Curs 18 - Infractiuni de serviciu (2011-2012).ppt

$: Curs 18 - Infractiuni de serviciu (2011-2012).ppt$
7/29/2019 Curs 18 - Infractiuni de serviciu (2011-2012).ppt

http://slidepdf.com/reader/full/curs-18-infractiuni-de-serviciu-2011-2012ppt 1/39

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu

serviciul



Noţiune

Infracţiunile care aduc atingere unor activităţi deinteres public sau altor activităţi reglementate delege sunt cuprinse în Titlul VI al părţii speciale aCodului penal, fiind grupate în mai multe capitole,

în funcţie de natura relaţiilor sociale ce constituieobiectul lor juridic generic. Fac parte dintre aceste infracţiuni faptele penale

ce aduc atingere serviciului în cadrul persoanelor juridice, justiţiei, siguranţei circulaţiei pe căile

ferate, regimului juridic al armelor, muniţiilor,materiilor explozive sau radioactive, precum şiregimul juridic referitor la exercitarea unei profesii.



Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul

Obiectul juridic generic este alcătuit din relaţiile socialeprivitoare la normala evoluţie a relaţiilor de serviciu, înacest sens pretinzându-se o anumită conduităfuncţionarilor sau, în alte cazuri, oricărei persoanecare prin acţiunea sa poate periclita aceste relaţiisociale.

Obiectul material la aceste infracţiuni există, de celemai multe ori, el fiind însăşi obiectivarea atribuţiilor deserviciu, actele materiale ce încorporează atribuţiilef ăptuitorului.

La unele infracţiuni poate apărea şi o valoare concretăcorespunzătoare obiectului juridic special adiacent,cum este cazul faptelor incriminate în art. 246, 247,249, 250 Cod penal.




• În mod eronat se identifică în sfera obiectului material alacestor infracţiuni valori care nu sunt destinate ab initio pentru a fi protejate de lege, ci constituie, uneori, mijloacecu care se săvârşeşte infracţiunea. Spre exemplu, laluarea de mită, foloasele injuste obţinute de funcţionarulcorupt nu sunt obiect material al faptei pentru că nu eleconstituie obiectul ocrotirii penale, ci actele de serviciu.




Subiectul activ la majoritatea infracţiunilor este particularizat delege. El este un funcţionar public sau un funcţionar în sensul art. 147 C.p., competent să înfăptuiască actul de serviciu prinintermediul căruia s-a produs urmarea prevăzută de norma juridică.

În mod exclusiv funcţionarii sunt subiecţi activi ai infracţiunilor deabuz în serviciu (art. 246, 247, 248 C.p.), neglijenţă în serviciu,purtare abuzivă, neglijenţa în păstrarea secretului de stat, luarea demită, primirea de foloase necuvenite.

Darea de mită şi traficul de influenţă pot avea ca subiecţi activi oricepersoane, inclusiv funcţionarii.

Fapta există chiar dacă făptuitorul este competent să înfăptuiascănumai o parte din actul de serviciu în raport cu care s-a săvârşitinfracţiunea. Spre exemplu, luarea de mită va exista chiar dacăfuncţionarul îndeplineşte acte premergătoare, dar necesare întocmirii actului de serviciu pe care urmăreşte să-l obţină mituitorul.




Participaţia, în toate formele ei, este posibilă la toateinfracţiunile. Coautoratul, la faptele cu subiect activcalificat, va exista, în principiu, numai dacăvalabilitatea actului de serviciu prin intermediul căruias-a produs urmarea socialmente periculoasă depinde

de exercitarea competenţei tuturor făptuitorilor. Subiectul pasiv este, în principal, unitatea asupracăreia s-a răsfrânt urmarea prevăzută de lege, fie înmod obiectiv, fie sub forma unei stări de pericol.

Aceasta este fie o unitate publică, fie o altă instituţiecu personalitate juridică.

La unele infracţiuni există şi un subiect pasivsecundar, dar indispensabil, care este persoana fizicăsau juridică prejudiciată într -un drept al său. Estecazul faptelor incriminate în art. 246, 247, 249, 250C.p.




Situaţia premisă la infracţiunile cu subiect activparticularizat de lege constă în atribuţiilefăptuitorului de a îndeplini (total sau parţial) actulde serviciu care prilejuieşte săvârşirea faptei.

