Raphanus sativus

• ridichea, este o plantă anuală, de cultură, cu rădăcina tuberizată şi fruct indehiscent cilindric cu strangulaţii (lomenta).

• Rădăcinile prezintă proprietăţi diuretice, antiscorbutice, colagoge, antilitiazice (în litiaza biliară).

• În scopuri medicinale se foloseşte ridichea neagră sau de iarnă (R. sativus var. nigra), în calmarea tusei, ca expectorant, sub formă de suc sau sirop.

• Sucul sau siropul se obţin prin extracţie cu zahăr din scobiturile practicate în jumătăţile de ridiche (are loc un proces de exosmoză).

Brassicaceae cu fruct siliculă

• Capsella bursa-pastoris, traista ciobanului este o specie ierboasă, anulă, erectă, de 10-40 cm , cu rădăcina pivotantă.

• Frunzele bazale dispuse în rozetă, oblongi-lanceolate, penat sectate, cele tulpinale sesile, aplexicaule, mai mici spre vârf.

• Florile grupate în raceme cu petale albe, fructele silicule triunghiulare, obcordate.

• Este răspândită în toate regiunile ţării având o largă amplitudine ecologică, apare însă mai frecvent în locuri ruderale, terenuri necultivate şi ca buruiană în culturi.

• Bursae pastoris herba reprezintă părţile aeriene ale plantei recoltate în timpul înfloririi. Conţine amine biogene (tiramina, colina, histamina), tanin, rezine, flavone, urme de alcaloizi şi săruri minerale. Este cunoscută pentru efectele hemostatice, hipotensive şi vasoconstrictoare asupra uterului fiind recomandată în hemoragii uterine.

Ordinul SALICALES

• cuprinde plante lemnoase, achlamidee, unisexuate, cu florile grupate in amenţi, fiecare floare fiind dispusă la axila unei bractei.

• Florile mascule, foarte reduse, alcătuite din 2 sau mai multe stamine, iar cele femele alcătuite din 2 carpele concrescute. Ovarul este unilocular, cu placentaţie parietală, cu numeroase ovule, fructul este o capsulă cu multe seminţe acoperite cu peri lungi şi fini, lipsite de endosperm.

• Ordinul cuprinde o singură familie.

Familia Salicaceae

• prezintă aceleaşi caractere ca şi ordinul, are numai 2 genuri: – Salix şi

– Populus

• cu 350 specii în flora României fiind prezente 3 specii de Populus şi 23 de Salix precum şi câţiva hibrizi cultivaţi de Populus.

• Unii sistematicieni consideră Salicaceele ca Angiosperme primitive înrudite cu Gimnospermele, iar după alţii sunt încadrate la apetale specializate derivate din Hamamelidae

Salix alba

• răchita albă este un arbore de circa 20 m, cu tulpina strâmbă, lujerii subţiri, flexibili, verzi-gălbui iar scoarţa tânără netedă, cenuşiu verzuie, formează mai târziu un ritidom gros cenuşiu brun.

• Scoarţa se poate desprinde cu uşurinţă în timpul primăverii. Mugurii sunt alungit-ovoizi, alipiţi de ramuri, frunzele lanceolate, de 4-10 cm, cu marginea mărunt serată.

• Florile unisexuate,dispuse în amenţi, cei masculi galbeni, cei femeli verzui, fructe mici capsule.

• Este o plantă de lunci şi zăvoaie cu cerinţe mari faţă de umiditate.

• Salicis cortex, scoarţa de răchită, se recoltează în luna martie când desprinderea se face uşor .

• Conţine salicină, o glicozidă fenolică, (0,3-0,8 %) care prin hidroliză produce saligenina şi glucoză, tanin catehic (3-10%), rezine.

• Scoarţa de răchită s-a utilizat din antichitate ca tonic, febrifug, antireumatismal. S-a demonstrat că acidul salicilic provenit din saligenină este principiul activ care imprimă acţiunea antipiretică şi analgezică. Această substanţă naturală a servit ca model pentru sinteza aspirinei (acid acetil salicilic).

• În scopuri medicinale se admite recoltarea scoarţelor şi de la alte specii de Salix: S. purpurea (răchita roşie), S. fragilis (răchita), S. pentandra şi S. caprea (salcia căpreasca ) cu frunze mai late.

Populus nigra

• plopul negru este un arbore foarte înalt (30-35m), cu ritidom gros, negricios, brăzdat longitudinal, cu muguri ascuţiţi, curbaţi la vârf, de 2-3 cm brun-gălbui, cleioşi cu miros balsamic.

• Frunzele deltoide-triunghiulare, cu vârful ascuţit, marginea serată, glabre.

• Florile unisexuate sunt dispuse în amenţi.

• Vegetează în regiunile joase, zăvoaie, lunci, depresiuni, poieni, fiind masiv răspândit în Delta şi lunca Dunării..

• Populi gemmae, mugurii de plop, recoltaţi în februarie-martie, cu ocazia tăierii arborilor, conţin glicozide fenolice (populozida, salicozida), ulei volatil, agliconi flavonici, în rezina portocaliu-rubinie de la baza catafilelor, (predomină chrisina), taninuri.

• Prezintă acţiune antiseptică, cicatrizantă, antiinflamatoare. • S-au folosit la prepararea unguentului antihemoroidal, iar în

prezent extractul de muguri de plop serveşte la prepararea comprimatelor PLOPISAN indicate în afecţiuni faringiene.

• Rezina de la baza catafilelor are o compoziţie asemanătoare cu a propolisului şi reprezintă materia primă recoltată de albine primăvara pentru elaborarea propolisului.

• Lemnul de salcie şi plop se utilizează pentru confecţionarea obiectelor de uz casnic chibrituri, celuloză, împletituri

Populus alba

• plopul alb, cu frunze palmatlobate, alb tomentoase pe partea inferioară, fără utilizări medicinale.

• P. tremula plopul tremurător, cu scoarţă cenuşie, doar la bază cu ritidom brăzdat, frunze cu limbul circular, ondulat pe margini, cu peţiol puternic comprimat lateral, la baza limbului, astfel că frunzele adie la cea mai mică bătaie a vântului.

• Frunzele conţin flavone şi glicozide fenolice şi sunt indicate în afecţiuni renale şi ale prostatei

POPULUS ALBA

Ordinul MALVALES

• cuprinde plante predominant lemnoase răspândite mai mult în zonele tropicale, în climatul nostru predomină cele ierboase.

• Din punct de vedere histologic conţin fibre mecanice elastice în ţesutul liberian şi celule mucilagigene.

• Florile au caliciul dublu iar petalele sunt răsucite în boboc. Androceul este dispus pe 2 cicluri cel extern transformat în staminodii sau redus, iar cel intern se multiplică prin despicare formând un androceu poliadelf sau monadelf ce înconjoară gineceul ca o coloană (Columnifere numele mai vechi al ordinului).

