Curs 2

Concept, componente si determinanti ai strategiei

Termenul a aparut pentru prima oara in antichitate in Grecia antica si a primit semnificatia de general de armata: stratos= armata, egos=conducator => strategos. In antichitate strategia inseamna planificarea distrugerii inamicilor prin utilizarea eficienta a resurselor. In perioada moderna strategia are o semnificatie mult mai complexa , respectiv de arta de a conduce un razboi. Strategia militara si de afaceri se caracterizeaza printr-un numar apreciabil de elemente comune : analiza conditiilor externe, a pozitiei adversarului si analiza fortelor proprii fiind cateva dintre acestea. Personalitati ale managementului care au studiat problematica strategiei organizatiilor economice au fost: Igor Ansoff ; Alfred Chandler ; Kenichi Ohmae ; Michael Porter . Pionierul planificarii strategice este Igor Ansoff, care a formulat acest concept in anul 1963 ( conceptul de planificare strategica). Pornind de la conceptul de strategie formulat de Ansoff in cartile sale o intreprindere poate:a) Identifica sectorul de activitate unde ea trebuie sa se situezeb) Alege o anumita conduita specifica in cautarea oportunitatilor strategicec) Poate completa obiceiurule sale prin decizii care vor orienta alegerea catre cele mai buna ocazii Analiza retrospectiva de la sfarsitu sec. XIX si inceputul sec. XX explica aceasta intarziere cu care preocuparile strategice si-au facut aparitia in lumea afacerilor si in stiinta managementului firmei. Modificarea substantiala a conceptiilor traditionale asura mediului si a mediului de organizare si conducere a survenit incepand cu a doua jumatate a sec. XX pe masura cresterii volumului si a complexitatii productiei , a gradului sau de diversificare , a dimensiunii companiilor industriale, a numarului jucatorilor pe piata maondiala in contextul unor schimbari rapide ale mediului inconjurator. Necesitatea adoptarii rapide si eficiente la aceste schimbari cu scopul de a-si potenta capacitatea concurentiala a condus la deplasarea managementului strategic spre gandirea prospectiva si proiectiva , caracteristica esentiala a firmelor modele performante. Alfred Chandler a remarcat in perioada 1850-1920 aparitia unei noi unitati economice si anume intreprinderea formata din numeroase unitati de exploatare fiecare gestionata relativ autonom. El contribuie la restructurarea generala a intreprinderilor americane prin organizarea departamentala, fiind unul din primii teoreticieni din management care a prevazut importanta planificarii strategice pentru intreprindere inainte de elaborarea structurii organizatorice. Adeptul conceptului de strategie globala Kenichi Ohmae a devenit celebru prin analize profunde ale gandirii strategice japoneze si ale influentei acestora asupra competitivitatii intreprinderilor nipone. Conceptul de strategie concureniala sau avantaj competitiv este strans legat de numele specialistului Michael Porter, care identifica in lucrarile sale despre strategie urmatoarele.a)factori si forte care influenteaza concurentab)tipuri generale de intreprinderec)tipuri de avantaj comercial pe care le are firmad)factori care permit diferitelor notiuni sa fie mai competitive decat altele In 1987 Henry Mintzberg defineste strategia in 5 moduri:-plan de actiune-stratagema-model de comportament-pozitie-perspectiva.Henry a identificat 10 scoli de gandire manageriala in domeniul strategiei astfel:1.proiectare2.planificare3.pozitionare4.intreprenoriala5.cognitiva6.invatare7.politica8.culturala9.a mediului10.configurativa Definiri ale strategiei:*Igor Ansoff: Strategia reprezinta axul comun al activitatilor organizatiilor si produselor sau pietelor ce defineste naura esentiala a activitatii economice pe care organizatia o realizeaza sau prevede sa o faca in viitor.*Andrews Kenneth: structura obiectivelor, telurilor sau scopurilor, politicile si planurile majore pentru realizarea lor astfel stabilite incat sa defineasca obiectul actual sau viitor de activitate al afacerii si tipul de intreprindere existent sau preconizat.*Ovidiu Nicolescu: ansamblul obiectivelor majore ale organizatiei pe termen lung principalele modalitati de realizare impreuna cu resursele alocate in vederea obtinerii avantajului competitiv potrivit misiunii organizatiei.*Tiberiu Zorlentan: stiinta si arta de a stabili obiectivele generale ale organizatiei pe termen mediu si lung si de a formula actiuni de actionare pentru atingerea acestora tinand seama de toate resursele existente in vederea adoptarii eficiente a organizatiei la cerintele mediului ambiant in care functioneaza.