CURS 10 Termoreglarea

TERMOREGLAREA

Termoreglarea

• Temperatura corpului este rezultatul echilibrului între producţia şi pierderea de căldură

• Principalele organe producătoare de energie termică în repaus sunt: ficat, inimă, creier, glande endocrine.

• In timpul efortului, musculatura scheletica care isi intensifica producerea de căldură de 30-40 ori comparativ cu starea de repaus

Termoreglareatemperatura centrala si periferica

• Temperatura normala a unui adult este de aproximativ 37°C (i.e., 98.6°F) variind intre 36°C si 37.5°C pentru un adult sanatos activ.

• Masurarea sa se poate face:- In axila 35.5–37.0 °C (96–99 °F)- Sub limba 36.8° ± 0.4°C (98.2° ± 0.7°F- intrarectal 34.4–37.8 °C (94–100 °F

Valoarea normala a temperaturii este considerata in functie de:- Locul unde se face masuratoarea- Momentul zilei- Activitatea organismului

TermoreglareaTemperatura centrală şi periferică

• Organele centrale au temperatura cea mai ridicată (cu 0,6-1 fata de cea cutanata)

• Periferia (tegumentele) au temperatura cea mai scăzută

• Sângele: agent de transfer termic: centru - periferie

• Temperatura centrală se menţine relativ constantă, chiar în condiţiile unor mari variaţii a temperaturii periferice (20C–40C)

Termoreglarea

Temperatura centrala • Se refera la temperatura organelor interne incluzand-o pe

cea a volumului central de sange care le iriga . • include generatori de caldura reprezentati prin creier,

locatia termoreceptorilor centrali senzorilor centrali din hipothalamus, inima si alte organe izolate de mediul extern care produc o cantitate relativ constanta de caldura.

• Exclude generatori de caldura potentiali cu activitate variabila cum sunt musculatura scheletica, ficatul, dar si pielea sau portiuni ale cailor aeriene superioare

Termoreglarea

• Temperatura centrala este temperatura de operare din structurile profune ale organismelor , mentinuta in limite reduse care fac posibila desfasurarea in conditii optime a reactiilor enzimatice metabolicce

• Cresteri (hipertermie) sau reduceri (hipotermie) semnificative prelungite uneori si pentru perioade scurte de timp, sunt incompatibile cu viata

• Masurarea directa a temperaturii centrale implica tehnici chirurgicale.

• Masuratori indirecte includ masurarea temperaturii intrarectal sau intravaginal sau ingerarea unor capsule cu termosenzori care masoara temperatura in interiorul tractului digestiv.

Termoreglareavariatii fiziologice

Variatii fiziologice ale temperaturii centrale sunt determinate de factori precum:

• momentul zilei • varsta ,• nivelul de activitate • faza ciclului menstrual


• Pe parcursul celor 24 de ore pot exista variatii de aprox 1°C.

• cea mai scazuta temperatura se inregistreaza intre 4:00 to 6:00 a.m., iar cea mai ridicata intre 4:00 to 6:00 p.m. pentru indivizi cu activitate diurna acesta modificandu-se in cazul activitatii nocturne


• Temperatura corpului se afla si sub influenta activitatii hormonale .

• In cazul sexului feminin temperatura variaza cu fazele ciclului menstrual, temperatura intravaginala crescand brusc, cu aproximativ 0.5°C, in momentul ovulatiei, odata cu scaderea secretiei de estrogeni urmata de cresterea celei de progesteron.


• Activitatea fizica genereaza un exces de caldura ca urmare a cresterii ratei metabolice . O parte a acestei cresteri e responsabila de declansarea raspunsurilor adecvate de pierdere a caldurii.

• Temperatura centrala se mentine ridicata in timpul efortului si pe o perioda scurta, de recuperare, de la terminarea acestuia

• Copiii prezinta temperaturi ridicate chiar la efort mediu cum ar fi cel din timpul jocului


• Pe masura inaintarii in varsta temperatura medie corporala si variabilitatea ei zilnica tind sa se reduca.

