Simona Adam Managementul clasei de elevi

1

Relaţii şi interacţiuni educaţionale în clasa de elevi. Caracteristicile grupului şcolar

Grupul social este definit ca „un ansamblu de persoane caracterizat de o anumită

structură şi o cultură specifică rezultate din relaţiile şi procesele psihosociale dezvoltate în cadrul său”.

Grupul social nu se reduce la o simplă însumare sau juxtapunere a indivizilor. El este rezultatul reunirii spontane sau deliberate a unui număr variat de indivizi. Unul şi acelaşi individ poate aparţine mai multor grupuri sociale. Clasificarea grupurilor sociale: - în funcţie de tipurile de relaţii între indivizi, se disting: - grupuri primare; - grupuri secundare; - după tipul de normativitate care a stat la baza formării lor: - grupuri formale – instituţionalizate, funcţionând în conformitate cu norme cuprinse în regulamente sau legi; - grupuri nonformale – constituite pentru rezolvarea unei sarcini sau a unor obiective imediate, urmând ca după aceea să se dizolve; - grupuri informale – răspund unor nevoi de exprimare mai liberă sau mai puţin constrângătoare (ex. grupuri de prieteni, de pensionari); - după mărimea lor, grupurile se clasifică în: - grupuri mici; - grupuri mari.

Grupurile mari sunt studiate mai ales de antropologie şi psihologia comunităţilor. Mai intens studiate sunt: poporul, naţiunea, masele populare şi clasele sociale.

Grupul mic este „un ansamblu de persoane între care se stabilesc relaţii interindividuale directe şi statornice în cadrul unor activităţi similare ce conduc la realizarea scopurilor relativ comune.

Colectivul de elevi a fost definit ca un grup mic, compus dintr-un număr de elevi şi un profesor, relaţiile dintre aceştia fiind reglementate oficial. Grupul şcolar este un grup omogen din punct de vedere al vârstei, al scopurilor, al intereselor fundamentale şi aspiraţiilor.

Sarcina clasei de elevi este de natură educaţională, de formare iniţială şi continuă a subiecţilor educaţionali. Această sarcină sau activitate educaţională are obiective anticipate şi conţinuturi selectate şi transmise în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale educaţilor.

Activitatea educaţională generează atât rol-status-urile membrilor grupului, cât şi dinamica acestora. Astfel, statusul se structurează treptat ca un ansamblu de cerinţe, de dispoziţii oficiale care reglementează poziţia socială a fiecărui membru al grupului. Rolul se defineşte treptat ca totalitatea conduitelor realizate din perspectiva unui anumit status. Mai mult decât atât, rolurile profesorilor şi elevilor nu sunt separate, ci într-o interdependenţă permanentă, rolul elevilor fiind determinat de cerinţele legitime ale profesorilor, iar rolul profesorilor de cerinţele de status ale elevilor.

Simona Adam Managementul clasei de elevi

2

Structura de sarcină, de activitate educaţională determinată de interacţiunea rol-statusurilor în clasa de elevi reprezintă structura formală a, de indiferenţă. colectivului de elevi. Structura informală este dată de relaţiile afective stabilite spontan şi natural între membrii grupului, într-un cadru social concret. Aceste relaţii pot fi: de simpatie, de antipatie

După criteriul cooperării sau al competiţiei, cea mai eficientă modalitate de organizare a clasei de elevi s-a dovedit a fi cea de cooperare. Cooperarea într-o sarcină comună stimulează comportamentele de facilitare a succesului, creşte stima de sine, încrederea în forţele proprii, diminuează anxietatea, intensifică atitudinile pozitive faţă de profesor.

Caracteristicile colectivului de elevi sunt următoarele: 1. Mărimea colectivului de elevi se situează între 10-15 şi 40-45 de elevi. Mărimea optimă a clasei de elevi a suscitat foarte multe discuţii, deoarece s-a constatat că dacă este mai mare creşte tendinţa de subdiviziune, iar dacă sunt prea puţini elevi creşte tendinţa de subiectivizare a membrilor clasei de elevi. 2. Relaţiile dintre membrii colectivului de elevi sunt directe, de tipul faţă-n faţă, de natură afectivă, pozitivă şi negativă, spre deosebire de relatiile funcţionale specifice grupului secundar. 3. Clasa de elevi este un grup angajat în activităţi educaţionale având scopuri şi obiective specifice, de învăţare, formare şi dezvoltare. Scopurile colectivului de elevi pot fi comune, de subgrup, individuale. 4. Coeziunea grupală este definită de Leo Festinger ca o rezultantă a tuturor forţelor care acţionează asupra membrilor pentru a-i determina să rămână în grup. 5. Structura de grup poate fi divizată în structura de sarcină, de comunicare, de conducere şi socio-afectivă; 6. Dinamica clasei de elevi care este dată de forţele ce acţionează în interiorul grupului:

- ansamblul fenomenelor psiho-sociale ce se petrec în colectivul de elevi cum ar fi: relaţiile cu mediul; influenţa grupului asupra membrilor săi; viaţa afectivă a grupului; coeziunea şi disocierea colectivului de elevi.

