CURS 11 – Educatia fizica

Educatia fizica trebuie sa plece intotdeauna de la trinomul “a te cunoaste”

“a te stapani”

“ a te invinge”.

Caracteristicile benefice in procesul educational:

a) reflecta optimizarea dezvoltarii biologice in echilibru cu dimensiunea sa

spirituala (Mens sana in corpore sano)

b) asigura dezvoltarea armonioasa a personalitatii copilului intrucat da echilibru

intre componentele acestuia (aptitudini, caracter, temperament, creativitate)

c) asigura calirea organismului, adica pastrarea sanatatii prin dezvoltarea vitezei,

indemanarii, rezistentei si fortei copilului

d) asigura cultivarea sanatatii mintale si o functionarii adecvate a organismului.

Din acest punct de vedere prin educatia fizica se asigura echilibru benefic intre:

- componenta motrica (miscare)

- componenta psihologica (procese psihice)

- componenta cognitiva (cunoastere)

- componenta afectiva (emotii, afecte, trairi pasionale, idealuri, sentimente)

- componenta motivationala (nevoi, motivatie propriu-zisa, vointa)

- componenta caracteriala (conduita personala)

Educatia fizica poate fi interceptata / perceputa de societate prin urmatoarele

paradigme (un ansamblu de teorii ce au in valoare cunoasterea unei anume domeniu):

1. paradigma bio-medicala, adica functia terapeutica a educatiei fizice (masaj,

kinetoterapie)

2. paradigma socio-culturala, adica educatia fizica iti asigura o integrare

frumoasa in societate

3. paradigma estetica, adica prin educatie fizica se realizeaza o armonie

frumoasa a corpului

4. paradigma psihologica, adica o dezvoltare corecta a proceselor psihice (cum

sa te cunosti).

Dezvoltarea fizica se intalneste in cadrul educatiei formale (orele din planul de

invatamant educatie fizica si sport), in educatia nonformala (activitate organizata de

dezvoltare in afara scolii), dar si in educatie informala (copilul si natura din jurul sau).