1

Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării Anul universitar 2008-2009 Semestrul I

Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator Titlul disciplinei: Teorie politica II - contemporana Codul: UPS2119 Numărul de credite: 5 Locul de desfăşurare: Facultatea de Ştiinţe Politice., Sala 2/4 Programarea în orar a activităţilor: Luni 12.00-14-00 Nume, titlul ştiinţific: Kantor Irina Ana, Doctor, Lector Informaţii de contact (adresă e-mail, eventual nr. de telefon): irinakantor@yahoo.com Ore de audienţă: Miercuri 1.00-12.00

Descrierea disciplinei: Cursul Teorie politică contemporană are ca obiectiv introducerea unora dintre direcţiile

cele mai importante de dezvoltare ale teoriei politice contemporane, în scopul

familiarizării studenţilor cu principalele cadre conceptuale în care s-a format gîndirea

politică a secolului 20. Ideea fundamentala a cursului este aceea de a arata relatia,

legatura si interdependenta dintre teoretizarea si filosofarea, reflectarea asupra politicului

ca domeniu de activitate umana si mediul politic, actiunea politica propriu-zisa. Ca atare,

sint surprinse cu precadere acele directii de devoltare ale teoriei politice din secolul 20 si

inceputul secolului 21, care sint relevante pentru variatele tipuri de intelegere si de

explicare stiintifica a fenomenului politic. Complementarre sau competitive, aceste

orientari s-au dezvoltat in interactiunea intelectuala, discursiva si stiintifica a studierii

politicului din segmentul de timp pe care cursul il observa, constituituindu-se ca

marcatori ai teoriei politice contemporane. Cursul are ca punct de pornire analiza

progresiv-eclectica a istoriei stiintei politice propusa de Gabriel Almond din seminalul

sau studiu Stiinta politica: Istoria disciplinei, publicat in volumul Manual de stiinta

politica, in care autorul puncteaza momentele de virf din evolutia specifica secolului 20 a

stiintei politice.Vor fi analizate următoarele curente, directii, scoli din teoria politică

contemporană, subliniindu-se semnificaţia şi importanţa contribuţiilor acestora la

dezvoltarea ştiinţei politice precum si relatia dintre ele: 1. Pozitivismul şi corespondenţa

2

acestuia cu teoria politică de la începutul secoului 20; 2. Filosofia politică şi perspectiva

Anti-ştiinţă din teoria politică contempoarnă.Tradiţii şi tendinţe în filosofia politică

contempoarnă. 3. Marxism, neomarxism, post marxism. Postmodernism. 4. Teoria

Critică. 5. Abordarea alegerii raţionale.

Scopul cursului este formarea abilitaţilor de a reflecta, analiza şi discuta

independent şi critic în formă orală şi scrisă subiectele prezentate în curs. Aceasta implică

formarea şi exersarea unor abilităţi precum identificarea problematicii dezbătute în text,

urmărirea dezvoltării liniilor de argumentare în susţinerea ideiilor, ca şi în formularea

poziţiilor critice, deprinderea folosirii adecvate a conceptelor, comunicarea activă şi

critică, participarea la subiectele dezbătute, capacitate de analiză a textului ştiinţific. La

incheierea cursului studentii vor cunoaste si folosi in analiza stiintifica urmatoarele teorii,

concepte, termeni, sintagme din teoria politica contemporana:

Abordarea progresiv-eclectica

Abordarea post-empirica

Abordarea post-comportamentală

Pozitivism, pozitivism logic, Neopozitivism

Istoricism

Cauzalitate, modele cauzale, deductie, inductie, inferenta, evidenta, falsicabilitate,

testabilitate

Distinctia fapte – valori, este si trebuie: neutralitate etica, tipuri ideale, leadership,

etica convingerii si etica raspunderii, etica deontologica si etica consecutionalista,

rationalizare, intelectualizare.