Darea de mită are aceeaşi situaţie premisă ca şiluarea de mită, iar traficul de influenţă presupuneşi el existenţa anterioară a unui funcţionar competent să îndeplinească actul de serviciu în

legătură cu care se primesc ori se încearcă să seobţină foloasele ilicite.

În toate cazurile situaţia premisă se dovedeşte decătre organul judiciar.




Latura obiectivă a infracţiunilor de serviciu sau înlegătură cu serviciul constă într -o acţiune sauinacţiune, privitoare la un act de serviciucorespunzător subiectului pasiv şi care, în

principal, produce o lezare (sau uneori numai ostare de pericol) a relaţiilor sociale de serviciu înunitatea respectivă.

Raportul de cauzalitate rezultă de cele mai multeori ex re.

Vinovăţia făptuitorului constă în principal dinintenţie directă sau indirectă şi în mod excepţionaldin culpă (art. 249 şi 252 C.p.) sau praeterintenţie(art. 250 alin. 4 şi 5 C.p.).




Formele de care legea leagă răspunderea penală nu cuprind actelede pregătire şi tentativa. Consumarea faptei depinde de elementulmaterial şi de producerea urmării prevăzute de lege, având învedere caracterul de infracţiune de pericol, dar şi de rezultat.

Sancţionarea. Maximul sancţiunii unor infracţiuni prevăzut de legeeste de 15 ani (de ex. în cazul agravantei abuzului în serviciu contraintereselor publice). Pentru unele infracţiuni este prevăzută de legeşi amenda (art. 249). Conform dispoziţiilor art. 258, prevederile art.246 - 250 privitoare la funcţionarii publici se aplică şi celorlalţifuncţionari.

Art.258 - Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi

celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu otreime. În cazul prevăzut la alin. 1, pentru faptele prevăzute la art. 246, 247 şi 250

alin. 1-4, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă apersoanei vătămate, cu excepţia acelora care au fost săvârşite de opersoană dintre cele prevăzute la art. 147 alin. 1.



Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Noţiune şi caracterizare. Infracţiunea propriu-zisă deabuz în serviciu este incriminată în dreptul nostru întrei modalităţi (art. 246, 247, 248 C.p.). Prima dintreacestea, în ordinea stabilită de legiuitor, este abuzul înserviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C.p.),

adică fapta funcţionarului public care cu intenţie, îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu în mod incorect,provoacă o vătămare intereselor legale ale uneipersoane fizice sau unei persoane juridice de dreptprivat (adică alta decât una dintre cele prevăzute laart. 145 C.p.).

Art. 246 - Fapta funcţionarului public, care în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 6 lunila 3 ani.




Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special estereprezentat de relaţiile sociale de serviciu, pentruprotejarea cărora este necesar ca orice funcţionar public să-şi îndeplinească atribuţiile conformstatutului său juridic, evitând astfel să aducăatingere intereselor legale ale unei persoane.

În subsidiar, dar în intercondiţionare cu acestobiect juridic principal, sunt protejate relaţiile

sociale privitoare la interesele legale alepersoanelor fizice sau juridice (de drept privat),interese la care se referă, direct sau indirect, actulde serviciu.




Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este funcţionarul public,menţionat ca atare de textul de lege, dar, în conformitate cuart. 258 C.p., fapta poate fi comisă de orice funcţionar.

Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Fapta se comite

numai cu prilejul efectuării unui act de serviciu la care agentulera îndreptăţit să procedeze. Elementul material constă într -oacţiune ori o inacţiune. Astfel, autorul nu îndeplineşte actul deserviciu atunci când trebuia să facă acest lucru ori,dimpotrivă, îl realizează, dar într -un mod necorespunzător.

Nedreapta luare, profitul din eroare, precum şi refuzul de

serviciu legalmente datorat (incriminări specifice Coduluipenal de la 1936, prevăzute în art. 238, 239 şi 243) suntcuprinse în art. 246 din Codul penal actual.




Urmarea infracţiunii constă, în principal, înatingerea adusă calităţii relaţiilor de serviciu dinunitatea în care îşi desfăşoară activitatea subiectulactiv, fiind condiţionată, însă, de apariţia uneivătămări aduse intereselor unei persoane(prejudiciu moral sau material).

