Curs 4 _ Selectia Pacientilor Candidati Pentru a Deveni Purtatori de Implanturi

7/23/2019 Curs 4 _ Selectia Pacientilor Candidati Pentru a Deveni Purtatori de Implanturi

http://slidepdf.com/reader/full/curs-4-selectia-pacientilor-candidati-pentru-a-deveni-purtatori-de-implanturi 1/12

CURS 4 – SELECTIA PACIENTILOR CANDIDATI PENTRUA DEVENI PURTATORI DE IMPLANTURI

In ultimul deceniu, tehnica reconstrucţiilor pe implanturi dentare a

fost modicată considerabil. Dacă înainte atenţia era îndreptatăasupra dintelui sau dinţilor care urmau să e înlocuiţi, astăzipracticianul trebuie să ia în consideraţie o multitudine de factoriinterdependenţi înainte să formuleze planul de tratament.

CONSULTATIA INITIALA

• Consultaţia iniţială este primul pas în luarea deciziei de arealiza o procedură restaurativă pe implanturi dentare. Incursul acestei şedinţe este determinat şi evaluat statusulgeneral şi dentoparodontal al pacientului. Dacă terapia prinimplanturi dentare se poate aplica, tot în această şedinţă este

schiţat planul preliminar de tratament.Evaluarea statusului pacientului se face up! re"ulile"enerale#

• !otivul prezentării

• Istoricul prezentei afecţiuni

• Istoricul medical general

• "tatusul dentoparodontal

MOTIVUL PRE$ENTARII #

• Cele mai frecvente motive variază de la #$umi place felul în care arăt% la #&m purtat proteză timp de '( de ani şi nu omai suport%.

• C)teodată, discuţia poate dezvălui amănunte care nu reies dindescrierea iniţială a pacientului. De e*emplu, un pacient poatesă spună că lucrările sale protetice nu mai sunt eciente, darulterior poate descrie unele dureri în &+! care apar în timpulmasticaţiei. &ceste informaţii suplimentare pot constitui unautor e*trem de important în diagnostic.

•

Dacă un pacient acuză decienţe zionomice, acesteatrebuiesc plasate în conte*t. Implantologia orală uneori nupoate rezolva aceste cerinţe sau nevoi ale unei persoane acarei scop nal este o schimbare radicală a aspectului. Dacăinsă decienţele funcţionale sunt principala nemulţumire apacientului, atunci acestea se pot rezolva de cele mai multeori prin implanturi dentare.

ISTORICUL A%ECTIUNII CURENTE!edicul trebuie să identice cauzele care au dus la situaţia actuală,mai ales în cazuri în care ma*ilarul sau mandibula prezintă grade

avansate de atroe-



• +rebuie văzut dacă pacientul a avut parte de un tratament deslabă calitate sau dacă a refuzat să se prezinte la un medic

• Dacă pacientul a pierdut prematur dinţii şi dacă nu are unsuport osos corespunzător

• Dacă pacientul a fost edentat o perioadă lungă de timp, ceeace a dus la o atroe severă a osului

• Dacă pacientul a fost supus unui traumatism

• Dacă lipsa dentară şi osoasă este cauzată de e*tirparea uneileziuni patologice sau a unei tumori

• Daca pacientul are o igiena corespunzatoare

ISTORICUL MEDICAL &ENERAL

refacere protetică pe implanturi însumează o serie de intervenţii şiproceduri traumatice, pe catre pacientul trebuie să le suporte-

anestezia, uneori e*tracţia dentară, crearea patului osos receptor,inserarea implanturilor, urmărirea osteointegrării, confecţionareasuprastructurii protetice şi echilibrarea ei gnatologică./a consultaţia iniţială, pacientul va completa un chestionar desănătate, care, coroborat cu e*amenul clinic şi paraclinic 0delaborator si radiologic1, va încadra pacientul in una din cele 2 clasede risc chirurgical, formulate de &sociaţia &mericană de &nestezie-

• Clasa I include pacienţii clinic sănătoşi şi care duc o viaţănormală

• Clasa II cuprinde pacienţii cu cu unele afecţiuni care sunt

ţinute sub control cu medicaţie adecvată, permiţ)ndule oviaţă normală 0de e*emplu un pacient hipertensiv, care cumedicaţie antihipertensivă menţine o tensiune arterialănormală1.

• Clasa III cuprinde pacienţii cu multiple afecţiuni, cum ar 3+&severă sau diabet insulinodependent, afecţiuni care împiedicăunele activităţi din viaţa de zi cu zi.