Realism, rationalism; legea de fier a oligarhiei, circulatia elitelor; machtpolitic,

democratie rationala, democratie empirica.

Teorii moderne ale dreptatii; dreptate, egalitate, libertate; dreptatea distributiva,

criteriile distributiei; principiile distributiei; utilitarism si neokantianism in teoria

dreptatii.

Neomarxism; hegemonie, identitate, agent, structura; aparat de stat birocratic,

putere, ideologie, imagerie.

Postmodernism: subiectivizare, obiectivizare, putere, genealogii, arheologii ale

puterii; drept-adevar-puetre

3

Teoria critică; cunoastere emancipatoare; spatiul public: viata cotidiana, sistem,

refeudalizarea puterii, publicitate manipulativa.

Ştiinţa politică comportamentală; metode deductive şi matematice; modele

economice

Alegerea raţională; Individualismul metodologic

Bibliografia obligatorie: Brian Barry. Is Democracy Special? In vol. Democracy and Power. Clarendon Press Oxford 1991. R.E. Goodin şi H.-D. Klingemann, ed., Manual de ştiinţă politică. Iaşi: Polirom. 2005 Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939. McGraw –Hill Book Company.New York, Toronto London Ludwig von Mises. Money, Method and the Market Process. Cap. 2 The Treatment of “Irrationality” in the Social Sciences. Cap. 3 Epistemological Relativism in the Sciences of Human Action. Sciences 2003. http://www.mises.org/http://www.mises.org/ Human Action. http://www.mises.org/http://www.mises.org/ Michels, Robert. 2001. Political Parties. Batoche Books. Kitchener. Robert Nozick.Distributive Justice. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. John Rawls.Justice as Fairness. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses universitaires de France 1992 Michael Walzer. Complex Equality. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997 Max Weber. Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor sociale şi politice (1904). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp. 9-66. Toate publicaţiile se află la biblioteca Facultăţii de Ştiinţe Politice.

Materiale folosite în cadrul procesului educaţional specific disciplinei: Calculator, proiector, acces internet.

Evaluare:

4

Performanţele studenţilor vor fi evaluate în mod regulat după participarea şi

activitaţile de la fiecare seminar şi curs..Fiecare student va avea de tinut un jurnal in care

1 sa isi realizeze conspectele; si 2. Sa noteze intr-un tabel cu doua coloane: A) in prima

coloana citatele sau observatiile care i-au retinut atentia din texte?curs/seminarii; B)

in coloana a doua comentariile proprii la aceste citate. Activitatile studentilor la cursuri

si seminarii se vor desfasura atit pe baza bibliografiei anuntate cit si pe baza jurnalelor

individuale. Studentii vor avea de citit, studiat, rezumat si discutat, individual si in grup,

textele anuntate. Fiecare activitate va fi punctata, ponderea în nota finală a acestora fiind

30% (Acest procent, ce revine activitatii de seminar, va fi acordata in felul urmator: 30%

prezenta, 30% conspecte si 40% actvitate). Vor avea loc doua examinari intermediare

care vor consta in redactarea a doua eseuri de 800 cuvinte, 120 minute, cu consultarea

bibliografiei, conspectelor si a notelor de curs, in intervalul 17-22 noiembrie 2008 si

respectiv in ultima sapatamina de cursuri a primului semestru; fiecare eseu are ponderea

in nota finala de cite 15%, cu prezenta obligatorie pentru promovabilitate. Examinarea

finala va consta intr-un examen oral si va reprezenta 40% din nota finala. Intrucit

evaluarea finala a rezultatelor este suma aritmetica a punctajelor intermediare,

promovarea la aceasta disciplina este strict conditionata de participarea la examinarile

intermediare si la activitatile din cadrul cursului si semnariilor. Punctul din oficiu este

repartizat proportional in toate activitatile. Punctajele obtinute in cursul semestrului au

aceesi pondere si in sesiunea de restante, constituind in egala masura procente din nota

finala.. In cazul in care nu este intrunit procentul de prezenta de 75% , precum si in cazul

in care la activitatile de curs si seminar prestatia nu indeplineste criterrile de promovare

enuntate, este obligatorie repetarea disciplinei in anul academic urmator.

