CURS 2

SEMIOLOGIE NEFROLOGICA SI UROLOGICA

III. TULBURARI DE MICTIUNE

MICTIUNE = actul de eliminare a urinii

Adultul sanatos urineaza de 3-5 ori / 24 ore, o data sau niciodata noaptea, restul in timpul zilei, mictiunea fiind spontana, controlata voluntar, completa si nedureroasa. Tulburarile de mictiune cuprind: polakiuria, mictiunea rara, disuria, mictiunea dureroasa, mictiunea imperioasa, retentia de urina, incontinenta de urina.

1. Polakiuria = mictiuni frecvente, fara raport direct cu volumul urinar din 24 de ore.

Cauze:

poliuria – ingestia masiva de lichide, diabet zaharat, diabet insipid

micsorarea vezicii urinare prin leziuni parietale (cistite, tumori vezicale)

calculi intravezicali – iritatie a peretelui vezicii

1

compresiuni pelvine – sarcina, tumori uterine, chisturi ovariene

obstacole subvezicale – adenom sau cancer de prostata

litiaza renala, TBC renala – iritabilitate crescuta a cailor urinare.

2. Mictiunea rara – reprezinta reducerea numarului de mictiuni la 1-2 /24 ore; apare in cazurile de oligurie sau de crestere a capacitatii vezicale – megavezica (megavezica congenitala sau megavezica dobandita in afectiuni neurologice, diverticuloza).

3. Disuria = mictiunea dificila , dureroasa sau nu - este recunoscuta si exprimata de bolnav prin:

a)depunerea de efort pentru inceperea,

desfasurarea si terminarea mictiunii;

-disurie: - initiala

- terminala

- totala

2

b) reducerea presiunii si a calibrului jetului urinar –

“semnul bombeului”

c) intreruperea mictiunii si reluarea ei dupa noi

eforturi – in caz de litiaza vezicala/uretrala, formatiune

tumorala pediculata din peretele vezical ce obstrueaza

intermitent orificiul uretrei.

Cauze:

vezicale – tumori si calculi care comprima colul

extravezicale – tumori pelvine, leziuni medulare,

uretrite, stenoze uretrale, adenom si cancer de

prostata.

4. Mictiunea dureroasa = este mictiune insotita de

durere sau usturime ce apare premictional, la inceputul

mictiunii (afectiuni de col vezical si de uretra

posterioara), terminal (in cistite), continuu (in uretrite),

postmictional (in inflamatii ale structurilor perivezicale).

3

5. Mictiunea imperioasa = senzatia stringenta de a

urina, uneori dublata de un efort mictional care nu

reuseste sa elimine intreaga cantitate de urina (tenesme

vezicale); apare in cistite si prostatite.

6. Retentie de urina = incapacitatea vezicii urinare de

a-si goli continutul; poate fi complete( acuta )si

incompleta ( cronica).

a) Retentia completa ( acuta) se manifesta:

- subiectiv- prin necesitatea de mictiune,

durere hipogastrica, agitatie, neliniste

- obiectiv – prin glob vezical, evidentiat prin

inspectie (formatie ce bombeaza in epigastru), palpare

( formatiune tumorala hipogastrica dureroasa , elastica,

sub presiune) si percutie ( matitate hipogastrica cu

convexitatea superioara). Sondajul vezical, prin

eliminarea urinii, face sa dispara simptomele clinice si

globul vezical.

4

b) Retentia incompleta (cronica) se caracterizeaza prin

prezenta unui reziduu vezical la sfarsitul mictiunii care,

in functie de marimea lui, determina sau nu distensia

vezicala. Simptomatologia :

- subiectiva - polakiurie, disurie, febra ( sau

subfebrilitate)

- obiectiva - globul vezical poate fi prezent ( in caz de

distensie vezicala) sau absent.

Cauzele retentiei de urina:

urinare – adenomul si cancerul de prostata,

stenozele, rupturile si spasmele uretrei

extraurinare – leziuni medulare (fractura de

coloana, TBC coloana), afectiuni ale sistemului

nervos (tabes, scleroza in placi, traumatisme si

accidente vasculare cerebrale ), tumori uterine

(benigne si maligne), stari comatoase, operatii

abdomino-pelvine ,etc.

5

7. Incontinenta de urina = pierderea involuntara de

urina. La copii se produce in somn (enurezis nocturn) . La

adult, incontinenta urinara poate imbraca doua forme:

a) incontinenta adevarata, in care vezica este goala in

permanenta si urina se pierde pe masura ce ajunge in

vezica (deci urina se scurge continuu, picatura cu

picatura, sondajul vezical fiind negativ); se intalneste in

leziuni medulare (S3 – S5) ce determina paralizia

sfincterului vezical, distensia colului vezical (prin calcul

inclavat), anomalii congenitale etc;

b) incontinenta falsa sau paradoxala, in care vezica mai

contine urina dupa pierdere, adica apare la bolnavii cu

retentie de urina care realizeaza o mictiune prin “prea

plin” , vezica lasand sa-i “scape” (obisnuit picatura cu

picatura) acea cantitate de urina pe care nu o mai poate

retine (aici, prin sondaj vezical se extrage o cantitate

6

apreciabila de urina); are aceleasi cauze ca si retentia de

urina.