• Clasele I4 şi 4 includ pacienţii cu afecţiuni grave sau foarteavansate. Clasa I4 reprezintă pacienţii care au nevoie de

îngriiri medicale imediate, iar Clasa 4 cuprinde pacienţiimuribunzi, care cel mai probabil nu vor supravieţuiurmătoarele 56 de ore.

Cel mai frecvent, pacienţii care solicită restaurări pe implanturi se încadrează în clasele I şi II. 7entru pacienţii din clasa III trebuiescluate măsuri suplimentare, principala ind stabilizarea şi controlulafecţiunii.Contraindicaţiile sistemice se referă la- decite imunitare maore, 3+& maoră, endocardite, diabetici

insulinodependenţi ciroze hepatice afecţiuni pulmonare cronice obstructive

îmbolnăviri frecvente cu utilizare periodică de steroizi



bolnavi cu neoplasme care au făcut sau vor face radioterapiesau chimioterapie

maladii endocrine necontrolabile afecţiuni psihotice consumul de droguri

DETERMINAREA STATUSULUI DENTAR

După a8area istoricului medical, urmează determinarea statusului

dentar al pacientului. &ceasta include o discuţie cu pacientul despreafecţiunile dentare suferite in trecut şi un e*amen clinic minuţions alregiunii orofaciale.9*amenul radiologic este obligatoriu, şi în afară de radiograi se vorrealiza at)t fotograi e*obucale şi endobucale preoperatorii, c)t şimodele de studiu.9ndobucal ne interesează prioritar evaluarea dinţilor restanţi,aspectul mucoasei care acoperă crestele alveolare, contururileosoase 0formă, dimensiuni1, fundurile de sac, dispoziţia şanţuluiparalingual.

Contraindicaţiile locale cuprind următoarele situaţii-

• igienă bucală defcitară

• prezenţa unor resturi radiculare în grosimea crestei alveolare

• neoplasme ma*ilare sau stări precanceroase

• afecţiuni ale mucoasei bucale

• procese in8amatorii locale

• ofertă osoasă insucientă

• pat osos slab din punct de vedere calitativ

• status cervicoorofacial postradioterapie

EVALUAREA DINTILOR RESTANTI

9valuarea dinţilor naturali adiacenţi breşei edentate este o premizăindispensabilă stabilirii planului de tratament prin implanturidentare, în situaţia unei cone*iuni dentoimplantare.Implanturile pot utilizate ca suport e*clusiv al suprastructuriiprotetice sau în combinaţie cu dinţii st)lpi naturali. Criteriile dupăcare sunt analizaţi dinţii restanţi implicaţi în restaurarea protetică peimplanturi sunt-

• mobilitatea• dimensiunea coroanei



• raportul coroană:rădăcină

• poziţia dintelui şi paralelismul cu viitorul a* de inserţie alprotezei

• prezenta sau absenţa cariilor

• conguraţia radiculară

• aria suprafeţei radiculare

• statusul endodontic

• statusul parodontal

MO'ILITATEA

• Dinţii naturali prezintă o mobilitate ziologică în sensorizontal, a*ial şi rotaţional, mobilitate care depinde decaracteristicile rădăcinilor- număr, lungime, suprafaţă,diametru, formă, poziţie, precum şi de tipul osului alveolar

înconurător.

• !obilitatea ziologică a unui dinte sănătos este de 5;< în sensa*ial şi 2=>?;< în sens vestibulooral, şi se datorează

ligamentului periodontal.• !obilitatea unui implant este de 5'< în sens vertical şi

apro*imativ >?< în sens orizontal, şi se datorează elasticităţiiosului alveolar.

• suprastructură agregată mi*t, rigid, mezial pe un dintenatural şi distal pe un implant va suferi sub acţiunea forţelorocluzale o mobilizare care va tinde să tracţioneze spre mezialst)lpul implantului. De aceea, primul criteriu în realizarea uneiancorări mi*te este- mobilitatea clinică a st)lpului natural săe c)t mai aproape de ?.

DIMENSIUNEA COROANEI

• @etenţia elementului de agregare aplicat pe un dinte st)lpdepinde de diametrul şi înălţimea st)lpului.

• !olarii oferă o retenţie mai mare dec)t premolarii datorităsuprafeţei mai întinse de contact cu proteza.