Raportul de cauzalitate presupune nu numaidovedirea caracterului incorect al exercitării

atribuţiilor de serviciu de către autor, dar şirelevarea faptului că rezultatul acestei conduitenecorespunzătoare a fost, nemijlocit, o vătămare adrepturilor unei persoane.




Latura subiectivă. Forma de vinovăţie cu care sesăvârşeşte fapta este numai intenţia (directă sauindirectă).

Formele infracţiunii şi sancţiunea. Actele de pregătire

şi tentativa nu se pedepsesc. Pedeapsa prevăzută delege este închisoarea de la 6 luni la 3 ani (respectiv 6luni la 2 ani, în cazul comiterii faptei de către unfuncţionar, situaţie în care acţiunea penală se pune înmişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate,potrivit art. 258 alin. 2 C.p.).

Varianta agravată este prevăzută în art. 2481 C.p.Condiţia de agravare a răspunderii penale constă înproducerea consecinţelor deosebit de grave, în acescaz pedeapsa fiind închisoarea de la 5 la 15 ani şiinterzicerea unor drepturi.



Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor înCodul penal 2009• Abuzul în serviciu apare incriminat în art. 297 alin. (1) din Codul penal 2009,

pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de aocupa o funcţie publică.

• Art. 308, referitor la infracţiuni de corupţie şi de serviciu comise de altepersoane, arată că dispoziţiile art. 289-292 şi ale art. 297-301 privitoare lafuncţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de

către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar,cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul uneipersoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) - adică o persoanacare exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită deautorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegheriiacestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public - sau în cadruloricărei persoane juridice. În acest caz, limitele speciale ale pedepsei sereduc cu o treime.

• Potrivit art. 309, dacă faptele prevăzute în art. 295, art. 297, art. 298, art. 300,art. 303, art. 304, art. 306 sau art. 307 au produs consecinţe deosebit degrave, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se majorează cu jumătate.



Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor dreptur i

Noţiune. Este fapta unui funcţionar public care îngrădeşte folosinţa sau exerciţiul drepturilor vreuneipersoane ori creează pentru acesta o situaţie deinferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie,limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie,apartenenţă politică, convingeri, avere, origine socială,vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sauinfecţie HIV/SIDA.

Art. 247 - Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau aexerciţiului drepturilor unei persoane ori crearea pentru aceasta aunei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie,limbă, religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică,convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronicănecontagioasă sau infecţie HIV/SIDA, se pedepseşte cu închisoarede la 6 luni la 5 ani.




Obiectul juridic special adiacent îl constituie relaţiile socialeprivitoare la capacitatea juridică a persoanei fizice, iar pe dealtă parte, relaţiile sociale referitoare la egalitatea în drepturi apersoanelor.

Conţinutul infracţiunii. Elementul material al faptei are două

aspecte alternative: îngrădirea capacităţii de folosinţă sau aaceleia de exerciţiu şi, în al doilea rând, crearea unei situaţiide inferioritate pentru subiectul pasiv imediat. Îngrădireaacestei capacităţi juridice se face prin acte de serviciucomisive sau omisive. O altă ipostază a elementului materialal faptei rezidă în punerea subiectului pasiv secundar într -o

stare de inferioritate faţă de alte persoane pe temeiul unuianumit mobil (pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă,religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică,convingeri, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boalăcronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA).




Urmarea constă, în principal, în starea de pericol ce aparepentru buna evoluţie a relaţiilor de serviciu. Această urmareeste condiţionată însă de un prejudiciu moral sau materialcare se aduce părţii vătămate, prin atingerea unor drepturi alesale.

Raportul de cauzalitate rezultă ex re. Latura subiectivă este complexă, în sensul că pe lângă forma

de vinovăţie, care este intenţia, directă sau indirectă, legeaprevede şi un anume mobil (cerinţă esenţială), care-ldetermină pe autor să facă deosebiri de valoare între oamenipe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen,orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri,avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronicănecontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.




Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată, consumarea faptei având loc în momentul în care s-a produs efectiva îngrădire a drepturilor persoanei sau acesta a fost în stareade inferioritate.

Sancţiunea este închisoarea de la 6 luni la 5 ani (respectiv de

la 6 luni la 3 ani şi 4 luni în cazul comiterii faptei de cătrefuncţionar, situaţie în care acţiunea penală se pune înmişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, potrivitart. 258 alin. 2 C.p.).