5

Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:

Tematica şi programarea- calendarul cursurilor şi seminariilor.

C.1 06.10.2008 Introducere. Teoria politică contemporană, Viziuni şi abordări asupra disciplinei ştiinţelor politice şi a istoriei sale. Semnificaţia şi importanţa problemei asupra dezvoltării ştiinţei. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea I. Pp1-16.

S. 1

Verificarea cunoştinţelor generale de teorie politică. Prezentarea cerinţelor pentru curs şi semniar. Prezentarea formelor de evaluare a rezultatelor individuale.

C2. 13.10.2008

Ştiinţa politică în secolul XX. Poziţia lui Almond. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea II. Pp. 16-32

S.2. “ O istorie progresiv eclectică” sau Neopozitivismul lui Almond Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea I.

C3. 20.10.2008

Ştiinţa politică din secolul XX şi viziunile competitive asupra istoriei disciplinei. Prezentarea de ansamblu. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 32-44

S.3. Pozitivismul şi influenţa sa asupra dezvoltării ştiinţei politice. Max Weber: Distincţia fapte-valori. Sensul şi semnificaţia sa metodologică. Bibliografie: Max Weber. Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor sociale şi politice (1904). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp. 9-66. Opţional: Max Weber. Sensul “neutralităţii axiologice” în ştiinţele sociologice şi economice (1917). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp.133-180.

C.4. 27.10.2007

Şcoala realistă în context. Biblografie:1.Pareto,Vilfredo, 1920.Traitee de sociologie generale. Paris 2.Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939. McGraw –Hill Book Company.New York, Toronto London.3.Robert Michels. Political Parties: A Sociological Study of

S.4 Realism şi neutralitate axiologică. Metodologie şi ideologie în ştiinţele politice la începutul sec. XX. Bibliografie: Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939. McGraw –Hill Book Company.New York, Toronto London.pp. 394-495. .Michels, Robert. 2001. Political Parties. Batoche

6

the Oligarhical Tendencies of Modern Democracy.1915 Glencoe: Free Press 1964.Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom

Books. Kitchener. .Part One. Leadership in Democratic Organizations. Chap. 2. Mechanical and Techical Impossibility of Direct Government by the Masses. P. 20/31. Part Six. Synthesis: The Oligarchical Tendencies of Organization. Chap. 2. Democracy and The Iron Law of Oligarchy. P. 224-235. Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom pp. 59-73; 75-98.

C.5. 3.11.2008

Filosofia politică şi perspectiva Anti-ştiinţă. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 32-35. Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses universitaires de France 1992. 2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme: Fapte si valori in cunoasterea politicului

Realism si pozitivism in stiinta politica contemporana

S. 5. 1.Critica straussiană a pozitivismului. Rolul şi semnificaţia filosofiei politice. Bibliografie: Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses universitaires de France 1992. Pp.15-58; La philossophie politique et l’histoire. Pp 59-94. 2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme: Fapte si valori in cunoasterea politicului

Realism si pozitivism in stiinta politica contemporana

C. 6. 10.11.2008 Filosofia politică contemporană. Tradiţii şi tendinţe . I Bibliografie: Bhiku Parekh. Teoria politică. Tradiţii în filosofia politică. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. 2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme: Metoda si cunoastere in stiinta politica.

Filosofie si stiinta in cunoasterea politicului.

S.6. Şcoli şi maeştri în Europa. 1.Tradiţia austriacă şi economia. Ludwig von Mises, Joseph Schumpeter, Friedrich A. von Hayek. Şcoala de la Frankfurt. Karl. R. Popper. – Raţionalism, raţionalitate. Bibliografie: Karl. R. Popper. Mizeria istoricismului. 1996. CEU Press. Cap.II.Doctrinele pronaturaliste ale istoricismului. Pag. 23-26. -Continutul criticii istoricismului si semnificatia sa la Popper. -Ce sint doctrinele pronaturaliste ale istoricismului? 2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme: Metoda si cunoastere in stiinta politica.