• Pacienti invarsta au capacitate redusa de a genera caldura, de aceea chiar si o febra mai redusa in cazul acestora poate avea cauze si consecinte serioase.

• Si factori psihici pot determina variatii ale temperaturii, o emotie puternica putand fi urmata de cresterea temperaturii.

• Alte variatii fiziologice ale temperaturii pot apare cand unui individ ii este foame, somn sau frig.

• Ingerarea unui pranz sau a lichidelor bogate in calorii poate creste usor temperatura iar in timpul dietelor pentru pierderea in greutate se observa scaderi ale acesteia.


• Copiii si persoanele in varsta isi mentin mai greu o temperatura normala

Nounascutii pentru ca; • Nu frisoneaza si nu transpira • Raportul intre suprafata corporala si masa este mare ceea ce ii face

susceptibili la fluctuatii ale temperaturii mediului. Varstnicii deficit progresiv de a sesiza diferente de temperatura, frig sau caldura

capacitate redusa de a produce caldura (rata metabolica redusa si mai

putina masa musculara. capacitate redusa de a pierde surplusul de caldura (rezerva

cardiovasculara redusa, atrofie a glandelor sudoripare).

Termoreglarea

• Rata productiei de caldura a unui organism depinde de rata metabolica a acestuia, transformarile metabolice generand caldura

• rata metabolica si implicit rata de producere a caldurii nu este constanta, variind intre 80 kcal/h in repaus si aproximativ 600 kcal/h intimpul alergarii

• variatii minore sunt date de tipul combustibilului utilizat de celule.

TermoreglareaTranferul de caldura

Convectia este mecanismul prin care se realizeaza transferul caldurii de la locul producerii sale. Caldura este purtata prin intermediul sangelui dinspre organele interne spre piele.

Rata transferului tisular de caldura catre sange depinde de mai multi factori:

• (1) rata de producere a energiei tisulare,• (2) temperatura tesuturilor,• (3) temperatura sangelui care le iriga • (4)fluxul sanguin tisular.

Termoreglareatransferul de caldura

• Muschiul scheletic inactiv are un flux sanguin mai redus si o rata metabolica mai mica.

• Temperatura muschiului in repaus (33°C-35°C) fiind mai mica decat temperatura centrala a corpului ( 37°C), caldura este transferata de la sangele arterial catre muschiul inactiv.

• Caldura e transferata de la tesuturile cu activitate metabolica intensa cum este ficatul ( 38°C)catre ∼sange care o distribuie celorlalte tesuturi .


In timpul efortului fizic

• Cresterea temperaturii in muschiul scheletic inverseaza gradientul caloric dintre muschi si sangle care il perfuzeaza astfel ca transferul caldurii se face dinspre muschi spre sange.

• Rezistenta vasculara la nivel muscular scade, debitul cardiac creste, fluxul sanguin prin muschi crescand proportional cu intensitatea exercitiului fizic.

• Ajustarile sunt complete in cateva minute. • Intensificarea fluxului sanguin de 30 de ori aduce o intensificare

proportionala a transferului de caldura dinspre muschiul activ spre sange. • Temperatura centrala creste pe masura ce sangele venos cald pleaca din

sistemul muscular distribuindu-se in restul organismului.


O cantitate redusa din caldura generata este transferata direct pielii prin conductie

• Circulatia la nivelul pielii se intensifica semnificativ.

• Caldura transferata pielii este menita a trece in mediu, proces favorizat de marea suprafata de schimb oferita de aceasta.


• Radiaţia (60% Q)– Pierdere Q fără contact cu alte corpuri– Depinde de suprafaţa radiantă

CONDUCTIA. • Transferul de caldura implica un contact direct cu alte

corpuri solide si depinde de conductibilitatea termica a materialului de contact.