• Gineceul este policarpelar dar adesea multiplicat iar fructul o capsulă.

• Ordinul cuprinde 3 familii

Familia Tiliaceae

• cuprinde circa 400 specii lemnoase cu frunze întregi şi stipele caduce, florile grupate în inflorescenţe cimoase având axul principal concrescut cu bracteea membranoasă ce contribuie la răspândirea fructelor.

• Stamine grupate în 5 sau 10 fascicole uneori cu cerc extern de staminodii.

• Prezintă glande nectarifere şi ţesuturi secretoare ce produc ulei volatil plăcut mirositor.

Tilia platyphyllos

• teiul cu frunză mare este un arbore de 30-40m tulpina cu ramuri groase dar rare, ritidomul gros cu şanţuri logitudinale.

• Frunzele mari, cu baza asimetrică prezintă peri albicioşi la locul de ramificare a nervurilor care sunt foarte proeminente pe partea inferioară.

• Flori mari dispuse în cime pendente (monocaziu combinat cu dicaziu), cu bracteea mai scurtă decât inflorescenţa,

• fructul nuculă globuloasă, de circa 10 mm diametru cu 5 nervuri.

• Este prima specie de tei care înfloreşte 10-15 iunie, se întâlneşte la câmpie şi deal dar se cultivă pentru portul frumos pe marginea şoselelor în parcuri şi grădini.

Tilia cordata

• teiul pucios, de talie mai mică (20 m) , are cele mai mici frunze cu marginea acut serată, pe partea inferioară verzi albăstrui cu smocuri de peri ruginii la locul de ramificare a nervurilor.

• Florile mici, dispuse în cime orizontale cu bracteea de lungimea inflorescenţei. Florile au 5 petale galben pal,

• fructul nuculă globuloasă mai mică (4-6 mm diametru), netedă sau alb muchiată.

• Înfloreşte la circa 2 săptămâni (25-30 iunie) faţă de precedenta şi este specia de tei cea mai răspândită în România fiind rezistentă la ger dar suportă mai greu seceta. Se întâlneşte în zona de deal (500-600m) în amestecuri sau arborete pure, fiind mai puţin cultivat

Tilia tomentosa (Tilia argentea)

• teiul argintiu, este cel mai pretenţios tei faţă de temperatură dar rezistent la secetă fiind răspândit în pădurile de câmpie din sudul şi estul ţării.

• Are înălţimea de 30 m cu ramuri dese îndreptate in sus, frunze cordiforme, pe partea inferioară în întregime argintiu-tomentos păroase.

• Florile câte 5-10 în cime pendente cu 5 petale galben deschis dublate de alte 5-11 parapetale provenite din stamine (staminodii).

• Fructul nuculă tomentoasă ovoidă de 5-7 mm diametru netedă sau cu coaste puţin proeminente.

• Înfloreşte cel mai târziu (10-15 iulie) şi este cultivat foarte mult în parcuri şi pe alei.

Tiliae flos

• inflorescenţele cu bractei (tiliae flos cum bracteis) sau fără bractei (Tiliae flos sine bracteis).

• În Europa Occidentală sunt acceptate numai inflorescenţele provenite de la primele 2 specii în timp ce FR începând cu ediţia a-VIII-a 1965 a oficinalizat şi florile de tei argintiu ca urmare a cercetărilor efectuate de Prof. T. Goina la Facultatea de Farmacie Cluj-Napoca.

• Conţin mucilagii ulei voaltil (farnesol) care imprimă mirosul caracteristic, flavonoide, proantociani saponine, steroli, vitamina E.

• Florile de tei au acţiune sedativă emolientă, antispastica, antiinflamatoare pentru căile respiratorii şi sunt indicate în răceli, gripă, insomnii şi ca expectorant şi sudorific.

Familia Sterculiaceae

• cuprinde plante lemnoase tropicale având florile cu staminele unite într-un tub.

• Theobroma cacao, arborele de cacao cu înălţimea de circa 8 m cu frunze simple întregi, cu flori mici, care apar direct pe trunchi şi ramuri ( cauliflorie) cu fructe baciforme, mari, cărnoase colorate în roşu cu numeroase seminţe.

• Originar din America de Sud (Brazilia) dar extins în cultură şi în Africa, Indonezia.

• Cacao semen seminţele conţin 45-55% ulei gras (Oleum cacao) obţinut prin presare la cald, se solidifică la temperatura camerei şi formează untul de cacao (Butyr cacao).

• Cotiledoanele seminţelor conţin 1-2% teobromină şi 0,2-0,3 % cafeină.

• După extragerea uleiului prin presare seminţele se torefiază (prăjire) şi capătă o culoare brun-roşcată şi aromă specifică apoi prin măcinare dau pulberea de cacao utilizată împreună cu untul de cacao la prepararea ciocolatei şi alte produse de patiserie.

• În industria de medicamente pudra de cacao se foloseşte pentru condiţionarea unor specialităţi farmaceutice şi corectarea gustului iar untul de cacao la preparea supozitoarelor, ovulelor, unguentelor

Cola vera şi Cola acuminata

• arbori tropicali originari din Africa centrală dar extinşi şi în Asia de sud est au înălţimea de 10-15 m

• cu frunze mari oblongi ovate cauliflore • cu fructe folicule lignificate câte 2-6 în formă de stea. Fiecare

folicula conţine 5-10 seminţe mari alb roze şi cărnoase. • Dupa îndepărtarea tegumentului se uscă la aer şi formează

nucile de cola. • Colae semen reprezintă cotiledoanele decorticate ale nucilor

de cola. • Conţin teobromină (0,6-3%), cafeină(0,1-1,2%), taninuri,

flobafene, catehine. Au gust amar, proprietăţi stimulente asupra SNC, reduc oboseala, stimulează efortul fizic şi se întrebuinţează în vinuri tonice pentru poftă de mâncare, băuturi răcoritare şi stimulente (Pepsi-Cola, Coca-Cola) iar în farmacie pentru obţinerea de tincturi şi extracte, siropuri (HECOGEN).

Familia Malvaceae

• cuprinde 1500 de specii ierboase şi lemnoase, • cu frunzele alterne, palmat-lobate, • florile pe tipul 5, adesea cu caliciul dublu, cel extern

cu număr variabil de elemente, petalele concrescute la bază cu tubul staminal.

• Androceul polimer, concrescut formează o coloană în jurul stilului (Columnifere).

• Gineceul polimer din 5-3 carpele, unite, cu poziţie superioară.

• Fructul o capsulă, care se desface la maturitate în mai multe mericarpii sau loji seminale

Althaea officinalis

• nalba mare. Specie ierboasă perenă, erectă până la 1,5-2 m, cu peri catifelaţi pe toate organele aeriene.

• Tulpina cilindrică, frunze lung peţiolate, palmat lobate, cu 5-3 lobi, verzi-albicioase, catifelate.