Pentru forma agravată pedeapsa este închisoarea de la 5 la15 ani şi interzicerea unor drepturi (art. 2481 C.p.).

În Codul penal 2009 aceeași faptă apare incriminată în art.297 alin. (2), pedeapsa fiind închisoarea de la 2 la 7 ani şiinterzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.Prevederile art. 308 și 309 din Codul penal 2009 se aplică înmod corespunzător.



Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Noţiune. Fapta incriminată în art. 248 C.p.reprezintă o atingere a intereselor vreuneiadintre unităţile prevăzute în art. 145 C.p.,săvârşită cu ştiinţă de către un funcţionar în

exercitarea atribuţiilor de serviciu. Art.248 - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul

atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte unact ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceastacauzează o tulburare însemnată bunului mers al unuiorgan sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din celela care se referă art.145 sau o pagubă patrimonialăacesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5ani.




Subiectul activ este funcţionar public sau funcţionar (art. 258 C.p.).

Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Elementul material al faptei constă într -o acţiune sau omisiune,

dependentă de atribuţiile de serviciu ale autoruluiinfracţiunii. Funcţionarul nu îndeplineşte un act de serviciu sau,

dimpotrivă, îl îndeplineşte, dar în modnecorespunzător.

Urmarea faptei este individualizată de lege în forma adouă situaţii alternative: producerea unei tulburări

însemnate bunului mers al unei unităţi dintre celeprevăzute de art. 145 C.p. sau cauzarea unei pagubeavutului acesteia.




Prin „tulburare însemnată” înţelegem oafectare importantă a relaţiile de serviciu dinunitate. În acest caz activitatea unităţii seresimte serios în urma comiterii faptei.

Paguba afectează patrimoniul unităţii. Caracterul „însemnat” al tulburării şi lezarea

patrimoniului unităţii se apreciază suveran decătre instanţa de judecată, motivându-se în

mod concret. Poate exista o tulburare însemnată a bunului mers al unităţii chiar dacă nu se reţine şi existenţa unei pagube înpatrimoniul acesteia.




Latura subiectivă. Autorul săvârşeşte fapta „cu ştiinţă” , adicăcu intenţie (directă sau indirectă).

Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată.Consumarea are loc numai în momentul producerii efective atulburării însemnate sau a pagubei. Fapta poate avea un

caracter continuu sau continuat. Sancţiunea pentru forma tipică este închisoarea de la 6 luni la

5 ani (respectiv închisoarea de la 6 luni la 3 ani şi 4 lunipentru funcţionar).

Varianta agravantă, prevăzută de art. 2481 C.p., atrageaceeaşi pedeapsă cu închisoare de la 5 la 15 ani şiinterzicerea unor drepturi.

Fapta nu se mai regăsește incriminată ca atare în Codulpenal 2009.



Neglijenţa în serviciu

Noţiune. Este fapta persoanei care, având calitatea defuncţionar public (sau de funcţionar), încalcă din culpă o îndatorire de serviciu prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, cauzând o tulburare însemnatăbunului mers al unui organ sau instituţii de stat ori altei

unităţi dintre cele prevăzute în art. 145 C.p. sau o pagubăpatrimoniului acesteia ori o vătămare importantă aintereselor legale ale unei persoane.

Art.249 - Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriride serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei

defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unuiorgan sau instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referăart.145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantăintereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la olună la 2 ani sau cu amendă. Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, sepedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.




Obiectul infracţiunii. Neglijenţa în serviciu are caobiect juridic special raporturile sociale caredepind de exercitarea corespunzătoare aatribuţiilor de serviciu ale funcţionarilor în sensul

că aceştia să nu producă, prin actele de serviciuspecifice funcţiei pe care o deţin, perturbări însemnate unităţii, o pagubă patrimoniuluiacesteia sau o vătămare importantă intereselor

legale ale unei persoane. Ca obiect special adiacent întâlnim relaţiile sociale

privitoare la interesele legale ale persoanelor.




Conţinutul infracţiunii. Latura obiectivă. Faptaconstă într -o acţiune sau o inacţiune efectuată încadrul exercitării legale a serviciului care, însă,reprezintă fie o neîndeplinire a îndatoririlor de

serviciu (inacţiune), fie o îndeplinire defectuoasă aacestora (acţiune).