• Conductia poate fi limitata prin interpunerea unui strat izolator (imbracaminte)

• Conductia (3% Q)

In timpul efortului fizic mecanismele ce asigura pierderea de caldura au o pondere diferita comparativ cu starea de repaus


CONVECTIA • Transferul de caldura implica un strat de aer sau de lichid prin intermediul caruia

caldura este transferata intre organism si mediu si este direct proportional cu gradientul de temperatura .

• In cazul aerului ca strat interpus transferul de caldura depinde de viteza de deplasare a aerului stratul de aer incalzit fiind inlocuit de altul mai rece. In acest fel se mentine diferenta de temperatura de care depinde transferul.

• In absenta miscarii aerului temperatura acestuia creste pe masura desfasurarii transferului reducand diferenta de temperatura si incetinind schimbul.

• Convecţia (12% Q)• Cand organismul este imersat in apa schimbul de caldura realizat prin convectie se

caracterizeaza printr-un coeficient de transfer de 100 de ori mai mare decat in cazul aerului datorita conductivitatii termice mari a apei.


• EVAPORAREA (25% Q)

• Pierderea de caldura se realizeaza prin evaporarea sudorii de la suprafata tegumentului

• Rata evaporarii e independenta de gradientul de temperatura fiind dependenta de gradientul de presiune al vaporilor de apa intre mediu si tegument.

• Evaporarea unui gram de apa duce la transferul a 0,6 kcal.• Glandele sudoripare pot aduce la suprafata pielii pana la 30

de grame de lichid pe minut (aprox. 2l/h) transferand in medie 18 kcal/min (0.6 x 30).

• Ca si la convectie transferul caldurii creste proportional cu viteza de deplasare a aerului care mentine astfel gradientul de presiune al vaporilor de apa intre piele si aerul inconjurator.


• Perspiraţia insensibilă – constantă, NU influenţează termoreglarea

• Transpiraţia termică – prin glandele sudoripare eccrine

• Transpiraţia nontermică– Prin glandele sudoripare apocrine– Stimulată de adrenalină (EXAMEN!!!)

• Polipneea termică– La animale

Transpiraţia termicăGlandele sudoripare – 2,5 mil– Tub contort subdermicsudoare primară– Duct dermo-epidermic reabsorbţie Na+Cl– Stimularea crescută pierdere săruri• Mai ales la neaclimatizaţi• Aclimatizarea

– aldosteron pierderea NaCl– ADH reţine apa

Stimularea:

Reflex – acţiunea căldurii asupra tegumentelor

Central – hipotalamus ant. activare secreţie

Eficienţa transpiraţiei depinde de evaporare

Na+

1. Na is actively pumped in

Na+5. Ions are actively pumped out in channel, which is poorly permeable to water, and in which flow is fast.

Na+Cl-2. Cl

diffuses in to neutralize positive charge

Cl-

I need

my buddy!

H2O 3. Water follows passively by osmotic diffusion

Don’t run off without

me!

Body wall

4. Bulk flow drives water into channel

Whee!

Hey! Where is everybo

dy?

Waaah!

termoreglarea Termoreglarea implica mecanisme complexe al caror rol este mentinerea

unui echilibru dinamic intre producerea si pierderea de caldura din organism.

Termoreglarea mentine in limite constante temperatura centrala a organismului chiar daca temperatura mediului ambiant se schimba.

Reglarea temperaturii utilizeaza sisteme feedback care includ:- Receptori - Cai aferente ce poarta informatia senzoriala spre centrii nervosi- Centrii care primesc informatia de la nivel receptor, o analizeaza o

integreaza si transmit comanda spre efectori controlind fie transferul de caldura intre organism si mediu fie rata producerii acesteia

- Cai eferente - Efectori .