• Florile sunt dispuse rar, în raceme, la vârful tulpinii. Caliciul dublu, corola cu 5 petale alb-roz, stamine numeroase violete, cu antere roşii ce înconjoară pistilul. Fructul capsulă turtită care se desface în 13-20 mericarpii cu câte o sămânţă reniformă turtită lateral.

• Vegetează numai în locuri însorite, în flora spontană, în regiunea de câmpie, pe soluri nisipoase sau ruderale, în sud-vestul ţării şi Câmpia de Vest.

• În scopuri medicinale se cultivă în aceleaşi regiuni.

• Althaeae radix, rădăcinile de nalbă mare, care pot fi nedecorticate sau decorticate şi tăiate în fragmente mici. Conţin 15-25 % mucilagii, amidon, glucide simple, aminoacizi (asparagină).

• Althaeae folium frunzele de nalbă mare, conţin mucilagii 5-6% , flavone, tanin.

• Ambele sunt produse oficinale. • Datorită mucilagiilor prezintă acţiune emolientă şi se

recomandă în inflamaţiile mucoaselor căilor respiratorii şi digestive în specii pectorale, gargarisme, loţiuni pentru cavitatea bucală fiind lipsite de toxicitate.

Althaea rosea

• nalba de grădină sau rujă este o specie ierbacee perenă exclusiv de cultură, erectă, de 1-2 m cu peri asprii pe organele vegetative.

• Frunzele lung peţiolate palmat lobate cu marginea rotunjita dinţată.

• Florile dispuse în spice terminale lungi de până la 1 m solitare sau grupate 2-4 la un loc, foarte mari (6-10 cm în diametru) la exterior cu un caliciu dublu (epicalix), petale mari lăţite (uneori mai multe dau aspectul de flori bătute), de culoare albă rubinie, sau mai frecvent negru-purpurii.

• Se cultivă atât în scopuri medicinale cât şi ornamentale. • Althaeae arboraeae flos sine calicibus reprezintă florile

uscate fără caliciu de culoare neagră violacee cu miros caracteristic. Conţin mucilagii şi pigmenţi antocianici şi sunt utilizate în afecţiuni ale aparatului respirator şi colorant alimentar.

Malva silvestris

• nalba de pădure, specie spontană sau introdusă in cultură.

• Este o plantă perenă, dar în cultură se cultivă numai ca anuală din cauza atacului masiv de rugină.

• Florile prezintă caliciul dublu şi corola cu petale emarginate, roz violacee.

• Malvae flos şi Malvae folium conţin mucilagii (2,6-15%), iar florile, în plus, antociani şi vitamine.

• Prezintă acţiune emolientă, antitusivă, utilizate in ceaiurile pectorale, siropuri expectorante, recomandate în inflamaţii ale mucoaselor.

Hibiscus trionum

• zămoşiţa este o specie ierbacee, anuală, cu tulpina erectă, de 10-80 cm, aspră, ramificată, cu frunze penat fidate cu 3 lobi.

• Florile mari, solitare, cu caliciul dublu, cel intern persistent , cu petalele palid gălbui.

• Este o buruiană în culturile de porumb, legume, mai ales în zona de câmpie.

• Trioni herba recoltată la începutul înfloririi, conţine flavone şi substanţe mucilaginoase cu acţiune diuretică şi saluretică în pielite şi cistite

Hibiscus sabdarifa

• karkadé, plantă anuală, ierbacee, de până la 5 m cu frunze lobate.

• Flori cu un caliciu 5-lobat şi un epicaliciu ce devine roşu după deschiderea florii.

• Originar din Africa, dar cultivat în zonele tropicale, principalele ţări exportatoare fiind Egiptul, Sudanul, Tailanda, Mexic, China.

• Hibisci flos reprezintă caliciul şi epicaliciul florii, recoltate în perioada fructificării.

• Conţin 15-30 % acizi organici (citric, malic, tartric, hibiscic) 1,5 % antociani (derivaţi de delfinidină, cianidină), mucilagii (15%) pectine (2%).

• Se utilizează la prepararea ceaiurilor, pe care le colorează în roşu, sau a băuturilor răcoritoare, cu gust plăcut acrişor. Au mai fost descrise acţiunea relaxantă musculară, antiinflamatoare.

Gossypium

• bumbacul. G. herbaceum şi G. arboreum sunt specii originare din Asia şi G. hirsutum şi G. barbadense originare din America de Nord.

• Au fost cultivate de către indieni şi egipteni de 3-4000 de ani, astăzi fiind extinse în America de nord şi de Sud în Asia , Africa, iar în Europa în Grecia şi Spania.

• Sunt specii anuale sau perene de 30-120 cm cu tulpina ramificată şi cu frunze mari 3-5 palmat lobate, cu flori mari de 6-8 cm dispuse axilar cu petale galbene roz sau roşii.

• Fructele sunt capsule mari globuloase 3-5 loculare şi conţin în interior numeroase seminţe acoperite cu peri lungi, moi, albicioşi.

• Aceşti peri constituie materia primă pentru obţinerea vatei hidrofile (Gossypium depuratum) printr-un proces de spălare şi albire, din care se obţin apoi fibre textile şi ţesături cu importanţă economică şi medicinală ca tifonul (Tela depurata) feşi, bandaje

Ordinul ERICALES (BICORNES)

• grupează arbuşti şi subarbuşti ce formează micorize, au frunze întregi, nestipelate, florile actinomorfe, penta sau tetramere, gamosepale şi gamopetale.

• Androceul frecvent obdiplostemon, cu anterele poricide, la unele specii cu 2 prelungiri în formă de apendice (bicornes), gineceul 2-5 carpelar, sincarp, cu ovarul superior sau inferior şi fructul variat.

• Cuprinde 3 familii: – Ericaceae, – Pyrolaceae şi – Empetraceae

Familia Ericaceaae

• cuprinde circa 2500 de specii dintre care în România vegetează 14.

• Sunt arbuşti şi subarbuşti cu frunze sempervirescente sau caduce,

• cu flori actinomorfe rar zigomorfe cu caliciul adesea dialisepal

• iar fructul o bacă sau capsulă.

Arctostaphylos uva-ursi

• strugurele ursului este un arbust mic, cu tulpini târâtoare, formând tufe compacte cu frunze sempervirescente, coriacee (tari, pieloase) alterne, obovate de 1,5-3 cm cu vârful obtuz şi lucioase.

• Florile câte 3-12 dispuse într-un racem nutant, cu corola gamopetală urceolată, alb-rozee şi fructul o bacă sferică roşie.

• Specia este răspândită în ţările din nordul Europei în M-ţii Balcani, Alpi şi Pirinei.

• În România este o specie ocrotită vegetând insular doar în 2 staţiuni: în M-ţii Apuseni la Scăriţa Belioara în judeţul Alba şi pe dealul Răchitişul Mare (jud. Suceava), reprezentand un relict glaciar.