• Inălţimea bontului dentar poate in8uenţată negativ de unspaţiu redus interarcadic. Intro astfel de situaţie se recurge laintervenţii de alungire a coroanei clinice pentru obţinerea uneiretenţii favorabile, mai corect dec)t includerea ca st)lpisuplimentari a unor dinţi vecini, caz în care ar avea de suferit

igienizarea pro*imală dintre dinţii st)lpi.



• Coroanele cu dimensiuni reduse necesită o preparare cu pereţic)t mai paraleli şi realizarea de elemente suplimentare deretenţie, cum ar canale, cavităţi, puţuri, care au şi rolantirotaţional.

• /ipsa de retenţie a st)lpului natural are ca efect primordial

descimentarea supraprotezei. "ecundar, problemele care aparsunt caria st)lpului şi suprasolicitarea implantului.

RAPORTUL COROANA(RADACINA

• @aportul coroanărădăcină se referă la înălţimea coroanei dinpunctul cel mai incizal sau ocluzal p)nă la limbul alveolar din

urul dintelui, comparativ cu lungimea rădăcinii implantate înos.

• 9valuarea acestei caracteristici este de ma*imă importanţă

atunci c)nd asupra restaurării protetice vor acţiona forţelaterale, e*centrice, în timpul funcţiilor aparatului dentoma*ilar.

• Aorţele laterale transformă st)lpul natural întro p)rghie degradul I cu punctul de spriin la nivelul marginii alveolare. Cuc)t creşte coroana clinică şi se reduce porţiunea de rădăcinăimplantată în os, cu at)t se amplică momentul forţei lanivelul p)rghiei, cu efecte distructive.

• @aportul coroanărădăcină ma*im admis atunci c)nd dintelerespectv se utilizeaza ca st)lp întro restaurare mi*tă dentoimplantară este de >->.

PO$ITIA SI A)UL DINTELUI STALP

• Dacă breşa edentată este veche, dinţii limitro suferămodicări de poziţie- versiune, e*truzie, egresie, egresiuneorizontală.

• 9ste necesară corectarea poziţiei acestor dinţi înainte derealizarea planului protetic.

• +ratamentul poate consta în prepararea modicată a dintelui

ca st)lp, recurgerea la terapie endodontică sau ortodontică.Dintele adiacent st)lpului natural poate suferi şi el modicăride poziţie.

• Corectarea este necesară din motive estetice, pentruameliorarea a*ei de inserţie a protezei, a ariilor de contactpro*imale şi îmbunătăţirea transmiterii forţelor de la nivelocluzal către suportul parodontal.

PRE$ENTA CARIILOR

• +oate leziunile carioase ale dintelui st)lp trebuie tratate înainte de inserarea implantului şi nu după perioada de

vindecare a acestuia. In decursul celor c)teva luni necesareintegrării implantului caria dintelui st)lp poate progresa cu



modicarea planului de tratament 0necesitatea unui tratamentendodontic, aplicarea unui dispozitiv coronoradicular, etc.1,merg)nd p)nă la necesitatea e*tracţiei dintelui.

• Dacă după îndepărtarea structurilor cariate se constată căeste necesară terapia endodontică, obturaţia de canal se

indică să e făcută înainte de etapa chirurgicală de inserare aimplantului pentru a putea realiza mai uşor diagnosticuldiferenţial al unei eventuale complicaţii postendodontice cuuna postchirurgicală.

CON%I&URATIA RADICULARA

• Conguraţia radiculară a dintelui st)lp poate in8uenţacapacitatea dintelui de a rezista forţelor care acţioneazăasupra lui.

•

@ădăcinile elate sau fuzionate au o capacitate redusă de asuporta încărcătura ocluzală în cazul unei restaurări protetice*e. In aceste situaţii se indică suprastructuri proteticee*clusiv implantopurtate sau inserarea mai multor implanturiutilizate ca dinţi st)lpi alături de dintele natural respectiv.

• @ădăcinile curbe sau dilacerate sunt favorabile din punctul devedere al spriinului dentoparodontal. 7e de altă parte,această conguraţie radiculară face dicilă o intervenţieendodontică eventual necesară.

ARIA SUPRA%ETEI RADICULARE

• In general, cu c)t aria suprafeţei radiculare a dintelui st)lpeste mai mare, cu at)t este mai bun spriinul parodontal. Dinţiiposteriori oferă un suport mai bun dec)t dinţii anteriori dinacest punct de vedere.