Urmarea infracţiunii tipice se prezintă sub forma atrei situaţii alternative: o tulburare însemnată

adusă bunului mers al unităţii, o pagubă pricinuităavutului acesteia sau o vătămare importantă aintereselor legale ale unei persoane.




• În ceea ce priveşte „atingerea adusă intereselor legale ale

unei persoane” , această urmare se deosebeşte de aceeaprevăzută în art. 246 C.p. doar prin faptul că, în cazulneglijenţei în serviciu, ea trebuie să fie importantă.

Această împrejurare se apreciază în mod suveran decătre instanţa de judecată.

• Latura subiectivă. Infracţiunea se săvârşeşte numai dinculpă.




Forme şi sancţiuni. Consumarea infracţiunii are loc înmomentul producerii efective a urmării prevăzute delege. Neglijenţa în serviciu este o infracţiune derezultat şi nu de pericol. În cazul culpei cu previziuneeste posibilă forma continuată, iar în raport cu anumiteurmări (tulburarea însemnată) şi forma continuă.

Sancţiunea pentru forma tipică este alternativă: închisoarea de la o lună la 2 ani sau amenda de la500 la 30.000 RON. Pentru forma agravantăsancţiunea este închisoare de la 2 la 10 ani.

Varianta agravată. Art. 249 alin. 2 C.p. incrimineazăneglijenţa în serviciu care a avut ca urmare consecinţedeosebit de grave.



Neglijenţa în serviciu în Codul penal 2009

• Neglijenţa în serviciu se regăsește incriminată în Codul penal2009 în art. 298. Încălcarea din culpă de către un funcţionarpublic a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteiasau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta secauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselorlegitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se

pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. • Prevederile art. 308 din Codul penal 2009, privitoare lasăvârșirea faptei de către sau în legătură cu persoanele careexercită, permanent sau temporar, cu sau fără oremuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul uneipersoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. (2) sau

în cadrul oricărei persoane juridice (limitele speciale alepedepsei reducându-se cu o treime), precum și cele ale art.309 (f aptele care au produs consecinţe deosebit de graveconduc la majorarea cu jumătate a limitelor speciale alepedepsei prevăzute de lege) se aplică în modcorespunzător.



Purtarea abuzivă

Incriminare modificată prin Legea nr.278/2006, când s-a dorit o reglementareoarecum „în oglindă” a infracţiunilor de ultrajşi cea de purtare abuzivă.

Noţiune. Adresarea într-un mod jignitor uneipersoane, lovirea sau alte violenţe,vătămarea corporală sau vătămare corporalăgravă a acesteia de către un funcţionar public

în exercitarea îndatoririlor de serviciuconstituie infracţiunea de purtare abuzivă şise pedepseşte în conformitate cu art. 250C.p.



Purtarea abuzivă

Obiectul juridic special cuprinde relaţiilesociale care depind în existenţa şi evoluţia lor de atitudinea deferentă, nonviolentă afuncţionarului public sau altui funcţionar în

raporturile cu persoanele fizice. Aceste relaţiisociale se referă, în primul rând, la serviciu,dar, în secundar, ele privesc şi importanteatribute ale omului (demnitatea, libertatea

psihică, integritatea corporală sau sănătateasa). Subiectul activ este numai un funcţionar

public (sau funcţionar, potrivit art. 258 C.p.).



Purtarea abuzivă

Conţinutul constitutiv. Elementul material al fapteitipice constă în „întrebuinţarea de expresii jignitoare”. Înţelesul acestei noţiuni coincide cuacela al elementului material al infracţiunii de

insultă (art. 205 C.pen., azi considerat abrogat).Elementul material al faptei se exercită nemijlocitasupra subiectului pasiv imediat, care esteprezent la locul unde se săvârşeşte fapta.

În cazul variantelor agravate de la alin. 2, 3, 4 şi 5,

elementul material coincide cu acela de lainfracţiunile de ameninţare (art. 193 C.p.), loviresau alte violenţe (art. 180 C.p.), vătămarecorporală (art. 181 C.p.) şi, respectiv, vătămarecorporală gravă (art. 182 C.p.).