• Uvae ursi folium, frunzele de strugurele ursului conţin glicozide fenolice (arbutozida 5-12%) ce are ca aglicon hidrochinona, flavone, taninuri, acizi triterpenici (acid ursolic şi uvaol).

• Are acţiune dezinfectantă asupra căilor urinare datorită arbutozidei, care la nivel renal se scindează în glucoză şi hidrochinonă aceasta din urmă având acţiune antimicrobiană faţă de stafilococi (arbutozida ca atare nu este activă).

• Conţinutul mare de tanin (6-12%) poate induce însă iritaţii gastrice.

• Se recomandă în cistite pielite, nefrite, uretrite.

• La noi în ţară fiind ocrotită nu se recoltează şi se recomandă înlocuirea sa cu frunze de mertişor (Vitis –idaeae folium).

Vaccinium vitis-idaea

• merişor este un mic arbust de 5-30 cm cu frunze alterne sempervirescente, coriacee, pieloase rigide eliptice cu vârful rotunjit sau emarginat cu marginile răsfrânte pe partea inferioară, pe care prezintă numeroase glande secretoare mici şi negre.

• Florile sunt dispuse în raceme terminale câte 5-6, pendente cu corola gamopetală alb rozee pe tipul 5

• cu fructe bace sferice roşii la maturitate şi lucioase la suprafaţă şi cu numeroase seminţe mici în interior.

• Este o plantă de altitudine răspândită în tot lanţul Carpatic la 1300-1400 m în luminişuri pajişti alpine şi molidişuri.

• Vitis-idaeae folium frunzele de merişor conţin 3,5-8 % arbutozidă, flavone, taninuri, proantociani având aceleaşi indicaţii ca şi frunzele de strugurele ursului.

• În plus are şi o acţiune diuretică datorată conţinutului ridicat de flavone, doza terapeutică însă va fi mai mare (dublă) faţă de Uvae ursi folium.

• Vitis idaeae fructus conţin derivaţi de acid benzoic, alţi acizi organici, antociani vitamine şi are acţiune antimicotică (fructele proaspete păstrate în apă nu dezvoltă mucegai) şi sunt comestibile

Vaccinium myrtillus

• afin. Arbust de 10-50 cm, ramificat, formează grupuri compacte numite afinişuri.

• Frunzele sunt alterne, ovate, cu vârful ascuţit şi marginea mărunt dinţată, de culoare verde deschis spre gălbui la cele din locuri deschise.

• Florile solitare dispuse la subsioara frunzelor, au caliciul persistent, corola gamopetală roz globuloasă (urceolată).

• Fructele bace globuloase, negre albăstrui, au numeroase seminţe mici.

• Este o specie caracteristică zonei montane, de la limita inferioară a molidului până în zona alpină, vegetează atât la umbră cât şi în lumină directă, pe soluri acide dar umede dar fructifică numai la lumină.

• Myrtilli folium frunzele de afin conţin tanin flavone şi proantociani având proprietăţi astringente şi hipoglicemiante.

• Myrtilli fructus fructele de afin conţin tanin antociani pectine vitamine (C, B1), provitamine A, săruri minerale şi au proprietăţi antidiareice şi antibiotice (ERIDIAROM) iar datorită antocianilor reglează permeabilitatea şi asigură protecţia capilarelor din zona retiniană contribuie la mărirea acuităţii vizuale şi adaptarea vederii la întuneric (DIFEBIOM, DIFRAREL),

• fructele sunt comestibile şi servesc la prepararea de gemuri şi siropuri.

Ordinul PRIMULALES

• Cuprinde plante ierboase şi lemnoase

• cu frunze simple întregi,

• cu flori pe tipul 5, cu 5 stamine epipetale, gineceul cu 5 carpele şi ovar superior sau inferior unilocular cu heterostile, placentaţie central bazală şi fruct capsulă.

• Familia Primulaceae cuprinde specii ierboase cu frunze alterne sau opuse frecvent radicale în rozetă.

• Florile solitare sau grupate în inflorescenţe umbelate

Primula officinalis (P. veris)

• ciuboţica cucului este o specie ierboasă, perenă de 15-30 cm,

• cu frunzele dispuse în rozete bazale iar tulpinile aeriene erecte poartă inflorescenţele umbelate.

• Rizomul cilindric şi oblic sau drept din care pornesc numeroase rădăcini subţiri adventive.

• Frunzele ovate cu marginea crenată au ondulată de 6-15 cm lungime.

• Florile dispuse în umbele simple cu 6-18 flori pe tipul 5 cu corole tubuloasă galben aurie.

• Este răspândită în zona de deal şi de munte în poieni şi păşuni.

• Primulae rhizoma cum radicibus se recoltează primăvara devreme sau toamna târziu. Conţin 5-10% saponine triterpenice (primulina acidul primulic), primverozidă.

• Are acţiune expectorantă secretolitică iar topic antimicrobian şi antimicotic.

• Se utilizează ca pectoral în bronşite şi traheite.

• În aceleaşi scopuri se utilizează rizomii cu rădăcină de la specia apropiată, P. ellatior, ambele furnizând produsul oficinal (FRX).

SUBCLASA CARYOPHYLLIDAE

• Cuprinde plante ierboase, foarte rar lemnoase, răspândite pe tot globul.

• Frunze opuse sau alterne, simple rar stipelate, uneori transformate în spini (prin adaptare xerofite).

• Flori actinomorfe, ciclice sau hemiciclice pe tipul 5 homeo sau heterochlamidee, dialipetale şi la cele evoluate gamopetale.

• Androceul izomer sau polimer. Gineceul de la una, două până la mai multe carpele, apocarp sau sincarp, cu placentaţie centrală, ovule campilotrope

Ordinul CARYOPHYLLALES (sin. CENTROSPERMAE)

• Plante ierboase cu frunze simple. Flori bisexuate sau unisexuate, actinomorfe. Androceul format din 5 sau 10 stamine (în acest caz pe două cercuri), gineceul cu una până la 5 carpele unite, cu poziţii variate, cu ovule campilotrope, placenteţie centrală. Fruct capsulă, nuculă mai rar bacă.

Familia Caryophyllaceae

• cuprinde circa 200 de specii ierboase sau subfrutescente, răspândite mai ales, în zonele temperate ale emisferei nordice.

• Prezintă tulpini articulate îngroşate la noduri, frunze opuse, simple, întregi, nestipelate.

• Florile grupate în inflorescenţe cimoase, de regulă dicazii, sunt actinomorfe, gamosepale, dialipetale, pentamere, bisexuate, rareori, unisexuate şi tetramere. Gineceul prezintă stilele libere, numeroase ovule, dispuse pe o coloană centrală. Fruct capsulă uniloculară, se desface în valve, pornind de la vârf. Speciile sunt grupate în două subfamilii:

• Subfamilia Alsinoideae prezintă florile cu sepale libere, petale alb-verzui şi stile libere.