• Dinţii afectaţi de boala parodontală pierd din aria suprafeţeiradiculare. 7entru primul molar ma*ilar pierderea de osalveolar p)nă la nivelul furcaţiei prin parodontopatie

determină o reducere cu '?B a suprafeţei radiculareimplantate intraalveolar.



• In stabilirea tratamentului se poate aplica orientativ şi regulaconform căreia suprafeţele radiculare ale dinţilor st)lpi trebuiesă e cel puţin egală ca valoare cu suma suprafeţelorradiculare ale dinţilor lipsă.

• C)nd breşa edentată corespunde la 5 sau ' dinţi absenţi

devine necesară inserarea mai multor implanturi, nu at)tpentru a compensa suprafaţa radiculară pierdută, c)t pentru a

împiedica realizarea unui corp de punte prea lung, cuelasticitate crescută.

STATUSUL ENDODONTIC

• Dintele inclus ca st)lp întro restaurare cu agregare mi*tădentoimplantară trebuie să prezinte un status pulparsatisfăcător sau o obturaţie corectă de canal.

• &fecţiunile pulpare trebuie tratate înainte de inserarea

implantului deoarece o e*acerbare a suferinţei pulpare întimpul perioadei de vindecare a implantului poate duce lacompromiterea acestuia.

• Dacă statusul endodontic al unui dinte st)lp natural este pussub semnul întrebării, cel mai prudent este să e realizat untratament de canal.

• C)nd se indică rezecţia apicală, se evită utilizareaamalgamului ca material de obturaţie retrogradă pentru a nuapărea în regiune produşi de coroziune care pot interacţionacu metalul implantului.

STATUSUL PARODONTAL

• atenţie specială trebuie avută în cazul c)nd dintele st)lp arenevoie de intervenţii de chirurgie parodontală deoarece sepoate contamina cu germeni patogeni situl implantului.

• De aceea se indică rezolvarea situaţiei patologice parodontalea dintelui st)lp înainte de inserarea implantului.

• Igiena orală trebuie să e perfect controlată înainte deinserarea unui implant.

• Dacă totuşi e*istă o boală parodontală activă, cu risc ridicatde contaminare, înainte de inserarea implantului seadministrează antibiotice pentru a diminua 8ora bacterianăsulculară.

EVALUAREA CAMPULUI OSOS PRIMITOR DE IMPLANT

ferta osoasă trebuie cunoscută şi apreciată preoperator pentru anu avea surprize şi mai ales pentru a şti spre ce tip de implant ne



orientăm. De asemenea trebuie cunoscută distanţa p)nă laobstacolele anatomice, reprezentate de sinusul ma*ilar, canalulmandibular şi gaura mentonieră.

E)AMENUL CLINIC AL CAMPULUI OSOS

C)mpul osos se e*aminează clinic vizual şi palpator, pentru aaprecia grosimea şi fermitatea ţesuturilor ce acoperă osul.După vizualizare se poate diria opţiunea, dar poate apărea surprizaca sub mucoasa înaltă şi groasă să e*iste mult ţesut hipoplazic şi nuosos, fapt apreciabil doar prin palpare.4om e*amina predilect următoarele zone-

• fosa canină

• fosetele incisive

• sinusurile nazale anterioare 0reper osos şi radiologic1

• apertura piriformă, cu precădere marginea sa inferioară

• protuberanţa mentonieră 0distanţa vestibuloorală, formavestibulară şi linguală, apozele genii superioare şi inferioarepe faţa linguală1

• depresiunea fosei sublinguale

• creasta milohioidiană 0pentru e*tinderea pelotelor implantuluisubperiostal1

• De asemenea, prin palpare se apreciază şi calitatea mucoaseicare acoperă osul.

• &stfel, o mucoasă 8otantă în urul implantului conferă unprognostic nefavorabil protezării pe implant, impun)nd

tratamente chirurgicale preprotetice, cum ar grefelegingivale sau plastie de vestibul bucal 0pentru implantulsubperiostal1.

• +elul acestor intervenţii chirurgicale îl constituie obţinerea uneibenzi de gingie cheratinizată, favorabilă zonei de emergenţă aimplanturilor.