Filosofie si stiinta in cunoasterea

7

politicului. C. 7. 17.11.2007 Filosofia politică contemporană. Tradiţii şi tendinţe . II Teorii ale dreptatii in filosofia politica contemporana. Intre utilitarism si neokantianism. Analize de caz. Bibliografie: Bhiku Parekh. Teoria politică. Tradiţii în filosofia politică. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000.

S. 7. Inovatori şi clasici. Filosofia politică în S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer. Bibliografie: John Rawls. Justice as Fairness. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp. 187-201. Robert Nozick.Distributive Justice. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp-203-246 Analize de caz.

8

C. 8. 24.11.2008

Post-ştiinţă, post comportamentalism. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 35-37. Dryzek J., Farr, J şi Leonard, S. eds. Politcal Science in History. Cambridge, Cambridge University Press. 1995.

S. 8. Inovatori şi clasici. Filosofia politică în S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer. II Bibliografie: Michael Walzer. Complex Equality. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp 487-503. Analize de caz.

17-22.11.2007 Examen partial

Redactarea unui eseu de 800 de cuvinte, in 120 minute, avind textele cursului pe masa, cu tema data in clasa.

C.9. 02.12.2008

Integralism şi maximalism.1. Marxism, neomarxism, post marxism. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 37-39. Kate Nash. Contemporary Political Sociology. Globalization, Politics and Power. Oxford. Blackwell Publishers 2000.

S. 9 Tradiţia marxistă în teoria politică din secolul XX. Neomarxismul- Hegemonie şi putere la Antonio Gramsci. Louis Althusser. Bibliografie:.Jacob Torfing, New Theories of discourse.Blackwell Oxford 1999. Pp.103-119 Louis Althusser.Ideology and Ideological state Apparatuses. In vol. Mapping Ideology, Editat de Slavoj Zizek. Verso London –New York 1994. Pp.100-140. Contradiction et surdetermination. În vol. Pour Marx.. Paris. Francois Maspero. 1980.pp.85-117

C. 10. 08.12.’09 Post modernismul. Bibliografie: Kate Nash. Contemporary Political Sociology. Globalization, Politics and Power. Oxford. Blackwell Publishers 2000. Michel Foucault. Power, Right, Truth.În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp.543-550. Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26.

S. 10

Post modernism şi analiza puterii.Michel Foucault Bibliografie: Michel Foucault. Power, Right, Truth.În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp.543-550. Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26. 1. Analiza identitatii sociale in marxcism-

9

2000.pp.27-42.

neomarxism-postmodernism. 2. Analiza dezvoltarii conceptului de ideologie in marxism-neomarxism si post modernism. 3. Particularitatile tratarii puterii in marxism, neomarxism si post modernism. Linii de continuitate si de discontinuitate in evolutia sa

C. 11. 15.12.2008 Teoria critică: veche şi nouă. Bibliografie:Iris Marion Young. Teoria politică: o privire de ansamblu. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp105-109.

S. 11

Public şi privat în teoria critică. Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp105-109. Habermas and the Public Sphere. Craig Calhoun ed.The MIT Press, Cambridge, Massachussetts, and London, England 1997.

C. 05.01.2009 Integralism şi maximalism.2. Teoria alegerii raţionale. Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea III. Pp. 39-44.

S. 12. Perspectiva alegerii raţionale din economie, ştiinţele politice şi decizionale. Bibliografie: John Scott. Rational choice theory. In Theory and Society: Understanding the Present. Ed. By G. Browning, A. Haleli, N. Hewlett, and F. Webster. Sage Publications, 1999. Pp.126-137. Analize de caz.