TERMORECEPTORIILocalizare:

- centrala – neuroni termosenzori (predominant hipotalamici)

- stimulaţi mai ales de căldură

- periferica – tegumentara (Krause, Ruffini) + alte organe

- stimulaţi mai ales de rece

Intervin în:

- modificarea temperaturii de referinţă

- inducerea reflexe locale: vc/vd (vasoconstrictoare/vasodilatatoare)

- creează senzaţia de rece/cald

CONEXIUNI CU ALŢI CENTRIIC. Alimentaţiei – frig: foame / cald: inapetenţă

C. Comportamentului motor – frig: activitate motorie / cald: activitate motorie

Termoreglarea-receptori

Termoreceptori1.Centrali- in aria preoptica a hipotalamusului anterior- reprezentati printr-un numar mare de neuroni sensibili la senzatia de cald si un

numar de 3 ori mai mic de neuroni sensibili la senzatia de rece.

Receptorii hipotalamici par sa aiba un rol fundamental in conditiile in care apare un dezechilibru intre rata producerii caldurii si cea a disiparii acesteia cum se intampla in efortul fizic.

- Termosensibilitatea centrala este de noua ori mai intensa decat termosensibilitatea cutanata medie

- Raspunsul efector declansat in urma schimbarii cu un grad a temperaturii la nivel central va fi de 9 ori mai intens decat raspunsul efector declansat de modificarea cu un grad a temperaturii cutanate

Termoreglarea-receptori

2. Termoreceptori periferici: - a.Elemente termosensibile, terminatii nervoase libere distribuite pe toata suprafata pielii

existand de aproximativ 10 ori mai mullti receptori pentru rece decat pentru cald, ceea ce arata importanta detectiei periferice pentru rece comparativ cu cea pentru cald.

- sensibilitatea cutanata difera de la un teritoriu la altul astfel la nivelul fetei este de trei ori mai mare comparativ cu extremitatile

- Termoreceptorii cutanati au menirea de a informa centrii termoreglatori asupra modificarilor temperaturii ambientale ca un sistem de preatentionare asupra unor schimbari rapide ale acesteia.

- Informatiile de le termoreceptorii cutanati ajung pe calea cailor talamice si la nivelul cortexului cerebral ducand la perceptia constienta asuppra mediului din punct de vedere termic precum si la estimarea confortului termic.

- b.Elemente termosensibile in tesuturi profunde (coloana vertebrala,viscere abdominale, in apropierea venelor mari din abdomenul superior si torace).

- sunt expuse modificarilor temperaturii centrale. Ca si termoreceptorii cutanati par sa detecteze in principal reducerea temperaturii, ambii avand un rol important in preventia hipotermiei

Rata descarcerii impulsurilor de la nivelul unitatilor receptoare depinde de schimbarea termica sesizata

Termoreglare-cai aferente

• Cai aferente: fibre mielinice subtiri (1,5-3 microni ) sau chiar amielinice C care merg pe calea nervilor trigemeni si periferici senzitivi apoi prin fasciculele spinotalamice laterale pana la talamus, cu derivatie in hipotalamus unde sunt integrate si declanseaza mecanisme de termoreglare

Termoreglare-centrii

Centrii reglatori ai temperaturii corpului- sunt localizati in hipotalamusul posterior, bilateral,

aproximativ la nivelul corpilor mamilari.- Integreaza informatia termica de la nivelul receptorilor

centrali si periferici- compara statusul termic cu un set de conditii termice

ideale -trimite comenzi efectorilor de a modifica adecvat rata

producerii caldurii si transferul de caldura in interiorul organismului si intre organism si mediu.

Termoreglarea-cai eferente

Caile eferente apartin:• sistemul nervos vegetativ• Sistemul nervos somatic• Sistemul endocrin (hipofiza anterioara, tiroida,

etc.)

Termoreglare-efectori

Principalii efectori termici: • circulatia cutanata • glandele sudoripare• muschii scheletici

Termoreglarea-efectori

• Sistemul nervos autonom controleaza in cea mai mare masura fluxul sanguin cutanat. Ajustand tonusul musculaturii netede ale arteriolelor cutanate este tinut sub control fluxul sanguin cutanat si implicit transferul caldurii din ariile centrale ale organismului catre periferia cutanata , principalul loc al disiparii caldurii spre mediul exterior.