Purtarea abuzivă

Urmarea faptei are o structură complexă în sensul că, în principal, se creează o stare de pericol pentru bunaşi normala desfăşurare a relaţiilor de serviciu, iar însecundar se aduce atingere onoarei şi reputaţieipersoanei. În cazul variantelor agravate, subiectului

pasiv nemijlocit i se lezează şi libertatea, sănătateasau integritatea corporală. Raportul de cauzalitate rezultă ex re, iar în cazul

variantelor agravate de la alin. 4 şi 5 legătura dintrefaptă şi urmarea mai gravă (vătămarea corporală sau

vătămarea corporală gravă) trebuie dovedită. Subiectul pasiv care ripostează la o asemenea purtare

abuzivă a unui funcţionar ce îndeplineşte o funcţiecare implică exerciţiul autorităţii de stat nu săvârşeşteinfracţiunea de ultraj.



Purtarea abuzivă

Latura subiectivă este caracterizată de vinovăție sub formaintenţiei, pentru variante de la alin. 1, 2 şi 3 şi praeterintenţieipentru alin. 4 şi 5.

Forme şi sancţiuni. Tentativa nu este incriminată. Infracţiuneapoate avea un caracter continuat.

Sancţiunea este, pentru varianta simplă, pedeapsa cu închisoarea de la o lună la un an sau cu amendă de la 300 la15.000 RON; în cazul agravantei de la alin. 2 închisoarea de la 6luni la 2 ani sau amenda de la 500 la 30.000 RON; în cazul alin.3 închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda de la 500 la30.000 RON, în cazul agravantei de la alin. 4 închisoarea de la 6luni la 6 ani şi în cazul alin. 5 închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când se realizează conţinutul mai multor alineate ale art. 250Cod penal, se va aplica numai alineatul cuprinzând sancţiuneacea mai gravă. Atunci când prin violenţă s-au comis urmări carecorespund art. 182 alin. 3 C.p., vom avea un concurs deinfracţiuni, între art. 250 alin. 1 sau 2 şi art. 182 alin. 3 C.p.



Purtarea abuzivă în Codul penal 2009

• În Codul penal 2009 , infracțiunea de purtare abuzivăeste incriminată în art. 296, fapta constând în î ntrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de opersoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pedeapsa fiind închisoarea de la o lunăla 6 luni sau cu amendă.

• Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în

condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsaprevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale căreilimite speciale se majorează cu o treime.



Neglijenţa în păstrarea secretului de stat (art. 252)

• Noţiune. Reprezintă fapta unui funcţionar care,din neglijenţă, determină distrugerea, alterarea,pierderea sau sustragerea unui document ce

constituie informaţie secret de stat sau care a datprilejul altei persoane să afle un asemeneasecret, dacă fapta este de natură să aducăatingere intereselor statului.

• Fapta este periculoasă pentru interesele de statexprimate în documentele ce constituie informaţiisecrete de stat.



Neglijenţa în păstrarea secretului de stat

Subiectul activ nemijlocit este exclusiv unfuncţionar public (indiferent de unitatea lacare lucrează).

Latura obiectivă. Elementul material constă într-o acţiune sau o inacţiune a funcţionaruluicare a avut ca urmare distrugerea, pierderea,alterarea sau sustragerea unui document ceconstituie informaţie secret de stat sau a dat

prilejul altei persoane să afle un asemeneasecret. Cerinţa esenţială este ca fapta să fie de

natură să aducă atingere intereselor statului.



Neglijenţa în păstrarea secretului de stat

• Latura subiectivă: f apta se comite din culpă. Intenţia ar conduce la încadrarea faptei ca infracţiune decompromitere a unor interese de stat (art. 168 C.p.).

• Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani.



Neglijenţa în păstrarea informaţiilor

• Codul penal 2009 incriminează în art. 305neglijenţa în păstrarea informaţiilor, care constă înneglijenţa care are drept urmare distrugerea,

alterarea, pierderea sau sustragerea unuidocument ce conţine informaţii secrete de stat,precum şi neglijenţa care a prilejuit altei persoaneaflarea unei asemenea informaţii.

• Pedeapsa prevăzută este închisoarea de la 3 luni la

un an sau amenda.

Curs 18 - Infractiuni de serviciu (2011-2012).ppt

Documents

Transcript of Curs 18 - Infractiuni de serviciu (2011-2012).ppt