poate rupe legătura)

Terţul poate fi reprezentant

sau

paznic

M. Forsé (în Les reseaux sociaux) identifică terţul:

- “amplificator“ ●

- “ştafeta simplă“ ●

- “ştafeta multiplă“ ●

- “filtru” ●

Tehnica sociometrică este (relativ) simplă. Se construieşte un test sociometric, cu întrebări ce surprind situaţii

sociale diverse, activităţi şi cer membrilor unui grup să spună cu cine vor să se asocieze în acele situaţii, cu cine

vor să întreprindă acele activităţi, şi pe cei cu care nu ar vrea, pe care îi resping. Cu ajutorul lui se pot

determina:

poziţia, locul, statutul unui membru în grup

poziţia, locul, în cîmpul relaţiilor interpersonale (lider, izolat, ignorat, respins etc.),

structura globala a grupului si a subgrupurilor,

3

i

A B

r

BA

(r face parte din aceeaşi reţea cu A, iar A îl

delegă pe r să-l reprezinte în relaţiile cu B,

sau să controleze accesul altora în propria

retea) etc.

diverse centre de influenta, clici, “bisericuţe”etc.

perceptia grupului faţă de un anumit membru,

coeziunea de grup etc.

Test sociometric

1. Daca s-ar reorganiza grupa, cu cine ai dori sa fii din nou coleg? De ce?1. 1............. 1. 2............. 1. 3.............

2. Daca s-ar reorganiza grupa, cu cine nu ai dori sa fii din nou coleg? De ce?2. 1............. 2. 2............. 2. 3............. 3. Cine crezi ca te-a ales să faci parte din aceeaşi grupă? De ce?3. 1............. 3. 2............. 3. 3............. 4. Cine crezi ca te-a respins? De ce?4. 1............. 4. 2............. 4. 3............. etc.

Testul sociometric oferă doar informaţia brută în legatura cu aspectele relationale ale membrilor şi grupului în

totalitatea sa. Toate aprecierile, interpretarile si rezultatele obtinute în urma prelucrarii sunt dependente de

fidelitatea datelor oferite de test. Fidelitatea depinde de sinceritatea raspunsurilor la întrebarile testului,

sinceritate determinata de test si de modul în care a fost aplicat. Foarte important este ca întrebarile sa fie în

concordanta cu interesele, preocuparile si aspiratiile membrilor. Este necesar sa li se ofere elevilor suficiente

motive pentru a raspunde cît mai sincer. Întrebarile pot avea ca referinta diverse aspecte sau domenii de

interes pentru membri: participarea la sarcini profesionale, cooperarea în cadrul echipei sportive, petrecerea

timpului liber etc. La fiecare raspuns se urmareste si motivatia formulată.

Etapele aplicarii testului sociometric:

a) membrilor grupului li se explica scopul cercetarii:

- fiecare îsi va cunoaste mai bine locul în grup,

- în repartizarea anumitor sarcini se va tine cont si de preferintele interpersonale,

- se va tine cont de relatiile sociopreferentiale si în structura formala a grupului etc;

b) se asigură subiecţii de caracterul confidential al raspunsurilor;

c) se distribuie formularele cu întrebari ce urmeaza a fi completate si se explica modul de completare;

d) se precizeaza caracteristicile situatiei;

e) se recolteaza raspunsurile.

Testul sociometric se poate folosi pentru a surprinde evolutia relatiilor colectivului. Astfel, el urmeaza a fi

administrat periodic, iar rezultatele obtinute pot fi comparate. Trebuie specificat faptul ca reluarea testului la

intervale prea scurte îi diminueaza eficacitatea, subiectii orientîndu-se dupa raspunsurile anterioare.

Rezultatele obţinute se trec într-un tabel - matricea sociometrică - marcând cu + alegerile şi cu – respingerile.

4

Tabelul are doua intrari: atît pe verticala cît si pe orizontala sunt trecuti membrii colectivului respectiv. Pe

verticala se trec punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor nominalizati, iar pe orizontala perceptiile

pozitive si negative atribuite de asemenea colegilor.

Se pot trece + urile (preferinţele) cu culoare rosie în dreptul colegilor alesi, preferati, iar cu culoare albastra –

urile (respingerile) în dreptul colegilor respinsi. În capetele de tabel ale matricii sociometrice se calculeaza

suma punctelor obtinute din alegeri si respingeri si suma perceptiilor pozitive/negative. Fiecare individ, într-o

sociogramă, nu se alege sau respinge pe sine; numărul maxim de alegeri pe care le va putea avea va fi

numărul maxim de alegeri minus una; se poate calcula indicele de status social al unui individ (popularitatea),

raportând numărul alegerilor primite efectiv la numărul maxim de alegeri pe care le poate avea.

Indici sociometrici. Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric trecute în matrice se pot calcula

indici sociometrici:

- indicele status-ului sociometric care ne arata pozitia ocupata de o persoana în cadrul grupului si se calculeaza

dupa formula:

I=n/(N-1), unde n = numarul alegerilor primite de respectiva persoana, N = numarul membrilor

grupului.

