Analiză economico - financiară – Curs 3

7. Metoda ABC Metoda ABC este o metodă de analiză structurală care permite ierarhizarea elementelor unui fenomen şi structurarea lor în grupe relativ omogene ( grupa A, B, C), care au un anumit comportament din punct de vedere al gestiunii şi al gradului de risc. Se mai numeşte metoda 20-80 (20% din componente generează aproape 80% din rezultate).Etapele metodei ABC:

1. Se identifică fenomenul studiat (se aplică în analiza stocurilor, analiza clienţilor, analiza furnizorilor);

2. Se stabileşte parametrul specific fenomenului analizat (în analiza stocurilor - parametrul specific este stocul mediu pe produs; în analiza clienţilor - parametrul specific este cifra de afaceri pe client; în analiza furnizorilor - parametrul specific este reprezentat de intrările medii de la furnizori);

3. Se ierarhizează parametrul specific într-o logică ABC (în ordine descrescătoare);4. Se stabileşte valoarea cumulată a parametrului specific,5. Se identifică zonele de semnificaţie A,B,C;6. Se reprezintă fenomenul analizat cu ajutorul curbei ABC.

Aplicaţi metoda ABC în analiza structurală a clienţilor pe baza datelor:

ClienţiCA(lei)

CA logică(lei)

CA cumulată (lei)

C1 8.000 320.000 C3 320.000C2 12.000 180.000 C5 500.000

C3 320.000 64.000 C6 564.000C4 56.000 56.000 C4 620.000C5 180.000 50.000 C7 670.000

C6 64.000 23.000 C9 693.000C7 50.000 17.000 C10 710.000C8 15.000 15.000 C8 725.000C9 23.000 12.000 C2 737.000C10 17.000 8.000 C1 745.000

20% din clienţi realizează ≈ din CA zona A

30% clienţi realizează ≈ din CA zona B

50% clienţi realizează ≈ din CA zona C

1

zona Czona Bzona A

Fig. 1 Curba ABC în cazul structurii CA pe clienţi

Grupa A contribuie în cea mai mare parte la realizarea cifrei de afaceri, dar din punct de vedere al securităţii societăţii este cea mai riscantă. Cu cât numărul de clienţi din zona A este mai mic, cu atât riscul pentru întreprindere este mai mare, întreprinderea are o putere de negociere redusă asupra clienţilor, fiind nevoită să accepte condiţiile acestora cu implicaţii asupra rentabilităţii.Grupa B asigură cel mai mare grad de stabilitate, ca cifră de afaceri şi rentabilitate.Grupa C unde numărul de clienţi este foarte mare se caracterizează prin cheltuieli de exploatare ridicate (de livrare, de facturare) mai ales atunci când comenzile au valoare redusă. Din punct de vedere al riscului, situaţia întreprinderii nu este confortabilă, chiar dacă întreprinderea nu mai suportă presiunea clienţilor.

8. Metoda ratelorEste o metodă des întâlnită în analiza tuturor aspectelor activităţii unei întreprinderi. Rata reprezintă un raport între două mărimi semnificative cu o valoare informaţională mai mare, decât a celor doi indicatori judecaţi separate.Din varietatea de rate în analiza financiară prezintă importanţă următoarele categorii:

1. Rate de structură

s1 = ; s2 = ; s3 = 100Ai

If , s1 + s2 + s3 =100% ;

s = ; s’ = ; s + s ‚=100%

2. Rate de gestiune (durata de rotaţie a clienţilor, respectiv a furnizorilor).3. Rate de rentabilitate (rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii economice, rata

rentabilităţii financiare, rata resurselor consumate, etc.).4. Rate ale echilibrului financiar (rata autonomiei financiare, rata stabilităţii financiare, rata

îndatorării financiare)Construirea ratelor se face pe baza următoarelor principii:

; ; ; sau ; ; ;

2

A

20 50 100

1009067

0

B

C

% de CA

% nr. clienţi

Efect = Flux Efort = Flux / SoldSoldurile se găsesc în bilanţ în clasele 1,2,3,4,5.Fluxurile se găsesc în contul de profit şi pierdere, clasele 6,7. Aplicaţie. Construiţi matricea indicatorilor de eficienţă (metoda ratelor) pentru analiza potenţialului uman, utilizând 3 indicatori de efect şi 3 indicatori de efort. Efect TSIDG CA (Qex), VA, RBE (RE, RC), Rbex (Rnex) Efort Ns, Nop, z, h, ch. salariale

solduri flux

Efect Efort

CA VA RE Ns NopCh. sal.