E)AMENUL RADIO(IMA&ISTIC9ste cel mai important, deoarece oferă cele mai multe detalii desprecantitatea şi calitatea osului.!etodele radioimagistice folosite sunt reprezentate de-

• @adiograi retroalveolare izometrice ortoradiale 0@I1

• @I cu reţea

• rtopantomograa cea mai importantă

• @adiograi laterale ocluzale

• +omograe computerizată 0C+1

• @ezonanţă magnetică nucleară 0@!$1



RADIO&RA%IA RETROALVEOLARA I$OMETRICAORTORADICALA *RIO1@I poate oferi informaţii orientative, în special despre

calitatea osoasă, în zona vizată pentru inserarea implantului.9ste indicată în situaţia în care pacientul prezintă sensibilitatedeosebită la radiaţie 0post e*tirpări de tumori1.

RIO CU RETEA +ehnica poate reda apro*imativ lungimea unui spaţiu at)t timpc)t radiaţia incidentă este aproape perpendiculară pe zonaanalizată şi pe reţeaua situată l)ngă lmul dentar./ungimea analizată poate uşor deformată în funcţie deunghiul de incidenţă al radiaţiei, de unghiul dintre lm şi dinteşi de unghiul dintre reţea şi lm.

ORTOPANTOMO&RA%IA

• 9ste cea mai folosită, deoarece oferă date globale asupraaparatului dentoma*ilar şi asupra calităţii şi cantităţii oferteiosoase.

• Din punct de vedere dimensional, metoda este relativă,deoarece distanţele de pe radiograe nu corespund cudistanţele reale datorită diferitelor angulaţii ale elementeloranatomice faţă de raza incidentă şi faţă de lm.

• +otuşi, pentru obţinerea unor informaţii dimensionale cu

autorul ortopantomograei se foloseşte metoda cu bile demetal de diametru cunoscut 02mm1. 7e model se aleg locurileviitoarelor implanturi si se aplică bilele. "e realizeaza dinacrilat o gutieră care include bilele.

• 7roblema este distanţa faţă de creastă, deci grosimeamucoasei. "e apreciază prin măsurarea diametrului relativ albilelor pe ortopantomograe şi apoi a distanţei relative de labilă la creasta osoasă.

• In această metodă imagistică se folosesc bilele şi nu altă

formă deoarece bilele răm)n rotunde în proiecţie, indiferentde unghiul făcut de raza incidentă cu lmul radiologic.

• @ezultatele cele mai bune le dă utilizarea cu @I, datele indmai e*acte dec)t cele oferite de ortopantomograe.&ceastă metodă are şi avantaul că poate folosi gutiera acrilicădupă îndepărtarea bilelor ca ghid de fora al neoalveolelor,dar şi ca ghid de paralelism pentru acestea, în funcţie de dinţiirestanţi şi de celelalte neoalveole+



RADIO&RA%IA LATERALA@adiograa laterală poate oferi date despre înălţimea cresteialveolare folosinduse, de asemenea, bile metalice dediametru cunoscut, cu lmul perpendicular pe dinţi,asemănător tehnicii iteEing, put)nduse evalua astfel-

• diametrul 4

• grosimea corticalei osoase

• structura osului medular 0calitativ1 şi gradul de mineralizare alacestuia$u se pot a8a foarte e*act dimensiunile neregularităţilor

osoase, dar se pot apro*ima tot cu autorul bilelor metalice.

TOMO&RA%IA COMPUTERI$ATA *CT,C+ reprezintă e*aminarea de ma*imă acurateţe şi de cea mai marecorectitudine dimensională.C+ prezintă de asemenea avantaul realizării pe calculator a uneievaluări tridimensionale a ofertei osoase, precum şi realizarea uneisimulări 'D a oaselor ma*ilare.In afară de acurateţea dimensională, prin această metodă poate analizată şi structura osului, ca şi combinarea calităţii osoase cue*actitatea dimensională pentru măsurarea precisă a corticalei, a

osului compact şi evaluarea precisă a grosimii osului de calitate.De asemenea, putem a8a cu precizie distanţele p)nă la obstacoleleanatomice de importanţă maoră 0canal mandibular, sinusuri, gauramentonieră1 şi topograa acestora.De e*emplu, pe ortopantomograe dimensiunile sinusului şitopograa lui sunt relative, deoarece recesele sinusale pot dispuseanterior sau posterior de locul în care se doreşte plasareaimplantului, ceea ce implică un risc de eroare în ceea ce priveşteaprecierea topograei sinusului ma*ilar.Fn alt avanta maor constă în faptul că în urma tomograei

computerizate se poate realiza un model prin metoda C&!.