• Subfamilia Silenoideae cu caliciul gamosepal, petale variat colorate, diferenţiate în unguiculă, partea inclusă in tubul caliciului şi o parte superioară plană şi adesea fidată, ovar situat adesea pe ginofor

Saponaria officinalis

• săpunariţa sau odogaci, ciuin roşu. • Specie ierbacee, perenă, cu rizom cilindric de 2 cm grosime,

cu suber roşcat. • Tulpini aeriene de 30-70 cm cu noduri cu frunze opuse,

eliptice cu trei nervuri. • Flori dispuse în inflorescenţe de tip dicaziu compus cu caliciul

gamosepal, tubulos cu 5 petale alb roz cu 10 stamine, ovar alungit cu două stile.

• Fructul capsulă de 2 cm, inclusă în caliciu persistent, se deschide prin 4-5 dinţi inegali.

• Este răspândită pe malul apelor dar s-a introdus şi în culturi. • Saponariae rubrae radix conţine 5% saponine triterpenice, şi

are proprietăţi expectorante dar numai în concentraţii bine dozate.

Gypsophylla paniculata

• ipcărige, florea miresei, ciuin alb. • Specie ierbacee, perenă, cu partea subterană un rizom gros şi

lung de 1,5-2 m cu tulpini aeriene de 60-100 cm ramificate de la bază, glabre.

• Frunze opuse, lanceolate cu trei nervuri, cu marginea întreagă de 3-5 cm lungime şi 6-8 mm late.

• Flori dispuse în inflorescenţe dicazii laxe, dar cu numeroase flori mici cu 5 petale albe, cu 10 stamine şi ovar cu 2 stile,

• iar fructul este o capsulă. • Este o plantă de locuri nisipoase, aluvionare, ce vegetează

spontan numai în sud-estul ţării şi în câmpia de vest. • S-a introdus în cultură pentru valorificarea rădăcinilor în

scopuri medicinale, în industria alimentară, textile şi în cosmetică (şampoane) în judeţele Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Vaslui şi Dolj.

• Saponariae albae radix se prezintă sub forma unor fragmente de rizomi cu rădăcini de culoare albicioasă al interior.

• Conţine până la 20 % saponine triterpenice şi are aceleaşi întrebuinţări ca şi specia precedentă.

• În farmacopei sub denumirea de Saponariae radix sunt cuprinse rădăcinile provenite de la ambele specii având un conţinut ridicat de saponine.

• Saponinele sunt tensioactive şi se pot folosi ca detergenţi fini pentru ţesături sau în şampoane.

• Saponinele sunt însă iritante pentru mucoase putând să producă strănut, vomă şi conjunctivite. Administrate parenteral se combină cu colesterolul din membranele plasmatice şi în cazul eritrocitelor produc hemoliză.

• Indicele hemolitic sau puterea hemolitică diferă însă de la o specie la alta, în funcţie de structura chimică.

• Saponinele sunt toxice pentru peşti moluşte şi protozoare. Ele pot mări absorbţia altor substanţe medicamentoase iar în tehnica farmaceutică se utilizează ca emulgator în timp ce in industria alimentară la prepararea halvalei şi a halviţei.

Subclasa Asteridae

• Cea mai evoluata grupa filogenetica a clasei Magnoliatae

• Cuprinde plante lemnoase si ierboase

• Florile sunt tetraciclice si cu petalele unite

• Androceul este format din 5, 4 sau 2 stamine de obicei concrescute cu tubul corolei

• Periantul dublu si pentamer

• Carpele 2, ovar sincarp cu placentatie centrala si parietala

Ordinul Gentianales

• Cuprinde familii de plante lemnoase si ierbacee, cu frunze intregi, opuse

• Flori bisexuate, actinomorfe, pentamere, tetraciclice

• In boboc corola este rasucita uneori este prevazuta cu paracorola

• Gineceul alcatuit din 2 carpele superior sau semiinferior

• Ovulele poseda un singur integument

• Fructe capsule si folicule

• Contin alcaloizi, glicozide, tanin

Familia Gentianaceae

• Cuprinde 70 de genuri si 800 specii majoritatea ierboase, cu frunze intregi, opuse

• Flori bisexuate sau unisexuate, actinomorfe, penta sau tetramere cu gineceu superior bicarpelar, sincarp

• Fructe capsule si mai rar bace

• Contin glicozide amare, alcaloizi si sunt raspandite mai ales in etajul montan, subalpin si alpin

Gentiana lutea

• Ghintura galbena, este o specie ierbacee, perena, robusta, de 40-100 cm, glabra

• Cu rizom scurt si gros care se continua cu mai multe radacini verticale cilindrice de 60-90 cm

• Frunzele 10-20 dispuse in rozeta, in primii ani; cele tulpinale ovat-eliptice, opuse, lungi de 30 cm si late de 3-7 cm, cu nervuri arcuate, iar frunzele superioare sesile, unite intr-o teaca comuna

• Florile mari, dispuse in cime la axila frunzelor, cu corola galbena, divizata pana aproape de baza cu 5 dinti

• Se intalneste rar in locuri stancoase, in poieni din etajul montan si alpin, pe soluri calcaroase

• Este o planta ocrotita ca monument al naturii, fiind foarte rara si nu se recolteaza din flora spontana, numai din culturi

• Gentianae radix contine glicozide amare (gentiopicrina, gentiamarina), alcaloizi, dizaharide (gentiobioza), xantone, tanin

• Datorita substantelor amare stimuleaza secretiile gastrice si apetitul avand si actiune antipiretica si antimalarica

• Se utilizeaza ca tonic amar si eupeptic, avand un indice de amareala de 1:10 000

Ordinul Dipsacales

• Plante lemnoase si ierboase, holoarctice, cu frunze intregi sau sectate, mai adesea opuse

• Flori actinomorfe sau zigomorfe, penta si tetramere, tetraciclice cu gineceu inferior

• Predomina inflorescentele cimoase, condensate si se remarca o reducere a caliciului, carpelelor si ovulelor

Familia Caprifoliaceae

• Cuprinde arbusti si liane, mai rar plante ierbacee

• Frunze opuse, simple, sectate sau penat compuse

• Flori bisexuate, actinomorfe si zigomorfe, pentamere

• Fructele baca, drupa sau capsula

• Din punct de vedere chimic contin glicozide cianogenetice, alcaloizi netoxici si rezine

Sambucus nigra

• Socul este un arbust de 4-7 m tufos

• Tulpina cu maduva foarte dezvoltata, scoarta aspra, cu ritidom crapat longitudinal cu numeroase lenticele pe cele tinere

• Frunze opuse imparipenat compuse, cu 3-7 foliole eliptice, ascutite la varf, neregulat serate

• Flori dispuse in cime umbeliforme cu 5 ramuri principale, bogat ramificate la randul lor, pe tipul 5 cu corola alba si antere galbene

• Fructe drupe baciforme, sferice, negre, lucioase

• Sambuci flos recoltate cand inflorirea este de circa 75% intr-o inflorescenta

• Contin flavone (rutozida) ulei volatil, amine biogene, compusi fenil propanici

• Au proprietati sudorifice, diuretice, antireumatice

• Sambuci fructus, fructele de soc recoltate in septembrie-octombrie contin antociani, acizi organici, zaharuri, vitamina C, B1

• Sunt comestibile si utilizate pentru obtinerea de coloranti alimentari (colorarea vinurilor rosii)

Familia Valerianaceae

• Cuprinde 10 genuri cu 400 specii ierboase, rar liane sau arbustive, cu frunze opuse, simple sau penat-sectate, nestipelate.