Efo

rt

Ns

Nop

Chs ? ? ?

Efe

ct

CA

VA

RE

= - salariu mediu anual

= op - salariu mediu anual pe operativ

= - rata cheltuielilor salariale

- rata de remunerare a salariaţilor din VA

= - rentabilitatea comercială

= CN - coeficientul de integrare pe verticală a întreprinderii

? – nu au o denumire specifică dar se folosesc în modele multiplicative

3

- ponderea lucrătorilor operative în total salariaţi

9.Metoda scorurilorSe foloseşte în analiza riscului de faliment. Are la bază folosirea unei funcţii discriminante de tipul:

Z = ax1 + bx2 +….+ zxn

x1, x2,….,xn – rate de rentabilitate sau de structură financiară sau de risca,b,c,……z – coeficienţi de semnificaţie acordaţi fiecărei rate

În funcţie de valoarea lui Z avem: întreprinderi cu dificultate financiară; întreprinderi aflate în situaţie incertă; întreprinderi aflate în situaţie normală.

10. Metoda abaterilorSe foloseşte pentru explicarea abaterii unui fenomen, faţă de o anumită bază de comparaţie, prin prisma factorilor de influenţă specifici. Metoda se aplică în cazul relaţiilor funcţionale exprimate sub formă de produs, raport sau mixte.Pentru ca concluziile să fie pertinente, se impun următoarele condiţii:

să existe un sistem de referinţă bine fundamentat (buget, program de activitate, etc.); să existe indicatori fiabili de măsurare a rezultatelor obţinute.

Pentru aplicarea metodei se impune respectarea următoarelor principii:1. într-o relaţie de cauzalitate factorii se aşează în ordinea condiţionării lor economice, şi

anume: factor cantitativ; factor structură; factor calitativ;2. înlocuirea se face succesiv de la primul factor până la ultimul;3. factorul înlocuit se ia la valoarea efectivă (1) şi rămâne la această valoare până la sfârşitul

operaţiei;4. factorul neînlocuit rămâne la valoarea din bază (0).

Aplicarea metodei abaterilor când fenomenul este exprimat sub formă de produs:

F = a x b x c fact. fact. fact. cant. struct. calit.

mărimi absolute

∆ F = F1 – F0 = a1b1c1 – a0b0c0 = + …. mii lei F

1. ∆a = a1b0c0 – a0b0c0 = (a1-a0) x b0 x c0 F

2. ∆b = a1b1c0 – a1b0c0 = a1(b1-b0) x c0 F

3. ∆c = a1b1c1 – a1b1c0 = a1b1(c1-c0)

mărimi relative

∆ F (%) = If-100 =

4

F

1. ∆a (%) =

F

2. ∆b (%) =

F

3. ∆c(%) =

Aplicarea metodei abaterilor când fenomenul se exprimă sub formă de raport, iar factorul cantitativ se află la numărător: Factorul cantitativ

F =

Factorul calitativ

mărimi absolute

∆F = F1 – F0 =

F

1. ∆a =

F

2. ∆b =

mărimi relative

∆F (%) = If-100 =

F

1. ∆a (%) =

F

5

2. ∆b (%) =

Analog aplicarea metodei abaterilor când fenomenul se exprimă tot sub formă de raport, iar factorul cantitativ se află la numitor:

Factorul calitativ

F =

Factorul cantitativ

1. ∆b2. ∆a

6. Sistemul de informaţii – premisă a analizei economico-financiare7. Organizarea practică a analizei economico-financiare De citit din carte!

6