- indicele expansivitatii sociometrice, adică determinarea cantitativa a orientarii individului spre membrii

grupului prin luarea în calcul atît a expansivitatii pozitive cît si a expansivitatii negative:

I = (E+) + (E-) = [(n+) / (N-1)] + [(n-) / (N-1)], unde (n+) reprezintă numărul alegerilor emise

(n-) = numar de respingeri emise, N = numarul membrilor grupului.

- indicele sensibilitatii rationale exprima capacitatea individului de a-si evalua propria sa pozitie în grup;

5

I = Aa / Ap, unde Aa este numarul asteptarilor de a fi ales, Ap = numarul alegerilor primite

- indicele asocierii persoanelor în cadrul grupului:

I=n/[k(N-1)/2], unde n = numarul relatiilor simetrice, N = numarul membrilor grupului, k = numarul

alegerilor permise etc.

Sociograma. Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociograma care prezinta sub

forma grafica relatiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidenta nu numai locul fiecarui

membru ci si diverse tipuri de retele interpersonale. Aceste retele se cuantifica în sociograma prin diferite

simboluri grafice. "Structuri tipice" în interiorul grupului:

6

Cel mai mic subgrup este cuplul (care conţine unitatea de sentiment în stare pură transmisă de la un individ la

altul, care evidenţiază bogăţia sufletească a omului; pentru descrierea ei riguroasă trebuie să folosim noţiunile

de "empatie", "transfer", "simpatie"; putem identifica relaţii de "atracţie", "respingere", "indiferenţă",

"ignorare" etc.).

Putem considera fiecare individ un "atom social", el putând avea relaţii cu indivizi din grupul său, dar şi din

alte grupuri (în familie, şcoală, comunitate, societate).

Exista doua categorii de sociograme: individuale si colective. Cele individuale sînt extrase din sociograma

colectiva si prezinta situatia unui membru asa cum rezulta ea din totalitatea relatiilor cu ceilalti.

O sociograma se poate prezenta sub forma moleculara (asemeni legaturilor dintre molecule) sau sub forma

"tinta" (relatiile sunt prezentate în cadrul unui numar de cercuri concentrice). Numarul cercurilor din care e

formata "tinta" poate fi mai mic sau mai mare în functie de numarul membrilor sau în functie de distanta

sociometrica dintre ei. Cercurile din interior corespund nivelului de integrare, în care se afla elevii cu

punctajul total pozitiv, iar cercurile din exterior corespund nivelului de "neintegrare", în care se afla elevii cu

punctaj total negativ. Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este asezat în centrul cercului

numarul 1 (cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cît un membru are un punctaj mai mic cu atît

se departeaza de centrul cercului 1 sau chiar de grup.

Sociograma colectiva ne ofera posibilitatea cunoasterii structurii preferentiale ce se stabileste în interiorul

colectivului, indicîndu-ne grafic cine cu cine relationeaza din punctul de vedere al afinitatilor. Alegerile sunt

reprezentate printr-o săgeata rosie, iar respingerile printr-o sageata albastra.

Alegerile reciproce ne apar ca o linie continua cu vîrf în ambele sensuri etc.

Se utilizează câteva simboluri care să reprezinte indivizii (de exemplu, cu O – persoanele de sex faminin, şi cu

Δ – persoanele de sex opus) şi relaţiile dintre ei:

atracţie

respingere

atracţie reciprocă

respingere reciprocă etc.

7

AS poate aranja indivizii unui grup în ordinea "status"-ului lor social (nu reţine doar determinarea psihică a

status-ului, ci şi modul cum individul îşi joacă rolurile sociale, ce avere are, care îi sunt competenţele etc.).

Se poate calcula şi posibilitatea ca un subiect să-l aleagă pe altul, posibilitatea ca un subiect să fie ales de mai

mulţi membri, "expansiunea afectivă" (indicele de expansivitate a lui A cere raportarea subiecţilor aleşi de A la

numărul total al alegerilor posibile). Lucrurile pot fi şi mai mult aprofundate dacă vom încerca să aflăm relaţiile

indirecte (« pe cine crede x că preferă y » ? « De cine crede y că va fi respins x ? »).

De mare interes este evidenţierea "liderului informal", în urma cercetării grupului folosind această tehnică

(liderul nu este întotdeauna « cel popular »; un « om popular » poate să nu fie lider). În urma prelucrării datelor

testului sociometric, AS poate afla individul preferat de către cei mai mulţi din interiorul grupului, adevăratul

lider (informal); liderul "formal" este cel numit, pus de către cineva să fie lider.

De asemenea, AS poate afla cine sunt "izolaţii", cei "indiferenţi" grupului, cei ignoraţi pur şi simplu de către

membrii grupului, cei care se ignoră reciproc, indiferenţii reciproc, clicile ("bisericuţele" cu influenţă favorabilă

sau nocivă pentru "atmosfera" din grup).