• Inflorescentele cimoase, cu flori bisexuate si unisexuate, pentamere

• Caliciul acrescent cu perisori ce favorizeaza diseminarea

• Corole usor bilabiate, androceu cu 4-1 stamine, gineceu inferior format din 3-1 carpele unite, fructele nucule

• Din punct de vedere chimic contin uleiuri volatile, iridoide, alcaloizi

Valeriana officinalis

• Odolean, este o specie ierbacee perena, initial cu o rozeta de frunze bazale,

• Cu rizom vertical, scurt cu numeroase radacini adventive

• Tulpina aeriana apare mai frecvent in al doilea an

• Frunzele tulpinale opuse, imparipenat sectate cu 5-11 perechi de lacinii lanceolate, cele superioare sesile

• Florile dispuse in cime dichaziale asemanatoare unei umbele trifurcate

• Florile mici de 4-5 mm, alb-roze, pe tipul 5, gamopetale

• Raspandita in tufarisuri, paduri, locuri umede, umbroase, pe marginea apelor, in lunci in zona de deal si munte, produsul vegetal medicinal provine aproape exclusiv din culturi

• Valerianae rhizoma cum radicibus, rizom cu radacini de odolean contin ulei volatil, iridoide, alcaloizi, acizi organici, sescviterpene

• Este planta cea mai frecvent si demult folosita pentru efectul sedativ, in nevroze, diminuarea excitabilitatii, in insomnii, nevroze cardiace, dezechilibru neurovegetativ

• In terapeutica se folosesc extractele care contin fitocomplex

Ordinul Scrophulariales

• Plante ierbacee, putine lemnoase

• Majoritatea in zona temperata

• Cu flori gamopetale, zigomorfe, mai rar actinomorfe, pentamere

• Androceu cu 5,4 sau 2 stamine, iar gineceul superior, bicarpelar

Familia Solanaceae

• Cuprinde 90 de genuri si 2500 specii • In flora Romaniei vegeteaza 7 genuri cu 13 specii spontane • Sunt plante ierboase si arbustive sau liane, cu frunze simple

sau sectate, dispuse alten • Florile solitare sau dispuse in cime, sunt bisexuate rar

unisexuate, pentamere, actinomorfe, cu caliciul gamosepal, persistent, corola gamopetala, tubuloasa sau rotata androceul format din 5 stamine prinse de corola

• Gineceul este superior, bicarpelar sau format din 5-4 carpele • Fructele sunt bace sau capsule • Din punct de vedere anatomic in tulpina se frunze prezinta

fascicole de tip bicolateral • Contin alcaloizi cu nucleu tropanic, piridinic pirolidinic sau

steroidic

Atropa belladonna

• Matraguna, este o specie ierboasa, perena, viguroasa, de 0,5-1,5 m cu rizom gros, ramificat din care pornesc radacini groase de 40-50 cm

• Dupa formarea rizomului apar mai multe tulpini erecte, usor muchiate, cu frunze alterne la baza, de forma ovata, iar la partea superioara cate doua la un nod

• Petiolul este scurt sau aproape sesil • Florile solitare la subsuoara frunzelor, cu pedunculul lung de 1-1,5

cm cu corola tubuloasa, cu marginea rasfranta de culoare brun-roscata

• Fructele sunt bace sferice de marimea unei cirese, negricioase la maturitate, insotite de caliciul persistent si cu numeroase seminte in interior

• Creste in luminisuri de paduri dar este nestabila si cu un continut variabil de alcaloizi

• Pentru scopuri medicinale specia a fost introdusa in cultura

• Belladonnae radix , Belladonnae folium contin alcaloizi reprezentati de hiosciamina si atropina

• Alcaloizii au proprietatea de a bloca peristaltismul intestinal, reducere a secretiilor, calmare a spasmelor musculaturii netede, provoaca midriaza, scad secretia salivara urmata de uscarea mucoasei bucale si faringiene si scad secretiile gastrice

HYOSCYAMUS NIGER

• Maselarita, este o planta ierboasa bienala, mai rar anuala, cu peri glandulari vilosi,

• Cu tulpina de 0,5 – 1m , cu miros greu, neplacut dupa uscare • Frunzele alterne, cu marginea sinuat-penatfidata, moi,

paroase si lipicioase • Florile sesile dispuse la subsuoara frunzelor de la partea

superioara a tulpinii, au un caliciu tubulos ce creste pana la fructificare si devine persistent; corola gamopetala de culoare galbena cu nervuri violacee

• Fructul este o pixida biloculara, inconjurata de caliciu si contine in interior numeroase seminte brun-cenusii

• Vegeteaza in locuri cu continut ridicat de azot, necultivate, pe langa drumuri, dar a devenit tot mai rara si de aceea se impune introducerea ei in cultura

• Hyoscyami folium contine 0,04 – 0,07 % alcaloizi (hiosciamina, atropina, scopolamina) si are utilizari identice cu frunzele de matraguna

• Este indicata si in stari de excitatie motorie si maniacala

• Se foloseste frecvent sub forma de extract uscat

Datura stramonium

• Ciumafaie sau laur porcesc

• Este o specie anuala, viguroasa, de 0,5-1 m cu tulpina ramificata dichazial ce se termina cu o floare

• Frunzele alterne, oval-triunghiulare cu marginea sinuata, cu petiol lung

• Florile sunt mari, solitare, cu corola alba in forma de palnie alungita, de 6-10 cm, cu fructele capsule loculicide, ghimpoase, cu doua loje; se deschid la maturitate prin 4 valve

• Intreaga planta degaja un miros neplacut

• Stramonii folium contine 0,2 – 0,5 % alcaloizi (hiosciamina, atropina si scopolamina)

• Prezinta actiune similara cu Belladonnae folium

• Scopolamina ii confera o actiune calmanta asupra sistemului nervos central

Familia Scrophulariaceae

• Cuprinde 200 de genuri si circa 3000 de specii raspandite pe tot globul • In vegetatia Romaniei sunt prezente 22 de genuri cu 119 specii • Plante ierbace sau arbustive, uneori semiparazite sau parazite, cu frunze

simple, alterne sau opuse • Florile dispuse in inflorescente axilare, racemoase sau cimoase, cu flori

bisexuate, zigomorfe, pentamere, foarte rar teramere, cu caliciul gamosepal, persistent, corola gamopetala, rotata, infundibuliforma sau bilabiata (labiul superior este format din 2 petale concrescute, iar cel inferior din 3 petale unite)