- ansamblul metodelor de acţiune asupra personalităţii prin intermediul grupului: studiul proceselor de schimbare; utilizarea proceselor de grup pentru tratarea tulburărilor de personalitate; studiul schimbărilor sociale prin intermediul grupului mic.

7. Autonomia şi dependenţa - clasa de elevi este autonomă atunci când structura sa este bine determinată, dacă are scopuri şi obiective funcţionale, benefice, dacă relaţiile interpersonale interne şi cu alte grupuri sunt predominant de colaborare şi nu conflictuale. Dependenţa clasei de elevi poate fi faţă de şeful dominator, faţă de anumite subgrupuri interne sau faţă de alte grupuri externe. 8. Conformismul şi nonconformismul - exprimă într-o anumită măsură gradul de menţinere a coeziunii şi a specificităţii grupului sau gradul de schimbare, chiar de disoluţie a grupului. Conformitatea se manifestă prin comportamente de supunere, acceptare şi urmare a prescripţiilor normative. Conformismul individual este promovat fie prin recompense, fie prin sancţiuni negative.

Simona Adam Managementul clasei de elevi

3

9. Permeabilitatea sau impermeabilitatea - dacă grupul este permeabil, el permite pătrunderea unor schimbări pozitive, dacă este cristalizat devine impermeabil la schimbare şi perfecţionare. 10. Stabilitatea sau instabilitatea - clasa de elevi are nevoie de o anumită stabilitate pentru a se menţine şi a evolua dar şi de o anumită mobilitate care să permită transformarea, înnoirea, învigorarea.

Conducerea grupului social este un proces „de organizare şi de exercitare a influenţei persoanei cu poziţie de lider asupra celorlalţi membri ai grupului. Liderul unui grup poate fi formal (investit cu această poziţie) sau informal (ales de către grup, pe baza motivaţiilor personale).

În clasa de elevi profesorul sau profesorul –diriginte reprezintă autoritatea bazată pe legitimitate, el este managerul oficial, cu un anumit rol-status predeterminat. Evoluţia pozitivă a relaţiilor intragrupale ar trebui să conducă la menţinerea autorităţii sale legitime, la care să se adauge autoritatea de competenţă fără alunecări spre extrema puterii

Testul sociometric Determinarea liderului informal din cadrul grupului clasă se face cu ajutorul

metodei sociometrice. Sociometria, ca metodă de cercetare sociologică, a apărut din necesitatea cunoaşterii modului specific în care relaţiile interpersonale din grupurile umane, coeziunea membrilor acestor grupuri, climatul psihosocial generat de relaţiile socio-afective, favorizează sau nu activitatea creatoare a oamenilor centraţi în forme organizate pe o anumită sarcină. În literatura de specialitate, sociometria este identificată ca “o metodă de cercetare, care permite măsurarea, ordonarea şi prezentarea grafică a unor fenomene sociale şi psihosociale, ca o doctrină şi, în acelaşi timp o metodă de cercetare” (Chelcea, 1998, p. 514).

Sociometria a fost elaborată ca metodă de cercetare şi ca teorie de către psihosociologul de origine română Jacob Levi Moreno. În concepţia sa, “sociometria se ocupă cu studiul matematic al proprietăţilor psihologice ale populaţiilor, fiind un domeniu distinct al ştiinţei despre societate, complementar sociologiei ca ştiinţă a sistemelor macroscopice ale societăţii umane.” (apud Chelcea, 1998, p. 514).

Cu ajutorul metodei sociometrice putem identifica poziţia unui individ în cadrul unei structuri organizate, precum şi nucleul de relaţii ce se structurează în jurul acestuia. Acest nucleu de relaţii, privit ca cea mai mică structură socială în comunitate, este denumit atom social. Relaţiile dintre atomii sociali formează reţeaua sociometrică, care este o rezultantă a curentelor de sentimente care străbat atomii sociali. Se poate spune deci că atomii sociali sunt compuşi din numeroase structuri empatice. Această structură socio-afectivă formează ceea ce Moreno numea matricea sociometrică, care identifică relaţia de respingere, atracţie, indiferenţă între membrii grupurilor mici.