IV. EXAMENUL URINII

1. Cantitatea se apreciaza prin masurarea urinii din 24

de ore si variaza intre 1000 – 2000 ml.

2. Culoarea. Normal, la emisie, urina are culaore galben

deschis (ca paiul). Modificarile de culoare sunt in raport

cu cantitatea de pigmenti, diureza ( galben deschis sau

chiar incolora in poliurie, galben inchis in oligurie) si pH-

ul urinar (culoare inchisa in urina acida si deschisa in cea

alcalina), realizand in ansamblu doua tipuri de urina: a)

hipocroma (palida, decolorata); b) hipercroma (culoare

inchisa).

3. Transparenta (aspectul). Urina proaspat emisa este

limpede si transparenta. Modificarile de transparenta

includ:

7

urina tulbure - in infectii ale cailor urinare (datorita

puroiului) si cand urina contine o cantitate mare de

saruri;

urina opalescent -lactescenta datorata prezentei

grasimilor (lipurie) in sindromul nefrotic sau a

limfei (chilurie) in cancerul renal si adenopatii

retroperitoneale.

4. Mirosul normal al urinii proaspete este de migdale

amare ( datorat acizilor volatili aromatici); este modificat

in diverse stari patologice: fetid (in infectii urinare),

putred (tumori vezicale suprainfectate cu germeni

anaerobi) , amoniacal (staza urinara asociata cu infectii),

de mere putrede (diabet zaharat decompensat).

V. COMPONENTI URINARI ANORMALI

1. Hematuria = prezenta in urina a sangelui , care

provine din rinichi si caile urinare. Spre deosebire de alte

8

tulburari urinare (durere, polakiurie, disurie etc.),

hematuria are intotdeauna un substrat organic

(afectarea aparatului reno-urinar sau coafectarea

acestuia in cadrul altor boli sistemice).

Clasificare:

in raport cu aspectul si culoarea, hematuria

poate fi:

-macroscopica – urina de culoare rosu-deschis, rosu-

inchis sau brun-inchis;

-microscopica – aspectul uriniii este normal, dar la

microscop se evidentiaza mai mult de 3

hematii/camp

in raport cu momentul aparitiei hematuriei se

poate stabili si sediul acesteia, folosind “proba

celor trei pahare”, cu care se recolteaza separat

urina de la inceputul, mijlocul si sfarsitul

mictiunii: hematuria initiala (in primul pahar)

9

este de cauza uretro-prostatica; hematuria

terminala (din cel de-al treilea pahar) evidentiaza

o cauza vezicala, iar hematuria totala (prezenta

in toate cele trei pahare) este de cauza renala.

Aceasta proba a pierdut din valoarea acordata

inainte (astfel, daca hematuria este abundenta,

ea se va manifesta ca hematurie totala,

indiferent unde este localizata leziunea

responsabila).

in raport cu prezenta sau absenta altor

simptome, hematuria poate fi:

- simptomatica - insotita de durere, tulburari de

diureza si mictiune, etc.

- asimptomatica – izolata, neinsotita de alte simptome.

2. Piuria = prezenta puroiului in urina.

Clasificare:

10

in raport cu aspectul sau culoarea, piuria poate

fi:

-macroscopica – piurie propriuzisa, urina fiind

tulbure inca de la emisie, uneori franc purulenta,

alteori cu grunji de puroi si filamente de mucus, cu

miros neplacut sau chiar fetid;

- microscopica – cand la examenul sedimentului

urinar se evidentiaza numeroase leucocite.

in functie de momentul aparitiei, piuria poate fi:

- initiala – uretro-prostatica, prezenta in prima parte

a jetului

- totala – pielo-renala, cand puroiul este prezent in

toata cantitatea de urina emisa

- terminala – vezicala

in raport cu locul de provenienta, piuria poate fi

de origine:

- reno-urinara – cea mai frecventa

11

- extraurinara – rara, prin deschiderea unui abces

pelvin in caile urinare.

Cauzele piuriei sunt variate:

pielo-renale – pielonefrite, litiaza renala

infectata, tbc renala

vezicale – cistite, tuberculoza, calculoza

suprainfectata, diverticulita

uretro-prostatice – uretrite, prostatite

de vecinatate – abcese pelvine deschise in caile

urinare

generale – septicemii

VI. SEMNE SI SIMPTOME GENERALE

Atitudinea unui bolnav cu colica nefretica este adesea

in “cocos de pusca”.

12

Faciesul poate fi edematiat (“buhait”), cu edeme

evidente la inceput in regiunea palpebrala (GNA) si

obrajii supti in IRC.

Tegumentele sunt palid teroase, cu depuneri

albicioase de cristale de uree, dand aspect de “piele

pudrata cu zahar”, leziuni de grataj secundare pruritului

si hemoragii cutanate (IRC).

Edemul este cel mai important element furnizat de

examenul general. Este alb, pufos, moale, intinde pielea,

lasa godeu si este nedureros; localizat la fata (mai ales la

copii) se generalizeaza in scurt timp (anasarca). Peste 40

de ani este localizat predominent retromaleolar, gambier

si mai rar la fata.

13