• Androceul este format din 5, 4 sau 2 stamine, cu filamentele unite cu tubul corolei

• Gineceul superior, bicarpelar, sincarp • In fiecare loja a ovarului se afla 2 serii de ovule anatrope cu placentatie

parietala sau axilara • Speciile acestei familii contin glicozide cardiotonice, saponozide, iridoide

Scrophulariaceae cu 5 stamine

• Verbascum phlomoides, lumanarica sau coada vacii, este o specie ierboasa, bienala, erecta, neramificata, de 1,5 – 2 m, acoperita cu peri ramificati, abundenti, paslosi

• In primul an formeaza numai o rozeta de frunze bazale iar in anul al doilea o tulpina florifera

• Frunzele sunt eliptice cu marginea crenata de 10-30 cm, cele tulpinale scurt petiolate sau decurente, tomentoase

• Florile dispuse in raceme terminale protejate de o bractee, caliciul scurt, din 5 sepale separate aproape pana la baza, corola galben-aurie, din 5 petale unite la baza intr-un tub scurt cu partea superioara rotata

• Dintre cele 5 stamine, 3 superioare sunt mai scurte si paroase si cele 2 inferioare mai lungi si glabre, fructul o capsula

• Verbasci flos reprezinta corola cu staminele care se desprinde usor de pe inflorescenta si se recolteaza zilnic, in momentul deschiderii florii, in timpul diminetii, deoarece dupa ora 11 corola se inchide

• FR X prevede recoltarea florilor de la 3 specii: – Verbascum thapsiforme – Verbascum thapsus – Verbascum speciosum

• Contin mucilagii, saponozide,flavonozide, o glicozida a acidului cafeic (verbascozida), carotenoide, iridoide

• Are proprietati emoliente, expectorante, antitusive si antiinflamatoare

Verbascum thapsiforme

V. thapsus

Scrophulariaceae cu 4 stamine

Digitalis purpurea • Degetarul rosu, este o specie ierboasa, bienala, care creste spontan numai

in vestul Europei, la noi este exclusiv de cultura • In primul an formeaza numai o rozeta de frunze, iar in al doilea an o

tulpina erecta, neramificata, de 30-120 cm • Frunzele alungit – lanceolate pana la eliptic – lanceolate cu marginea

crenat – dintata, fata superioara zbarcita cu peri scurti si rari fata inferioara cu nervatiuni evidente, penate si cu peri densi

• Florile grupate in raceme cu numeroase flori dispuse intr-o singura directie • Corola zigomorfa, in forma de degetar, formata dintr-un labiu superior

rotunjit din 2 petale si unul inferior din 3 petale rosu purpuriu la exterior, la interior de culoare roz si patata

• Fructul o capsula ovoida, biloculara, protejata de caliciu persistent

Digitalis purpuraeae folium

• Recoltate de la plantele din anul I si uscate la temperaturi sub 40oC

• Contin glicozide cardiotonice si saponine steroidice • Heterozidele cardiotonice cu nucleu cardenolidic sunt

glicozide ale digitoxigeninei, glicozide ale gitoxigeninei, glicozide ale gitaloxigeninei

• Glicozidele cardiotonice produc o crestere a puterii de contractie a miocardului, ameliorarea circulatiei generale, cresterea oxigenarii tesuturilor, reducerea edemelor si creşterea diurezei

• Prezenta saponinelor contribuie la marirea absorbtiei intestinale a glicozidelor cardiotonice

• Indicate in insuficienta cardiaca • Se utilizeaza atat comprimate standardizate biologic din

pulbere de frunze cât si glicozide izolate

Digitalis lanata

• Degetar lanos, este o specie ierboasa, perena dar cultivata ca bienala • In primul an formeaza o rozeta de frunze, iar in anii urmatori tulpini erecte

de 0,3-1 m • Frunzele bazale sunt alungit lanceolate cu marginea intreaga, cele

tulpinale ovat-lanceolate, sesile • Florile sunt grupate in raceme terminale, paroase, cu florile dispuse pe o

singura parte, cu corola zigomorfa ca un ulcior, cu labiul superior format din 2 petale iar cel inferior din 3 petale, brun galbui la exterior si brun ruginiu la interior avand nervuri fine, brun inchise

• Fructul este o capsula biloculara, ovoidala, protejata de caliciu persistent, contine in interior numeroase seminte

• Specia vegeteaza spontan doar in sudul tarii, unde are un continut scazut si variabil de glicozide

• In cultura au fost introduse forme ameliorate, in Campia de Vest, in Transilvania si in sudul tarii

• Digitalis lanatae folium se recolteaza de 2 ori in primul an de cultura, iar in anul al doilea se pastreaza exemplarele pentru seminte

• Contine heterozide cardiotonice in concentratie mai mare de cat Digitalis purpurea si mai numeroase, fiind prezente si heterozide din grupele C si D si in plus glicozide acetilate (lanatozidele)

• Actiunea este similara cu cea a frunzelor de Digitalis purpurea dar mai rapida, lanatozidele fiind mai rezistente termic si enzimatic dar actiunea lor este de scurta durata ele eliminandu-se rapid, deci fenomenele de acumulare sunt mai reduse

Scrophulariaceae cu 2 stamine

• Veronica officinalis, ventrilica, este o planta de talie redusa, cu tulpina repenta, frunze eliptice, crenate, flori dispuse in racem de culoare albastra – liliachie cu 4 petale, in urma concresterii a doua petale superioare

• Este comuna la marginea padurilor de stejar si fag

• Fructul este o capsula latita obcordata

• Contine iridoide, tanin, flavone si este utilizata ca expectorant, cicatrizant, in ulcerul gastric si hipocolesterolemiant

Ordinul Lamiales

• Cuprinde plante ierboase, cu flori actinomorfe sau zigomorfe, tetraciclice, pentamere

• Androceul format din 4 pana la 2 stamine, şi gineceul bicarpelar, superior, iar fructul o capsula multisperma, sau formata din 4 nucule monosperme

Familia Lamiaceae

• Cuprinde 200 de genuri cu 4000 de specii raspandite pe tot globul, mai frecvente in regiunea mediteraneana

• In flora Romaniei sunt 123 de specii apartinand la 32 genuri • Plante ierbacee sau arbustive, cu tulpini tetramuchiate, cu

frunze nestipelate, simple cu dispozitie opusa • Florile sunt dispuse in inflorescente cimoase, axilare mai mult

sau mai putin contractate • Sunt flori bisexuate, pentamere, bilabiate, labiul superior

rezultand din concresterea a doua petale, iar cel inferior din concrestertea a trei petale cu 3 lobi