• Vasodilatatia poate creste fluxul sanguin cutanat cu mai mult de 10 ori peste nivelul de repaus.

• Vasoconstrictia cutanata mediata pe cale simpatica reduce intr-o masura mai putin semnificativa fluxul sanguin cutanat, la jumatate fata de nivelul de repaus

.


• Glandele sudoripare eccrine secretand sudoarea la nivelul suprafetei pielii cresc gradientul presional al vaporilor de apa favorizand intensificarea evaporarii.

• Activarea segmentului secretor al glandelor sudoripare este simpatica avand ca mediator chimic acetilcolina.


• Musculatura scheletica prin contractii involuntare ritmice (frisonul) poate determina intensificarea producerii de caldura .

• Frisonul poate dubla rata metabolica pe perioade extinse (ore).

• Pentru perioade scurte frisonul poate creste rata metabolica de trei si patru ori.

• La nou nascut unde frisonul nu se produce pentru termogeneza sunt responsabile in principal celulele tesutului gras brun

Termoreglarea –mecanisme activate de caldura

Principalele mecanisme de adaptare la cald - reduc producerea de caldura- crescand in acelasi timp pierderile la nivelul suprafetei corpului

Pentru reducerea producerii caldurii se instaleaza:- Anorexia- Apatia

Pentru intensificarea pierderilor de caldura apar:- Vasodilatatia cutanata (prin inhibarea centrilor simpatici din

hipatalamusul posterior)- Transpiratia- Intensificarea respiratiei

Termoreglarea –mecanisme activate de frigPrincipalele mecanisme de adaptare la frig sunt menite a intensifica

producerea de caldura reducand in acelasi timp pierderile la nivelul suprafetei corpului:

1.Pentru intensificarea producerii caldurii se produc:- Frisonul- Intensificarea secretiei de tiroxina, norepinefrina si epinefrina- Cresterea activitatii voluntare- Senzatia de foame cu sporirea aportului alimentar- Mitocondriile pot converti direct grasimile in energie calorica crescand

temperatura intracelulara. Tesutul gras brun este specializat in acest scop si este abundent la nounascuti care nu prezinta frison.

2.Pentru reducerea pierderilor de caldura apar:- Vasoconstrictia cutanata prin stimularea centrilor simpatici ai

hipotalamusului posterior - Piloerectia prin stimularea simpatica a muschilor piloerectori de la baza

firului de par - ghemuirea

Termorelarea • Limits compatible with life• 41 °C (106 °F) - (Medical emergency) - Fainting, vomiting, severe

headache, dizziness, confusion, hallucinations, delirium and drowsiness can occur. There may also be palpitations and breathlessness.

• 42 °C (108 °F) - Subject may turn pale or remain flushed and red. They may become comatose, be in severe delirium, vomiting, and convulsions can occur. Blood pressure may be high or low and heart rate will be very fast.

• 43 °C (109 °F) - Normally death, or there may be serious brain damage, continuous convulsions and shock. Cardio-respiratory collapse will likely occur.

• 44 °C (111 °F) or more - Almost certainly death will occur; however, patients have been known to survive up to 46.5 °C (115.7 °F).[

http://en.wikipedia.org/wiki/Medical_emergency

• Limits compatible with life• 35 °C (95 °F) - (Hypothermia) is less than 35 °C (95 °F) - Intense

shivering, numbness and bluish/grayness of the skin. There is the possibility of heart irritability32 °C (90 °F) - (Medical emergency) Hallucinations, delirium, complete confusion, extreme sleepiness that is progressively becoming comatose. Shivering is absent (subject may even think they are hot). Reflex may be absent or very slight.

• 31 °C (88 °F) - Comatose, very rarely conscious. No or slight reflexes. Very shallow breathing and slow heart rate. Possibility of serious heart rhythm problems.