C. 13. 12.01.2009 Brian Barry. Teoria politică. Veche şi nouă În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Concluzii. Evaluare.

S. 13. Brian Barry. Is Democracy Special? In vol. Democracy and Power. Clarendon Press Oxford 1991. Pp.24-60. Recapitulare. Concluzii. Evaluare

12-18.01.2009 Redactarea unui eseu de 800 de cuvinte, in 120 minute, avind textele cursului pe masa, cu tema data in clasa.

S. 14.

10

Intrebari directionale pentru textele prevazute la seminar: S2. “ O istorie progresiv eclectică” sau Neopozitivismul lui Almond Bibliografie: Gabriel A. Almond. Ştiinţa politică: Istoria disciplinei. În A new Handbook of Political Science. Goodin şi Klingeman, 2000. Partea I. - Care sînt in viziunea lui Almond vîrfurile de creştere în ştiinţa politică a secolului XX, şi cum sînt acestea caracterizate? - Cum denumeşte G. Almond propria sa viziune asupra istoriei disciplinei ştiinţei politice şi care este explicaţia pentru terminologia aleasă? - Care este “miezul” metodologic al cunoaşterii în viziunea lui Almond? S3. Pozitivismul şi influenţa sa asupra dezvoltării ştiinţei politice. Max Weber: Distincţia fapte-valori. Sensul şi semnificaţia sa metodologică. Bibliografie: Max Weber. Caracterul “obiectiv” al cunoaşterii în domeniul ştiinţelor sociale şi politice (1904). În vol. Teorie şi metodă în ştiinţele culturii. Polirom 2001. Pp. 9-66. - În ce constă caracterul obiectiv al cunoaşterii ştiinţifice în ştiinţele sociale şi politice la Max Weber? - Care este sensul neutralităţii axiologice la Max Weber? S4. Realism şi neutralitate axiologică. Metodologie şi ideologie în ştiinţele politice la începutul sec. XX. Bibliografie: Gaetano Mosca, The Rulling Class. Elementi di Scienza Politica 1939. McGraw –Hill Book Company.New York, Toronto London.pp. 394-495. .Michels, Robert. 2001. Political Parties. Batoche Books. Kitchener. .Part One. Leadership in Democratic Organizations. Chap. 2. Mechanical and Techical Impossibility of Direct Government by the Masses. P. 20/31. Part Six. Synthesis: The Oligarchical Tendencies of Organization. Chap. 2. Democracy and The Iron Law of Oligarchy. P. 224-235. Sartori, Giovanni 1999, Teoria democraţiei reinterpretată. Iaşi. Editura Polirom pp. 59-73; 75-98.

- analizati comparativ aspectele realismului in viziunile celor doi autori S5. Critica straussiană a pozitivismului. Rolul şi semnificaţia filosofiei politice. Bibliografie: Leo Strauss. Que’est – ce que la philosophie politique ? Presses universitaires de France 1992. Pp.15-58; La philossophie politique et l’histoire. Pp 59-94. - Care este contribuţia lui Leo Strauss la dezvoltarea filosofiei politice?

11

- În ce constă critica pozitivismului la Leo Strauss şi care este importanţa ei? S6. Şcoli şi maeştri în Europa. Bibliografie: Karl. R. Popper. Karl. R. Popper. Mizeria istoricismului. 1996. CEU Press. Cap.II.Doctrinele pronaturaliste ale istoricismului. Pag. 23-26. -Continutul criticii istoricismului si semnificatia sa la Popper. -Ce sint doctrinele pronaturaliste ale istoricismului? 2. Analiza critica si comparativa a urmatoarelor teme: Metoda si cunoastere in stiinta politica.