• Caliciul este gamosepal si persistent • Androceul format din 4 stamine este concrescut cu tubul

corolei si este didinam

• La genul Salvia numarul de stamine este redus la 2 cu alcatuire de cumpana, devenind oscilante, filamentul avand 2 brate inegale, unul anterior lung poarta antera si altul mai scurt si latit la fel de liber

• Gineceul este superior, bicarpelar, sincarp, in fiecare loja cu 2 ovule, intre care apare de timpuriu un perete despartitor care va separa gineceul in 4 loji, la maturitate devenind tetraachene monosperme

• Lamiaceele contin tesuturi secretoare externe (peri secretori, peri glandulari, glande secretoare) ce secreta ulei volatil cu importanta farmaceutica, cosmetica, aromatizanta

Lamiaceae cu 4 stamine

• Lavandula vera, levantica, este un subarbust peren cu radacini profunde, tulpini puternic ramificate, formand tufe

• Frunzele sunt opuse, liniar-lanceolate, paroase pe ambele fete

• Florile prezinta glande secretoare grupate in inflorescente spiciforme, de 3-8 cm lungime, formate din 4-5 pseudoverticile suprapuse, cu bractee lat – ovate, cu corola violet albastruie, fructele tetranucule

• La noi infloreste in luna iunie

• Specia creste spontan in bazinul mediteraneean la 700-800 m altitudine

• In prezent se cultiva mai ales in Franta, Italia, Anglia, Spania, iar la noi pe suprafete mici, in sudul tarii

• Lavandulae flos reprezinta inflorescentele care dupa uscare permit detasarea florilor de petiol

• Contin 0,5-1,5% ulei volatil in care componentul principal este acetatul de linaliil, apoi linalolul, butiratul si propionatul de linalil, geraniol, borneol

• Produsul era utilizat inca de pe vremea romanilor la aromatizarea bailor

• Are actiune sedativa asupra SNC, cicatrizanta, dezinfectanta, dar se foloseste mult in parfumerie, cosmetica, aromatizarea detergentilor

Mentha piperita

• Menta, izma buna

• Hibrid natural intre M. aquatica si M. viridis,

• Iar M. viridis hibrid intre M. longifolia si M. rotundifolia

• Exclusiv de cultura

• Menthae folium contine: – Ulei volatil (mentol)

– Flavone

– Compusi fenil-propanici

– tanin

• Actiune:

– Stomahic

– Carminativ

– Antiemetic

– Spasmolitic

– Colagog-coleretic

Melissa officinalis

• Roinita

• Melissae folium contine: – Ulei volatil (citral)

– Acizi fenil-propanici

• Actiune: – Antispastica

– Sedativa

– Coleretica

– Carminativa

– antivirala

Rosmarinus officinalis

• Rozmarin

• Rosmarini folium contine:

– Ulei volatil (camfenul, borneolul, camforul)

– Acid rozmarinic

– Flavone

• Utilizari:

– Coleretic

– In afectiuni gastro-intestinale, hepatice, reumatism

Thymus

• Thymus vulgaris – cimbru de cultura

– Thymi herba – ulei volatil (carvacrol si timol)

• Actiune: antiseptica, coleretica, colagoga, antitusiva, antihelmintica, antifungica, antipruriginoasa

• Thymus serpyllum – cimbrisorul de camp

– Serpyli herba: ulei volatil, flavone, acid cafeic

– Antitusiv, antispastic

Lamiaceae cu doua stamine

• Salvia officinalis, jales de gradina, este un subarbust peren, de origine mediteraneeana cu tulpina lemnoasa la baza, erecta de 50-100 cm, cu frunze opuse, lanceolat-ovate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioara

• Frunzele de 6-8 cm lungime, sunt pubescente verzi-argintii, florile grupate in pseudo-verticile de cate 6-10 flori in inflorescente spiciforme cu corola albastru-violacee, mai rar alba cu numai 2 stamine cu parghie

• Fructul format din 4 nucule in caliciu persistent • Este cunoscuta ca planta medicinala din antichitate ca

panaceu universal – iar Scoala din Salerno i-a dedicat un vers (“Cur moriatur homo cui Salvia crescit in horto?”)

• Insusi numele de Salvia provine de la salvare • La noi se cultiva frecvent in gradini, iar in scopuri medicinale

industriale in sudul si sud-estul tarii

• Salviae folium contine:

– ulei volatil (in care componentul principal este thujona)

– di si tri terpene

– lactone amare (picrosalvina),

– flavone,

– rezine,

– tanin,

– acizi fenil propanici si

– substante cu actiune estrogena

• Are multiple intrebuintari :

– in afectiunile cavitatii bucale (stomatite, gingivite)

– in dispepsii,

– ca si coleretic – colagog,

– antisudorific,

– cicatrizant, astringent,

– tonic, pentru intretinerea parului, in parfumerie, cosmetica

• Siropul de Salvia este indicat in tratamentul tulburarilor de climacteriu

Ordinul Asterales Familia Asteraceae

• Plante ierbacee, rareori arbustive sau liane

• Florile dispuse in inflorescente capitul sau calatidiu, antodiu

• 3 subfamilii:

– Tubuliflorae – numai cu flori tubuloase

– Radiiflorae – cu flori ligulate si tubuloase

– Liguliflorae – numai cu flori ligulate

Subfamilia Tubuliflorae

• Exemple:

– Artemisia absinthium – pelin

– Tanacetum vulgare – vetrice

– Petasites hybridus – captalan

– Cynara scolymus – anghinarie

– Silybum marianum – armurariu

– Cnicus benedictus – schinel

– Arctium lappa - brusture

Cynara scolymus

• Anghinarie

• De cultura, de origine mediteraneeana

• Bienala, erecta cu rizom

• In primul an o rozeta bazala de frunze, cu lungimea de 75-80 cm, penat sectate, verde deschis pe partea superioara si albicioase pe partea inferioara

• In al doilea an, rizomul da nastere la tulpini erecte de 0,6-1,8 m

• Florile tubuloase, rosii-violacee, dispuse in antodii globuloase, mari de 4-5 cm diametru, involucru cu 4-5 randuri de foliole ghimpoase

• Achene cu papus lung, galbui

• Cynarae folium contine:

– Compusi fenil-propanici, cinarina

– Flavone

– Substante amare

• Actiune:

– Coleretica

– Hipocolesterolemianta

– Activeaza functia antitoxica a ficatului

Subfamilia Radiiflorae

• Chamomilla recutita – musetel

• Achillea millefolium – coada soricelului

• Arnica montana – arnica

• Inula helenium – iarba mare

• Calendula officinalis – galbenele

• Tagetes patula – craite

• Echinacea pallida

• Solidago virgaurea - splinuta

Subfamilia Liguliflorae

• Taraxacum officinale – papadia

• Cichorium intybus – cicoarea

• Centaurea cyanus – albastrele

• Carthamus tinctorius - sofranas