Prezentarea rezultatelor cercetării sociometrice se poate face în faţa grupului, dar şi individual. Este

recomandat să scoatem în evidenţă partea pozitiva a concluziilor astfel încît sa îmbunatatim climatul

psihosocial, sa încalzim relatiile dintre elevi. Se impune constientizarea fiecarui membru asupra rolului,

statutusului si pozitiei sale în grup.

Inspiraţi de tehnica sociometrică, folosind teoria grupurilor, calculul matricial şi logica combinatorică, M.

Callon (La science et la reseaux, 1988), M. Forsé (Les reseaux sociaux, 1995) ş.a. au dezvoltat sociologia

reţelelor. Un grup e constituit dintr-un ansamblu de puncte (vârfuri) şi săgeţi (arcuri). Ansamblul

vîrfurilor unui grup G este notat cu X, iar ansamblul arcurilor cu U. Un grup de forma:

G = (X,U) este alcătuit dintr-un ansamblul de vârfuri şi o familie de arcuri.

X = {X1, X2,...,Xn}

U = {U1,U2,...,Un}

Numărul de vârfuri e ordinea lui G (un grup este orientat). Legătura dintre două vârfuri se numeşte staţie.

Într-un graf orientat, orice arc (X,Y) are extremitate iniţială, predecesoare şi una terminală, succesoare. O

"clică" este un ansamblu de vârfuri ale unui graf complet. Densitatea unui graf este un raport între

numărul de arcuri ale grafului şi numărul de arcuri ale grafului complet cu acelaşi număr de vârfuri. Un

"lanţ" de lungimea q este o secvenţă de q cercuri. Un "ciclu" este un lanţ elementar a cărui extremitate

terminală coincide cu extremitatea iniţială.

Un "drum" este lanţul din arcuri în acelaşi sens; lungimea unui drum este egală cu numărul de arcuri ce

leagă vârfurile drumului (de ex., între vârfurile 2 şi 5 este un drum de lungime 2); "distanta geodezică"

este drumul cel mai scurt între două vârfuri.

Un grup este conex dacă pentru oricare dintre vârfuri este un lanţ care să le unească. Într-un graf

conex există puncte de articulare. Fiind dat un graf, ii putem construi matricea de adiacenţă:

m11 = 0 m12 = 0 m13 = 0 0 1 0

m21 = 0 m22 = 0 m23 = 0adică: M = 0 0 1

m31 = 0 m32 = 0 m33 = 0 1 0 0

Multigraful poate fi exprimat prin matricea-bloc. Cu matricile se pot face operaţiile curente: adunarea,

8

înmulţirea matricilor etc. În sociologia reţelelor este importantă utilizarea grafurilor pentru a pune în

evidenţă relaţiile între cercuri.

Exemplul reţelei între asociaţiile existente într-o localitate de circa 20000 locuitori:

asociaţia "Armonia"

"centrul muzical"

Asociaţia pentru animaţie culturală

Societatea pentru implementarea Internetului

Casa de Cultură a Tineretului

Asociaţia "Sf.Valentin" (pentru revigorarea unei sărbători a iubirii)

RC şi SC sunt societăţi comerciale

G22 este o asociaţie elitistă

F şi GP sunt asociaţii de cartier etc.

AS poate identifica membrii comuni în conducerile acestora. Putem construi matricea corespunzătoare ;

marcăm dacă au (1) sau nu (0) membri comuni. Putem afla astfel gradul de centralitate a asociaţiilor.

Identificând reţeaua socială, putem identifica relaţii de colaborare, susţinere, sfătuire, control, influenţă

etc.; putem identifica echivalenţe structurale, gradul de coeziune, centralitate, autonomia etc. Cei care vor

să dea greutate utilizării acestei tehnici a reţelelor poate utiliza şi câştiguri din "analiza strategică"

(M.Crozier), socioanaliză (Bourdieu), constructivism (Giddens).

Se cunosc cercetări de referinţă făcute pe această bază:

- în comunităţi urbane mici (Milgram, Granovetter),

- în sisteme de rudenie (Ward),

- în mînăstiri (Sampson, Boliger)

- bănci (Eccles, Crane),

- agenţii de publicitate,

- cabinete de avocaţi etc.

Van Oosten (în European Community decision making) a descris cum se ajunge la luarea deciziilor în

cadrul U.E.

Freeman, Hybes au analizat comportamentul strategic al întreprinderilor americane din domeniul

biotehnologiilor (au urmărit reţeaua de 900 întreprinderi etc.) desprinzând cum s-a ajuns la înlăturarea

concurenţei, la interdependenţe etc.

Unii au identificat reţele şi elite locale, au identificat 10 tipuri de resurse controlate de ele şi au ajuns să

estimeze, să prevadă pe această bază 90% din evenimentele unei aşezări cu circa 100 000 locuitori.

9

10