• 28 °C (82 °F) - Severe heart rhythm disturbances are likely and breathing may stop at any time. Patient may appear to be dead.

• 24–26 °C (75–79 °F) or less - Death

http://en.wikipedia.org/wiki/Hypothermia

http://en.wikipedia.org/wiki/Medical_emergency

TERMOREGLAREATERMOGENEZA TERMOLIZA

•Metabolism bazal

•Activitate musculară

•(frison)

•Hormoni tiroidieni

•Adrenalina

•Radiaţie

•Conducţie

•Convecţie

•Evaporare

TERMOSTATUL AMINERGIC- hipotalamus anterior

temperatura de referinţă

N. serotoninergici N. noradrenergici

c.termogenetic c.termolitic

ach

temperatura de referinţă

T T

CENTRII HIPOTALAMICI

ADAPTAREA LA CĂLDURĂ

=TERMOLIZA1. La nivelul tegumentelor

• Radiaţie• Conducţie• Convecţie

2. La nivelul tegumentelor şi mucoasei respiratorii• Evaporarea

3. Prin urină şi fecale (rol minor)4. Acţiuni conştiente umane (îmbrăcăminte,

climatizare, ventilare, etc.)

ADAPTAREA LA FRIG= TERMOGENEZA

producerea de căldură din metabolism1. Viscere (ficat)

- Reacţie simpatoadrenală (termen scurt)- Hormoni tiroidieni (termen lung)

2. Ţesut adipos brun- Mai important la n.n.- Specializat - proteina 32kDa –

decuplează oxidaţia de fosforilare

3. Musculatura scheletică

LIMITAREA TERMOLIZEI1. Vasoconstricţie cutanată

• Reflex• Central: stimularea c.vasomotori de temperatura

sanguină2. Ghemuirea corpului

• scade suprafaţa expusă la frig3. Acţiuni conştiente

• Încălzire corp, alimente, lichide• îmbrăcăminte

ADAPTAREA LA FRIG

ROLUL EXTREMITĂŢILOR

Central

38 35 32 29 26 23 2017

19222528313237

1. Sângele se mişcă în vase, evitând echilibrarea temperaturii cu ţesuturile adiacente.2. Schimbul principal: între artere şi vene.3. De fiecare dată artera e mai caldă, deci fluxul termic se deplasează spre vene.4. Rezultat: sacrificarea temperaturii periferice pentru menţinerea celei centrale.

Central 30

33.534

CALD

FRIG

Pierderede căldură

38 37 36 35 34 33 32

3131.53232.533Pierdere căldură

FIZIOLOGIA COMPORTAMENTULUI ALIMENTAR

SENZAŢIA DE FOAME

= senzaţie înnăscută, dezagreabilă:– Necesitatea imperioasă a ingestiei de alimente– Stare de agitaţie– Durere în regiunea gastricăPersistă până la alimentare - hiperfagie¯ - hipofagie0 - afagie

APETIT (pofta de mâncare)

• O senzaţie psihică, dobândită• Se însoţeşte de o senzaţie agreabilă• Determină selecţia alimentelor• - teamă, griji = inapetenţă• 0 – anorexie• - bulimie

SENZAŢIA DE SAŢIETATE

• Stare agreabilă, linişte + “plin” gastric• Depinde de cantitatea alimentelor ingerate• Calitativ: carnea, grăsimile satură mai repede• Determină oprirea ingestiei de alimente

Factorii ce determină trecerea de la foame la saţietate

FOAME

SAŢIETATE

INGESTIE ALIMENTE

Distensie

gastrică

Secreţie

gastrică

Scade

hipoglicemiaADS alimentar - Q

REGLAREA ALIMENTAŢIEI

• De lungă durată – PONDEROSTAT (hipotal)– Echilibrează: aport exogen/pierderi energetice– Controlat mai ales de LIPOSTAT– Perturbare: caşexie/obezitate