S7. + S8. Inovatori şi clasici. Filosofia politică în S.U.A. Rawls, Nozick şi Walzer. Bibliografie: John Rawls. Justice as Fairness. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp. 187-201. Robert Nozick.Distributive Justice. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp-203-246 Michael Walzer. Complex Equality. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp 487-503. -Cum defineşte John Rawls dreptatea? -Care este rolul conceptului de stare naturală în construcţia teoretică a lui Rawls? -Care este fundamentul argumentaţiei lui Nozick în construcţia conceptului său de dreptate? -Care este conţinutul principal al criticii aduse de Robert Nozick Teoriei dreptaţii a lui John Rawls? -Care este enunţul teoriei bunurilor la Michael Walzer şi în ce context este ea realizată? -Ce este dominaţia şi monopolul la Michael Walzer şi care este rolul acestei analize în teoria sa ? -Care sînt principiile distributive din teoria dreptăţii in varianta lui Michael Walzer? S9. Tradiţia marxistă în teoria politică din secolul XX. Bibliografie: Louis Althusser.Ideology and Ideological state Apparatuses. In vol. Mapping Ideology, Editat de Slavoj Zizek. Verso London –New York 1994. Pp.100-140. Care este conţinutul şi semnificaţia analizei contradicţiei la Louis Althusser?

12

S10. Post modernism şi analiza puterii.Michel Foucault

Bibliografie: Michel Foucault. Power, Right, Truth.În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp.543-550. Michel Foucault. The Subject and the Power. În vol. Readings in Contemporary Political Sociology. Kate Nash ed. Oxford. Blackwell Publishers. 2000.pp.8-26. -Care este conţinutul conceptului de putere la Michel Foucault? -Care sînt termenii de construcţie a subiectivitaţii în analiza lui Foucault şi care este rolul acestora în analitica puterii? -Care este rolul cunoaşterii şi al adevărului în dezvolatrea analiticii puterii la Michel Foucault? -Care este sensul termenului guvernamentalitate la Foucault şi care este rolul său în analitica sa a puterii? S11. Public şi privat în teoria critică. Jurgen Habermas. The Public Sphere. În vol.Contemporary Political Philosophy.An Anthology. Robert E. Goodin şi Philip Pettit, editori. Blackwell Publishers. Oxford. 1997. Pp105-109. -Care este definiţia şi istoricul conceptului sferă publică la Jurgen Habermas? -Care este semnificaţia şi rolul conceptului de sferă publica în analiza democraţiilor de masă al statului bunăstării la Jurgen Habermas? S12. Perspectiva alegerii raţionale din economie, ştiinţele politice şi decizionale. Bibliografie: John Scott. Rational choice theory. In Theory and Society: Understanding the Present. Ed. By G. Browning, A. Haleli, N. Hewlett, and F. Webster. Sage Publications, 1999. Pp.126-137. -Cum caracterizează Jonh Scott importanţa contribuţiei teoriei alegerii raţionale la dezvoltarea ştiinţelor politice? -Care sunt caracteristicile principale ale abordării alegerii raţionale?

S13. Brian Barry. Is Democracy Special? In vol. Democracy and Power. Clarendon Press Oxford 1991. Pp.24-60. -Cum caracterizează Brian Barry performanţele Teoriei Alegrii Raţionale? Dar limitele

ei?

13

Detalii organizatorice, gestionarea situaţiilor excepţionale:

Noţiunea de plagiat se defineşte în conformitate cu normele Catedrei de Ştiinţe Politice a Universităţii « Babeş-Bolyai » (www.polito.ubbcluj.ro/polito/documente/reguli_plagiat.pdf). Plagiatul în oricare dintre fazele evaluării (activitate de seminar, evaluări intermediare, evaluare finală) se sancţionează cu nota 1 şi pierderea examenului, precum şi cu expunerea cazului în şedinţa Catedrei pentru luarea măsurilor administrative corespunzătoare. Tentativa de fraudă la examen se sancţionează cu eliminarea din examen şi exmatricularea. Prezenţa studenţilor la seminarii este obligatorie în proporţie de 75%, conform articolului 29 (2) din Statutul Studentului UBB.