Metoda sociometrică presupune parcurgerea unor etape succesive: - construirea instrumentelor necesare recoltării informaţiilor; - recoltarea propriu-zisă a informaţiilor; - construirea sociogramei şi a sociomatricei;

Simona Adam Managementul clasei de elevi

4

- analiza funcţionalităţii acestor relaţii şi construirea modelului optim de organizare grupală.

Informaţiile necesare unei analize sociometrice se referă la: - structura relaţiilor socioafective din grup; - caracteristicile obiective ale fiecăruia din membrii grupului; - performanţele individuale şi grupale în raport cu sarcina.

Testul sociometric permite recoltarea informaţiilor care conduc la cunoaşterea a trei tipuri de relaţii afective: acceptare, respingere şi suspiciune.

Testul este construit sub forma unor întrebări, care vizează raporturile dintre persoanele implicate în realizarea unei sarcini. Răspunsurile la întrebări se rezumă la numele celor cu care subiectul doreşte sau nu să desfăşoare activitatea şi în noile forme de organizare preconizate. Numărul de alegeri/respingeri este de regulă mai mic decât numărul total al membrilor grupului, această pentru a putea determina gradul de intensitate al preferinţelor/ nonpreferinţelor. Răspunsul la prima întrebare ne va permite cunoaşterea persoanelor care exercită o putere de atracţie asupra celui chestionat. Cea de-a doua întrebare solicită informaţii cu privire la relaţiile de respingere. Această trebuie formulată sub forma: “Pe cine aţi prefera mai puţin sau nu aţi prefera deloc?”, avându-se în vedere raporturile foarte delicate dintre oameni. A treia întrebare şi a patra au scopul de a testa reciprocitatea preferinţelor. Nu se solicită motivarea răspunsurilor pentru a putea avea certitudinea informaţiilor. După culegerea acestor informaţii se trece la construirea sociomatricei şi a sociogramei. Sociomatricea se construieşte cu ajutorul tabelului de scoruri. În coloana 1 sunt trecute codurile, respectiv numele membrilor. Codurile, care de obicei sunt numerice, vor fi utilizate şi în construirea sociogramei. Coloana 2 conţine preferinţele emise de fiecare membru al grupului. Ordinea acestora exprimă intensitatea preferinţei exprimate. Primei preferinţe i se atribuie punctajul maxim + 3, celei de-a doua + 2 puncte, iar cele de a treia + 1 punct. Valorile acumulate de fiecare membru al grupului dau scorul pozitiv. Coloana 3 conţine respingerile primite de membrii grupului. Valorile atribuite acestor respingeri sunt negative: -3, -2 şi respectiv –1. În coloana 4 se face suma algebrică a valorilor atribuite atât pentru respingeri cât şi pentru alegeri, obţinându-se un scor general pentru fiecare membru al grupului. În analizele sociometrice se consideră că acel membru al grupului care întruneşte cel mai mare scor general pozitiv reprezintă liderul informal al grupului. Pe baza tabelului se construieşte sociograma care permite analiza grafică a tuturor tipurilor de relaţii socio-afective dintr-o colectivitate umană. În general se utilizează următoarele simboluri:

- pentru preferinţă - - pentru preferinţă reciprocă - pentru respingere

Simona Adam Managementul clasei de elevi

5

- pentru respingeri reciproce

Analiza unei astfel de sociograme scoate în evidenţă faptul că relaţiile grupale nu sunt simple simpatii sau antipatii, generate de caracteristici exterioare, fizice, ci au o determinare mult mai complexă, printre factorii cei mai importanţi fiind natura intereselor ce se constituie în motivaţii reale ale indivizilor.

Exemplu de chestionar folosit în testul sociometric:

Numele şi prenumele:

Clasa:

1. Cu care dintre colegii tăi ai dori să fii în echipă?

1 .........................................

2. ..........................................

3. ..........................................

2. Cu care dintre colegii tăi nu ai dori să fii în echipă?

1..............................................

2...............................................

3...............................................

3. Care dintre colegii tăi crezi că te-ar alege pe tine?

1..............................................

2...............................................

3...............................................

4. Care dintre colegii tăi crezi că nu te-ar alege pe tine?

1..............................................

2...............................................

3...............................................