• De scurtă durată – CENTRII NERVOŞI– Trunchi cerebral (motori alimentari)– Hipotalamus– Sistem limbic– Neocortex– Controlat mai ales de GLUCOSTAT

CENTRII NERVOŞI

HIPOTALAMUSDă foamea brută, nediscriminativă – cantitate alimenteAre două zone de integrare primară a alimentaţiei:

CENTRUL FOAMEI

Hipotalamus lateral

Stimulat de: receptori perif. senzoriali, glucoreceptori, liporeceptori

Inhibat de c. saţietăţii

Determină: stimularea centrilor motori din tr. cerebral

Distrugere: afagie - caşexie

Hiperstimulare: hiperfagie

CENTRUL SAŢIETĂŢII

Hipotalamus medial

Stimulat de: receptori perif. senzoriali, glucoreceptori, liporeceptori

Determină: oprirea ingestiei alimente

Distrugere: bulimie

Hiperstimulare: hipofagie

SISTEMUL LIMBIC• determină aport alimentar discriminativ – calitatea alimentelor• În funcţie de compoziţia mediului intern (acru, dulce, sărat)• Sistem dopaminergic: orientează comportamentul spre “răsplată”

SCOARŢA CEREBRALĂ• Adaptează ingestia la condiţiile mediului intern şi extern• Determină:

– preferinţe de fineţe– obiceiurile alimentare– comportamentul la masă

CENTRII NERVOŞI

CENTRII NERVOŞI

Eliberează peptide care influenţează comportamentul alimentar:

– Orexinele – cresc puternic apetitul– Neuropeptidul Y – creşte apetitul pentru glucide– Galanina – creşte apetitul pentru lipide– GLP-1 şi serotonina induc senzaţie de “plin” şi

mulţumire

REGLAREA CENTRILOR ALIMENTARI - AFERENŢE

RECEPTORII DIN TUBUL DIGESTIV• Gastrici

– contracţii stomac gol – stim. C. Foamei– distensie gastrică – stim. C. saţietăţii

• Orofaringieni - stim. C. saţietăţii

GLUCORECEPTORII• Localizare: hipotalamus + hepatic• Controlează aportul alimentar pe termen scurt: Glicemiei – stim. C. saţietăţii Glicemiei – stim. C. Foamei

RECEPTORII AA SERICI

LIPORECEPTORII• Localizare: hipotalamus• Controlează aportul alimentar pe termen lung

TERMORECEPTORI• Localizare: hipotalamus + tegumente• Frigul – stim. C. Foamei• Căldura – inhibă c. Foamei + stim. C. Saţietăţii• corelaţie între c. hipotalamici alimentari şi de

termoreglare

REGLAREA CENTRILOR ALIMENTARI - AFERENŢE

Foame-ingestie alimente-creşte MB-Q-creşteTcorp-stim.c.saţietăţii

• Secretată de către ţesutul adipos• Cel mai puternic semnal de saţietate

– Acţionează asupra c. Saţietăţii (hipotalamus ventromedial)

– Controlează apetitul şi producţia de energie– Inhibă eliberarea din hipotalamus a neuropeptidului Y,

cu efect puternic de stimulare a apetitului• insulina şi glucocorticoizii intervin în reglarea

eliberării de leptină

REGLAREA CENTRILOR ALIMENTARI - LEPTINA

• Glucagonul şi adrenalina – stimulează senzaţia de foame

• Insulina şi colecistokinina – inhibă senzaţia de foame

• Factorii psihologici

REGLAREA CENTRILOR ALIMENTARI – FACTORI HORMONALI ŞI PSIHOLOGICI

COMPORTAMENTUL ALIMENTAR

Aferenţele de la nivelul tubului digestivAferenţe plasmatice – rezervele organismuluiHormoniiTermoreceptoriiFactori psihologici

REGLAREA ALIMENTAŢIEI

CURS 10 Termoreglarea

Documents

Transcript of CURS 10 Termoreglarea