RE$ONANTA MA&NETICA NUCLEARA *RMN,

@!$ se bazează pe înregistrarea vibraţiilor protonilor din apă şilipide atunci c)nd organismul este introdus întrun c)mp magnetic.Imaginile generate digital prin @!$ sunt negativul celor obţinuteprin C+, şi anume osul cortical apare negru, iar structurile bogate înlipide şi apă apar deschise la culoare.@!$ poate utilizată atunci c)nd datele obţinute prin C+ nu suntsucient de clare sau nu oferă informaţiile dorite.



C+ oferă informaţii false privind situarea canalului mandibular în 5Bdin cazuri datorită osului osteoporotic cu trabecule foarte largi şiunei corticale slab reprezentate a canalului mandibular.@!$ reuşeşte să identice canalul prin sesizarea diferenţei dintrecantitatea de ţesut grăsos din osul spongios şi cea din interiorul

canalului mandibular.@!$ nu este însă utilă pentru determinarea gradului de mineralizareal osului sau pentru identicarea de neţe a unor afecţiuni osoasesau dentare.

'ILANTUL PROTETIC SI ESTETIC&v)nd în vedere faptul că un implant nu este altceva dec)t orădăcină articială, pentru suprastructura protetică este necesar săanticipăm viitoarea lui poziţie, raporturile sale ocluzale at)t în 7I!c)t şi în dinamică.De aceea este ideal să se ia două amprente pe baza cărora să seconfecţioneze două modele care să se monteze întrun articulator cuvalori medii sau intrunul parţial programabil.Dacă pacientul prezintă o patologie ocluzală aceasta trebuierezolvată conform canoanelor gnatologice. &poi cu autorul unorplăci de ceară sau din mase plastice adaptate prin termoformare sepot stabili locurile e*acte unde trebuiesc poziţionaţi viitorii st)lpiprotetici ai implanturilor.Dacă se dispune de st)lpi omologi şi de dinţi articiali potriviţi sepoate chiar anticipa designul unei viitoare suprastructuri.

In situaţia în care se utilizează o placă transparentă aceasta după osterilizare prealabilă poate utilizată şi intraoperator pentrupoziţionarea implanturilor.Din cadrul bilanţului preprotetic nu trebuie să lipsească următoriitimpi-

• evaluarea spaţiului interarcadic

• analiza planului 0sau a viitorului plan1 de ocluzie

• statusul arcadelor

• formele crestelor alveolare

• e*aminarea protezelor vechi

• numărul şi topograa dinţilor absenţi• studiul temeinic al ocluziei

• &lături de bilanţul preprotetic trebuie făcută şi o analizăestetică sau bilanţul zionomiei, deoarece o reuşită din punctde vedere tehnic a refacerii protetice poate avea uneori unaspect neacceptat de către pacient, situaţii care genereazănenumărate con8icte ulterioare.

• Dacă pacientul a avut în prealabil o proteză mobilizabilă careinteresa zona frontală ma*ilară şi prin inserarea implanturilorprimeşte o proteză *ă, estetica acesteia poate sta la baza

multor nemulţumiri. &ceasta în special datorită gradului marede atroe centrifugă a ma*ilarului.



• De aceea în prealabil se face de obicei pe o placă de bază saudin răşină o montare a dinţilor articiali care să corespundă cuun ma*imum de estetic ce se poate obţine.

• "e va urmări poziţia buzei, integrarea dinţilor în armonia feţeişi înălţimea etaului inferior.

• Dacă în acest stadiu apar inconveniente estetice obiective saureclamate de pacient, reconstituirea protetică pe implanturidevine contraindicată sau se modică suprastructura 0bară pedouă implanturi şi supraprotezare clasică sau se indică oprotezare clasică1.

• 9dentaţiile unidentare pun cele mai severe probleme estetice.7oziţia şi gabaritul dinţilor care delimitează breşa, nivelulcrestei, pierderea osoasă vestibulară din dreptul breşei, nivelulcoletelor dinţilor colaterali, tipul liniei sur)sului, etc. sunt totat)tea elemente de care trebuie ţinut cont.

• Implantologul trebuie să e realist, el nu trebuie să ezite înfaţa unei situaţii nefavorabile pentru implant şi să optezepentru o punte clasică sau o punte adezivă.

Curs 4 _ Selectia Pacientilor Candidati Pentru a Deveni Purtatori de Implanturi

Documents

Transcript of Curs 4 _ Selectia Pacientilor Candidati Pentru a Deveni Purtatori de Implanturi